Rezultate pentru tag: C.

Propagarea luminii. Reflexia si refracţia.

Propagarea luminii în medii omogene: constanţa vitezei şi conceptul de rază de lumină. Legile reflexiei şi refracţiei. Reflexia totală: definiţie, aplicaţii.

Prisma. Oglinzi plane şi sferice.

Prisma optică. Formarea imaginilor. Oglinda plană. Oglinzi sferice: proprietăţi, construcţia imaginilor.

Aproximaţiile lentilei. Lentila convergentă.

Aproximaţiile lentilei: lentila subţire, stigmatismul. Lentila convergentă: proprietăţi, construcţia imaginilor.

Calculul lentilelor. Sisteme de lentile.

Folosim formula Descartes pentru a calcula proprietăţile imaginii formate într-o lentilă. Prezentăm sistemele centrate şi acolate de lentile.

Imagini şi obiecte virtuale.

O discuţie detaliată asupra conceptelor de obiect virtual şi imagine virtuală: semnificaţie, proprietăţi.

Noțiuni introductive

Materia, substanțe, molecule, atomi, ioni. Particulele subatomice: electroni, protoni, neutroni. Unitatea atomică de masă (u.a.m.) și sarcina electrică. Numărul atomic Z, numărul de masă A, numărul de neutroni N.

Masă atomică. Izotopi. Mol de atomi

Masa atomică relativă medie. Compoziția procentuală a izotopilor în natură. Numărul lui Avogadro.

Noţiuni de cinematică.

Introducem noţiunile şi mărimile de bază ale cinematicii. Discutăm ecuaţia de mişcare. Prezentăm definiţia şi proprietăţile vectorilor.

Viteza şi acceleraţia.

Metode de adunare şi scadere a vectorilor. Viteza medie şi viteza momentană. Acceleraţia medie şi acceleraţia momentană.

Mişcarea rectilinie uniform variată.

Definiţie, legea vitezei, ecuaţia mişcării, relaţia Galilei.

Mişcarea circulară uniformă.

Definiţie, ecuaţia de mişcare, mărimi caracteristice, acceleraţia centripetă.

Elasticitatea. Legea Hooke.

Elasticitatea. Forţa elastică. Legea Hook. Efortul unitar.

Legea atracţiei gravitaţionale.

Legea atracţiei gravitaţionale universale. Câmpul gravitaţional terestru.

Echilibrul de translaţie.

Echilibrul de translaţie sub acţiunea a două sau mai multe forţe. Echilibrul punctului material supus la legături.

Lucrul mecanic.

Definiţie. Interpretare geometrică. Forţe conservative. Lucrul mecanic al forţelor elastică şi de greutate.

Energia cinetică şi energia potenţială.

Energia cinetică. Teorema variaţiei energiei cinetice. Energia potenţială gravitaţională şi elastică.

Legea conservării energiei mecanice.

Energia mecanică. Legea conservării energiei mecanice. Exemple de aplicare în cazuri concrete.

Legea conservării impulsului.

Impulsul forţei. Impulsul punctului material. Legea conservării impulsului. Exemple.

Mişcarea oscilatorie armonică.

Mărimi caracteristice ale mişcării oscilatorii. Mişcarea oscilatorie armonică. Pendulul elastic.

Proprietăţile mişcării oscilatorii armonice.

Defazaje, reprezentarea fazorială, conservarea energiei. Pendulul gravitaţional.

Compunerea oscilaţiilor perpendiculare.

Discuţia fenomenului de bătăi. Compunerea a două oscilaţii perpendiculare.

Modelul undei plane.

Unde mecanice: definiţie, mărimi caracteristice. Unde longitudinale şi transversale. Modelul undei plane.

Ecuaţia undei plane.

Deducerea ecuaţiei undei plane. Proprietăţile undei plane: periodicitatea, intensitatea.

Refracţia undelor.

Refracţia undelor mecanice. Seismologia - undele mecanice terestre.

Interferenţa prin reflexie.

Interferenţa prin reflexie. Unde mecanice staţionare în corzi şi tuburi.

Structura substanţei.

Structura substanţei. Ipoteza atomică. Numarul lui Avogadro. Molul.

Noţiuni de termodinamică.

Sistem termodinamic. Stări şi parametri de stare. Procese şi parametri de proces. Echilibru termodinamic.

Echilibrul termic. Temperatura.

Echilibrul termic. Temperatura. Scări de temperatura. Termometre.

Procese izobare. Procese izocore.

Procese izobare: legea Gay-Lussac. Procese izocore: legea Charles. Temperatura zero absolut.

Procese izoterme. Ecuaţia generală a gazelor.

Procese izoterme: legea Boyle-Mariotte. Ecuaţia generală a gazelor (Clapeyron-Mendeleev).

Calorimetrie I.

Lucrul mecanic: definiţie, ecuaţii pentru varii procese. Căldura. Coeficienţi calorici: definţii, tipuri.

Calorimetrie II.

Calorimetrul şi utilizarea lui. Ecuaţia calorimetrică. Energia internă.

Principiul I. Maşina termică.

Principiul I al termodinamicii. Maşina termică. Perpetuum mobile de speţa I şi II. Relaţia Mayer.

Motoare termice.

Randamentul maşinii termice. Motoarele termice Otto şi Diesel.

Entropia. Principiul II.

Entropia: definiţie, interpretare. Procese reversibile şi ireversibile. Principiul II al termodinamicii.

Lichefierea, topirea. Diagrama de fază.

Izotermele Andrews ale gazului real. Lichefierea. Topirea şi solidificarea. Diagramele de fază. Punctul triplu.

Legea Coulomb. Câmpul electric.

Sarcina electrică. Legea Coulomb a interacţiunii electrostatice. Câmpul electric, linii de câmp.

Mărimile câmpului electric. Capacitatea electrică.

Potenţialul electric, tensiunea electrică, lucrul mecanic electric. Energia potenţială electrostatică. Capacitatea electrică.

Condensatorul electric.

Condensatorul electric. Condensatorul plan. Gruparea în serie şi paralel a condensatoarelor.

Tensiunea şi intensitatea.

Mecanismul de generare a curentului electric. Tensiunea electromotoare. Intensitatea curentului electric.

Rezistenţa. Legea Ohm.

Rezistenţa şi rezistivitatea electrica. Supraconductibilitatea. Legea Ohm pentru o porţiune şi pentru întregul circuit.

Gruparea rezistoarelor.

Grupările în serie şi paralel ale rezistoarelor. Grupările în stea şi triunghi ale rezistoarelor.

Legea Joule. Electroliza.

Energia electrică – legea Joule. Puterea electrică. Randamentul electric. Efectul chimic - electroliza.

Câmpul magnetic. Forţa electromagnetică.

Câmpul magnetic. Produsele scalare şi vectoriale ale vectorilor. Forţa electromagnetică.

Inducţia magnetică. Forţa electrodinamică.

Inducţia magnetică: conductorii rectiliniu şi circular, solenoidul, bobina. Forţa electrodinamică.

Inducţia electromagnetică.

Inducţia electromagnetică. Fluxul câmpului magnetic. Regula Lenz. Exemplu.

Generarea tensiunii alternative.

Energia câmpului magnetic. Exemplu: bobina. Generarea tensiunii electrice alternative. Aplicaţii.

Elemente de circuit: R, L, C.

Elemente de circuit în curent alternativ: rezistorul, bobina, condensatorul.

Rezonanţa circuitelor RLC.

Frecvenţa de rezonanţă. Factorul de calitate. Comportarea circuitelor serie şi paralel. Interpretarea energetică.

Puterea în curent alternativ.

Puterea momentană şi puterea medie. Interpretarea geometrică. Triunghiul puterilor: puterile activă, reactivă şi aparentă.

Oscilaţii electromagnetice.

Circuitul oscilant RLC. Oscilaţii electromagnetice libere, amortizate, forţate. Interpretarea energetică.

Unda electromagnetică.

Principiile Maxwell ale teoriei câmpului electromagnetic. Proprietăţile undei electromagnetice: viteza de propagare, ortogonalitatea,  şi .

Operaţii cu mulţimi

Operaţii cu mulţimi. Reuniunea mulțimilor. Intersecţia mulțimilor. Diferenţa mulțimilor.

Transformările Galilei. Relativitatea clasică.

Spaţiul şi timpul în fizica clasică. Transformările Galilei. Principiul relativităţii clasice. Electromagnetismul - o excepţie.

Efectul fotoelectric extern.

Dispozitiv experimental. Legile efectului fotoelectric extern. Eşecul modelului ondulatoriu de a explica efectul.

Ipotezele Planck şi Einstein.

Ipoteza Planck: cuantele de energie. Ipoteza Einstein: fotonul. Explicarea efectului fotoelectric cu formula Einstein şi modelul corpuscular.

Ipoteza de Broglie. Difracţia electronilor.

Dualismul unda-corpuscul: ipoteza de Broglie. Relaţia de Broglie. Difracţia electronilor: legea Bragg.

Microscopul electronic.

Microscopul electronic: rezoluţia spaţială, funcţionare. Discuţie despre dualismul unda-corpuscul.

Relaţia de incertitudine Heisenberg.

Relatia de incertitudine Heisenberg pentru poziţie-impuls şi pentru timp-energie. Consecinţe. Exemple.

Aplicaţii: radiaţiile X.

Radiaţiile X de frânare şi caracteristice: producere şi proprietăţi. Interacţiunea cu substanţa. Aplicaţii.

Structura învelișului electronic

Electroni. Înveliş electronic - straturi electronice, substraturi electronice, orbitali. Spin electronic.

Configurația electronică a elementelor din primele 3 perioade (Z 1-18)

Straturi electronice, substraturi electronice, orbitali. Spin electronic. Configurația electronică. Reguli de ocupare cu electroni a straturilor şi substraturilor. Principiul lui Pauli. Regula lui Hund.

Semiconductori intrinseci şi extrinseci.

Legături covalente. Semiconductori intrinseci. Semiconductori extrinseci P şi N - doparea cu impurităţi.

Configurația electronică a elementelor din perioada a 4-a

Straturi electronice, substraturi electronice, orbitali, spin electronic. Configurația electronică a elementelor din perioada a patra. Diferenţa dintre configuraţia electronică şi ordinea de ocupare cu electroni. Principiul lui Pauli. Regula lui Hund.

Tabelul periodic – grupe şi perioade

Tabelul periodic. Grupe, perioade. Legea periodicității. Grupe principale, Grupe secundare. Electron distinctiv. Metale alcaline. Metale alcalino-pământoase. Halogeni.

Poziţia elementelor în tabelul periodic şi proprietăţile periodice

Tabelul periodic. Poziţia elementelor în tabelul periodic. Proprietăţile periodice. Raza atomică, volumul atomic. Ion, cation, anion.

Dioda semiconductoare.

Dioda semiconductoare. Joncţiunea PN. Polarizarea directă şi inversă a diodei. Străpungerea joncţiunii.

Variaţia energiei de ionizare

Ion, cation, anion. Proprietăți periodice. Energie de ionizare - definiție, variație în tabelul periodic.

Variaţia proprietăţilor periodice chimice

Proprietățile periodice chimice. Electronegativitate, caracter metalic, caracter nemetalic, valență. Scara electronegativităţii. Elemente electronegative şi elemente electropozitive. Proprietăţile fizice ale metalelor şi nemetalelor. Caracterul bazic şi caracterul acid al oxizilor metalici. 

Legi de conservare în reacţii nucleare.

Reacţii nucleare. Legi de conservare. Dezintegrarea nucleară.

Legătura ionică. Compuşii ionici.

Regula octetului. Legături chimice. Cedare şi primire de electroni. Punere în comun de electroni. Compuşi ionici. Ioni pozitivi – cationi. Ioni negativi – anioni. Simboluri Lewis. Substanţe cristaline. Proprietăţile compuşilor ionici. 

Interacţia cu substanţa. Fisiunea nucleară.

Interacţia radiaţiilor α, β şi γ cu substanţa. Dozimetrie. Fisiunea nucleară şi produsele ei.

Legătura covalentă şi compuşii moleculari

Legături covalente. Compuşi moleculari. Legături covalente polare. Molecule polare – molecula de apă şi molecula de acid clorhidirc. 

Fisiunea în lanţ. Reactorul nuclear.

Reacţia de fisiune în lanţ. Criticalitatea fisiunii în lanţ. Reactorul nuclear.  Bomba nucleară.

Forţe intermoleculare. Legături de hidrogen.

Forțe intramoleculare şi forțe intermoleculare. Legătura de hidrogen, forțe dipol-dipol, forțe de dispersie London, forțe van der Waals. Proprietățile influențate de forțele intermoleculare: punct de fierbere, punct de topire, stare de agregare. 

Forţele dipol-dipol şi forţele de dispersie London

Forțe intermoleculare. Legătura de hidrogen, forțe dipol-dipol, forțe de dispersie London, forțe van der Waals. Punct de fierbere, punct de topire, stare de agregare, electronegativitate.

Valenţa şi numărul de oxidare

Valența, covalența, electrovalența, numărul de oxidare. Electronii de valenţă. Reguli pentru determinarea numerelor de oxidare. Determinarea numerelor de oxidare în funcţie de electronegativitate. Valenţa şi poziţia în tabelul periodic.

Modelul standard. Particule elementare.

Modelul standard al interacţiunilor cuantice  de câmp. Fizica particulelor elementare.

Soluţii. Dizolvarea compuşilor ionici şi moleculari în apă.

Soluţii. Amestecuri omogene şi amestecuri eterogene. Solvent/dizolvant şi solut/dizolvat/solvat. Soluţii lichide, gazoase şi solide. Solubilitate. Factorii care influenţează solubilitatea. Apa – cel mai bun solvent. Dizolvarea. Dizolvarea compuşilor ionici în apă. Dizolvarea substanţelor polare în apă. 

Concentraţia molară - aplicaţii

Calculul concentraţiei molare a unei soluţii. Regula de trei simplă. Molaritate. Aplicaţii.

Echilibre chimice – legea acţiunii maselor

Reacţia directă, reacţia inversă. Procedeul Haber, obţinerea amoniacului. Starea de echilibru chimic. Variaţia în timp a concetraţiilor şi a vitezelor de reacţie. Reacţii reversibile. Legea acţiunii maselor. Constanta de echilibru. Aplicaţii – legea acţiunii maselor. 

Echilibre chimice – aplicaţie

Viteza reacţiei directe, viteza reacţiei inverse. Starea de echilibru chimic. Constanta de echilibru. Aplicaţii. 

Factorii care influenţează echilibrele chimice

Principiul lui LeChatelier. Influenţa concentraţiei, a presiunii şi a temperaturii asupra echilibrelor chimice. Reacţii endoterme şi reacţii exoterme. Procedeul Haber-Bosch, obţinerea amoniacului la scală industrială. Reacţii reversibile şi reacţii ireversibile. 

Acizi şi baze. Teoria protolitică.

Reacţia de neutralizare. Acizi, baze. Protonul. Transferul de protoni. Ion hidroniu. Teoria Brönsted-Lowry sau teoria protolitică. Clasificarea acizilor. Acid conjugat, bază conjugată. Cupluri acid-bază conjugate. 

Tăria acizilor şi bazelor – amfoliţi acido-bazici

Acizi tari şi acizi slabi. Ionizarea acizilor tari. Ionizarea acizilor slabi. Constanta de aciditate. K_a. Baze tari şi baze slabe. Ionizarea bazelor tari. Ionizarea bazelor slabe. Constanta de bazicitate, K_b. Caracterul amfoter. Amfoliţi acido-bazici. 

Reacţii redox. Oxidanţi şi reducători.

Transferul de electroni. Reacţia de oxidare. Reacţia de reducere. Numărul de oxidare. Reguli pentru determinarea numerelor de oxidare. Reacţii redox. Agenţi oxidanţi şi agenţi reducători. Caracter oxidant şi carcter reducător. Seria activităţii metalelor. 

Celule electrochimice

Electrochimie. Celulă electrochimică. Elemente galvanice/voltaice. Conductori metalici şi electroliţi. Electrod, anod, catod. Semicelulă galvanică. Punte de sare. Procesele chimice care au loc la anod şi la catod. Simbolizarea unei celule electrochimice. Pile uscate/baterii. Pila Daniell.

Coroziunea. Prevenirea coroziunii.

Coroziunea. Reacţiile chimice care generează coroziunea. Metode de prevenire a coroziunii. Galvanizarea. Protecţia catodică. 

Mulţimi - noţiuni introductive

Noțiuni introductive privind mulțimile. Relația dintre un element și o mulțime (relația de apartenență). Reprezentarea mulțimilor: cu ajutorul diagramelor, prin enumerarea elementelor și prin enunțarea proprietăților caracteristice elementelor. Mulțimi finite. Mulțimi infinite. Mulțimea vidă. Relații între mulțimi. Submulțimi.

Operații cu numere naturale. Ridicarea la putere

Puterea unui număr natural. Ridicarea la putere a unui număr natural. Reguli de calcul cu puteri. Compararea puterilor. Ordonarea puterilor.

Divizibilitatea numerelor naturale. Divizor. Multiplu

Divizibilitatea numerelor naturale. Noţiunea de divizor. Noţiunea de multiplu.

Numere prime. Numere compuse

Un număr prim este un număr natural care are exact doi divizori: numărul 1 și numărul în sine. Un număr compus este orice număr natural care are cel puțin 3 divizori. Algoritmul de verificare a numerelor prime.

Cel mai mare divizor comun (c.m.m.d.c.) şi cel mai mic multiplu comun (c.m.m.m.c.)

Noțiunile de cel  mai mare divizor comun (c.m.m.d.c) şi cel mai mic multiplu comun (c.m.m.m.c) al numerelor naturale.

Numere prime între ele

Se numesc numere prime între ele acele numere naturale, diferite de zero, care au c.m.m.d.c. = 1.

Adunarea şi scăderea numerelor întregi

Operaţii cu numere întregi. Adunarea numerelor întregi. Scăderea numerelor întregi.

Divizibilitatea numerelor întregi

Divizibilitatea numerelor întregi.

Fracţii subunitare, echiunitare, supraunitare

Tipuri de fracţii. Clasificarea fracțiilor ordinare în fracții subunitare, fracții echiunitare și fracții supraunitare.

Aducerea fracţiilor la acelaşi numitor

Aflarea numitorului comun a două sau mai multe fracții. Aducerea fracțiilor la același numitor.

Adunarea fracțiilor zecimale

Adunarea fracțiilor zecimale care au un număr finit de zecimale nenule

Adunarea fracțiilor ordinare pozitive

Adunarea numerelor raționale pozitive reprezentate de fracții care au același numitor sau numitori diferiți.

Înmulţirea fracțiilor ordinare pozitive

Înmulțirea unei fracții cu un număr natural. Aflarea unei fracții dintr-un număr. Înmulţirea numerelor raționale pozitive reprezentate prin fracții ordinare.

Scăderea fracțiilor zecimale

Scăderea fracțiilor zecimale care au un număr finit de zecimale nenule

Înmulțirea numerelor reale (1)

Produsul numerelor reale de forma , reguli de calcul cu radicali.

Media aritmetică, media ponderată, media geometrică

Formulele pentru medie aritmetică, medie ponderată și medie geometrică a numerelor reale. Inegalitatea mediilor.

Formule de calcul prescurtat

Rapoarte de numere reale reprezentate prin litere

Definirea unui raport algebric. Găsirea domeniului de definiție al unui raport. Amplificarea unui raport. Simplificarea unui raport. Operații cu rapoarte algebrice. Aducerea unei expresii algebrice la forma cea mai simplă.

Proporţii. Proporţii derivate

Proporţii. Aflarea unui termen necunoscut dintr-o proporţie. Proporţii derivate.

Inecuaţii în mulțimea numerelor reale

Rezolvarea unor inecuații în mulțimea numerelor reale. Scrierea soluției sub formă de interval.

Funcţii liniare

Funcție liniară. Trasarea graficului unei funcții liniare. Intersecția dintre graficul unei funcții și axele de coordonate.

Punct, dreaptă, semidreaptă, segment, plan, semiplan

Noţiuni elementare în geometrie. Punct, dreaptă, semidreaptă, segment, plan, semiplan.

Triunghiul

Definiţia unui triunghi. Elementele unui triunghi. Noțiunea de perimetru triunghi, semiperimetru. Suma măsurilor unghiurilor unui triunghi. Unghi exterior unui triunghi.

Criteriile de congruenţă ale triunghiurilor dreptunghice

Congruenţa triunghiurilor dreptunghice. Criteriile de congruenţă ale triunghiurilor dreptunghice

Drepte paralele. Criterii de paralelism

Drepte paralele tăiate de o secantă. Unghiuri alterne interne. Unghiuri alterne externe. Unghiuri corespondente. Unghiuri interne de aceeaşi parte a secantei. Unghiuri externe de aceeaşi parte a secantei. Axioma lui Euclid. Distanța dintre două drepte paralele.

Drepte paralele intersectate de o secantă

Drepte paralele intersectate de o secantă. Unghiuri alterne interne. Unghiuri alterne externe. Unghiuri corespondente. Unghiuri interne de aceeaşi parte a secantei. Unghiuri externe de aceeaşi parte a secantei. 

