Rezultate pentru tag: ARN
Ciclul Carnot.
Ciclul Carnot. Teorema Carnot: randament maxim. Motorul cu reacţie.
Entropia. Principiul II.
Entropia: definiţie, interpretare. Procese reversibile şi ireversibile. Principiul II al termodinamicii.
Acizi şi baze. Teoria protolitică.
Reacţia de neutralizare. Acizi, baze. Protonul. Transferul de protoni. Ion hidroniu. Teoria Brönsted-Lowry sau teoria protolitică. Clasificarea acizilor. Acid conjugat, bază conjugată. Cupluri acid-bază conjugate.
Acizi nucleici - mononucleotide, polinucleotide
Secvenţă de nucleotide. Acid deoxiribonucleic (ADN) şi acid ribonucleic (ARN). Informaţie genetică. Structura acizilor nucleici. Mononucleotide - pentoză, acid fosforic, baze azotate. Baze purinice şi baze pirimidinice. Riboză şi deoxiriboză. Nucleozide. Policondensarea mononucleotidelor.
Acizi nucleici - ADN, ARN, codul genetic
Structura de dublu helix a ADN-ului. Perechi de baze complementare în ADN şi perechi de baze complementare in ARN. Secvenţa mononucleotidelor. ARN mesager, ARN de transport, ARN ribozomal. Sinteza proteinelor - transcriere, traducere. Cod genetic, codon, genă, universalitatea codului genetic.
Mulţimi mărginite
Noţiunile de minorant şi majorant al unei mulţimi. Mulţimi mărginite. Axioma lui Cantor.
Vecinătăţile unui punct pe axa reală
Noţiunea de vecinătate a unui număr real. Punct de acumulare al unei mulţimi, punct izolat.
Derivate laterale
Derivata la stânga şi derivata la dreapta a unei funcţii într-un punct. Existenţa derivatei unei funcţii într-un punct folosind derivatele laterale.
Evenimente
Evenimente. Operaţii cu evenimente.
Probabilitatea unui eveniment.
Probabilitatea unui eveniment. Funcţia probabilitate.
Proprietăţi ale probabilităţilor
Operaţii cu probabilităţi. Proprietăţi ale probabilităţilor.
CSS Padding
Proprietățiile CSS padding sunt utilizate pentru a genera spațiu în jurul conținutului unui element, în interiorul oricărui chenar definit.
Cu CSS, aveți un control complet asupra padding- ului. Există proprietăți pentru setarea padding-ului pentru fiecare parte a unui element (sus, dreapta, jos și stânga/top, right, bottom, left).
Padding - Individual Sides
CSS are proprietăți pentru specificarea padding- ului pentru fiecare parte a unui element: padding-top, padding-right, padding-bottom, padding-left .
Toate proprietățile padding pot avea următoarele valori:
length - Specifică o căptușire în px, pt, cm etc.
% - Specifică un padding în % din lățimea elementului care îl conține.
inherit - Specifică faptul că padding-ul ar trebui să fie moștenit de la elementul părinte.
Valorile negative nu sunt permise.
Padding - Proprietatea Shorthand
Pentru a scurta codul, este posibil să specificați toate proprietățiile padding într-o singură proprietate.
Proprietatea padding este o proprietate shorthand pentru următoarele proprietăți individuale padding: padding-top, padding-right, padding-bottom, padding-left
Dacă proprietatea padding are patru valori:
padding: 25px 50px 75px 100px;
top padding este de 25px
right padding este de 50px
bottom padding este de 75px
left padding este de 100px
Dacă proprietatea padding are trei valori:
padding: 25px 50px 75px;
top padding este de 25px
right și left paddings sunt de 50px
bottom padding este de 75px
Dacă proprietatea padding are două valori:
padding: 25px 50px;
top și bottom paddings sunt de 25px
right și left paddings sunt de 50px
Dacă proprietatea padding are o valoare:
padding: 25px;
toate cele patru garnituri sunt de 25px
Padding și elementul width
Proprietatea CSS width specifică lățimea zonei de conținut a elementului. Zona de conținut este porțiunea din interiorul padding-ului, border și marginea unui element (modelul box).
Deci, dacă un element are o lățime specificată, padding-ul adăugat la acel element va fi adăugat la lățimea totală a elementului. Acesta este adesea un rezultat nedorit.