Proprietați ale triunghiurilor oarecare

Suma masurilor unghiurilor unui triunghi este de 180 de grade. Unghi exterior unui triunghi.Teorema unghiului exterior. Bisectoarea interioară și bisectoarea exterioară a unui triunghi. Relații între unghiurile și laturile unui triunghi.

Mediana în triunghi. Concurența medianelor laturilor unui triunghi

Linii importante în triunghi: mediana, concurența medianelor unui triunghi. Centru de greutate al triunghiului. Mediana împarte un triunghi în două triunghiuri echivalente. 

Proprietăţile triunghiului isoscel

Proprietăţile triunghiului isoscel. Un triunghi isoscel are două unghiuri congruente. Într-un triunghi isoscel, mediana, înălțimea, bisectoarea și mediatoarea corespunzătoare bazei coincid.

Proprietăţile triunghiului dreptunghic

Triunghiul dreptunghic. Proprietăţile triunghiului dreptunghic. Mediana într-un triunghi dreptunghic este jumătate din ipotenuză. Cateta opusă unghiului de 30 de grade este jumătate din ipotenuză

Patrulatere convexe

Patrulater convex. Patrulater concav. Suma măsurilor unghiurilor unui patrulater convex este de 360 de grade

Paralelogramul

Patrulaterul convex care are laturile opuse paralele se numește paralelogram. Proprietățile paralelogramului. Modalități de a demonstra că un patrulater este paralelogram.

Dreptunghiul

Paralelogramul care are un unghi drept se numește dreptunghi. Proprietățile dreptunghiului. Modalități de a demonstra că un patrulater este dreptunghi.

Rombul

Paralelogramul care are două laturi consecutive congruente se numește romb. Proprietățile rombului. Modalități de a demonstra că un patrulater este romb.

Teorema reciprocă a Teoremei lui Thales

Folosim reciproca Teoremei lui Thales pentru a demonstra că două drepte sunt paralele.

Teorema fundamentală a asemănării

O paralelă la una din laturile unui triunghi formează cu celelalte două laturi (sau cu prelungirile lor) un triunghi asemenea cu cel dat.

Proiecţii ortogonale pe o dreaptă

Proiecţia ortogonală a unui punct pe o dreaptă, proiecția ortogonală a unui segment pe o dreaptă

Teorema catetei

Într-un triunghi dreptunghic, lungimea unei catete este medie proporțională între lungimea proiecției sale pe ipotenuză şi lungimea ipotenuzei.Teorema catetei și reciproca.

Teorema lui Pitagora

Într-un triunghi dreptunghic, suma pătratelor lungimilor catetelor este egală cu pătratul lungimii ipotenuzei.

Reciproca teoremei lui Pitagora

Dacă într-un triunghi pătratul lungimii unei laturi este egal cu suma pătratelor lungimilor celorlalte două laturi atunci triunghiul este dreptunghic.

Cercul- definiție, elemente

Definiția cercului. Elementele unui cerc: rază, diametru, coardă. Centrul cercului. Arc de cerc. Semicerc. Puncte diametral opuse. Definiția unui disc.

Unghi la centru

Unghi cu vârful în centrul cercului. Măsura unui unghi la centru. Măsura unui arc de cerc. Arce congruente.

Coarde şi arce in cerc

Teoreme referitoare la coarde și arce în cerc. Coarde congruente. Arce congruente. Diametru perpendicular pe o coardă.

Unghi înscris în cerc

Unghi cu vârful pe cerc. Măsura unui unghi înscris în cerc. Unghi înscris în semicerc. Triunghi înscris în cerc.

Patrulater înscris în cerc; patrulater inscriptibil

Un patrulater se numește patrulater înscris în cerc dacă vârfurile sale aparțin cercului. În acest caz cercul se numește cerc circumscris patrulaterului. Proprietatea unui patrulater înscris în cerc. Patrulater inscriptibil.

Pozitiile relative ale unei drepte faţă de un cerc

Dreaptă exterioară cercului. Tangenta la cerc. Punct de tangență. Dreaptă secantă față de cerc. Tangenta dintr-un punct exterior la un cerc. Triunghi circumscris unui cerc.

Poligoane regulate (înscrise în cerc). Calculul elementelor în poligoane regulate

Măsura unui unghi al unui poligon regulat cu n laturi. Măsura unghiului la centru al unui poligon cu n laturi. Latura și apotema unui poligon. Suma măsurilor unghiurilor unui poligon convex. Măsura unui unghi al unui poligon regulat. Formula pentru arie poligon regulat, în funcţie de raza cercului circumscris.

Introducere în geometria în spaţiu

Noțiunile de bază ale geometriei în spațiu și relațiile care se stabilesc între ele.

Paralelipipedul dreptunghic

Descrierea unui paralelipiped dreptunghic. Elementele unui paralelipiped dreptunghic. Diagonala paralelipipedului. Desfășurarea paralelipipedului.

Teoreme de paralelism

Enunțarea unor teoreme importante de paralelism în spațiu. Modalități de a demonstra că două plane sunt paralele.

Secțiuni paralele cu baza în corpuri geometrice

Secțiune în corp geometric. Secțiuni paralele cu baza în prismă. Secțiuni paralele cu baza în corpuri rotunde. Secțiuni paralele cu baza în piramide.

Corpuri geometrice asemenea

Corpuri asemenea. Definiția a două piramide asemenea. Raport de asemănare. Raportul ariilor a două suprafețe omoloage. Raportul volumelor a două piramide asemenea. 

Unghiuri în spațiu (Unghiuri cu laturile respectiv paralele)

Teorema unghiurilor cu laturile respectiv paralele. Unghiul a două drepte concurente

Poziții relative ale unei drepte față de un plan

Dreaptă inclusă în plan, dreaptă secantă unui plan, dreaptă paralelă cu un plan. Cum demonstrăm că o dreaptă este paralelă cu un plan

Piramida patrulateră regulată

Descrierea piramidei patrulatere regulate. Elementele unei piramide patrulatere. Înalțimea piramidei. Apotema piramidei. Apotema bazei. Desfășurarea piramidei patrulatere.

Prisma

Descrierea prismei. Elementele unei prisme. Înălțimea prismei. Prisma dreaptă. Prisma oblică. Desfășurarea prismei.

Piramida triunghiulară regulată

Descrierea piramidei triunghiulare regulate. Elementele unei piramide triunghiulare. Înalțimea piramidei. Apotema piramidei. Apotema bazei. Desfășurarea piramidei triunghiulare.

Aria triunghiului

Formula pentru arie triunghi. Aria triunghiului oarecare și aria triunghiului dreptunghic.

Alcani – proprietăţi chimice

Reacţii care au loc cu scindarea legăturilor C – C. Reacţii care au loc cu scindarea legăturilor C – H. Arderea alcanilor. Reacţia de substituţie – halogenarea alcanilor. Reacţia de dehidrogenare – piroliza, cracarea. Izomerizarea alcanilor. Izomerizarea n-butanului. Cifra octanică a benzinelor. Solubilitatea alcanilor. 

Alchene – nomenclatură, proprietăţi fizice, aplicaţii practice

Serie omoloagă. Nomenclatură. Atomi de carbon vinilici şi atomi de carbon alilici. Caracteristicile legăturii duble. Izomerie geometrică (izomeri cis-trans). Izomerie de catenă. Izomerie de funcţiune. Izomerie de poziţie. Proprietăţi fizice

Alchene – proprietăţi chimice

Reacţii specifice hidrocarburilor nesaturate – reacţii de adiţie, de oxidare şi de polimerizare. Hidrogenarea alchenelor, halogenarea alchenelor, adiţia hidracizilor la alchene, adiţia apei la alchene. Oxidare blândă şi oxidare energică. Reacţii comune cu hidrocarburile saturate – reacţii de ardere, reacţii de substituţie. Regula lui Markovnikov. Polimeri vinilici. 

Alchine – nomenclatură, proprietăţi fizice

Caracteristicile legăturilor covalente triple. Nomenclatură. Izomerie de constituţie – izomerie de catenă şi izomerie de poziţie. Structura alchinelor. Proprietăţi fizice.

Alchine – proprietăţi chimice

Hidrogenarea acetilenei. Adiţia halogenilor. Adiţia apei. Tautomerizare. Adiţia hidracizilor. Dimerizarea şi trimerizarea acetilenei. Obţinerea vinilacetilenei şi a benzenului. Reacţii de substituţie.

Alcadiene – nomenclatură, proprietăţi fizice şi chimice

Nomenclatură. Clasificarea alcadienelor în funcţie de poziţia legăturilor duble în catenă. Adiţia hidrogenului. Adiţia halogenilor. Adiţia 1,2 şi adiţia 1,4. Reacţia de polimerizare. Reacţia de copolimerizare. Obţinerea butadienei şi a izoprenului. 

Arene – nomenclatură, clasificare şi proprietăţi fizice

Hidrocarburi aromatice. Structuri de rezonanţă (structuri limită). Benzenul. Modelul Kékulé. Structura inelului benzenic. Caracter aromatic. Clasificarea arenelor. Nomenclatură. Poziţiile orto-, meta-, şi para-. Proprietăţi fizice. 

Arene – proprietăţi chimice (substituţie la nucleul aromatic)

Reacţiile specifice hidrocarburilor aromatice. Reacţii de substituţie la nucleul benzenic. Orientarea reacţiilor de substituţie. Substituenţi de gradul I. Substituenţi de gradul II. Nitrarea toluenului. Reacţia de halogenare a benzenului şi a naftalinei. Reacţia de sulfonare a benzenului şi a naftalinei. Reacţia de alchilare Friedel – Crafts. Reacţia de acilare Friedel – Crafts. 

Arene – adiţie la nucleul aromatic, reacţii la catena laterală

Reacţia de hidrogenare a benzenului, a naftalinei şi a antracenului. Reacţii caracteristice catenei laterale – halogenarea şi oxidarea. Poziţia benzilică. Oxidare blândă şi oxidare energică. 

Chimia carbonului – chimia organică

Carbonul – “elementul vieţii”. Diferenţa dintre compuşii organici şi compuşii anorganici. Obiectul de studiu al chimiei organice. Elemente organogene. Hidrocarburi. Compuşi organici cu funcţiuni.

Legături covalente în compuşii organici

Tipuri de catene de atomi de carbon. Tipuri de legături covalente în compuşii organici. Orbitali moleculari de legătură. Hibridizare. Orbitali hibrizi. Hibridizare sp³. Hibridizare sp². Hibridizare sp. Caracteristicile legăturilor covalente. Legătură σ, legătură π, geometrie tetraedrică, geometrie trigonal-planară, geometrie liniară.

Catene de atomi de carbon – clasificarea compuşilor organici

Compuşi organici saturaţi. Compuşi organici nesaturaţi. Atom de carbon primar, secundar, terţiar, cuaternar. Clasificarea compuşilor organici.

Structura compuşilor organici – formule moleculare şi formule structurale

Structură chimică. Analiza elementală. Determinarea formulei procentuale, a formulei brute şi a formulei moleculare (exemple de calcul). Formule structurale: formule de proiecţie, formule de proiecţie restrânse (plane). Izomerie. Izomeri geometrici (izomeri cis-trans). 

Reacţii de halogenare

Halogenarea prin reacţii de substituţie – halogenarea alcanilor, halogenarea în poziţie alilică, halogenarea în poziţie benzilică, halogenarea nucleului aromatic. Halogenarea prin reacţii de adiţie – adiţia halogenilor la alchene, adiţia halogenilor la alchine, adiţia halogenilor la alcadiene, adiţia halogenilor la benzen, adiţia hidracizilor la alchene, adiţia hidracizilor la alchine.

Reacţii de alchilare

Agenţi de alchilare. Alchilarea Friedel-Crafts. Alchilarea arenelor cu alchene. Alchilarea aminelor. Alchilări cu oxid de etenă. Obţinerea oxidului de etenă. Alchilarea aminelor cu oxid de etenă. Alchilarea alcoolilor cu oxid de etenă. 

Reacţii de polimerizare

Importanţa reacţiilor de polimerizare. Schema generală a unei reacţii de polimerizare. Proprietăţile polimerilor. Procedee de polimerizare – polimerizare radicalică, reacţia de policondensare. Radicali liberi. Polimerizarea radicalică. Polimeri vinilici. Reacţia de coplimerizare. Copolimeri. 

Reacţii de esterificare

Obţinerea esterilor. Derivaţi funcţionali ai acizilor carboxilici. Aplicaţii industriale ale reacţiilor de esterificare. Obţinerea aspirinei. Acidul acetilsalicilic. 

Reacţii de hidroliză

Hidroliza compuşilor halogenaţi – hidroliza compuşilor monohalogenaţi, a compuşilor dihalogenaţi geminali şi a compuşilor trihalogenaţi geminali. Hidroliza esterilor în mediu acid. Hidroliza esterilor în mediu bazic. Hidroliza trigliceridelor.

Reacţii de condensare şi policondensare

Reacţii de condensare între compuşii carbonilici – condensarea aldolică şi crotonică. Componentă carbonilică şi componentă metilenică. Reacţii de policondensare. Obţinerea şi proprietăţile fenoplastelor – bachelita şi novolacul. 

Izomerie optică – chiralitatea

Clasificarea izomerilor în izomeri de constituţie şi stereoizomeri. Clasificarea stereoizomerilor în izomeri de conformaţie şi izomeri de configuraţie. Clasificarea izomerilor de configuraţie în enantiomeri şi diastereoizomeri. Chiralitate. Obiecte chirale şi obiecte achirale. Atom de carbon asimetric. Centru de chiralitate. Molecule chirale şi molecule achirale. Enantiomeri

Configuraţia enantiomerilor. Formule de perspectivă, formule Fischer

Formule de perspectivă. Formule de proiecţie Fischer. Configuraţia enantiomerilor. Sistemul R, S. Denumirea enantiomerilor reprezentaţi prin formule de perspectivă. Denumirea enantiomerilor reprezentaţi prin formule de proiecţie Fischer. 

Acizi carboxilici. Acidul acetic.

Caracteristicile şi structura grupei funcţionale carboxil. Obţinerea acidului acetic/oţetului de vin – fermentaţia acetică. Proprietăţile fizice şi chimice ale acidului acetic. Reacţia cu metale active, cu oxizi metalici, cu sărurile acidului carbonic şi cu hidroxizii alcalini. Reacţia de esterificare. 

Săpunuri şi detergenţi

Reacţia de saponificare. Agenţi activi de suprafaţă (surfactanţi). Clasificarea şi structura surfactanţilor. Modul de acţiune al săpunurilor şi detergenţilor. Clasificarea detergenţilor.

Alcooli – proprietăţi chimice

Caracteristicile grupei funcţionale hidroxil. Reacţia cu metalele alcaline. Reacţia de deshidratare (eliminarea apei). Reactivitatea alcoolilor în funţie de structură. Deshidratarea intramoleculară şi deshidratarea intermoleculară a alcoolilor. Obţinerea eterilor. Oxidarea alcoolilor – oxidarea blândă şi oxidarea energică. Reacţia de esterificare – esteri organici şi esteri anorganici. 

Fenoli

Clasificarea fenolilor. Nomenclatură. Caracteristicile grupei hidroxil fenolice. Proprietăţi fizice. Proprietăţi chimice – reacţii specifice grupei hidroxil şi reacţii specifice nucleului aromatic. Reacţia cu metalele alcaline. Reacţia cu hidroxizii alcalini. Reacţii de substituţie la nucleul aromatic – reacţia de sulfonare şi reacţia de nitrare a fenolului. Aplicaţii practice. 

Derivaţi halogenaţi – importanţă, proprietăţi fizice

Aplicaţii practice ale derivaţilor halogenaţi. Clasificare. Nomenclatură. Caracteristicile legăturilor C – halogen. Proprietăţi fizice. Obţinere.

Amine

Clasificarea şi nomenclatura aminelor. Caracteristicile grupei funcţionale amino. Proprietăţi fizice. Caracterul bazic al aminelor. Amine aromatice. Reacţii de substituţie. Reacţii de alchilare. Obţinerea sărurilor de arendiazoniu. Aplicaţii practice. 

Compuşi carbonilici

Grupa funcţională carbonil. Aldehide şi cetone. Nomenclatura aldehidelor. Nomenclatura cetonelor. Proprietăţi fizice. Reacţii de adiţie – adiţia hidrogenului. Reacţii de oxidare. Aplicaţii practice. 

Zaharide - Glucoza

Compuşi organici cu acţiune biologică. Compuşi cu mai multe grupe funcţionale. Zaharide – polihidroxialdehide şi polihidroxicetone. Monozaharide. Zaharide de policondensare. Glucoza. Structura zaharidelor. Proiecţii Fischer – notaţii D şi L. Atom de carbon asimetric. Importanţa biologică a glucozei. Aplicaţiile practice ale glucozei.

Proteine

Aminoacizi – structură şi nomenclatură. Peptide şi polipeptide. Reacţia de policondensare a aminoacizilor. Legătura peptidică. Clasificarea proteinelor. Funcţii. Proprietăţi fizice. Proteine simple şi proteine conjugate. Grupe prostetice. Denaturarea proteinelor. Factori denaturanţi. 

Aria cercului (discului); Aria sectorului de cerc

Formula de calcul pentru aria cercului. Aria discului. Aria sectorului de cerc. Exemplu de calcul pentru aria cercului.

Enantiomeri - proprietăţi, importanţă. Diastereoizomeri

Interacţiunea enantiomerilor cu lumina polarizată. Activitate optică. Substanţe optic active - izomeri optici, antipozi optici. Polarimetru. Dextrogir, levogir, amestec racemic. Compuşi cu două centre de chiralitate. Diastereoizomeri. Proprietăţi fizice şi chimice ale enantiomerilor. Acţiunea fiziologică a enantiomerilor. (R) - talidomidă, (S) - talidomidă.

Aminoacizi

Proteine, peptide, aminoacizi. Legătură peptidică, rest de aminoacid. Cei 20 de aminoacizi naturali. Structura aminoacizilor. Sistemul D, L. Aminoacizii - seria sterică L. Reacţii stereospecifice. Proprietăţi chimice ale aminoacizilor. Amfion (formă dipolară). Clasificarea aminoacizilor în funcţie de polaritatea radicalului hidrocarbonat. Caracterul amfoter al aminoacizilor. Soluţii tampon. 

Proteine - structura primară

Proteine - polimeri ai aminoacizilor. Policondensarea aminoacizilor. Hidroliza proteinelor. Structura proteinelor. Structura primară - secvenţa resturilor de aminoacizi. Corelaţia structură - funcţie. Conformaţie. Legătura peptidică - proprietăţi.

Zaharide

Fotosintesză, respiraţie. Funcţia zaharidelor în organismele vii. Monozaharide - aldoze, cetoze. D-glucoza, D-fructoza, D-riboza. Formule de proiecţie Fischer. Strucutra ciclică a D-glucozei şi D-ribozei. Adiţie intramoleculară. Semiacetali, semicetali. Anomer α, anomer β, mutarotaţie, centru anomeric. Ciclu piranozic, ciclu furanozic. Formule Haworth. Hidroxil glicozidic. Dizaharide - zaharoză. Polizaharide - amidon, celuloză.

Acizi nucleici - ADN, ARN, codul genetic

Structura de dublu helix a ADN-ului. Perechi de baze complementare în ADN şi perechi de baze complementare in ARN. Secvenţa mononucleotidelor. ARN mesager, ARN de transport, ARN ribozomal. Sinteza proteinelor - transcriere, traducere. Cod genetic, codon, genă, universalitatea codului genetic. 

Media aritmetică și media aritmetică ponderată

Formulele pentru medie aritmetică și medie ponderată a numerelor raționale pozitive.

Inecuații în mulțimea numerelor întregi

Rezolvarea inecuațiilor în mulțimea numerelor întregi. Inecuații cu modul

Ridicarea la putere a numerelor raționale

Ridicarea la putere a numerelor raționale, reguli de calcul cu puteri.

Împărțirea numerelor reale (1)

Împărțirea numerelor reale de forma  reguli de calcul cu radicali.

Ridicarea la putere a numerelor reale

Puterea cu exponent întreg a unui numar real. Reguli de calcul cu puteri.

Inecuații cu coeficienți reali

Inecuații de gradul I cu coeficienți reali.

Mulțimea numerelor raționale

Numere raționale. Mulțimea numerelor raționale. Forme de scriere a unui număr rațional. Transformarea fracțiilor ordinare în fracții zecimale.

Ordonarea numerelor raționale

Compararea fracțiilor ordinare având același numitor sau numitori diferiți. Compararea a două fracții cu același semn sau cu semne diferite. Ordonarea numerelor raționale. Partea întreagă și partea fracționară a unui număr rațional.

Punct, dreaptă, plan.

Noțiuni primare de geometrie plană. Punct, dreaptă, semidreaptă, segment. Plan, semiplan.

Triunghiul

Triunghiul. Definiția triunghiului. Elementele unui triunghi. 

Patrulatere

Pătrat, dreptunghi, romb, paralelogram, trapez. Prezentare prin descriere și desen. 

Cercul

Linii curbe. Cercul. Elmentele unui cerc. Centrul cercului. Raza cercului. Diametrul cercului.

Corpuri geometrice

Cubul, paralelipipedul dreptunghic, piramida, cilindrul, conul, sfera. Recunoașterea elementelor: muchii, fețe, vârfuri.

Unități de măsură pentru lungimi. Transformări.

Unități de masură pentru lungime. Metrul. Multiplii și submultiplii metrului.