Pentru a menține lățimea la 300px, indiferent de cantitatea de padding, puteți utiliza proprietatea box-sizing. Acest lucru face ca elementul să-și mențină lățimea; dacă măriți padding-ul, spațiul de conținut disponibil va scădea.
Utilizați proprietatea box-sizing pentru a păstra lățimea la 300px, indiferent de cantitatea de padding.
Setați left padding
Acest exemplu demonstrează modul de setare a left padding-ului unui element <p>.
Setați right padding
Acest exemplu demonstrează cum să setați right padding-ul unui element <p>.
Setați top padding
Acest exemplu demonstrează modul de setare a top padding-ului unui element <p>.
Setați bottom padding
Acest exemplu demonstrează modul de setare a bottom padding-ului unui element <p>.
padding - O proprietate shorthand pentru setarea tuturor proprietăților de umplere într-o singură declarație.
padding-bottom - Setează bottom padding-ul unui element.
padding-left - Stabilește left padding-ul unui element.
padding-right - Setează right padding-ul unui element.
padding-top - Setează top padding-ul unui element.
SQL BETWEEN
Operatorul SQL BETWEEN
Operatorul BETWEEN selectează valorile dintr-un interval dat. Valorile pot fi numere, text sau date (numbers, text sau dates).
Operatorul BETWEEN este inclus: valorile de început (begin) și de sfârșit (end) sunt incluse.
Sintaxa BETWEEN
SELECT column_name(s)
FROM table_name
WHERE column_name BETWEEN value1 AND value2;
Exemplu BETWEEN
Următoarea instrucțiune SQL selectează toate produsele cu un preț BETWEEN 10 și 20:
SELECT * FROM Products
WHERE Price BETWEEN 10 AND 20;
Exemplu NOT BETWEEN
Pentru a afișa produsele în afara intervalului din exemplul precedent, utilizați NOT BETWEEN:
SELECT * FROM Products
WHERE Price NOT BETWEEN 10 AND 20;
Exemplu BETWEEN cu IN
Următoarea instrucțiune SQL selectează toate produsele cu un preț BETWEEN 10 și 20. În plus; (addition;) nu afișați produse cu o CategoryID de 1,2 sau 3:
SELECT * FROM Products
WHERE Price BETWEEN 10 AND 20
AND NOT CategoryID IN (1,2,3);
Exemplu BETWEEN Text Values
Următoarea instrucțiune SQL selectează toate produsele cu un ProductName BETWEEN Carnarvon Tigers și Mozzarella di Giovanni:
SELECT * FROM Products
WHERE ProductName BETWEEN 'Carnarvon Tigers' AND 'Mozzarella di Giovanni'
ORDER BY ProductName;
Următoarea instrucțiune SQL selectează toate produsele cu un ProductName BETWEEN Carnarvon Tigers și Chef Anton's Cajun Seasoning:
SELECT * FROM Products
WHERE ProductName BETWEEN "Carnarvon Tigers" AND "Chef Anton's Cajun Seasoning"
ORDER BY ProductName;
Exemplu NOT BETWEEN Text Values
Următoarea instrucțiune SQL selectează toate produsele cu un ProductName NOT BETWEEN Carnarvon Tigers și Mozzarella di Giovanni:
SELECT * FROM Products
WHERE ProductName NOT BETWEEN 'Carnarvon Tigers' AND 'Mozzarella di Giovanni'
ORDER BY ProductName;
Exemplu BETWEEN Dates
Următoarea instrucțiune SQL selectează toate comenzile cu o OrderDate BETWEEN '01-July-1996' și '31-July-1996':
SELECT * FROM Orders
WHERE OrderDate BETWEEN #01/07/1996# AND #31/07/1996#;
sau
SELECT * FROM Orders
WHERE OrderDate BETWEEN '1996-07-01' AND '1996-07-31';
PHP Variabile
Variabile PHP
Variabilele sunt „containere” (containers) pentru stocarea informațiilor.
Crearea (declararea) variabilelor PHP
În PHP, o variabilă începe cu semnul $, urmată de numele variabilei:
<?php
$txt = "Hello world!";
$x = 5;
$y = 10.5;
?>
După executarea declarațiilor de mai sus, variabila $txt va păstra valoarea "Hello world!", variabila $x va deține valoarea 5, iar variabila $y va păstra valoarea 10.5.