Volumul paralelipipedului dreptunghic

Formula de calcul pentrul volumul unui paralelipiped dreptunghic.

Lungimea cercului. Lungimea unui arc de cerc

Lungimea cercului și lungimea unui arc de cerc.

Noţiuni de termochimie, partea I

Tipuri de energie. Termodinamică – definiţie. Energie potenţială. Energie gravitaţională. Lucru mecanic. Căldură. Energie internă. Variaţia energiei interne într-un sistem termodinamic. 

Entalpia

Energie cinetică. Energie potenţială. Energie internă. Funcţii de stare şi funcţii de proces. Variabile de stare. Mărimi de stare extensive şi intensive. Transfer de energie internă. Entalpia. Semnificaţia relaţiei de definire a entalpiei. Variaţia entalpiei. Calorimetrie. 

Aplicaţii

Căldura specifică, c. Căldura specifică molară. Exemple de calcul pentru capitolul termochimie. 

Energia de activare. Teoria complexului activat.

Redistribuirea legăturilor chimice în timpul unei reacţii. Ciocniri eficace. Ciocniri ineficace. Energie de activare. Stare de tranziţie sau complex activat. Energia potenţială a complexului activat. Reprezentarea grafică a energiei de activare pentru o reacţie endotermă şi pentru o reacţie exotermă. Energia de activare a reacţiei directe şi energia de activare a reacţiei inverse. Teoria complexului activat. Condiţia geometrică şi condiţia energetică pentru ciocniri eficace. 

Influenţa catalizatorilor asupra vitezei de reacţie

Catalizatori – definiţie şi mod de funcţionare. Reprezentarea grafică a energiei de activare pentru o reacţie necatalizată şi o reacţie catalizată. Etapa determinantă de viteză. Reacţii catalitice. Proprietăţile catalizatorilor - activitatea catalitică, selectivitatea. Promotorii şi otrăvurile. Tipuri de reacţii catalitice –reacţii omogene, eterogene şi enzimatice. Suport catalitic. Inhibitori. 

Paralelipipedul dreptunghic

Aria paralelipipedului și volumul paralelipipedului. Deducerea formulelor de calcul pentru arie paralelipiped și volum paralelipiped dreptunghic. Aria laterală a paralelipipedului. Aria totală a paralelipipedului. Volumul unui paralelipiped dreptunghic.

Numere naturale scrise în formă arabă și romană

Scrierea unui număr cu cifre arabe sau cifre romane. Reguli de scriere folosind cifrele romane

Înmulțirea numerelor naturale. Factor comun

Definiția factorului comun. Scoaterea factorului comun

Divizor. Multiplu. Noțiuni introductive

Divizori ai unui număr natural. Multiplii unui număr natural.

Inecuații în mulțimea numerelor naturale

Rezolvarea inecuațiilor în mulțimea numerelor naturale

Adunarea și scăderea fracțiilor cu același numitor

Operații cu numere raționale pozitive reprezentate prin fracții care au același numitor. Adunarea fracțiilor cu același numitor. Scăderea fracțiilor cu același numitor. 

Puteri cu exponent întreg

Puterea cu exponent întreg a unui număr real. Proprietățile puterilor cu exponent întreg. Inversul unui număr. Calculul puterilor cu exponent negativ.

Puteri cu exponent rațional

Puteri cu exponent rațional. Proprietățile puterilor cu exponent rațional. Scrierea puterilor cu exponent rațional cu ajutorul radicalilor. Ordonarea puterilor, compararea puterilor cu exponent rațional. 

Sisteme formate dintr-o ecuație de gradul I și o ecuație de gradul II

Rezolvarea unor tipuri de sisteme de ecuații cu coeficienți reali: sisteme formate dintr-o ecuație de gradul I și o ecuație de gradul II. Interpretarea geometrică a acestora

Sisteme de ecuații omogene

Ecuații omogene. Sisteme omogene, algoritmul de rezolvare.

Sisteme de ecuații simetrice

Ecuații simetrice. Sisteme de ecuații simetrice. Algoritmul de rezolvare a sistemelor simetrice. Sistem simetric fundamental.

Ecuații de gradul al doilea

Recapitulare ecuații de gradul II cu rădăcini reale. Modalități de rezolvare. Ecuația de gradul al doilea: formarea ecuației când se cunosc rădăcinile (folosind suma și produsul rădăcinilor).

Operații cu radicali. Raționalizarea numitorului

Operații cu radicali de ordin n. Înmulțirea radicalilor, împarțirea radicalilor, ridicarea la putere. Scoaterea și introducerea factorilor sub radical. Amplificarea și simplificarea radicalilor. Compunerea radicalilor. Raționalizarea numitorului. Perechi de expresii conjugate.

Rezolvarea ecuațiilor de gradul II în mulțimea numerelor complexe

Ecuații de gradul al doilea cu soluții complexe. Formarea ecuației de gradul doi când se cunosc soluțiile complexe. Descompunerea trinomului de gradul doi în factori liniari.

Numere complexe scrise sub formă algebrică

Forma algebrică a numerelor complexe. Partea reală a unui număr complex. Partea imaginară a unui număr complex. Definirea operațiilor algebrice cu numere complexe. Puterile numărului complex i. Numere complexe conjugate. Determinarea raportului dintre două numere complexe. Modulul unui număr complex. Conjugatul unui număr complex.

Funcții trigonometrice- coordonate în plan

Funcții trigonometrice- coordonatele punctelor situate în cele patru cadrane ale cercului trigonometric.

Forma trigonometrică a numerelor complexe

Numere complexe exprimate trigonometric. Coordonate polare în plan. Raza polară. Argumentul unui număr complex. Pentru a determina argumentul redus al unui număr complex vom ține cont de cadranul în care se află imaginea geometrică a numărului complex.

Ridicarea la putere cu exponent natural a fracțiilor zecimale

Ridicarea la putere a fracțiilor zecimale. Calculul unor puteri care au exponentul număr natural și baza număr zecimal. Reguli de calcul cu puteri.

Împărțirea fracțiilor zecimale

Împărțirea unui număr natural la o fracție zecimală finită, împărțirea unei fracții zecimale finite la un număr natural, împărțirea a două fracții zecimale finite

Media aritmetică a două sau mai multe fracții zecimale finite

Formula de calcul pentru medie aritmetică a fracțiilor zecimale finite. Interpretarea rezultatelor.

Raționalizarea numitorului (2)

 Raționalizarea numitorului de forma    Expresii conjugate.

Ridicarea la putere a rapoartelor de numere reale

Ridicarea la putere cu exponent întreg a unor rapoarte de numere reale. Reguli de calcul cu puteri

Inecuații cu numere zecimale

Rezolvarea inecuațiilor cu numere zecimale. Tipuri de inecuații

Piramida patrulateră regulată

Aria piramidei și volumul piramidei. Deducerea formulelor de calcul pentru arie piramidă patrulateră regulată și volum piramidă patrulateră regulată. Aria laterală a piramidei patrulatere regulate. Aria totală a piramidei patrulatere regulate. Volumul unei piramide patrulatere regulate.

Piramida hexagonală regulată

Aria piramidei și volumul piramidei. Deducerea formulelor de calcul pentru arie piramidă hexagonală regulată și volum piramidă hexagonală regulată. Aria laterală a piramidei hexagonale regulate. Aria totală a piramidei hexagonale regulate. Volumul unei piramide hexagonale regulate.

Operații logice: echivalența

Echivalența propozițiilor, echivalența predicatelor. Egalitatea mulțimilor. Valoarea de adevăr a echivalenței a două propoziții.

Simbolul Sigma și calculul unor sume

Scrierea unor sume restrâns cu ajutorul simbolului Sigma. Proprietățile simbolului Sigma. Calculul unor sume, demonstație prin inducție matematică. Metoda coeficienților nedeterminați.

Șiruri monotone

Șir crescător, șir descrescător, șir monoton. Definiția șirurilor monotone. Metode prin care se poate studia monotonia șirurilor. Exemple de șiruri monotone.

Progresii geometrice- noțiuni introductive

Noțiunea de progresie geometrică. Proprietățile progresiei geometrice. Exemple de progresii geometrice. 

Proprietățile progresiei geometrice

Termenul general al unei progresii geometrice în funcție de primul termen și de rația progresiei. Condiția ca n numere să fie în progresie geometrică. Suma primilor n termeni ai unei progresii geometrice.

Funcții pare, funcții impare

Funcție pară, funcție impară. Exemple de funcții pare, funcții impare. Graficul unei funcții pare. Graficul unei funcții impare. Proprietăți ale graficelor. Paritatea funcțiilor - exerciții.

Funcții periodice

Noțiunea de funcție periodică, noțiunea de perioadă, perioadă principală. Exemple de funcții periodice. Proprietăți ale funcțiilor periodice. Graficul unei funcții periodice - proprietate. Periodicitatea funcțiilor - exerciții. 

Monotonia funcțiilor numerice

Funcție crescătoare, funcție descrescătoare, funcție monotonă. Exemple de funcții monotone. Modalități de a studia monotonia funcțiilor. Intervale de monotonie. Exerciții de stabilire a monotoniei funcțiilor.

Compunerea funcțiilor

Compunerea funcțiilor. Proprietăți ale compunerii funcțiilor. Exerciții- funcții compuse.

Operații cu funcții numerice

Operații cu funcții: suma funcțiilor, produsul funcțiilor, câtul funcțiilor.

Relațiile lui Viete. Natura și semnele rădăcinilor ecuației de gradul II

Legătura dintre rădăcinile reale ale ecuației de gradul al doilea și coeficienții acesteia. Formarea ecuației de gradul al doilea când se cunosc rădăcinile. Natura rădăcinilor și semnele rădăcinilor ecuației de gradul al doilea.

Descompunerea unui vector într-un reper cartezian

Noțiunea de versor. Descompunerea unui vector după doi vectori dați. Coordonatele unui vector. Înmulțirea unui vector cu un scalar. Suma vectorilor. Coliniaritatea vectorilor. Vectori egali. Formula de calcul pentru lungimea unui vector exprimat cu ajutorul versorilor. Modulul unui vector. Expresia analitică a unui vector.

Vectori în reper cartezian

Vectori exprimați cu ajutorul versorilor: coordonatele unui vector, modulul unui vector.

Echilibre acido-bazice. Tăria acizilor. Exponentul de aciditate.

Protonul și ionul de hidrogen. Ionul hidroniu și ionul hidroxil. Teoria protolitică Brønsted-Lowry. Cuplu acid-bază conjugată. Echilibru acido-bazic. Constanta de aciditate. Disocierea în apă a acizilor tari. Disocierea în apă a acizilor slabi. Exemple de acizi tari. Exemple de acizi slabi. 

Hidroliza sărurilor

Sărurile - compuși ionici. Comportamentul anionilor în apă. Comportamentul cationilor în apă. Reacția de hidroliză. Săruri care formează soluții neutre (săruri provenite de la acizi tari și baze tari). Săruri care formează soluții acide (săruri provenite de la acizi tari și baze slabe). Săruri care formează soluții bazice (săruri provenite de la acizi slabi și baze tari). Săruri provenite de la acizi slabi și baze slabe. Hidroliza azotatului de sodiu (NaNO₃), hidroliza clorurii de amoniu (NH₄Cl), hidroliza sulfurii acide de sodiu (NaHS), hidroliza cianurii de amoniu (NH₄CN). Aplicații; calculul pH-ului unei soluții de sare. 

Șiruri

Șiruri, notații, moduri de a defini un șir. Șir definit descriptiv, șir definit printr-o regulă de calcul, șir definit printr-o relație de recurență. Termenii unui șir. Rangul unui termen. Exemple de șiruri.

Vectorul de poziție al centrului de greutate al unui triunghi

Vector de poziție al centrului de greutate al unui triunghi ABC, exprimat cu ajutorul vectorilor de poziție ai punctelor A, B, C.

Cercul trigonometric

Cerc trigonometric (cerc unitate). Exprimarea unghiurilor uzuale în grade și radiani și scrierea coordonatelor punctelor de pe cerc corespunzătoare.

Operații cu numere complexe scrise sub formă algebrică

Adunarea numerelor complexe. Scăderea numerelor complexe. Modulul unui număr complex. Conjugatul unui număr complex. Înmulțirea numerelor complexe. Raportul a două numere complexe. Egalitatea a două numere complexe.

Funcția cosinus

Funcția cosinus. Proprietăți: semnul funcției cosinus, periodicitate, paritate, monotonie. Graficul funcției cosinus.

Funcția cotangentă

Funcția cotangentă. Proprietăți: semnul funcției cotangentă, periodicitate, paritate, monotonie. Graficul funcției cotangentă.

Produsul scalar a doi vectori

Produsul scalar a doi vectori. Proprietățile produsului scalar. Produs scalar: expresia analitică. Unghiul a doi vectori. Modulul unui vector.

Teorema cosinusului

Aplicații ale produsului scalar: teorema cosinusului.

Teorema medianei

Aplicații ale produsului scalar: teorema medianei.

Aria triunghiului- formula lui Heron

Aria triunghiului oarecare folosind formula lui Heron.

Funcția sinus

Funcția sinus. Proprietăți: semnul funcției sinus, periodicitate, paritate, monotonie. Graficul funcției sinus.

Noțiunea de permutare

Noțiunea de permutare, noțiunea de permutare de grad n, exemple, permutări de grad n particulare

Inversiunile unei permutări. Semnul unei permutări

Inversiunile unei permutări. Semnul unei permutări.Permutări pare. Permutări impare

Tabel matriceal. Matrice. Mulțimi de matrice

Semnul produsului a două permutări

Rădăcinile de ordinul n ale unui număr complex

Rădăcina de ordin n dintr-un număr complex. Rădăcinile de ordin n ale unității.

Ecuații binome

Rezolvarea ecuațiilor binome.

Înmulțirea matricelor cu scalari

Înmulțirea matricelor

Proprietăți ale funcțiilor: surjectivitate

Funcții surjective, noțiunea de funcție surjectivă. Modalități de a studia surjectivitatea unei funcții.

Funcția exponențială

Noțiunea de creștere exponențială, descreștere exponențială. Funcția exponențială și proprietățile acesteia. Grafice de funcții exponențiale.

Metoda integrării prin substituţie (schimbare de variabilă)

Metode de calcul ale primitivelor: formula schimbării de variabilă

Diviziuni ale unui interval. Sume Riemann

Definirea noţiunilor de: diviziune a unui interval [a,b], norma unei diviziuni, suma Riemann.

Aria unei suprafeţe plane

Aria unui subgrafic. Aria suprafeţelor plane cuprinse între două curbe.

Proprietăţi ale legilor de compoziţie (2)

Proprietăţi ale legilor de compoziţie: element neutru, elemente simetrizabile.

Şiruri de elemente din corpul K

Şir de elemente dintr-un corp. Operaţii cu şiruri de elemente din corpul K. Noţiunea de polinom cu coeficienţi în corpul K.

Forma algebrică a polinoamelor

Forma algebrică a unui monom. Forma algebrică a unui polinom.

Descompunerea polinoamelor în factori ireductibili

Polinoame ireductibilie. Descompunerea polinoamelor în factori ireductibili.

Relaţiile lui Viete

Relaţiile lui Viete pentru polinoame de grad n.

Elemente caracteristice ale unei serii statistice

Interpretarea datelor statistice: media, mediana, modulul, dispersia, abaterea medie pătratică.

Schema lui Poisson

Scheme clasice de probabilitate. Schema lui Poisson (sau schema binomială generalizată).

Schema lui Bernoulli

Scheme clasice de probabilitate. Schema lui Bernoulli (sau schema binomială).

Variabile aleatoare

Variabile aleatoare: tabelul de distribuţie, media, modulul, dispersia şi amplitudinea unei variabile aleatoare.

Atribute HTML

Atributele oferă informații suplimentare despre elementele HTML.
Adresa de legătură este specificată în atributul href.
Numele de fișier al sursei imaginii este specificat în atributul src.
Atributele width și height, care specifică lățimea și înălțimea imaginii.
Atributul alt specifică un text alternativ care trebuie utilizat, dacă nu poate fi afișată o imagine.
Atributul style este utilizat pentru a specifica stilul unui element.
Limbajul este declarat cu atributul lang.
Atributul title este adaugat la elementul <p>.

Formatare text în HTML

Elementele de formatare au fost proiectate pentru a afișa tipuri speciale de text.
<b> definește textul bold, fără nici o importanță suplimentară.
<strong> definește un text intens, cu o importanță „puternică” semantică adăugată.
<i> definește textul italic, fără nicio importanță suplimentară.
<em> definește textul subliniat, cu o importanță semantică adăugată.
<small> definește textul mai mic.
<mark> definește textul marcat / evidențiat.
<del> definește textul șters / eliminat.
<ins> definește textul inserat / adăugat.
<sub> definește textul subscris.
<sup> definește textul suprascriptat.

Elemente de citare și citate în HTML

Elementele de citare folosite în HTML sunt:
<q> definește un citat scurt.
<blockquote> definește o secțiune care este citată dintr-o altă sursă.
<abbr> definește o prescurtare sau un acronim.
<address> definește informațiile de contact (autor / proprietar) ale unui document sau ale unui articol.
<cite> definește titlul unei lucrări.
<bdo> definește înlocuirea bidirecțională.

Imagini în HTML

Imaginile pot îmbunătăți designul și aspectul unei pagini web.
Utilizați elementul HTML <img> pentru a defini o imagine.
Utilizați atributul HTML src pentru a defini adresa URL a imaginii.
Utilizați atributul HTML alt pentru a defini un text alternativ pentru o imagine, dacă nu poate fi afișat.
Utilizați atributele HTML lățime și înălțime (width and height) pentru a defini dimensiunea imaginii.
Utilizați proprietățile CSS pentru lățime și înălțime (width and height) pentru a defini dimensiunea imaginii (alternativ).
Utilizați proprietatea CSS float pentru a lăsa imaginea să plutească.
Utilizați elementul HTML <map> pentru a defini o imagine-hartă (image-map).
Utilizați elementul HTML <area> pentru a defini zonele în care se poate face click pe imaginea hartă (image-map).
Utilizați atributul usemap al elementului HTML <img> pentru a indica o hartă-imagine(image-map).
Utilizați elementul HTML <picture> pentru a afișa imagini diferite pentru diferite dispozitive.

Tabele HTML

Utilizați elementul HTML <table> pentru a defini un tabel.
Utilizați elementul HTML <tr> pentru a defini un rând de tabel.
Utilizați elementul HTML <td> pentru a defini datele unui tabel.
Utilizați elementul HTML <th> pentru a defini un titlu de tabel.
Utilizați elementul HTML <caption> pentru a defini o legendă de tabel.
Utilizați proprietatea CSS border pentru a defini o bordură.
Utilizați proprietatea CSS border-collapse pentru a restrânge marginile celulelor.
Utilizați proprietatea CSS padding pentru a adăuga umplutură la celule.
Utilizați proprietatea CSS text-align pentru a alinia textul celulelor.
Utilizați proprietatea CSS border-spacing pentru a seta distanța dintre celule.
Utilizați atributul colspan pentru a crea o celulă cu mai multe coloane.
Utilizați atributul linespan pentru a face ca o celulă să aibă mai multe rânduri.
Utilizați atributul id pentru a defini în mod unic o tabelă.
<colgroup> Specifică un grup de una sau mai multe coloane dintr-un tabel pentru formatare.
<col> Specifică proprietățile coloanei pentru fiecare coloană dintr-un element <colgroup>.
<thead> Grupează conținutul antetului într-un tabel.
<tbody> Grupează conținutul corpului într-un tabel.
<tfoot> Grupează conținutul subsolului într-un tabel.

Liste HTML

Elementele din listă pot conține alte elemente HTML
Utilizați elementul HTML <ul> pentru a defini o listă neordonată.
Utilizați proprietatea CSS list-style-type pentru a defini marcajul elementelor de listă.
Utilizați elementul HTML <ol> pentru a defini o listă ordonată.
Utilizați atributul HTML type pentru a defini tipul de numerotare.
Utilizați elementul HTML <li> pentru a defini un element de listă.
Utilizați elementul HTML <dl> pentru a defini o listă de descrieri.
Utilizați elementul HTML <dt> pentru a defini termenul de descriere.
Utilizați elementul HTML <dd> pentru a descrie termenul dintr-o listă de descrieri.
Listele pot fi amplasate în liste.
Elementele din listă pot conține alte elemente HTML.
Utilizați proprietatea CSS float: left sau display:inline pentru a afișa o listă pe orizontală.
Proprietatea CSS list-style-type este utilizată pentru a defini stilul marcajului articolului de listă:
disc - Setează marcajul elementului listei la un buletin (implicit).
circle - Setează marcajul elementului de listă într-un cerc.
square - Setează marcajul elementului de listă într-un pătrat.
none -  Elementele din listă nu vor fi marcate.

Atributul HTML id

Atributul id specifică un id unic pentru un element HTML (valoarea trebuie să fie unică în documentul HTML).
Valoarea id poate fi folosită de CSS și JavaScript pentru a efectua anumite sarcini pentru elementul cu valoarea specifică de id.
În CSS, pentru a selecta un element cu un id specific, scrieți un caracter hash (#), urmat de id-ul elementului.
Valoarea id este sensibilă la litere mari și mici.
Atributul id poate fi utilizat pe orice element HTML.
Un element HTML poate avea un singur id unic care aparține acelui element singular, în timp ce un nume de clasă poate fi utilizat de mai multe elemente.
Marcajele (bookmarks) HTML sunt utilizate pentru a permite cititorilor să sară la anumite părți ale unei pagini Web.
Marcajele (bookmarks) pot fi utile dacă pagina dvs. web este foarte lungă.
Utilizarea atributului id în JavaScript.
JavaScript poate accesa un element cu un id specificat folosind metoda getElementById ().

HTML Atribute Input

Atributul value specifică valoarea inițială pentru un câmp de intrare.
Atributul readonly specifică faptul că un câmp de intrare este doar citit (nu poate fi modificat).
Atributul disabled specifică faptul că un câmp de intrare este dezactivat.
Atributul size specifică dimensiunea (în caractere) pentru câmpul de intrare.
Atributul maxlength specifică lungimea maximă permisă pentru câmpul de intrare.
Restricțiile de intrare nu sunt ignorate, iar JavaScript oferă multe modalități de a adăuga input-uri ilegale.
HTML5 a adăugat următoarele atribute pentru <input>: autocomplete, autofocus, form, formaction, formenctype, formmethod,
formnovalidate, formtarget, height and width, list, min and max, multiple, pattern (regexp), placeholder, required, step
și următoarele atribute pentru <form>: autocomplete, novalidate.
Atributul formaction este utilizat cu type="submit" și type="image".
Atributul formenctype este utilizat cu type = "submit" și type = "image".
Atributul formmethod poate fi utilizat cu type = "submit" și type = "image".
Atributul step funcționează cu următoarele tipuri de intrare (input types): number, range, date, datetime-local, month, time și week.
Atributul pattern funcționează cu următoarele tipuri de intrare (input types): text, search, url, tel, email, și password.
Utilizați atributul global title pentru a descrie pattern-ul care să ajute utilizatorul.
Atributul placeholder funcționează cu următoarele tipuri de intrare (input types): text, search, url, tel, email, și password.
Atributul required funcționează cu următoarele tipuri de intrare (input types): text, search, url, tel, email, password, date pickers, number, checkbox, radio, și file.
Atributul multiple funcționează cu următoarele tipuri de intrare (input types): e-mail și file.
Atributele min și max funcționează cu următoarele tipuri de intrare (input types): number, range, date, datetime-local, month, time și week.
Atributul list se referă la un element <datalist> care conține opțiuni predefinite pentru un element <input>.
Atributele înălțime și lățime (height și width) specifică înălțimea și lățimea unui element <input type = "image">.
Atributul formnovalidate poate fi utilizat cu type="submit".
Atributul formtarget înlocuiește atributul țintă (target) al elementului <form>.
Atributul formtarget poate fi utilizat cu type = "submit" și type = "image".
Atributul novalidate este un atribut <form>.
Atributul autocomplete funcționează cu <form> și următoarele tipuri <input>:text, search, url, tel, email, password, datepickers, range, și color.

Elemente semantice în HTML5

Semantica se referă la studiul sensurilor cuvintelor și frazelor dintr-o limbă.
Elemente semantice = elemente cu semnificație:
<article>, <aside>, <details>, <figcaption>, <figure>, <footer>, <header>, <main>, <mark>, <nav>, <section>, <summary>, <time>.
Exemple de elemente non-semantice: <div> și <span> - Nu spune nimic despre conținutul său.
Exemple de elemente semantice: <form>, <tabel> și <article> - definește clar conținutul său.
<article> Definește un articol
<aside> Definește conținutul în afară de conținutul paginii
<detalii> Definește detalii suplimentare pe care utilizatorul le poate vizualiza sau ascunde
<figcaption> Definește o legendă pentru un element <figure>
<figure> Specifică conținut independent, cum ar fi ilustrații, diagrame, fotografii, listări de coduri etc.
<footer> Definește un subsol pentru un document sau secțiune
<header> Specifică un antet pentru un document sau secțiune
<main> Specifică conținutul principal al unui document
<mark> Definește text marcat / evidențiat
<nav> Definește legăturile de navigare
<section> Definește o secțiune dintr-un document
<summary> Definește un titlu vizibil pentru un element <details>
<time> Definește o data / ora

Grafică HTML

Pentru a desena grafică pe o pagină web este utilizat elementul HTML <canvas> .
Elementul HTML <canvas> este utilizat pentru a desena grafică, din nou, prin JavaScript.
Elementul <canvas> este doar un container pentru grafică. Pentru a desena grafică trebuie să utilizați JavaScript.
Canvas are mai multe metode pentru a desena căi, cutii, cercuri, text și adăugarea de imagini.
 Specificați întotdeauna un atribut id (la care se face referire într-un script) și un atribut lățime și înălțime (width și height) pentru a defini dimensiunea pânzei (canvas). Pentru a adăuga un chenar (border), utilizați atributul stil (style).
 

HTML SVG

SVG înseamnă grafică vectorială scalabilă.
SVG este utilizat pentru a defini grafica pentru Web.
SVG este o recomandare W3C.
Elementul HTML <svg> este un container pentru grafică SVG.
SVG are mai multe metode pentru desenarea căilor, casetelor, cercurilor, textului și imaginilor grafice.
Diferențele dintre SVG și Canvas
SVG este un limbaj pentru descrierea graficelor 2D în XML.
Canvas desenează grafică 2D, pe fugă (cu un JavaScript).
SVG este bazat pe XML, ceea ce înseamnă că fiecare element este disponibil în DOM SVG. Puteți atașa manipulatoare de evenimente JavaScript (JavaScript event handlers) pentru un element.
În SVG, fiecare formă desenată este amintită ca obiect. Dacă se schimbă atributele unui obiect SVG, browserul poate reda automat forma.
Canvas: Rezoluție dependentă. Fără suport pentru organizatorii de evenimente.Capacități slabe de redare a textului. Puteți salva imaginea rezultată ca .png sau .jpg. Bine potrivit pentru jocuri cu intensitate grafică.
SVG: Rezoluție independentă. Suport pentru operatorii de evenimente. Cel mai potrivit pentru aplicații cu zone de redare mari (Google Maps). Redarea lentă, dacă este complexă (orice lucru care utilizează mult DOM va fi lent). Nu este potrivit pentru aplicații de joc.

HTML Media

Multimedia pe web inseamnă sunet, muzică, videoclipuri, filme și animații.
Exemple: imagini, muzică, sunet, videoclipuri, înregistrări, filme, animații și multe altele.
Paginile web conțin adesea elemente multimedia de diferite tipuri și formate.
Primele browsere web au avut suport doar pentru text, limitat la un singur font într-o singură culoare.
Mai târziu au venit browserele cu suport pentru culori și fonturi și imagini!
Formatele audio, video și animație au fost gestionate diferit de majoritatea browserelor. Diferite formate au fost acceptate, iar unele formate necesită programe auxiliare suplimentare (plug-in-uri) pentru a funcționa.
Sperăm că acest lucru va deveni istorie. Multimedia HTML5 promite un viitor mai ușor pentru multimedia.
Elementele multimedia (cum ar fi audio sau video) sunt stocate în fișiere media.
Cea mai obișnuită modalitate de a descoperi tipul de fișier este de a privi extensia de fișier.
Fișierele multimedia au formate și extensii diferite precum: .swf, .wav, .mp3, .mp4, .mpg, .wmv și .avi.
MP4 este noul și următorul format pentru video pe internet.
MP4 este recomandat de YouTube.
MP4 este acceptat de Flash Players.
MP4 este acceptat de HTML5.
Doar videoclipurile MP4, WebM și Ogg sunt acceptate de standardul HTML5.
MP3 este cel mai nou format pentru muzică înregistrată comprimat. Termenul MP3 a devenit sinonim cu muzica digitală.
Dacă site-ul dvs. web este despre muzică înregistrată, MP3 este alegerea.
Doar MP3, WAV și Ogg audio sunt acceptate de standardul HTML5.

HTML5 Video

Redarea videoclipurilor în HTML
Înainte de HTML5, un videoclip putea fi redat doar într-un browser cu un plug-in (precum flash).
Elementul HTML5 <video> specifică un mod standard de a încorpora un videoclip într-o pagină web.
Pentru a afișa un videoclip în HTML, utilizați elementul <video>.
Atributul de control (controls) adaugă controale video, cum ar fi: redare, pauză și volum.
Este o idee bună să includeți întotdeauna atributele de lățime și înălțime (width și height). Dacă nu sunt setate înălțimea și lățimea (width și height), pagina ar putea clipi în timp ce video-ul se încarcă.
Elementul <source> vă permite să specificați fișiere video alternative din care browserul poate alege. Browserul va folosi primul format recunoscut.
Textul dintre etichetele <video> și </video> va fi afișat numai în browserele care nu acceptă elementul <video>.
Pentru a începe un videoclip automat, utilizați atributul autoplay.
Atributul de redare automată (autoplay) nu funcționează pe dispozitive mobile precum iPad și iPhone.
În HTML5, există 3 formate video acceptate: MP4, WebM și Ogg.
HTML5 definește metodele, proprietățile și evenimentele DOM pentru elementul <video>.
Acest lucru vă permite să încărcați, să redați și să întrerupeți videoclipuri, precum și să setați durata și volumul.
<video> Definește un videoclip sau un film
<source> Definește mai multe resurse media pentru elemente media, cum ar fi <video> și <audio>
<track> Definește piesele text în playerele media

HTML5 Audio

Înainte de HTML5, fișierele audio puteau fi redate doar într-un browser cu un plug-in (cum ar fi flash).
Elementul HTML5 <audio> specifică un mod standard de a încorpora un audio într-o pagină web.
Pentru a reda un fișier audio în HTML, utilizați elementul <audio>:
Atributul de control (controls) adaugă controale audio, cum ar fi redare, pauză și volum.
Elementul <source> vă permite să specificați fișiere audio alternative din care browserul poate alege. Browserul va folosi primul format recunoscut.
Textul dintre etichetele <audio> și </audio> va fi afișat numai în browserele care nu acceptă elementul <audio>.
În HTML5, există 3 formate audio acceptate: MP3, WAV și OGG.
HTML5 definește metodele, proprietățile și evenimentele DOM pentru elementul <audio>.
Acest lucru vă permite să încărcați, să redați și să întrerupeți un fișier audio, precum și să setați durata și volumul.
Există, de asemenea, evenimente DOM care vă pot notifica atunci când un audio începe să se redea, este în pauză etc.
<source> - Definește multiple resurse media pentru elemente media, cum ar fi video și audio.

HTML Plug-ins

Scopul unui plug-in este extinderea funcționalității unui browser web.
Aplicațiile Helper (plug-in-uri) sunt programe de calculator care extind funcționalitatea standard a unui browser web.
Exemple de plug-in-uri cunoscute sunt applet-urile Java.
Plug-in-urile pot fi adăugate la paginile web cu eticheta <object> sau cu eticheta<embed>.
Plug-in-urile pot fi utilizate în mai multe scopuri: afișarea hărților, scanarea virușilor, verificarea codului dvs. bancar etc.
Pentru a afișa videoclipuri și audio: utilizați etichetele <video> și <audio>.
Elementul <object> este acceptat de toate browserele.
Elementul <object> definește un obiect încorporat într-un document HTML.
Este utilizat pentru a încorpora plug-in-uri (cum ar fi applet-uri Java, cititoare PDF, Flash Players) în paginile web.
Elementul <object> poate fi de asemenea utilizat pentru a include HTML în HTML sau imagini.
Elementul <embed> este acceptat în toate browserele principale.
Elementul <embed> definește, de asemenea, un obiect încorporat într-un document HTML.
Navigatoarele web au acceptat elementul <embed> de mai mult timp. Cu toate acestea, nu a făcut parte din specificația HTML înainte de HTML5.
Elementul <embed> nu are o etichetă de închidere. Nu poate conține text alternativ.
Elementul <embed> poate fi folosit și pentru a include HTML în HTML sau imagini.

Stocare Web în HTML5

Stocare web în HTML - mai bine decât cookie-urile.
Cu stocarea web, aplicațiile web pot stoca datele local în browserul utilizatorului.
Stocarea web este mai sigură și cantități mari de date pot fi stocate local, fără a afecta performanța site-ului web.
Spre deosebire de cookie-uri, limita de stocare este mult mai mare (cel puțin 5 MB) și informațiile nu sunt transferate niciodată pe server.
Stocarea web este pe origine (pe domeniu și protocol). Toate paginile, de la o origine, pot stoca și accesa aceleași date.
Obiecte de stocare Web în HTML
Stocarea web în HTML furnizează două obiecte pentru stocarea datelor pe client:
window.localStorage - stochează date fără dată de expirare.
window.sessionStorage - stochează datele pentru o sesiune (datele se pierd la închiderea filei browserului).
Înainte de a utiliza stocarea web, verificați asistența browserului pentru localStorage și sessionStorage.
Obiectul localStorage stochează datele fără data de expirare. Datele nu vor fi șterse atunci când browserul este închis și vor fi disponibile a doua zi, săptămână sau an.
Perechile nume / valoare sunt întotdeauna stocate ca șiruri. Nu uitați să le convertiți în alt format atunci când este nevoie!
Obiectul sessionStorage este egal cu obiectul localStorage, cu excepția faptului că stochează datele pentru o singură sesiune. Datele sunt șterse atunci când utilizatorul închide fila browserului specific.
 

HTML5 Web Workers

Un lucrător web este un JavaScript care rulează în fundal, fără a afecta performanța paginii.
Când executați scripturi într-o pagină HTML, pagina nu răspunde până la finalizarea scriptului.
Un lucrător web (web worker) este un JavaScript care rulează în fundal, independent de alte scripturi, fără a afecta performanța paginii. Puteți continua să faceți orice doriți: făcând click, selectând lucruri etc., în timp ce lucrătorul web (web worker) rulează în fundal.
Înainte de a crea un lucrător web (web worker), verificați dacă browserul utilizatorului îl acceptă.
Creați un fișier Web Worker.
Creăm lucrătorul nostru web (web worker) într-un JavaScript extern.
Creem un script care contează. Scriptul este stocat în fișierul "demo_workers.js".
Apoi putem trimite și primi mesaje de la lucrătorul web (web worker).
Adăugați un ascultător de eveniment „onmessage” la lucrătorul web (web worker).
Când lucrătorul web (web worker) postează un mesaj, codul din ascultătorul evenimentului este executat. Datele de la lucrătorul web (web worker) sunt stocate în event.data.
Încheiați un lucrător web (web worker).
Când se creează un obiect de lucru web(web worker), acesta va continua să asculte mesajele (chiar și după terminarea scriptului extern) până la încheierea acestuia.
Pentru a încheia un lucrător web (web worker) și a resurselor gratuite pentru browser / computer, utilizați metoda terminare ().
Reutilizați Web Worker.
Dacă setați variabila lucrător (worker) pe nedeterminată, după terminarea acesteia, puteți refolosi codul.
Întrucât lucrătorii web (web workers) se află în fișiere externe, aceștia nu au acces la următoarele obiecte JavaScript:
Obiectul ferestrei.
Obiectul documentului.
Obiectul părinte.

Evenimente trimise de server în HTML5

Evenimentele trimise de server permit unei pagini web să primească actualizări de la un server.
Evenimente trimise de server - mesagerie unidirecțională.
Un eveniment trimis de server este atunci când o pagină web primește automat actualizări de la un server.
Acest lucru era posibil și înainte, dar pagina web ar trebui să întrebe dacă există actualizări disponibile. Cu evenimente trimise de server, actualizările vin automat.
Obiectul EventSource este utilizat pentru a primi notificări de evenimente trimise de server.
Creați un nou obiect EventSource și specificați adresa URL a paginii care trimite actualizările (în acest exemplu "demo_sse.php").
De fiecare dată când se primește o actualizare, apare evenimentul onmessage.
Când are loc un eveniment onmessage, introduceți datele primite în elementul cu id = "result".
Verificați asistența pentru evenimente trimise de server
Aveți nevoie de un server capabil să trimită actualizări de date (cum ar fi PHP sau ASP).
Sintaxa fluxului de evenimente din partea serverului este simplă. Setați antetul „Content-Type” la „text / stream-event”. Acum puteți începe să trimiteți fluxuri de evenimente.
Setați antetul „Content-Type” la „text / stream-event”.
Specificați că pagina nu ar trebui să fie în cache.
Afișați datele care trebuie trimise (începeți întotdeauna cu „date:”).
Curățați datele de ieșire înapoi pe pagina web.
Evenimentul onmessage pentru a primi mesaje.
Alte evenimente:
onopen - Când se deschide o conexiune la server.
onmessage - Când un mesaj este primit.
onerror - Când apare o eroare.

CSS Selectori

Selectoarele CSS sunt utilizate pentru a „găsi” (sau a selecta) elementele HTML pe care doriți să le modelați.
Putem împărți selectorii CSS în cinci categorii:
Selectoare simple (selectează elemente bazate pe nume, id, clasă)
Selectoare combinate (elemente selectate bazate pe o relație specifică între ele)
Selectori de clasă pseudo (elemente selectate bazate pe o anumită stare)
Selectoare pseudo-elemente (selectează și stilează o parte dintr-un element)
Selectori de atribute (elemente selectate bazate pe un atribut sau o valoare de atribut)
Această pagină va explica cei mai de bază selectori CSS.
Selectorul de elemente selectează elemente HTML pe baza numelui elementului.
Selectorul id utilizează atributul id al unui element HTML pentru a selecta un anumit element.
ID-ul unui element este unic într-o pagină, astfel încât selectorul de id este utilizat pentru a selecta un element unic!
Pentru a selecta un element cu un anumit id, scrieți un caracter hash (#), urmat de id-ul elementului.
Selectorul CSS class
Selectorul de clase (class) selectează elemente HTML cu un atribut de clasă specific.
Pentru a selecta elemente cu o anumită clasă, scrieți un caracter (.), urmat de numele clasei.
Puteți specifica, de asemenea, că numai anumite elemente HTML ar trebui să fie afectate de o clasă.
Elementele HTML se pot referi, de asemenea, la mai multe clase.
Elementul <p> va fi stilat în funcție de class = "center" și de class = "large".
Numai elementele <p> cu class = "center" vor fi aliniate la centru (center-aligned).
Un nume de clasă nu poate începe cu un număr!
Selectorul universal CSS
Selectorul universal (*) selectează toate elementele HTML din pagină.
Selectorul de grupare CSS
Selectorul de grupare selectează toate elementele HTML cu aceleași definiții de stil.
.class .intro - Selectează toate elementele cu class = "intro".
#id #firstname - Selectează elementul cu id = "firstname".
*  -  Selectează toate elementele.
element p -  Selectează toate elementele <p>.
element, element, .. div, p - Selectează toate elementele <div> și toate elementele <p>.

Cum să adăugați CSS

Când un browser citește o foaie de stil, acesta va format documentul HTML în conformitate cu informațiile din foaia de stil.
Trei modalități de a insera CSS.
Există trei moduri de inserare a unei foi de stil:
CSS extern
CSS intern
CSS inline
CSS extern
Cu o foaie de stil extern, puteți schimba aspectul unui întreg site web schimbând doar un singur fișier!
Fiecare pagină HTML trebuie să includă o trimitere la fișierul de stil extern din interiorul elementului <link>, în secțiunea head.
Stilurile externe sunt definite în elementul <link>, în secțiunea <head> a unei pagini HTML.
O foaie de stil extern poate fi scrisă în orice editor de text și trebuie salvată cu o extensie .css.
Fișierul .css extern nu trebuie să conțină nicio etichetă HTML.
Nu adăugați un spațiu între valoarea proprietății și unitate (cum ar fi margin-left: 20 px;). Modul corect este: margin-left: 20px;
CSS intern
Poate fi utilizată o foaie de stil internă (internal style sheet) dacă o singură pagină HTML are un stil unic.
Stilul intern este definit în elementul <style>, în interiorul secțiunii head.
CSS inline
Se poate folosi un stil inline pentru a aplica un stil unic pentru un singur element.
Pentru a utiliza stiluri în linie, adăugați atributul stylela elementul relevant. Atributul de stil poate conține orice proprietate CSS.
Stilurile în linie sunt definite în atributul „style ” al elementului relevant.
Fișe de stil multiple (Multiple Style Sheets)
Dacă unele proprietăți au fost definite pentru același selector (element) în foi de stil diferite, se va utiliza valoarea din ultima foaie de stil citită.
Comandă în cascadă
Toate stilurile dintr-o pagină se vor „încadra” într-o nouă foaie de stil „virtuală” după următoarele reguli, unde numărul unu are cea mai mare prioritate:
Stil în linie (în interiorul unui element HTML).
Fișe de stil externe și interne (în secțiunea cap).
Setare implicită a browserului.
Deci, un stil inline are cea mai mare prioritate și va înlocui stilurile externe și interne și valorile implicite ale browserului.