Când atribuiți o valoare text unei variabile, puneți ghilimele în jurul valorii.
Spre deosebire de alte limbaje de programare, PHP nu are nicio comandă pentru declararea unei variabile. Este creat în momentul în care i-ați atribuit prima dată o valoare.
Gândiți-vă la variabile ca la containere pentru stocarea datelor (containers for storing data).
Variabile PHP
O variabilă poate avea un nume scurt (cum ar fi x și y) sau un nume mai descriptiv (age, carname, total_volum).
Reguli pentru variabilele PHP:
O variabilă începe cu semnul $, urmată de numele variabilei.
Un nume de variabilă trebuie să înceapă cu o literă sau un caracter de subliniere.
Un nume de variabilă nu poate începe cu un număr.
Un nume de variabilă nu poate conține decât caractere alfa-numerice și underscores (A-z, 0-9 și _).
Denumirile variabilelor sunt case-sensitive ($age și $AGE sunt două variabile diferite).
Amintiți-vă că numele variabilei PHP sunt case-sensitive!
Variabile de ieșire (Output Variables)
Declarația PHP echo este adesea folosită pentru a afișa (output) date pe ecran.
Afișare (output) text și o variabilă:
<?php
$txt = "lectii-virtuale.ro";
echo "Îmi place $txt!";
?>
Următorul exemplu va produce aceeași ieșire (output) ca exemplul de mai sus:
<?php
$txt = "lectii-virtuale.ro";
echo "Îmi place " . $txt . "!";
?>
Următorul exemplu va produce suma a două variabile:
<?php
$x = 5;
$y = 4;
echo $x + $y;
?>
PHP este un limbaj tiparit mai puțin
În exemplul precedent, observați că nu trebuie să îi spunem PHP-ului ce tip de dată (data type) este variabila.
PHP asociază automat un tip de date (data type) variabilei, în funcție de valoarea acesteia. Deoarece tipurile de date (data types) nu sunt setate într-un sens strict, puteți face lucruri precum adăugarea unui șir la un număr întreg fără a provoca o eroare.
În PHP 7, au fost adăugate declarații de tip (type declarations). Aceasta oferă o opțiune de a specifica tipul de date (data type) preconizat la declararea unei funcții și, activând cerința strictă, va arunca o „eroare fatală” (Fatal Error) pe o nepotrivire de tip (type mismatch).
Veți afla mai multe despre cerințele stricte și non-stricte și declarațiile de tip de date din capitolul Funcții PHP.
Domeniul variabilelor PHP
În PHP, variabilele pot fi declarate oriunde în script.
Domeniul de aplicare al unei variabile este partea scriptului unde variabila poate fi referită / folosită (referenced/used).
PHP are trei domenii diferite de variabile : local, global, static.
Domeniul global și local
O variabilă declarată în afara unei funcții are un DOMENIU GLOBAL (GLOBAL SCOPE) și poate fi accesată numai în afara unei funcții:
Variabilă cu sfera globală:
<?php
$x = 5; // sfera globală
function myTest() {
// folosirea x în interiorul acestei funcții va genera o eroare
echo "<p>Variabila x în interiorul funcției este: $x</p>";
}
myTest();
echo "<p>Variabila x din exteriorul funcției este : $x</p>";
?>
O variabilă declarată în cadrul unei funcții are un SCOP LOCAL și poate fi accesată numai în cadrul acestei funcții:
Variabilă cu scop local:
<?php
function myTest() {
$x = 5; // scop local
echo "<p>Variabila x din interiorul funcției este: $x</p>";
}
myTest();
// folosirea x în afara funcției va genera o eroare
echo "<p>Variabila x din afara funcției este: $x</p>";
?>
Puteți avea variabile locale cu același nume în funcții diferite, deoarece variabilele locale sunt recunoscute doar de funcția în care sunt declarate.
Cuvântul cheie global (global keyword) este utilizat pentru a accesa o variabilă globală dintr-o funcție.