CSS Borders

Proprietăți CSS Borders.
Proprietățiile CSS Borders vă permit să specificați stilul, lățimea și culoarea chenarului unui element.
CSS Border Style.
Proprietatea CSS Border Style specifică ce fel de chenar trebuie afișat.
Sunt permise următoarele valori:
dotted (punctat) - Definește un chenar (border) punctat.
dashed - Definește o bordură (border) punctată.
solid - Definește o bordură (border) solidă.
double (dublu) - Definește o bordură (border) dublă.
groove - Definește un chenar cu caneluri 3D. Efectul depinde de valoarea culorii bordurii (border-color).
ridge - Definește un chenar (border) ridicat 3D. Efectul depinde de valoarea culorii bordurii (border-color).
inset - Definește un chenar (border) de inserție 3D. Efectul depinde de valoarea culorii bordurii (border-color).
outset - Definește un chenar (border) de declanșare 3D. Efectul depinde de valoarea culorii bordurii (border-color).
none - Nu definește nici o frontieră (border).
hidden (ascuns) - definește un chenar (border) ascuns.
Proprietatea border-style poate avea de la una până la patru valori (pentru top border, right border, bottom border, left border).
Niciuna dintre celelalte proprietăți CSS border descrise mai jos nu va avea NICIUN efect, decât dacă este setată proprietatea border-style!
Lățimea marginilor CSS (CSS Border Width)
Proprietatea border-width specifică lățimea celor patru chenare.
Lățimea poate fi setată ca o dimensiune specifică (în px, pt, cm, em, etc.) sau folosind una dintre cele trei valori predefinite: subțire, medie sau groasă (thin, medium, thick.).
Proprietatea border-width poate avea de la una până la patru valori (pentru marginea superioară, granița dreaptă, limita de jos și marginea din stânga/ top border, right border, bottom border, left border).
CSS Border Color
Proprietatea border-color este utilizată pentru a seta culoarea celor patru chenare.
Culoarea poate fi setată de:
name - Specificați un nume de culoare, cum ar fi „red”.
Hex - Specificați o valoare hexagonală, cum ar fi „# ff0000”.
RGB - Specificați o valoare RGB, cum ar fi „rgb (255,0,0)”.
transparent.
Proprietatea border-color poate avea de la una până la patru valori (pentru marginea de sus, marginea dreaptă, limita de jos și marginea din stânga/top border, right border, bottom border, left border).Dacă border-color nu este setată, moștenește culoarea elementului.
CSS Border - Individual Sides
Din exemplele de mai sus, ați văzut că este posibil să specificați o frontieră diferită pentru fiecare parte.
În CSS, există, de asemenea, proprietăți pentru specificarea fiecărui chenar (sus, dreapta, jos și stânga/top, right, bottom, left).
Dacă proprietatea border-style are patru valori:
border-style: punctat dublu punctat solid.
top border este punctat.
right border este solid.
bottom border este dublu.
left border este punctat.
Dacă proprietatea border-style are trei valori:border-style: dublu solid punctat.
top border este punctat.
right și left borders sunt solide.
bottom border este dublu.
Dacă proprietatea border-style are două valori:
border-style: solid punctat.
top și bottom borders sunt punctate.
right și left borders sunt solide.
Dacă proprietatea border-style are o valoare:
border-style: punctat.
toate cele patru granițe sunt punctate.
Proprietatea border-style este folosită în exemplul de mai sus. Cu toate acestea, funcționează, de asemenea, cu border-width și border-color.
CSS Border - Proprietatea Shorthand
După cum puteți vedea din exemplele de mai sus, există multe proprietăți de luat în considerare atunci când aveți de-a face cu frontierele.
Pentru a scurta codul, este de asemenea posibil să se specifice toate proprietățile de frontieră individuale într-o singură proprietate.
Proprietatea de frontieră (border) este o proprietate shorthand pentru următoarele proprietăți individuale de frontieră:
border-width
border-style (required)
border-color
Frontierele rotunjite CSS (CSS Rounded Borders).
Proprietatea border-radius este utilizată pentru a adăuga borduri rotunjite la un element.
Toate proprietățile top border într-o singură declarație.
Acest exemplu demonstrează o proprietate shorthand pentru setarea tuturor proprietăților pentru top border într-o singură declarație.
Setați stilul marginii de jos (bottom border).
Acest exemplu demonstrează cum să setați stilul marginii de jos (bottom border).
Setați lățimea marginii din stânga (left border).
Acest exemplu demonstrează modul de setare a lățimii marginii din stânga (left border).
Setați culoarea celor patru chenare (borders).
Acest exemplu demonstrează cum să setați culoarea celor patru chenare. Poate avea de la una la patru culori.
Setați culoarea marginii drepte (right border).
Acest exemplu demonstrează cum să setați culoarea marginii drepte (right border).
border Setează toate proprietățile de frontieră într-o singură declarație
border-bottom Setează toate proprietățile frontierei de jos într-o singură declarație
border-bottom-color Setează culoarea marginii de jos
border-bottom-style Setează stilul marginii de jos
border-bottom-width Setează lățimea marginii de jos
border-color Setează culoarea celor patru chenare
border-left Stabilește toate proprietățile frontierei din stânga într-o singură declarație
border-left-color Setează culoarea marginii din stânga
border-left-style Setează stilul chenarului din stânga
border-left-width Setează lățimea marginii din stânga
border-radius Setează toate cele patru chenare - * - proprietăți ale razei pentru colțurile rotunjite
border-right Setează toate proprietățile de frontieră dreaptă într-o singură declarație
border-right-color Setează culoarea marginii drepte
border-right-style Setează stilul chenarului drept
border-right-width Setează lățimea marginii drepte
border-style Setează stilul celor patru chenare
border-top Setează toate proprietățile de frontieră de sus într-o singură declarație
border-top-color Setează culoarea marginii superioare
border-top-style Setează stilul chenarului superior
border-top-width Setează lățimea marginii superioare
border-width Setează lățimea celor patru chenare

CSS Margini

Proprietățiile CSS margin sunt utilizate pentru a crea spațiu în jurul elementelor, în afara oricărui chenar definit.
Cu CSS, aveți control complet asupra marginilor. Există proprietăți pentru setarea marginii pentru fiecare parte a unui element (sus, dreapta, jos și stânga/top, right, bottom, left).
Margin - Individual Sides
CSS are proprietăți pentru specificarea marginii pentru fiecare parte a unui element: margin-top, margin-right, margin-bottom, margin-left.
Toate proprietățile marginii pot avea următoarele valori:
auto - browserul calculează marginea.
length  - specifică o margine în px, pt, cm etc.
% - specifică o margine în% din lățimea elementului care conține.
inherit- specifică faptul că marginea ar trebui să fie moștenită de la elementul părinte. Valorile negative sunt permise.
Setați margini diferite pentru toate cele patru laturi ale unui element <p>.
Pentru a scurta codul, este posibil să specificați toate proprietățile marginii într-o singură proprietate.
Proprietatea margin este o proprietate shorthand pentru următoarele proprietăți margin individuale: margin-top, margin-right, margin-bottom, margin-left.
Dacă proprietatea marjei are patru valori:
margin: 25px 50px 75px 100px;
top margin este 25px
right margin este 50px
bottom margin este 75px
left margin este 100px
Dacă proprietatea margin are trei valori:
margin: 25px 50px 75px;
top margin este de 25px.
right și  left margins sunt de 50px.
bottom margin este de 75px.
Dacă proprietatea margin are două valori:
margin: 25px 50px;
top și bottom margins sunt de 25px
right și left margins sunt de 50px
Dacă proprietatea margin are o valoare:
margin: 25px;
toate cele patru margini sunt de 25px
Valoarea auto (The auto Value)
Puteți seta proprietatea marginii ca automat (auto) să centreze orizontal elementul din containerul său.
Elementul va prelua apoi lățimea specificată, iar spațiul rămas va fi împărțit în mod egal între marginile din stânga și cea din dreapta.
Folosiți margin: auto.
Valoarea inherit (The inherit Value).
Acest exemplu permite ca marginea stângă a elementului <p class = "ex1"> să fie moștenită de la elementul părinte (<div>).
Margin Collapse
Marginile superioare și inferioare ale elementelor sunt uneori prăbușite într-o singură margine care este egală cu cea mai mare dintre cele două margini.
Acest lucru nu se întâmplă pe marginile din stânga și din dreapta! Doar marginile de sus și de jos!
Elementul <h1> are marginea de jos de 50px iar elementul <h2> are marginea de sus setată la 20px.
Simțul comun pare să sugereze că marginea verticală dintre <h1> și <h2> ar fi în total 70px (50px + 20px). Dar din cauza colapsului marginii, marginea reală ajunge să fie de 50px.
margin - Proprietate shorthand pentru setarea proprietăților marginii într-o singură declarație.
margin-bottom - Setează marginea de jos a unui element.
margin-left - Setează marginea stângă a unui element.
margin-right - Setează marginea dreaptă a unui element.
margin-top - Setează marginea superioară a unui element.

CSS Padding

Proprietățiile CSS padding sunt utilizate pentru a genera spațiu în jurul conținutului unui element, în interiorul oricărui chenar definit.
Cu CSS, aveți un control complet asupra padding- ului. Există proprietăți pentru setarea padding-ului pentru fiecare parte a unui element (sus, dreapta, jos și stânga/top, right, bottom, left).
Padding - Individual Sides
CSS are proprietăți pentru specificarea padding- ului pentru fiecare parte a unui element: padding-top, padding-right, padding-bottom, padding-left .
Toate proprietățile padding pot avea următoarele valori:
length - Specifică o căptușire în px, pt, cm etc.
% - Specifică un padding în % din lățimea elementului care îl conține.
inherit - Specifică faptul că padding-ul ar trebui să fie moștenit de la elementul părinte.
Valorile negative nu sunt permise.
Padding - Proprietatea Shorthand
Pentru a scurta codul, este posibil să specificați toate proprietățiile padding într-o singură proprietate.
Proprietatea padding este o proprietate shorthand pentru următoarele proprietăți individuale padding: padding-top, padding-right, padding-bottom, padding-left
Dacă proprietatea padding are patru valori:
padding: 25px 50px 75px 100px;
top padding este de 25px
right padding este de 50px
bottom padding este de 75px
left padding este de 100px
Dacă proprietatea padding are trei valori:
padding: 25px 50px 75px;
top padding este de 25px
right și left paddings sunt de 50px
bottom padding este de 75px
Dacă proprietatea padding are două valori:
padding: 25px 50px;
top și bottom paddings sunt de 25px
right și left paddings sunt de 50px
Dacă proprietatea padding are o valoare:
padding: 25px;
toate cele patru garnituri sunt de 25px
Padding și elementul width
Proprietatea CSS width specifică lățimea zonei de conținut a elementului. Zona de conținut este porțiunea din interiorul padding-ului, border și marginea unui element (modelul box).
Deci, dacă un element are o lățime specificată, padding-ul adăugat la acel element va fi adăugat la lățimea totală a elementului. Acesta este adesea un rezultat nedorit.
Pentru a menține lățimea la 300px, indiferent de cantitatea de padding, puteți utiliza proprietatea box-sizing. Acest lucru face ca elementul să-și mențină lățimea; dacă măriți padding-ul, spațiul de conținut disponibil va scădea.
Utilizați proprietatea box-sizing pentru a păstra lățimea la 300px, indiferent de cantitatea de padding.
Setați left padding
Acest exemplu demonstrează modul de setare a left padding-ului unui element <p>.
Setați right padding
Acest exemplu demonstrează cum să setați right padding-ul unui element <p>.
Setați top padding
Acest exemplu demonstrează modul de setare a top padding-ului unui element <p>.
Setați bottom padding
Acest exemplu demonstrează modul de setare a bottom padding-ului unui element <p>.
padding - O proprietate shorthand pentru setarea tuturor proprietăților de umplere într-o singură declarație.
padding-bottom - Setează bottom padding-ul unui element.
padding-left - Stabilește left padding-ul unui element.
padding-right - Setează right padding-ul unui element.
padding-top - Setează top padding-ul unui element.

CSS Height și Width

Proprietățiile height și width sunt utilizate pentru a seta înălțimea și lățimea unui element.
Proprietățiile height și width nu includ padding, borders sau margins. Stabilește înălțimea / lățimea (height/width) zonei din interiorul padding-ului, border-ului și marginii elementului.
Valori CSS înălțime / lățime (height/width)
Proprietățiile de înălțime și lățime (height/width) pot avea următoarele valori:
auto - Aceasta este implicită. Browserul calculează înălțimea și lățimea (height/width).
lenght - Definește înălțimea / lățimea (height/width) în px, cm etc.
% - Definește înălțimea / lățimea (height/width) în procente din blocul conținut.
inițial - Setează înălțimea / lățimea (height/width) la valoarea implicită.
inherit - Înălțimea / lățimea (height/width) vor fi moștenite de la valoarea sa parentală.
Nu uitați că proprietățiile de înălțime și lățime nu includ padding, borders sau margins! Ei setează înălțimea / lățimea zonei din interiorul paddingu-ului, border-ului și marginii elementului!
Setarea lățimii maxime (max-width).
Proprietatea max-width este utilizată pentru a seta lățimea maximă a unui element.
Lățimea maximă (max-width) poate fi specificată în valori de lungime, cum ar fi px, cm, etc., sau în procente (%) din blocul conținut sau setat pe niciunul (acesta este implicit. Înseamnă că nu există o lățime maximă).
Problema cu <div> de mai sus apare atunci când fereastra browserului este mai mică decât lățimea elementului (500px). Browserul apoi adaugă o pagină de defilare orizontală la pagină.
Folosind în schimb această lățime maximă (max-width), în această situație, veți îmbunătăți gestionarea browserului de la ferestrele mici.
Trageți fereastra browserului la o lățime mai mică de 500px, pentru a vedea diferența dintre cele două div-uri!
height - Setează înălțimea unui element.
max-height - Setează înălțimea maximă a unui element.
max-width - Setează lățimea maximă a unui element.
min-height - Setează înălțimea minimă a unui element.
min-width - Setează lățimea minimă a unui element.
width - Setează lățimea unui element.

CSS Fonturi

Proprietățiile fontului CSS definesc font family, boldness, size și style of a text.
Familii de fonturi CSS (CSS Font Families).
În CSS, există două tipuri de nume de fonturi:
generic family - un grup de familii de fonturi cu aspect similar (cum ar fi „Serif” sau „Monospace”).
font family - o familie de fonturi specifică (cum ar fi „Times New Roman” sau „Arial”).
Font Family.
Familia de fonturi a unui text este setată cu proprietatea font-family.
Proprietatea font-family ar trebui să dețină mai multe nume de font ca sistem „fallback”. Dacă browserul nu acceptă primul font, încearcă următorul font și așa mai departe.
Începeți cu fontul dorit și terminați cu o familie generică (generic family), pentru a permite browserului să aleagă un font similar în familia generică (generic family), dacă nu sunt disponibile alte fonturi.
Dacă numele unei familii de fonturi este mai mult de un cuvânt, acesta trebuie să fie între ghilimele, cum ar fi: „Times New Roman”.
Mai multe familii de fonturi sunt specificate într-o listă separată de virgule.
Stilul fontului (Font Style)
Proprietatea font-style este utilizată mai ales pentru a specifica textul italic.
Această proprietate are trei valori:
normal - Textul este afișat normal.
italic - Textul este afișat cu caractere italice.
oblique - Textul este „aplecat” (oblic este foarte similar cu italic, dar mai puțin susținut).
Proprietatea font-size stabilește dimensiunea textului.
Posibilitatea de a gestiona dimensiunea textului este importantă în proiectarea web. Cu toate acestea, nu ar trebui să utilizați ajustări de dimensiune a fontului pentru a face ca paragrafele să arate ca titluri sau rubricile să pară paragrafe.
Utilizați întotdeauna etichetele HTML adecvate, cum ar fi <h1> - <h6> pentru titluri și <p> pentru paragrafe.
Valoarea font-size poate fi o dimensiune absolută sau relativă.
Dimensiune absolută:
Setează textul la o dimensiune specificată.
Nu permite utilizatorului să modifice dimensiunea textului în toate browserele (greșit din motive de accesibilitate).
Dimensiunea absolută este utilă atunci când dimensiunea fizică a ieșirii este cunoscută.
Mărime relativă:
Setează dimensiunea în raport cu elementele din jur.
Permite unui utilizator să modifice dimensiunea textului în browsere.
Dacă nu specificați o dimensiune a fontului, dimensiunea implicită pentru textul normal, cum ar fi alineatele, este 16px (16px = 1em).
Setarea dimensiunii fontului cu pixeli.
Setarea dimensiunii textului cu pixeli vă oferă un control complet asupra dimensiunii textului.
Dacă utilizați pixeli, puteți utiliza în continuare zoom tool pentru a redimensiona întreaga pagină.
Setați dimensiunea fontului cu Em
Pentru a permite utilizatorilor să redimensioneze textul (în meniul browserului), mulți dezvoltatori folosesc em în loc de pixeli.
Unitatea de dimensiuni em este recomandată de W3C.
1em este egal cu dimensiunea curentă a fontului. Dimensiunea implicită a textului în browsere este 16px. Deci, dimensiunea implicită de 1em este 16px.
Mărimea poate fi calculată de la pixeli la em folosind această formulă: pixeli / 16 = em.
Font Weight
Proprietatea font-weight specifică greutatea unui font:
Responsive Font Size
Mărimea textului poate fi setată cu o unitate vw, ceea ce înseamnă „viewport width”.
Astfel dimensiunea textului va urma dimensiunea ferestrei browserului:
Font Variant
Proprietatea font-variant specifică dacă un text ar trebui să fie afișat sau nu într-un font cu caractere mici.
Într-un font cu caractere mici, toate literele mici sunt convertite în litere mari. Cu toate acestea, literele majuscule convertite apar cu o dimensiune de font mai mică decât literele majuscule originale din text.
font - Setează toate proprietățile fontului într-o singură declarație.
font-family - Specifică familia de fonturi pentru text.
font-size - Specifică dimensiunea fontului textului.
font-style - Specifică stilul de font pentru text.
font-variant - Specifică dacă un text trebuie să fie afișat sau nu într-un font cu caractere mici.
font-weight - Specifică greutatea unui font.

CSS Icons

Cum se adaugă icoane
Cel mai simplu mod de a adăuga o pictogramă pe pagina dvs. HTML, este cu o bibliotecă de pictograme, cum ar fi Font Awesome.
Adăugați numele clasei de pictograme specificate la orice element HTML inline (cum ar fi <i> sau <span>).
Toate pictogramele din bibliotecile cu pictograme de mai jos, sunt vectori scalabili care pot fi personalizați cu CSS (dimensiune, culoare, umbră etc.)
Font Awesome Icons
Pentru a utiliza pictogramele Font Awesome, accesați fontawesome.com, conectați-vă și obțineți un cod pe care să îl adăugați în secțiunea <head> a paginii dvs. HTML:
<script src = "https://kit.fontawesome.com/yourcode.js"> </script>.
Bootstrap Icons.
Pentru a utiliza glificile Bootstrap, adăugați următoarea linie în secțiunea <head> a paginii dvs. HTML:
<link rel = "stylesheet" href = "https://maxcdn.bootstrapcdn.com/bootstrap/3.3.7/css/bootstrap.min.css">.
Bootstrap Icons.
Pentru a utiliza glificile Bootstrap, adăugați următoarea linie în secțiunea <head> a paginii dvs. HTML:
<link rel = "stylesheet" href = "https://maxcdn.bootstrapcdn.com/bootstrap/3.3.7/css/bootstrap.min.css">.

CSS Float

Proprietatea CSS float  specifică modul în care un element ar trebui să plutească (float).
Proprietatea CSS clear specifică ce elemente pot pluti  (float) lângă elementul șters și pe ce parte.
Proprietatea float
Proprietatea float este utilizată pentru poziționarea și formatarea conținutului, de ex. lăsați o imagine să plutească stânga spre text într-un container.
Proprietatea float poate avea una dintre următoarele valori:
left (stânga) - Elementul plutește în stânga containerului său.
right (dreapta) - Elementul plutește în dreapta containerului său.
none - Elementul nu plutește (va fi afișat acolo unde apare în text). Aceasta este implicită.
inherit (mostenire) - elementul moștenește valoarea float a părintelui său.
În cea mai simplă utilizare, proprietatea float poate fi utilizată pentru a înfășura text în jurul imaginilor.
Elementul float: right; (float: dreapta;).
Elementul float: left; (float: stânga;).
Elementul float: none;. 
Proprietatea clear
Proprietatea clear specifică ce elemente pot pluti (float) lângă elementul șters și pe ce parte.
Proprietatea clear poate avea una dintre următoarele valori:
none - Permite elemente plutitoare de ambele părți. Aceasta este implicită.
left (stânga) - Nu sunt permise elemente plutitoare în partea stângă.
right (dreapta) - Nu sunt permise elemente plutitoare în partea dreaptă.
both (ambele) - Nu sunt permise elemente plutitoare nici pe partea stângă, fie pe partea dreaptă.
inherit (mostenirea) - Elementul mosteneste valoarea clara a parintelui său.
Cel mai obișnuit mod de a utiliza proprietatea clear este după ce ați utilizat o proprietate float pe un element.
Când ștergeți floats, ar trebui să potriviți clear cu float: Dacă un element este float la stânga, atunci ar trebui să ștergeți la stânga. Elementul float va continua să plutească, dar elementul șters va apărea sub el pe pagina web.
The clearfix Hack
Dacă un element este mai înalt decât elementul care îl conține și este float, acesta se va „overflow” în afara containerului său.
overflow: auto clearfix  funcționează bine atâta timp cât sunteți în stare să păstrați controlul asupra margin-ului și a padding-ului (altfel puteți vedea bare de defilare). Totuși, noul clearfix hack however este mai sigur de utilizat și următorul cod este folosit pentru majoritatea paginilor web.
Grid of Boxes / Equal Width Boxes
Ce este box-sizing?
Puteți crea cu ușurință trei cutii plutitoare (floating boxes) una lângă alta. Cu toate acestea, când adăugați ceva care mărește lățimea fiecărei cutii (de exemplu, padding sau borders), caseta se va rupe. Proprietatea de dimensionare a cutiei ne permite să includem padding și border în lățimea totală (și înălțimea) a cutiei, asigurându-ne că padding rămâne în interiorul cutiei și că nu se rupe.
Grila casetelor poate fi de asemenea folosită pentru a afișa imagini side by side:
Cutii de înălțime egală (Equal Height Boxes)
Este bine dacă puteți garanta că casetele vor avea întotdeauna aceeași cantitate de conținut în ele. Dar de multe ori, conținutul nu este același. Dacă încercați exemplul de mai sus pe un telefon mobil, veți vedea că conținutul celei de-a doua cutii va fi afișat în afara casetei. Acesta este locul în care CSS3 Flexbox vine la îndemână - deoarece poate întinde automat cutiile pentru a fi la fel de lungă ca cea mai lungă casetă:
Flexbox nu este acceptat în Internet Explorer 10 sau în versiunile anterioare.
Meniu de navigatie (Navigation Menu)
Utilizați float cu o listă de hyperlinkuri pentru a crea un meniu orizontal.
Exemplu de dispunere web (Web Layout Example)
Este, de asemenea, obișnuit să faceți web layouts folosind proprietatea float.
Toate proprietățiile CSS float.
box-sizing Defineste modul în care se calculează lățimea și înălțimea unui element: trebuie să includă sau nu borduri
clear Specifica ce elemente pot pluti lângă elementul șters și pe ce parte
float Specifică modul în care un element trebuie să plutească
overflow Specifică ce se întâmplă dacă conținutul revărsă caseta unui element
overflow-x Specifică ce se poate face cu marginile stânga / dreapta ale conținutului dacă acesta revărsă zona de conținut a elementului
overflow-y Specifică ce trebuie făcut cu marginile de sus / de jos ale conținutului dacă acesta revărsă zona de conținut a elementului

CSS Bară de navigare

Bare de navigare
Navigarea ușor de utilizat este importantă pentru orice site web.
Cu CSS puteți transforma meniuri HTML plictisitoare în bare de navigare cu aspect bun.
Bară de navigare = Lista de legături
O bară de navigare are nevoie de HTML standard ca bază.
Bară de navigare dintr-o listă HTML standard.
O bară de navigare este practic o listă de legături, astfel încât utilizarea elementelor <ul> și <li> are sens perfect.
Link de navigare activ / curent
Adăugați o clasă „activă” la link-ul curent pentru a anunța utilizatorul pe ce pagină se află.
Link-uri centrate & adăugare borders
Adăugați text-align: center la <li> sau <a> pentru a centra legăturile.
Adăugați proprietatea border la <ul> Adăugați un border în jurul barei de navigare. Dacă doriți, de asemenea, borders în interiorul barei de navigare, adăugați un border-bottom la toate elementele <li>, cu excepția ultimului.
Full-height Fixed Vertical Navbar
Bară de navigare orizontală
Există două moduri de a crea o bară de navigare orizontală. Utilizarea elementelor din linie interioară sau flotantă.
Articole de listă inline
O modalitate de a construi o bară de navigare orizontală este de a specifica elementele <li> ca inline, pe lângă codul „standard” de mai sus.
display: inline; - În mod implicit, elementele <li> sunt elemente de tip block. Aici, eliminăm pauzele de linie înainte și după fiecare articol din listă, pentru a le afișa pe o singură linie.
Floating List Items
Un alt mod de a crea o bară de navigare orizontală este să float elementele <li> și să specifici un layout pentru link-urile de navigare.
Link de navigare activ / curent
Adăugați o clasă „active” la link-ul curent pentru a anunța utilizatorul pe ce pagină se află.
Link-uri aliniere dreapta (Right-align links)
Aliniați legăturile din dreapta, plutind elementele din listă spre dreapta (float: right;):
Border Dividers
Adăugați proprietatea border-right la <li> pentru a crea divizori de legături.
Fixed Navigation Bar
Faceți ca bara de navigare să rămână în partea de sus sau de jos a paginii, chiar și atunci când utilizatorul derulează pagina.
Fixed Top
Fixed Bottom
Bară orizontală gri
Sticky Navbar
Adăugați position: sticky; la <ul> pentru a crea sticky navbar.
Un element sticky trece între relativ și fix, în funcție de poziția de defilare. Este poziționat relativ până când o poziție dată de offset este întâlnită în viewport - apoi se „lipeste”la loc (ca position:fixed).
Internet Explorer, Edge 15 și versiunile anterioare nu acceptă poziționarea sticky. Safari necesită un prefix -webkit- (vezi exemplul de mai sus). De asemenea, trebuie să specificați cel puțin una de sus, dreapta, jos sau stânga pentru ca poziționarea sticky să funcționeze.
Responsive Topnav
Cum să utilizați interogări media CSS pentru a crea o navigare de sus.
Responsive Sidenav
Cum să utilizați interogări media CSS pentru a crea o navigare receptivă.
Dropdown Navbar
Cum să adăugați un meniu derulant într-o bară de navigare.

CSS Website Layout

Website Layout
Un site web este adesea împărțit în anteturi, meniuri, conținut și un subsol(headers, menus, content și footer).
Antet (Header)
Un antet este de obicei situat în partea de sus a site-ului web (sau chiar sub un meniu de navigare de sus). Adesea conține un logo sau numele site-ului.
Bară de navigare (Navigation Bar)
O bară de navigare conține o listă de link-uri pentru a ajuta vizitatorii care navighează pe site-ul dvs. web.
Conţinut (Content)
Aspectul din această secțiune depinde adesea de utilizatorii vizați. Cea mai comună dispunere este una (sau combinarea lor) dintre următoarele:
1-column - (adesea folosit pentru browserele mobile)
2-column - (adesea folosit pentru tablete și laptopuri)
3-column layout  - (utilizată doar pentru desktopuri)
Coloane inegale (Unequal Columns)
Conținutul principal este cea mai mare și cea mai importantă parte a site-ului dvs.
Este comună cu lățimile inegale ale coloanei, astfel încât cea mai mare parte a spațiului este rezervată conținutului principal. Conținutul lateral (dacă există) este adesea folosit ca o navigare alternativă sau pentru a specifica informații relevante pentru conținutul principal. Modificați lățimile după cum doriți, amintiți-vă doar că ar trebui să adauge până la 100% în total.
Subsol (Footer)
Subsolul este plasat în partea de jos a paginii. Adesea conține informații precum copyright și informații de contact.
Responsive Website Layout
Folosind o parte din codul CSS de mai sus, putem crea un site web responsiv, care variază între două coloane și coloane cu lățime completă, în funcție de lățimea ecranului.

CSS Unități

Unități CSS
CSS are mai multe unități diferite pentru exprimarea unei lungimi.
Multe proprietăți CSS iau valori „de lungime” (lenght), cum ar fi lățimea, marja, căptușirea, dimensiunea fontului etc (width, margin, padding, font-size).
Lungimea este un număr urmat de o unitate de lungime, cum ar fi 10px, 2em etc.
Un whitespace nu poate apărea între număr și unitate. Cu toate acestea, dacă valoarea este 0, unitatea poate fi omisă.
Pentru unele proprietăți CSS, lungimile negative sunt permise.
Există două tipuri de unități de lungime: absolută și relativă.
Lungimi absolute (Absolute Lengths)
Unitățile de lungime absolută sunt fixe și o lungime exprimată în oricare dintre acestea va apărea exact ca acea dimensiune.
Unitățile de lungime absolută nu sunt recomandate pentru utilizare pe ecran, deoarece dimensiunile ecranului diferă atât de mult. Cu toate acestea, pot fi utilizate dacă este cunoscut suportul de ieșire, cum ar fi pentru aspectul tipăririi.
cm  -   centimetri
mm -   millimetri
in  -  inci (1in = 96px = 2.54cm)
px *  -  pixeli (1px = 1/96th of 1in)
pt  -  puncte (1pt = 1/72 of 1in)
pc  -  picas (1pc = 12 pt)
* Pixelii (px) sunt în raport cu dispozitivul de vizualizare. Pentru dispozitivele cu valoare redusă, 1px este un pixel de dispozitiv (punct) al afișajului. Pentru imprimante și ecrane de înaltă rezoluție, 1px implică mai mulți pixeli de dispozitiv.
Lungimi relative (Relative Lengths)
Unitățile de lungime relativă specifică o lungime relativă la o altă proprietate lungime. Unitățile de lungime relativă scalează mai bine între diferite medii de redare.
em - În raport cu dimensiunea fontului elementului (2em înseamnă de 2 ori dimensiunea fontului curent)
ex - În raport cu înălțimea x a fontului curent (rar folosit)
ch - În raport cu lățimea "0" (zero)
rem - Relativ la dimensiunea fontului elementului rădăcină
vw - În raport cu 1% din lățimea afișajului *
vh - În raport cu 1% din înălțimea viewport *
vmin - În raport cu 1% din dimensiunea mai mică a portofoliului *
vmax - În raport cu 1% din dimensiunea mai mare a portofoliului
% - În raport cu elementul părinte
Unitățile em și rem sunt practice în crearea unui aspect scalabil perfect!
* Viewport = dimensiunea ferestrei browserului. Dacă viewport are 50cm lățime, 1vw = 0,5cm.
Asistență browser (Browser Support)
Numerele din tabel specifică prima versiune a browserului care acceptă integral unitatea de lungime.

CSS Specificitate

Specificitatea CSS
Dacă există două sau mai multe reguli CSS conflictuale care indică același element, browserul respectă câteva reguli pentru a determina care este cea mai specifică și, prin urmare, câștigă.
Gândiți-vă la specificitate ca punctaj / rang care determină ce declarații de stil sunt aplicate unui element în cele din urmă.
Selectorul universal (*) are specificitate scăzută, în timp ce selectoarele ID sunt foarte specifice!
Specificitatea este un motiv comun pentru care regulile CSS nu se aplică anumitor elemente, deși credeți că ar trebui.
Ierarhia specificității (Specificity Hierarchy)
Fiecare selector își are locul în ierarhia specificității. Există patru categorii care definesc nivelul de specificitate al unui selector:
Stiluri în linie (Inline styles) - Un stil inline este atașat direct la elementul care urmează să fie stilat. Exemplu: <h1 style = "color: #ffffff;">.
ID-uri (IDs) - Un ID este un identificator unic pentru elementele paginii, cum ar fi  #navbar.
Clase, atribute și pseudo-clase - Această categorie include .classes, [attributes] and pseudo-classes, cum ar fi :hover, :focus etc.
Elemente și pseudo-elemente - Această categorie include nume de elemente și pseudo-elemente, cum ar fi h1, div, :before și :after.
Cum se calculează specificitatea?
Memorează cum să calculezi specificitatea!
Începeți de la 0, adăugați 1000 pentru atributul style, adăugați 100 pentru fiecare ID, adăugați 10 pentru fiecare atribut, clasă sau pseudo-clasă, adăugați 1 pentru fiecare nume de element sau pseudo-element.
Specificitatea lui A este 1 (un element)
Specificitatea lui B este 101 (o referință ID și un element)
Specificitatea C este 1000 (stil în linie)
De la 1 <101 <1000, a treia regulă (C) are un nivel mai mare de specificitate și, prin urmare, va fi aplicată.
Reguli de specificitate (Specificity Rules)
Specificitate egală: ultima regulă contează - Dacă aceeași regulă este scrisă de două ori în foaia de stil externă (external style sheet), atunci regula inferioară din foaia de stil (style sheet) este mai aproape de elementul care trebuie stilizat și, prin urmare, va fi aplicată.
Ultima regulă este întotdeauna aplicată.
Selectoarele ID au o specificitate mai mare decât selectoarele de atribute.
Prima regulă este mai specifică decât celelalte două și va fi aplicată.
Selectoarele contextuale sunt mai specifice decât un singur selector de elemente - Foaia de stil încorporată este mai aproape de elementul care urmează să fie stilat.
Ultima normă va fi aplicată.
Un selector de clasă bate orice număr de selectori de elemente - un selector de clase, cum ar fi .intro beats h1, p, div, etc.
Selectorul universal și valorile moștenite au o specificitate de 0 - *, body * și similare au o specificitate zero. Valorile moștenite au, de asemenea, o specificitate de 0.

CSS Gradienți

Gradienți CSS
Gradienții CSS vă permit să afișați tranziții netede între două sau mai multe culori specificate.
CSS definește două tipuri de gradienți:
Gradienți liniari/Linear Gradients (coboară / în sus / stânga / dreapta / în diagonală)
Gradienți radiali/Radial Gradients (definiți de centrul lor)
Gradienți liniari CSS
Pentru a crea un gradient liniar trebuie să definiți cel puțin două opriri de culoare (color stops). Oprirea culorilor (color stops) se referă la culorile dintre care doriți să faceți tranziții netede. Puteți seta, de asemenea, un punct de plecare și o direcție (sau un unghi) împreună cu efectul de gradient.
Gradient liniar - de sus în jos (aceasta este implicit)
Gradient liniar care începe de sus. Începe roșu, iar trecerea se face la galben
Gradient liniar - de la stânga la dreapta (Linear Gradient - Left to Right)
Gradient liniar care pornește de la stânga. Începe roșu, trecerea se face la galben.
Gradient liniar - diagonală (Linear Gradient - Diagonal)
Puteți face un gradient în diagonală specificând atât pozițiile de pornire orizontale, cât și cele verticale.
Gradient liniar care începe în stânga sus (și merge spre dreapta jos). Începe roșu, trecerea se face la galben.
Utilizarea unghiurilor (Using Angles)
Dacă doriți un control mai mare asupra direcției gradientului, puteți defini un unghi, în loc de direcțiile predefinite (în jos, în sus, în dreapta, în stânga, în dreapta jos etc.).
Unghiul este specificat ca un unghi între o linie orizontală și linia de gradient.
Modul de utilizare a unghiurilor pe gradienți liniari.
Folosirea mai multor opriri de culori (Using Multiple Color Stops)
Un gradient liniar (de sus în jos) cu mai multe opriri de culoare(multiple color stops).
Un gradient liniar (de la stânga la dreapta) cu culoarea curcubeului și cu un text.
Utilizarea transparenței (Using Transparency)
De asemenea, gradienții CSS acceptă transparența, care poate fi utilizată pentru a crea efecte de decolorare.
Pentru a adăuga transparență, folosim funcția rgba() pentru a defini oprirea culorii (color stops). Ultimul parametru din funcția rgba () poate fi o valoare de la 0 la 1 și definește transparența culorii: 0 indică transparență completă, 1 indică culoarea completă (fără transparență).
Un gradient liniar care pornește de la stânga. Începe complet transparent, trecând la roșu complet.
Repetarea unui gradient liniar (Repeating a linear-gradient)
Funcția repeating-linear-gradient() este utilizată pentru a repeta gradienți liniari:
Gradienți radiali CSS (CSS Radial Gradients)
Un gradient radial este definit de centrul său.
Pentru a crea un gradient radial trebuie să definiți, de asemenea, cel puțin două opriri de culoare (color stops).
În mod implicit, forma este de elipsă, dimensiunea este cea mai îndepărtată de colț, iar poziția este centrală.
Gradient radial - Opriri uniforme ale culorilor/ Radial Gradient - Evenly Spaced Color Stops  (aceasta este implicită)
Un gradient radial cu opriri uniforme de culoare distanțate.
Gradient radial - Opriri de culori distanțate diferit / Radial Gradient - Differently Spaced Color Stops
Un gradient radial cu opriri de culoare distanțate diferit.
Setați forma (Set Shape)
Parametrul shape definește forma. Poate lua cercul de valori sau elipsa. Valoarea implicită este elipsa.
Un gradient radial sub forma unui cerc.
Utilizarea cuvintelor cheie de dimensiuni diferite (Use of Different Size Keywords)
Parametrul size definește dimensiunea gradientului. Poate lua patru valori: closest-side, farthest-side, closest-corner, farthest-corner.
Un gradient radial cu cuvinte cheie de dimensiuni diferite.
Repetarea unui gradient radial (Repeating a radial-gradient)
Funcția repeating-radial-gradient() este utilizată pentru a repeta gradienți radiali.
Proprietăți CSS pentru gradient
background-image - Setează una sau mai multe imagini de fundal pentru un element.

CSS Fonturi Web

Fonturi Web CSS
Regula CSS @ font-face
Fonturile web permit proiectanților web să utilizeze fonturi care nu sunt instalate pe computerul utilizatorului.
Când a-ți găsit / cumpărat fontul pe care doriți să-l utilizați, includeți doar fișierul font pe serverul dvs. web, iar acesta va fi descărcat automat la nevoie.
Fonturile dvs. proprii sunt definite în regula CSS @font-face.
Diferite formate de fonturi (Different Font Formats)
Fonturi TrueType (TTF)
TrueType este un standard de font dezvoltat la sfârșitul anilor 1980, de Apple și Microsoft. TrueType este cel mai frecvent format de font atât pentru sistemele de operare Mac OS cât și pentru Microsoft Windows.
Fonturi OpenType (OTF)
OpenType este un format pentru fonturile computerului scalabile. A fost construit pe TrueType și este marcă înregistrată a Microsoft. Fonturile OpenType sunt utilizate astăzi frecvent pe majore platforme de calculatoare.
Web Open Font Format (WOFF)
WOFF este un format de font folosit pentru paginile web. A fost dezvoltat în 2009 și este acum o recomandare a W3C. WOFF este în esență OpenType sau TrueType cu compresie și metadate suplimentare. Scopul este de a sprijini distribuirea fontului de la un server la un client printr-o rețea cu restricții de lățime de bandă.
Web Open Font Format (WOFF 2.0)
Fontul TrueType / OpenType care asigură o compresie mai bună decât WOFF 1.0.
Fonturi / forme SVG
Fonturile SVG permit SVG-ului să fie utilizat ca glife la afișarea textului. Specificația SVG 1.1 definește un modul de font care permite crearea de fonturi într-un document SVG. Puteți aplica CSS și în documentele SVG, iar regula @ font-face poate fi aplicată textului în documente SVG.
Fonturi OpenType încorporate (EOT)
Fonturile EOT sunt o formă compactă de fonturi OpenType proiectate de Microsoft pentru a fi utilizate ca fonturi încorporate pe paginile web.
Asistență browser pentru formate de fonturi
IE: formatul fontului funcționează numai atunci când este setat să fie „instalabil”.
Firefox: Nu este acceptat implicit, dar poate fi activat (trebuie să setați un steag la „true” pentru a utiliza WOFF2).
Utilizarea Bold Text
Trebuie să adăugați o altă regulă @font-face care conține descriptori pentru text bold
Descriptori de fonturi CSS (CSS Font Descriptors)

CSS Transformări 2D

Transformări 2D CSS
Transformările CSS vă permit să vă deplasați, să rotiți, să scalați și să înlăturați elemente.
Proprietăți CSS: transform.
Asistență browser (Browser Support)
Numerele din tabel specifică prima versiune a browserului care acceptă integral proprietatea.
Prefixuri specifice browserului
Unele browsere mai vechi au nevoie de prefixe specifice (-ms- sau -webkit-) pentru a înțelege proprietățile de transformare 2D.
CSS Metode de transformare 2D
Cu proprietatea de transformare CSS puteți utiliza următoarele metode de transformare 2D: translate(), rotate(), scaleX(), scaleY(), scale(), skewX(), skewY(), skew(), matrix()
Metoda translate() mută un element din poziția sa curentă (în funcție de parametrii indicați pentru axa X și axa Y).
Metoda rotate() roteste un element în sensul acelor de ceasornic sau în sens contrar acelor de ceasornic, în conformitate cu un anumit grad.
Utilizarea valorilor negative va roti elementul în sensul acelor de ceasornic.
Metoda scale() crește sau scade dimensiunea unui element (în funcție de parametrii dați pentru lățime și înălțime).
Metoda scaleX() crește sau scade lățimea unui element.
Metoda scaleY() crește sau scade înălțimea unui element.
Metoda skewX() frânează un element de-a lungul axei X cu unghiul dat.
Metoda skewY() frânează un element de-a lungul axei Y de unghiul dat.
Metoda skew() frânează un element de-a lungul axelor X și Y de unghiurile date.
Metoda matrix() combină toate metodele de transformare 2D într-una.
Metoda matrix() ia șase parametri, care conțin funcții matematice, ceea ce vă permite să rotiți, să scalați, să mutați (să translați) și să înlăturați elemente.
Parametrii sunt următorii: matrix(scaleX(),skewY(),skewX(),scaleY(),translateX(),translateY())
Proprietăți de transformare CSS
transform - Aplică o transformare 2D sau 3D la un element.
transform-origin - Vă permite să schimbați poziția asupra elementelor transformate.
CSS Metode de transformare 2D
matrix(n, n, n, n, n, n) - Definește o transformare 2D, folosind o matrice de șase valori
translate(x, y) -  Definește o transformare 2D, mutând elementul de-a lungul axei X și Y
translateX(n) - Definește o transformare 2D, mutând elementul de-a lungul axei X
translateY(n) - Definește o transformare 2D, mutând elementul de-a lungul axei Y
scale(x, y) - Definește o transformare la scară 2D, modificând lățimea și înălțimea elementelor
scaleX(n) - Definește o transformare la scară 2D, modificând lățimea elementului
scaleY(n) - Definește o transformare la scară 2D, schimbând înălțimea elementului
rotate(angle) - Definește o rotație 2D, unghiul este specificat în parametru
skew(angle x, angle y) - Definește o transformare în 2D de-a lungul axei X și Y
skewX(angle) - Definește o transformare în 2D de-a lungul axei X
skewY(angle) - Definește o transformare în 2D de-a lungul axei Y