Pentru a face acest lucru, utilizați înainte de variabile (în interiorul funcției) cuvântul cheie global (global keyword):
<?php
$x = 5;
$y = 10;
function myTest() {
global $x, $y;
$y = $x + $y;
}
myTest();
echo $y; // outputs 15 (15 ieșiri)
?>
PHP stochează de asemenea toate variabilele globale într-un tablou numit $GLOBALS [index]. Indicele conține numele variabilei. Acest tablou este de asemenea accesibil din funcții și poate fi utilizat pentru a actualiza direct variabilele globale.
Exemplul de mai sus poate fi rescris astfel:
<?php
$x = 5;
$y = 10;
function myTest() {
$GLOBALS['y'] = $GLOBALS['x'] + $GLOBALS['y'];
}
myTest();
echo $y; // outputs 15 (15 ieșiri)
?>
PHP Cuvântul cheie static
În mod normal, când o funcție este finalizată / executată (completed/executed), toate variabilele sale sunt șterse. Cu toate acestea, uneori dorim ca o variabilă locală să NU fie ștearsă. Avem nevoie de asta pentru un alt job.
Pentru a face acest lucru, utilizați cuvântul cheie static (static keyword) când declarați pentru prima dată variabila:
<?php
function myTest() {
static $x = 0;
echo $x;
$x++;
}
myTest();
myTest();
myTest();
?>
Apoi, de fiecare dată când se apelează funcția, acea variabilă va avea în continuare informațiile pe care le conține din ultima dată când a fost apelată funcția.
Pentru funcție, variabila este încă locală.
PHP Include
PHP fișiere include (PHP Include Files)
Instrucțiunea include (sau require) preia tot textul / codul / marcajul (text/code/markup) care există în fișierul specificat și îl copiază în fișierul care folosește instrucțiunea include.
Includerea fișierelor este foarte utilă atunci când doriți să includeți același PHP, HTML sau text în mai multe pagini ale unui site web.
PHP declarațiile include și require (PHP include and require Statements)
Este posibil să inserați conținutul unui fișier PHP într-un alt fișier PHP (înainte ca serverul să îl execute), cu instrucțiunea include sau require.
Instrucțiunile include și require sunt identice, cu excepția eșecului:
require va produce o eroare fatală (E_COMPILE_ERROR) și va opri scriptul
include va produce doar un avertisment (E_WARNING) și scriptul va continua
Așadar, dacă doriți ca execuția să continue și să le arate utilizatorilor ieșirea (output), chiar dacă fișierul include lipsește, folosiți instrucțiunea include.
În caz contrar, în cazul FrameWork, CMS sau o codificare complexă a aplicației PHP, utilizați întotdeauna instrucțiunea require pentru a include un fișier cheie pentru fluxul de execuție. Acest lucru va ajuta la evitarea compromiterii securității și integrității aplicației dvs., doar în caz că lipsește accidental un fișier cheie (key file).
Inclusiv fișierele economisesc multă muncă. Aceasta înseamnă că puteți crea un antet, un subsol sau un fișier de meniu (header, footer sau menu file) pentru toate paginile dvs. web. Apoi, când antetul (header) trebuie actualizat, puteți actualiza doar antetul (header) include fișierul (include file).
Sintaxă
include 'filename'; sau require 'filename';
Exemple PHP include
Presupunem că avem un fișier de subsol standard (standard footer file) numit "footer.php", care arată astfel:
<?php
echo "<p>Copyright © 2020-" . date("Y") . " lectii-virtuale.ro</p>";
?>
Pentru a include fișierul de subsol (footer file) într-o pagină, utilizați instrucțiunea include:
<html>
<body>
<h1>Bine ați venit pe prima mea pagină!</h1>
<p>Un text.</p>
<p>Mai mult text.</p>
<?php include 'footer.php';?>
</body>
</html>
Presupunem că avem un fișier meniu standard (standard menu file) numit "menu.php":
<?php
echo '<a href="/default.asp">Home</a> -
<a href="/html/default.asp">Tutorial HTML</a> -
<a href="/css/default.asp">Tutorial CSS</a> -
<a href="/js/default.asp">Tutorial JavaScript</a> -
<a href="default.asp">Tutorial PHP</a>';
?>
Toate paginile de pe site-ul web ar trebui să folosească acest fișier meniu. Iată cum se poate face (folosim un element <div> pentru ca meniul să poată fi ușor stilat mai târziu cu CSS):
<html>
<body>
<div class="menu">
<?php include 'menu.php';?>
</div>
<h1>Bine ați venit pe prima mea pagină!</h1>
<p>Un text.</p>
<p>Mai mult text.</p>
</body>
</html>
Presupunem că avem un fișier numit "vars.php", cu cateva variabile definite:
<?php
$color='roșu';
$car='BMW';
?>
Apoi, dacă includem fișierul "vars.php", variabilele pot fi utilizate în fișierul apelant:
<html>
<body>
<h1>Bine ați venit pe prima mea pagină!</h1>
<?php include 'vars.php';
echo "Am o $color $car.";
?>
</body>
</html>
PHP include vs. require
Instrucțiunea require este de asemenea folosită pentru a include un fișier în codul PHP.