CSS Interogări media

CSS Interogări media (CSS Media Queries)
CSS2 Tipuri de suport introduse (CSS2 Introduced Media Types)
Regula @media, introdusă în CSS2, a făcut posibilă definirea regulilor de stil (style rules) diferite pentru diferite tipuri de media.
Ați putea avea un set de reguli de stil (style rules) pentru ecrane de computer, una pentru imprimante, una pentru dispozitive portabile, una pentru dispozitive tip televizor și așa mai departe.
Din păcate, aceste tipuri de suporturi nu au primit niciodată multă asistență din partea dispozitivelor, în afară de tipul de printare (print media type).
CSS3 Interogări media introduse (CSS3 Introduced Media Queries)
Interogările media (Media queries) din CSS3 au extins ideea tipurilor de media CSS2: În loc să caute un tip de dispozitiv, ele analizează capacitatea dispozitivului.
Interogările media (Media queries) pot fi utilizate pentru a verifica multe lucruri, cum ar fi:
lățimea și înălțimea vizualizării (width and height of the viewport)
lățimea și înălțimea dispozitivului (width and height of the device)
orientare (tableta / telefonul este în mod landscape sau portret?) (orientation (is the tablet/phone in landscape or portrait mode?))
rezoluţie (resolution)
Asistență browser(Browser Support)
Numerele din tabel specifică prima versiune a browserului care acceptă integral regula @media.
Sintaxa interogare media (Media Query Syntax)
O interogare media (media query) constă dintr-un tip media și poate conține una sau mai multe expresii, care se rezolvă returnand  fie valoarea adevărat, fie valoarea fals.
Rezultatul interogării este adevărat dacă tipul de media (media type) specificat se potrivește cu tipul de dispozitiv pe care este afișat documentul și toate expresiile din interogarea media (media query) sunt adevărate. Când o interogare media (media query) este adevărată, se aplică foaia de stil (stylesheets) sau regulile de stil (style rules) corespunzătoare, urmând regulile normale în cascadă.
Cu excepția cazului în care utilizați operatorii not sau only, tipul media este opțional și tot tipul va fi implicat.
Puteți avea, de asemenea, foi de stil (stylesheets) diferite pentru media diferite.
CSS3 Tipuri media (CSS3 Media Types)
all - Utilizat pentru toate dispozitivele de tip media
print - Utilizat pentru imprimante
screen - Utilizat pentru ecrane, tablete, telefoane inteligente etc.
speach - Utilizată pentru ecranizatorii care „citesc” pagina cu voce tare
O modalitate de a utiliza interogări media (media queries) este să aveți o secțiune CSS alternativă chiar în foaia de stil (style sheet).

CSS Responsive Web Design - Viewport

Responsive Web Design - Viewport
Ce este Viewport?
Viewport este zona vizibilă a utilizatorului unei pagini web.
Viewportul variază în funcție de dispozitiv și va fi mai mic pe un telefon mobil decât pe un ecran al computerului.
Înainte de tablete și telefoane mobile, paginile web erau concepute doar pentru ecranele computerului și era comun ca paginile web să aibă un design static și o dimensiune fixă.
Apoi, când am început să navigăm pe internet folosind tablete și telefoane mobile, paginile web cu dimensiuni fixe erau prea mari pentru a se potrivi cu ecranul. Pentru a remedia acest lucru, browserele de pe aceste dispozitive au redus întreaga pagină web pentru a se potrivi ecranului.
Nu a fost perfect !! Dar o rezolvare rapidă.
Setarea Viewport
HTML5 a introdus o metodă pentru a permite proiectanților web să preia controlul asupra viewport-ului, prin intermediul etichetei <meta>.
Ar trebui să includeți următorul element viewport <meta> în toate paginile dvs. web.
Un element viewport <meta> oferă instrucțiuni browserului cu privire la modul de control al dimensiunilor și scalării paginii.
width=device-width part stabilește lățimea paginii pentru a urma lățimea ecranului dispozitivului (screen-width) (care va varia în funcție de dispozitiv).
initial-scale=1.0 setează nivelul inițial de zoom atunci când pagina este încărcată prima dată de browser.
Iată un exemplu de pagină web fără viewport meta tag și aceeași pagină web cu viewport meta tag.
Mărimea conținutului la Viewport (Size Content to The Viewport)
Utilizatorii sunt folosiți pentru a derula site-urile pe verticală atât pe desktop cât și pe dispozitive mobile - dar nu pe orizontală!
Așadar, dacă utilizatorul este obligat să defileze orizontal sau să mărească, pentru a vedea întreaga pagină web, rezultă o experiență slabă a utilizatorului.
Câteva reguli suplimentare de urmat:
NU folosiți elemente cu lățime fixă ​​mare - De exemplu, dacă o imagine este afișată la o lățime mai largă decât cea din portofoliu, aceasta poate determina derularea portofoliului pe orizontală. Nu uitați să ajustați acest conținut pentru a se încadra în lățimea vizualizării.
NU lăsați conținutul să se bazeze pe o anumită lățime a viewportului (viewport width) pentru a fi redat - Deoarece dimensiunile ecranului și lățimea în pixeli CSS variază foarte mult între dispozitive, conținutul nu ar trebui să se bazeze pe o anumită lățime a viewportului pentru a fi redat.
Utilizați interogări CSS media (media queries) pentru a aplica stiluri diferite pentru ecrane mici și mari - Setarea lățimilor CSS mari pentru elementele paginii va face ca elementul să fie prea larg pentru viewport de pe un dispozitiv mai mic. În schimb, luați în considerare utilizarea unor valori de lățime relative, cum ar fi lățimea: 100%. De asemenea, aveți grijă să folosiți valori mari de poziționare absolută. Poate determina elementul să iasă în afara ecranului pe dispozitive mici.

CSS Responsive Web Design - Interogări media

Responsive Web Design - Interogări media
Ce este o interogare media?
Interogarea media este o tehnică CSS introdusă în CSS3.
Utilizează regula @media pentru a include un block de proprietăți CSS numai dacă o anumită condiție este adevărată.
Dacă fereastra browserului este de 600px sau mai mică, culoarea de fundal (background color) va fi deschisă la culoare (lightblue).
Adăugați un Breakpoint
Mai devreme în acest tutorial am făcut o pagină web cu rânduri și coloane și a fost responzive, dar nu arăta bine pe un ecran mic.
Interogările media (media queries) vă pot ajuta. Putem adăuga un punct de break (breakpoint) unde anumite părți ale designelui se vor comporta diferit pe fiecare parte a punctului de break (breakpoint).
Utilizați o interogare media (media queries) pentru a adăuga un punct de break (breakpoint) la 768px:
Când ecranul (fereastra browserului) devine mai mic decât 768px, fiecare coloană ar trebui să aibă o lățime de 100%.
Întotdeauna design pentru mobil întâi
Mobile First înseamnă proiectare pentru mobil înainte de proiectare pentru desktop sau orice alt dispozitiv (Acest lucru va face afișarea paginii mai rapidă pe dispozitive mai mici).
Aceasta înseamnă că trebuie să facem unele modificări în CSS-ul nostru.
În loc să schimbăm stilurile când lățimea devine mai mică de 768px, ar trebui să schimbăm designul când lățimea devine mai mare de 768px. Acest lucru va face în primul rând proiectarea noastră mobilă.
Puteți adăuga câte breakpoints doriți.
Vom insera, de asemenea, un punct de break (breakpoint) între tablete și telefoane mobile.
Facem acest lucru prin adăugarea a încă o interogare media (media query ) (la 600px) și un set de clase noi pentru dispozitive mai mari de 600px (dar mai mici decât 768px):
Rețineți că cele două seturi de clase sunt aproape identice, singura diferență este denumirea (col- și col-s-).
Breakpoints tipice dispozitivului (Typical Device Breakpoints)
Există tone de ecrane și dispozitive cu înălțimi și lățimi diferite, așa că este greu să creezi un punct de break (breakpoint) exact pentru fiecare dispozitiv. Pentru a menține lucrurile simple, puteți viza cinci grupuri.
Orientare: Portret / Peisaj (Landscape)
Interogările media (media queries) pot fi, de asemenea, utilizate pentru a schimba aspectul (layout) unei pagini, în funcție de orientarea browserului.
Puteți avea un set de proprietăți CSS care se vor aplica numai atunci când fereastra browserului este mai largă decât înălțimea sa, o așa-numită orientare „Peisaj” (Lanscape):
Pagina web va avea un fundal luminos (lightblue background) dacă orientarea este în modul peisaj (lanscape).
Ascundeți elementele cu interogări media (Hide Elements With Media Queries)
O altă utilizare obișnuită a interogărilor media (media queries) este de a ascunde elemente pe dimensiuni diferite de ecran.
Modificați dimensiunea fontului cu interogări media (Change Font Size With Media Queries)
De asemenea, puteți utiliza interogări media (media queries) pentru a modifica dimensiunea fontului unui element pe diferite dimensiuni ale ecranului.

CSS Responsive Web Design - Imagini

Responsive Web Design - Images
Utilizarea proprietății Width
Dacă proprietatea lățimii (width) este setată la un procent și înălțimea este setată la „auto”, imaginea va fi receptivă și va scala în sus și în jos.
Imaginea poate fi redusă pentru a fi mai mare decât dimensiunea inițială. O soluție mai bună, în multe cazuri, va fi utilizarea în schimb a proprietății cu lățimea maximă.
Imaginile de fundal (Background Images) pot răspunde, de asemenea, la redimensionare și scalare (resizing și scaling).
Dacă proprietatea background-size este setată pe „contain”, imaginea de fundal (background Images) se va scala și va încerca să se potrivească zonei de conținut. Cu toate acestea, imaginea își va păstra raportul de aspect (relația proporțională între lățimea și înălțimea imaginii (width și height)).
Dacă proprietatea background-size este setată pe „100% 100%”, imaginea de fundal (background image) se va întinde pentru a acoperi întreaga zonă de conținut.
Dacă proprietatea background-size este setată pe „cover”, imaginea de fundal (background image) se va scala pentru a acoperi întreaga zonă de conținut. Observați că valoarea „cover” păstrează raportul de aspect (aspect ratio), iar o parte din imaginea de fundal (background image) poate fi tăiată.
Imagini diferite pentru dispozitive diferite
O imagine mare poate fi perfectă pe un ecran mare al unui computer, dar inutilă pe un dispozitiv mic. De ce să încărcați o imagine mare atunci când trebuie să o măriți în jos? Pentru a reduce încărcarea sau pentru orice alte motive, puteți utiliza interogări media (media queries) pentru a afișa imagini diferite pe dispozitive diferite.
Puteți utiliza interogarea media (media query) min-device-width, în loc de min-width, care verifică lățimea dispozitivului, în loc de lățimea browserului. Atunci imaginea nu se va schimba când redimensionați fereastra browserului.
Elementul HTML5 <picture>
HTML5 a introdus elementul <picture>, care vă permite să definiți mai multe imagini.
Asistență browser (Browser Support)
Elementul <picture> funcționează similar cu elementele <video> și <audio>. Configurați surse diferite, iar prima sursă care se potrivește preferințelor este cea utilizată:
Atributul srcset este necesar și definește sursa imaginii.
Atributul media este opțional și acceptă interogările media (media queries) pe care le găsiți în regula CSS @media.
De asemenea, ar trebui să definiți un element <img> pentru browserele care nu acceptă elementul <picture>.

SQL WHERE

Clauza SQL WHERE
Clauza WHERE este folosită pentru a filtra înregistrările.
Clauza WHERE este utilizată pentru a extrage doar acele înregistrări care îndeplinesc o condiție specificată.
Sintaxa WHERE
SELECT column1, column2, ...
FROM table_name
WHERE condition;
Clauza WHERE nu este utilizată numai în instrucțiunea SELECT, ci este utilizată și în instrucțiunea UPDATE, DELETE etc.
Exemplu de clauză WHERE
Următoarea declarație SQL selectează toți clienții din țara „Mexic”, în tabelul „Customers”:
SELECT * FROM Customers
WHERE Country='Mexic';
Text Fields vs. Numeric Fields
SQL necesită citate unice în jurul valorilor de text (majoritatea sistemelor de baze de date vor permite, de asemenea, ghilimele duble).
Cu toate acestea, câmpurile numerice nu trebuie incluse între ghilimele:
SELECT * FROM Customers
WHERE CustomerID=1;
Operatori în clauza WHERE
În clauza WHERE pot fi folosiți următorii operatori:
=  Egal
> Mai mare decât
< Mai mic decât
> = Mai mare sau egal
<= Mai mic sau egal
<> Nu este egal. Notă: În unele versiuni de SQL, acest operator poate fi scris ca !=
BETWEEN - Între un anumit interval
LIKE - Căutați un model
IN - Pentru a specifica mai multe valori posibile pentru o coloană

SQL ORDER BY

Cuvântul cheie SQL ORDER BY
Cuvântul cheie ORDER BY este utilizat pentru a sorta setul de rezultate (result-set) în ordine crescătoare sau descendentă.
Cuvântul cheie ORDER BY sortează înregistrările în ordine crescătoare în mod implicit. Pentru a sorta înregistrările în ordine descrescătoare, utilizați cuvântul cheie DESC.
Sintaxa ORDER BY
SELECT column1, column2, ...
FROM table_name
ORDER BY column1, column2, ... ASC|DESC;
Exemplu ORDER BY
Următoarea instrucțiune SQL selectează toți clienții din tabelul "Customers", ordonați după coloana „Country”:
SELECT * FROM Customers
ORDER BY Country;
Exemplu ORDER BY DESC
Următoarea instrucțiune SQL selectează toți clienții din tabelul "Customers", ordonați DESCENDING după coloana „Country”:
SELECT * FROM Customers
ORDER BY Country DESC;
Exemplu câteva coloane ORDER BY
Următoarea instrucțiune SQL selectează toți clienții din tabelul "Customers", sortați după coloana „Country” și „CustomerName”. Acest lucru înseamnă că se comandă după Country, dar dacă unele rânduri au același Country, atunci se comandă prin CustomerName:
SELECT * FROM Customers
ORDER BY Country, CustomerName;
Exemplu 2 - Câteva coloane ORDER BY
Următoarea instrucțiune SQL selectează toți clienții din tabelul „Customers”, sortați în ordine crescătoare după „Country” și descendenți după coloana „CustomerName”:
SELECT * FROM Customers
ORDER BY Country ASC, CustomerName DESC;

SQL Alias

Alias-urile SQL
Alias-urile SQL sunt utilizate pentru a da un nume temporar unei tabele sau unei coloane dintr-un tabel.
Alias-urile sunt adesea folosite pentru a face citirea numelor de coloane.
Un alias există doar pe durata interogării.
Sintaxa Coloanei Alias
SELECT column_name AS alias_name
FROM table_name;
Alias Table Syntax
SELECT column_name(s)
FROM table_name AS alias_name;
Exemple Alias pentru coloane
Următoarea instrucțiune SQL creează două alias-uri, unul pentru coloana CustomerID și unul pentru coloana CustomerName:
SELECT CustomerID AS ID, CustomerName AS Customer
FROM Customers;
Următoarea instrucțiune SQL creează două alias-uri, unul pentru coloana CustomerName și unul pentru coloana ContactName.
Este nevoie de ghilimele duble sau paranteze pătrate dacă numele alias conține spații:
SELECT CustomerName AS Customer, ContactName AS [Contact Person]
FROM Customers;
Următoarea instrucțiune SQL creează un alias numit „Address” care combină patru coloane (adresă, cod poștal, oraș și țară/Address, PostalCode, City and Country):
SELECT CustomerName, Address + ', ' + PostalCode + ' ' + City + ', ' + Country AS Address
FROM Customers;
Pentru ca instrucțiunea SQL de mai sus să funcționeze în MySQL, utilizați următoarele:
SELECT CustomerName, CONCAT(Address,', ',PostalCode,', ',City,', ',Country) AS Address
FROM Customers;
Exemplu Alias pentru tabele
Următoarea instrucțiune SQL selectează toate comenzile de la client cu CustomerID = 4 (Around the Horn). Folosim tabelele „Customers” și „Orders” și le oferim aliasul tabelului „c” și respectiv „o” (Aici folosim alias-uri pentru a face SQL-ul mai scurt):
SELECT o.OrderID, o.OrderDate, c.CustomerName
FROM Customers AS c, Orders AS o
WHERE c.CustomerName="Around the Horn" AND c.CustomerID=o.CustomerID;
Următoarea instrucțiune SQL este aceeași ca mai sus, dar fără alias:
SELECT Orders.OrderID, Orders.OrderDate, Customers.CustomerName
FROM Customers, Orders
WHERE Customers.CustomerName="Around the Horn" AND Customers.CustomerID=Orders.CustomerID;
Alias-urile pot fi utile atunci când:
Există mai multe tabele implicate într-o interogare
Funcțiile sunt utilizate în interogare
Numele coloanelor sunt mari sau nu sunt foarte citibile
Două sau mai multe coloane sunt combinate între ele

SQL CREATE TABLE

SQL CREATE TABLE
Instrucțiunea SQL CREATE TABLE
Instrucțiunea CREATE TABLE este utilizată pentru a crea o nouă tabelă într-o bază de date.
Sintaxă
CREATE TABLE table_name (
    column1 datatype,
    column2 datatype,
    column3 datatype,
   ....
);
Parametrii coloanelor specifică numele coloanelor tabelului.
Parametrul datatype specifică tipul de date pe care le poate deține coloana (de exemplu, varchar, integer, date, etc.).
Exemplu SQL CREATE TABLE
Următorul exemplu creează un tabel numit „Persoane” (Persons) care conține cinci coloane: PersonID, LastName, FirstName, Address și City:
CREATE TABLE Persons (
    PersonID int,
    LastName varchar(255),
    FirstName varchar(255),
    Address varchar(255),
    City varchar(255)
);
Coloana PersonID este de tip int și va deține un numar intreg (integer).
Coloanele LastName, FirstName, Address și City sunt de tip varchar și vor conține caractere (characters), iar lungimea maximă pentru aceste câmpuri este de 255 de caractere.
Tabelul gol „Persoane” (Persons) poate fi completat acum cu date cu instrucțiunea SQL INSERT INTO.
Creați o tabelă folosind o altă tabelă
O copie a unui tabel existent poate fi, de asemenea, creată folosind CREATE TABLE.
Noul tabel primește aceleași definiții ale coloanei. Toate coloanele sau coloanele specifice pot fi selectate.
Dacă creați o nouă tabelă folosind o tabelă existentă, noua tabelă va fi completată cu valorile existente din tabelul vechi.
Sintaxă
CREATE TABLE new_table_name AS
    SELECT column1, column2,...
    FROM existing_table_name
    WHERE ....;
Următorul SQL creează un nou tabel numit "TestTables" (care este o copie a tabelului "Clienți" (Customers)):
CREATE TABLE TestTable AS
SELECT customername, contactname
FROM customers;

SQL CREATE INDEX

SQL CREATE INDEX
Instrucțiunea SQL CREATE INDEX
Instrucțiunea CREATE INDEX este utilizată pentru a crea indexuri în tabele.
Se folosesc indexuri pentru a prelua date din baza de date mai rapid decât in caz contrar. Utilizatorii nu pot vedea indexurile, ci sunt folosite doar pentru a accelera căutările / interogările (searches/queries).
Actualizarea unei tabele cu indexuri necesită mai mult timp decât actualizarea unui tabel fără indexuri (deoarece indexurile au nevoie și de o actualizare). Deci, creați doar indexuri pe coloane care vor fi căutate frecvent.
Sintaxă CREATE INDEX
Creează un index într-un tabel. Valorile duplicate sunt permise:
CREATE INDEX index_name
ON table_name (column1, column2, ...);
Sintaxă  CREATE UNIQUE INDEX 
Creează un index unic pe un tabel. Valorile duplicate nu sunt permise:
CREATE UNIQUE INDEX index_name
ON table_name (column1, column2, ...);
Sintaxa pentru crearea indexurilor variază printre diferite baze de date. Prin urmare: verificați sintaxa pentru a crea indexuri în baza de date.
Exemplu CREATE INDEX
Instrucțiunea SQL de mai jos creează un index numit "idx_lastname" în coloana "LastName" din tabelul "Persoane" (Persons):
CREATE INDEX idx_lastname
ON Persons (LastName);
Dacă doriți să creați un index pe o combinație de coloane, puteți lista numele coloanelor din paranteze, separate prin virgule:
CREATE INDEX idx_pname
ON Persons (LastName, FirstName);
Declarație DROP INDEX (DROP INDEX Statement)
Instrucțiunea DROP INDEX este utilizată pentru a șterge un index dintr-un tabel.
MS Access:
DROP INDEX index_name ON table_name;
SQL Server:
DROP INDEX table_name.index_name;
DB2/Oracle:
DROP INDEX index_name;
MySQL:
ALTER TABLE table_name
DROP INDEX index_name;