Cu toate acestea, există o mare diferență între include și require; când un fișier este inclus cu instrucțiunea include și PHP nu îl poate găsi, scriptul va continua să execute:
<html>
<body>
<h1>Bine ați venit pe prima mea pagină!</h1>
<?php include 'noFileExists.php';
echo "Am o $color $car.";
?>
</body>
</html>
Dacă facem același exemplu folosind instrucțiunea require, instrucțiunea echo nu va fi executată, deoarece execuția scriptului moare după ce instrucțiunea require a returnat o eroare fatală:
<html>
<body>
<h1>Bine ați venit pe prima mea pagină!</h1>
<?php require 'noFileExists.php';
echo "Am o $color $car.";
?>
</body>
</html>
Folosiți require când fișierul este solicitat de aplicație.
Folosiți include atunci când fișierul nu este necesar și aplicația ar trebui să continue atunci când fișierul nu este găsit.
PHP SimpleXML - Obțineți valorile nod/atribut
PHP SimpleXML - Obțineți valorile nod/atribut (Get Node/Attribute Values)
SimpleXML este o extensie PHP care ne permite să manipulăm cu ușurință și să obținem date XML.
PHP SimpleXML - Obțineți valorile nodului (Get Node Values)
Obțineți valorile nodului din fișierul „note.xml”:
<?php
$xml=simplexml_load_file("note.xml") or die("Eroare: Nu se poate crea obiectul");
echo $xml->to . "<br>";
echo $xml->from . "<br>";
echo $xml->heading . "<br>";
echo $xml->body;
?>
Rezultatul codului de mai sus va fi:
Ioana
Popescu
Reminder
Nu uita de mine în acest weekend!
Un alt fișier XML
Presupunem că avem un fișier XML numit "books.xml", care arată astfel:
<?xml version="1.0" encoding="utf-8"?>
<bookstore>
<book category="COOKING">
<title lang="en">Everyday Italian</title>
<author>Giada De Laurentiis</author>
<year>2005</year>
<price>30.00</price>
</book>
<book category="CHILDREN">
<title lang="en">Harry Potter</title>
<author>J K. Rowling</author>
<year>2005</year>
<price>29.99</price>
</book>
<book category="WEB">
<title lang="en-us">XQuery Kick Start</title>
<author>James McGovern</author>
<year>2003</year>
<price>49.99</price>
</book>
<book category="WEB">
<title lang="en-us">Learning XML</title>
<author>Erik T. Ray</author>
<year>2003</year>
<price>39.95</price>
</book>
</bookstore>
PHP SimpleXML - Obțineți valorile de nod ale unor elemente specifice (Get Node Values of Specific Elements)
Următorul exemplu obține valoarea nodului elementului <title> din primul și al doilea element <book> din fișierul "books.xml":
<?php
$xml=simplexml_load_file("books.xml") or die("Eroare: Nu se poate crea obiectul");
echo $xml->book[0]->title . "<br>";
echo $xml->book[1]->title;
?>
Rezultatul codului de mai sus va fi:
Everyday Italian
Harry Potter
PHP SimpleXML - Obțineți valorile nodului - Buclă (Get Node Values - Loop)
Următorul exemplu buclează (loops) toate elementele <book> din fișierul "books.xml" și primește valorile nodurilor ale elementelor <title>, <author>, <year> și <price>:
<?php
$xml=simplexml_load_file("books.xml") or die("Eroare: Nu se poate crea obiectul");
foreach($xml->children() as $books) {
echo $books->title . ", ";
echo $books->author . ", ";
echo $books->year . ", ";
echo $books->price . "<br>";
}
?>
Rezultatul codului de mai sus va fi:
Everyday Italian, Giada De Laurentiis, 2005, 30.00
Harry Potter, J K. Rowling, 2005, 29.99
XQuery Kick Start, James McGovern, 2003, 49.99
Learning XML, Erik T. Ray, 2003, 39.95
PHP SimpleXML - Obțineți valorile atributului (Get Attribute Values)
Următorul exemplu obține valoarea atributului ale atributului „category” al primului element <book> și valoarea atributului a atributului „lang” al elementului <title> din al doilea element <book>:
<?php
$xml=simplexml_load_file("books.xml") or die("Eroare: Nu se poate crea obiectul");
echo $xml->book[0]['category'] . "<br>";
echo $xml->book[1]->title['lang'];
?>
Rezultatul codului de mai sus va fi:
COOKING
en
PHP SimpleXML - Obțineți valorile atributului - Buclă (Get Attribute Values - Loop)
Următorul exemplu obține valorile atributelor elementelor <title> din fișierul "books.xml":
<?php
$xml=simplexml_load_file("books.xml") or die("Eroare: Nu se poate crea obiectul");
foreach($xml->children() as $books) {
echo $books->title['lang'];
echo "<br>";
}
?>
Rezultatul codului de mai sus va fi:
en
en
en-us
en-us
Acizi
Definirea acizilor conform teoriei disociației electrolitice și a teoriei protolitice; hidracizi și oxoacizi; radicali acizi; formula generală și nomenclatura acizilor; proprietățile și reacțiile chimice specifice acizilor; ionizarea acizilor; metode generale de obținere a acizilor.
Grupa 17 sau grupa a VII-a principală
Grupa a VII-a principală, numerotată VII A sau 17, numită și grupa halogenilor, conține următoarele elemente: fluor, F, clor, Cl, brom, Br, iod, I, astatin, At.
Grupa 16 sau grupa a VI-a principală
Grupa a VI-a principală a sistemului periodic, numerotată VI A sau 16, cuprinde elementele oxigen, O, sulf, S, seleniu, Se, telur, Te, și poloniu, Po.
Grupa 15 sau grupa a V-a principală
Grupa a V-a principală a sistemului periodic, numerotată V A sau 15, cuprinde următoarele elemente: azot, N, fosfor, P, arsen, As, stibiu (antimoniu), Sb, și bismut, Bi.
Grupa 14 sau grupa a IV-a principală
Grupa a IV-a principală a sistemului periodic, numerotată IV A sau 14, cuprinde elementele carbon, C, siliciu, Si, germaniu, Ge, staniu, Sn, și plumb, Pb.
Grupa 13 sau grupa a III-a principală
Grupa a III-a principală a sistemului periodic, numerotată III A sau 13, cuprinde elementele bor, B, aluminiu, Al, galiu, Ga, indiu, In, și taliu, Tl.
Grupa 2 sau grupa a II-a principală
Grupa a II-a principală a sistemului periodic, numerotată II A sau 2, cuprinde elementele: beriliu, Be, magneziu, Mg, calciu, Ca, stronțiu, Sr, bariu, și radiu, Ra. Această grupă se mai numește grupa metalelor alcalino-pământoase.
Grupa 1 sau grupa I principală
Grupa 5 sau grupa a V-a secundară
Grupa a V-a secundară a sistemului periodic, numerotată V B sau 5, cuprinde elementele rare vanadiu, V, niobiu, Nb, și tantal, Ta.
Grupa 8 sau grupa a VIII-a secundară
Grupa 8 a sistemului periodic, în trecut considerată parte a grupei a VIII-a secundare, alături de grupele 9 și 10, cuprinde elementele fier, Fe, ruteniu, Ru, și osmiu, Os.
Grupa 10 sau grupa a VIII-a secundară
Grupa 10 a sistemului periodic, în trecut considerată parte a grupei a VIII-a secundare, alături de grupele 8 și 9, cuprinde elementele nichel, Ni, paladiu, Pd, și platină, Pt.