PHP Introducere

PHP Introducere
Codul PHP este executat pe server.
HTML
CSS
JavaScript
Ce este PHP?
PHP este un acronim pentru "PHP: Hypertext Preprocessor"
PHP este un limbaj de scripturi de surse deschise, utilizat pe scară largă
Scripturile PHP sunt executate pe server
PHP se poate descărca și utiliza gratuit
PHP este un limbaj uimitor și popular!
Este suficient de puternic pentru a fi în centrul celui mai mare sistem de blogging de pe web (WordPress)!
Este suficient de adânc pentru a rula cea mai mare rețea de socializare (Facebook)!
Ce poate face PHP?
PHP poate genera conținut dinamic al paginii
PHP poate crea, deschide, citi, scrie, șterge și închide fișiere pe server
PHP poate colecta date de formular
PHP poate trimite și primi cookie-uri
PHP poate adăuga, șterge, modifica date din baza de date
PHP poate fi utilizat pentru a controla accesul utilizatorului
PHP poate cripta dateCu PHP nu ești limitat la output HTML. Puteți output imagini, fișiere PDF și chiar filme Flash. De asemenea, puteți output orice text, cum ar fi XHTML și XML.
De ce PHP?
PHP rulează pe diverse platforme (Windows, Linux, Unix, Mac OS X etc.)
PHP este compatibil cu aproape toate serverele folosite astăzi (Apache, IIS etc.)
PHP acceptă o gamă largă de baze de date
PHP este gratuit. Descărcați-l din resursa oficială PHP: www.php.net
PHP este ușor de învățat și rulează eficient pe serverCe este nou în PHP 7
PHP 7 este mult mai rapid decât versiunea stabilă și populară anterioară(PHP 5.6)
PHP 7 a îmbunătățit gestionarea erorilor
PHP 7 acceptă declarații de tip (Type Declarations) mai stricte pentru argumentele funcției
PHP 7 acceptă operatori noi (cum ar fi operatorul național spațial: <=>)

PHP Instalare

Instalare PHP
De ce am nevoie?
Pentru a începe să utilizați PHP, puteți sa:
Găsiți o gazdă web (web host) cu suport PHP și MySQL
Instalați un server web (web server) pe propriul computer, apoi instalați PHP și MySQL
Utilizați o gazdă web (web host) cu suport PHP
Dacă serverul dvs. a activat suportul pentru PHP, nu trebuie să faceți nimic.
Creează doar câteva fișiere .php, le plasează în directorul tău web și serverul le va analiza automat pentru tine.
Nu este necesar să compilați nimic sau să instalați instrumente suplimentare.
Deoarece PHP este gratuit, majoritatea gazdelor web (web host) oferă suport PHP.
Configurați PHP pe propriul computer
Cu toate acestea, dacă serverul dvs. nu acceptă PHP, trebuie să:
instalați un server web
instalați PHP
instalați o bază de date, cum ar fi MySQL
Site-ul oficial PHP (PHP.net) are instrucțiuni de instalare pentru PHP: http://php.net/manual/en/install.php

PHP Sintaxă

Sintaxă PHP
Un script PHP este executat pe server, iar un simplu rezultat HTML este trimis înapoi în browser.
Sintaxa PHP de bază
Un script PHP poate fi plasat oriunde în document.
Un script PHP începe cu <?php și se termină cu?>:
<?php
// Codul PHP se introduce aici
?>
Extensia implicită pentru fișierele PHP este „.php”.
În mod normal, un fișier PHP conține etichete HTML și unele coduri de scripturi PHP (PHP scripting code).
Mai jos, avem un exemplu de fișier PHP simplu, cu un script PHP care folosește funcția PHP încorporată „echo” pentru a scoate textul „Hello World!” pe o pagină web:
Exemplu
<!DOCTYPE html>
<html>
<body>
<h1>My first PHP page</h1>
<?php
echo "Hello World!";
?>
</body>
</html>
Instrucțiunile PHP se termină cu punct și virgulă (;).
PHP Case Sensitivity
În PHP, NU există cuvinte cheie (de exemplu, if, else, while, echo etc.), clasele, funcțiile și funcțiile definite de utilizator (classes, functions, and user-defined functions) sunt case-sensitive.
În exemplul de mai jos, toate cele trei declarații echo sunt egale și legale:
<!DOCTYPE html>
<html>
<body>
<?php
ECHO "Hello World!<br>";
echo "Hello World!<br>";
EcHo "Hello World!<br>";
?>
</body>
</html>
Cu toate acestea; toate numele de variabile sunt case-sensitive!
Priviți exemplul de mai jos; numai prima declarație va afișa valoarea variabilei $color! Acest lucru se datorează faptului că $color, $COLOR și $coLOR sunt tratate ca trei variabile diferite:
<!DOCTYPE html>
<html>
<body>
<?php
$color = "red";
echo "Mașina mea este " . $color . "<br>";
echo "Casa mea este " . $COLOR . "<br>";
echo "Barca mea este " . $coLOR . "<br>";
?>
</body>
</html>

PHP Variabile

Variabile PHP
Variabilele sunt „containere” (containers) pentru stocarea informațiilor.
Crearea (declararea) variabilelor PHP
În PHP, o variabilă începe cu semnul $, urmată de numele variabilei:
<?php
$txt = "Hello world!";
$x = 5;
$y = 10.5;
?>
După executarea declarațiilor de mai sus, variabila $txt va păstra valoarea "Hello world!", variabila $x va deține valoarea 5, iar variabila $y va păstra valoarea 10.5.
Când atribuiți o valoare text unei variabile, puneți ghilimele în jurul valorii.
Spre deosebire de alte limbaje de programare, PHP nu are nicio comandă pentru declararea unei variabile. Este creat în momentul în care i-ați atribuit prima dată o valoare.
Gândiți-vă la variabile ca la containere pentru stocarea datelor (containers for storing data).
Variabile PHP
O variabilă poate avea un nume scurt (cum ar fi x și y) sau un nume mai descriptiv (age, carname, total_volum).
Reguli pentru variabilele PHP:
O variabilă începe cu semnul $, urmată de numele variabilei.
Un nume de variabilă trebuie să înceapă cu o literă sau un caracter de subliniere.
Un nume de variabilă nu poate începe cu un număr.
Un nume de variabilă nu poate conține decât caractere alfa-numerice și underscores (A-z, 0-9 și _).
Denumirile variabilelor sunt case-sensitive ($age și $AGE sunt două variabile diferite).
Amintiți-vă că numele variabilei PHP sunt case-sensitive!
Variabile de ieșire (Output Variables)
Declarația PHP echo este adesea folosită pentru a afișa (output) date pe ecran.
Afișare (output) text și o variabilă:
<?php
$txt = "lectii-virtuale.ro";
echo "Îmi place $txt!";
?>
Următorul exemplu va produce aceeași ieșire (output) ca exemplul de mai sus:
<?php
$txt = "lectii-virtuale.ro";
echo "Îmi place " . $txt . "!";
?>
Următorul exemplu va produce suma a două variabile:
<?php
$x = 5;
$y = 4;
echo $x + $y;
?>
PHP este un limbaj tiparit mai puțin
În exemplul precedent, observați că nu trebuie să îi spunem PHP-ului ce tip de dată (data type) este variabila.
PHP asociază automat un tip de date (data type) variabilei, în funcție de valoarea acesteia. Deoarece tipurile de date  (data types) nu sunt setate într-un sens strict, puteți face lucruri precum adăugarea unui șir la un număr întreg fără a provoca o eroare.
În PHP 7, au fost adăugate declarații de tip (type declarations). Aceasta oferă o opțiune de a specifica tipul de date (data type) preconizat la declararea unei funcții și, activând cerința strictă, va arunca o „eroare fatală” (Fatal Error) pe o nepotrivire de tip (type mismatch).
Veți afla mai multe despre cerințele stricte și non-stricte și declarațiile de tip de date din capitolul Funcții PHP.
Domeniul variabilelor PHP
În PHP, variabilele pot fi declarate oriunde în script.
Domeniul de aplicare al unei variabile este partea scriptului unde variabila poate fi referită / folosită (referenced/used).
PHP are trei domenii diferite de variabile : local, global, static.
Domeniul global și local
O variabilă declarată în afara unei funcții are un DOMENIU GLOBAL (GLOBAL SCOPE) și poate fi accesată numai în afara unei funcții:
Variabilă cu sfera globală:
<?php
$x = 5; // sfera globală
function myTest() {
    // folosirea x în interiorul acestei funcții va genera o eroare
    echo "<p>Variabila x în interiorul funcției este: $x</p>";
}
myTest();
echo "<p>Variabila x din exteriorul funcției este : $x</p>";
?>
O variabilă declarată în cadrul unei funcții are un SCOP LOCAL și poate fi accesată numai în cadrul acestei funcții:
Variabilă cu scop local:
<?php
function myTest() {
    $x = 5; // scop local
    echo "<p>Variabila x din interiorul funcției este: $x</p>";
}
myTest();
//  folosirea x în afara funcției va genera o eroare
echo "<p>Variabila x din afara funcției este: $x</p>";
?>
Puteți avea variabile locale cu același nume în funcții diferite, deoarece variabilele locale sunt recunoscute doar de funcția în care sunt declarate.
Cuvântul cheie global (global keyword) este utilizat pentru a accesa o variabilă globală dintr-o funcție.
Pentru a face acest lucru, utilizați înainte de variabile (în interiorul funcției) cuvântul cheie global (global keyword):
<?php
$x = 5;
$y = 10;
function myTest() {
    global $x, $y;
    $y = $x + $y;
}
myTest();
echo $y; // outputs 15 (15  ieșiri)
?>
PHP stochează de asemenea toate variabilele globale într-un tablou numit $GLOBALS [index]. Indicele conține numele variabilei. Acest tablou este de asemenea accesibil din funcții și poate fi utilizat pentru a actualiza direct variabilele globale.
Exemplul de mai sus poate fi rescris astfel:
<?php
$x = 5;
$y = 10;
function myTest() {
    $GLOBALS['y'] = $GLOBALS['x'] + $GLOBALS['y'];
}
myTest();
echo $y; // outputs 15 (15 ieșiri)
?>
PHP Cuvântul cheie static
În mod normal, când o funcție este finalizată / executată (completed/executed), toate variabilele sale sunt șterse. Cu toate acestea, uneori dorim ca o variabilă locală să NU fie ștearsă. Avem nevoie de asta pentru un alt job.
Pentru a face acest lucru, utilizați cuvântul cheie static (static keyword) când declarați pentru prima dată variabila:
<?php
function myTest() {
    static $x = 0;
    echo $x;
    $x++;
}
myTest();
myTest();
myTest();
?>
Apoi, de fiecare dată când se apelează funcția, acea variabilă va avea în continuare informațiile pe care le conține din ultima dată când a fost apelată funcția.
Pentru funcție, variabila este încă locală.

PHP Operatori

Operatori PHP
Operatorii sunt folosiți pentru a efectua operații cu variabile și valori.
PHP împarte operatorii în următoarele grupuri:
Operatori de aritmetică
Operatori de atribuire
Operatori de comparație
Operatori de creștere / descreștere
Operatori logici
Operatori cu șiruri (string)
Operatori de matrice (array)
Operatori de atribuire condiționată
Operatori Aritmetici PHP
Operatorii aritmetici PHP sunt folosiți cu valori numerice pentru a efectua operațiuni aritmetice comune, cum ar fi adunarea, scăderea, înmulțirea etc.
Operatori PHP de atribuire
Operatorii PHP de atribuire sunt folosiți cu valori numerice pentru a scrie o valoare a unei variabile.
Operatorul de atribuire de bază în PHP este "=". Înseamnă că operandul stâng este setat la valoarea expresiei de atribuire din dreapta.
Operatori PHP de comparație
Operatorii PHP de comparație sunt folosiți pentru a compara două valori (număr sau șir/number or string)
Operatori PHP de creștere / descreștere
Operatorii PHP de incrementare sunt folosiți pentru a crește valoarea unei variabile.
Operatorii PHP de descreștere sunt folosiți pentru a descrește valoarea unei variabile.
Operatori logici PHP
Operatorii logici PHP sunt folosiți pentru a combina instrucțiuni condiționale.
Operatori PHP String
PHP are doi operatori special conceputi pentru string-uri.
Operatori Array PHP
Operatorii Array PHP sunt folosiți pentru a compara matricile.
Operatori PHP de atribuire condiționată
Operatorii PHP de alocare condiționată sunt folosiți pentru a seta o valoare în funcție de condiții.

PHP Sesiuni

Sesiuni PHP
O sesiune este o modalitate de a stoca informații (în variabile) pentru a fi utilizate în mai multe pagini.
Spre deosebire de un cookie, informațiile nu sunt stocate pe computerul utilizatorilor.
Ce este o sesiune PHP?
Când lucrați cu o aplicație, o deschideți, faceți unele modificări și apoi o închideți. Aceasta seamănă foarte mult cu o sesiune. Calculatorul știe cine ești. Știe când porniți aplicația și când terminați. Dar pe internet există o problemă: serverul web nu știe cine sunteți sau ce faceți, deoarece adresa HTTP nu menține starea.
Variabilele de sesiune (session variables) rezolvă această problemă prin stocarea informațiilor utilizatorului care vor fi utilizate pe mai multe pagini (de exemplu, numele de utilizator, culoarea preferată etc.). În mod implicit, variabilele de sesiune durează până când utilizatorul închide browserul.
Așa deci; Variabilele de sesiune (session variables) conțin informații despre un singur utilizator și sunt disponibile pentru toate paginile dintr-o singură aplicație.
Dacă aveți nevoie de o stocare permanentă, poate doriți să stocați datele într-o bază de date.
Porniți o sesiune PHP
O sesiune este pornită cu funcția session_start().
Variabilele de sesiune sunt setate cu variabila globală PHP: $_SESSION.
Acum, hai să creăm o nouă pagină numită "demo_session1.php". În această pagină, începem o nouă sesiune PHP și setăm câteva variabile de sesiune:
<?php
// Începeți sesiunea
session_start();
?>
<!DOCTYPE html>
<html>
<body>
<?php
// Setați variabile de sesiune
$_SESSION["favcolor"] = "green";
$_SESSION["favanimal"] = "cat";
echo "Variabilele de sesiune sunt setate.";
?>
</body>
</html>
Funcția session_start() trebuie să fie primul lucru din documentul dvs. Înainte de orice etichete HTML.
Obțineți valori variabile ale sesiunii PHP
În continuare, creem o altă pagină numită "demo_session2.php". Din această pagină, vom accesa informațiile de sesiune pe care le-am setat pe prima pagină („demo_session1.php”).
Observați că variabilele de sesiune nu sunt transmise individual la fiecare pagină nouă, ci sunt preluate din sesiunea pe care o deschidem la începutul fiecărei pagini (session_start()).
De asemenea, observați că toate valorile variabilei de sesiune sunt stocate în variabila globală $_SESSION:
<?php
session_start();
?>
<!DOCTYPE html>
<html>
<body>
<?php
// Variabilele de sesiune echo care au fost setate pe pagina anterioară
echo "Culoarea preferată este " . $_SESSION["favcolor"] . ".<br>";
echo "Animalul preferat este " . $_SESSION["favanimal"] . ".";
?>
</body>
</html>
Un alt mod de a arăta toate valorile variabilei de sesiune (session variable) pentru o sesiune de utilizator (user session ) este să executați următorul cod:
<?php
session_start();
?>
<!DOCTYPE html>
<html>
<body>
<?php
print_r($_SESSION);
?>
</body>
</html>
Cum functioneazã? De unde știe că sunt eu?
Majoritatea ședințelor setează o cheie de utilizator (user-key) pe computerul utilizatorului care arată așa: 765487cf34ert8dede5a562e4f3a7e12. Apoi, când o sesiune este deschisă pe o altă pagină, scanează computerul pentru o cheie de utilizator (user-key). Dacă există o potrivire, aceasta accesează sesiunea, dacă nu, începe o nouă sesiune.
Modificați o variabilă de sesiune PHP
Pentru a schimba o variabilă de sesiune, trebuie doar să o suprascrieți:
<?php
session_start();
?>
<!DOCTYPE html>
<html>
<body>
<?php
// pentru a schimba o variabilă de sesiune, trebuie doar să o rescrieți
$_SESSION["favcolor"] = "yellow";
print_r($_SESSION);
?>
</body>
</html>
Distrugeți o sesiune PHP
Pentru a elimina toate variabilele globale ale sesiunii și a distruge sesiunea, utilizați session_unset() și session_destroy():
<?php
session_start();
?>
<!DOCTYPE html>
<html>
<body>
<?php
// eliminați toate variabilele de sesiune
session_unset();
// distrugeți sesiunea
session_destroy();
?>
</body>
</html>

PHP OOP - clase și obiecte

PHP OOP - clase și obiecte
O clasă este un șablon pentru obiecte (template for objects), iar un obiect este o instanță a clasei.
Cazul OOP
Să presupunem că avem o clasă numită Fruit. Un fruct poate avea proprietăți precum numele, culoarea, greutatea, etc (name, color, weight). Putem defini variabile precum $nume, $culoare și $greutate ($name, $color, and $weight) pentru a reține valorile acestor proprietăți.
Când sunt create obiectele individuale (măr, banană/apple, banana, etc.), moștenesc toate proprietățiile și comportamentele din clasă, dar fiecare obiect va avea valori diferite pentru proprietăți.
Definiți o clasă
O clasă este definită folosind cuvântul cheie al clasei (class keyword), urmată de numele clasei și de o pereche de acolade ({}). Toate proprietățiile și metodele sale se încadrează în acolade:
Sintaxă
<?php
class Fruit {
  // codul merge aici ...
?>
Mai jos declarăm o clasă numită Fruit compusă din două proprietăți ($nume și $culoare/$name and $color) și două metode set_name() și get_name() pentru setarea și obținerea proprietății $nume ($name):
<?php
class Fruit {
  // Proprietăți
  public $name;
  public $color;
 // Metode
  function set_name($name) {
    $this->name = $name;
  }
  function get_name() {
    return $this->name;
  }
}
?>
Într-o clasă, variabilele se numesc proprietăți și funcțiile se numesc metode!
Definiți obiectele
Clasele nu sunt nimic fără obiecte! Putem crea mai multe obiecte dintr-o clasă. Fiecare obiect are toate proprietățiile și metodele definite în clasă, dar vor avea valori de proprietate (property values) diferite.
Obiectele unei clase sunt create folosind noul cuvânt cheie ( new keyword).
În exemplul de mai jos, $apple și $banana sunt exemple ale clasei Fruit:
<?php
class Fruit {
  // Proprietăți
  public $name;
  public $color;
 // Metode
  function set_name($name) {
    $this->name = $name;
  }
  function get_name() {
    return $this->name;
  }
}
$apple = new Fruit();
$banana = new Fruit();
$apple->set_name('Apple');
$banana->set_name('Banana');
echo $apple->get_name();
echo "<br>";
echo $banana->get_name();
?>
În exemplul de mai jos, adăugăm încă două metode la clasa Fruit, pentru setarea și obținerea proprietății $color:
<?php
class Fruit {
  // Proprietăți
  public $name;
  public $color;
  // Metode
  function set_name($name) {
    $this->name = $name;
  }
  function get_name() {
    return $this->name;
  }
  function set_color($color) {
    $this->color = $color;
  }
  function get_color() {
    return $this->color;
  }
}
$apple = new Fruit();
$apple->set_name('Apple');
$apple->set_color('Red');
echo "Name: " . $apple->get_name();
echo "<br>";
echo "Color: " . $apple->get_color();
?>
PHP - Cuvântul cheie (Keyword) $this
Cuvântul cheie (Keyword) $this se referă la obiectul curent (current object) și este disponibil numai în cadrul metodelor.
Priviți următorul exemplu:
<?php
class Fruit {
  public $name;
}
$apple = new Fruit();
?>
Deci, unde putem schimba valoarea proprietății $name? Există două moduri:
În interiorul clasei (adăugând o metodă set_name() și utilizați $this):
<?php
class Fruit {
  public $name;
  function set_name($name) {
    $this->name = $name;
  }
}
$apple = new Fruit();
$apple->set_name("Apple");
?>
În afara clasei (modificând direct valoarea proprietății):
<?php
class Fruit {
  public $name;
}
$apple = new Fruit();
$apple->name = "Apple";
?>
PHP - instanceof
Puteți utiliza cuvântul cheie instanceof (instanceof keyword) pentru a verifica dacă un obiect aparține unei clase specifice:
<?php
$apple = new Fruit();
var_dump($apple instanceof Fruit);
?>

PHP Bază de date MySQL

Bază de date PHP MySQL
Cu PHP, vă puteți conecta la și manipula bazele de date.
MySQL este cel mai popular sistem de baze de date folosit cu PHP.
Ce este MySQL?
MySQL este un sistem de baze de date utilizat pe web
MySQL este un sistem de baze de date care rulează pe un server
MySQL este ideal atât pentru aplicații mici cât și pentru aplicații mari
MySQL este foarte rapid, fiabil și ușor de utilizat
MySQL folosește SQL standard
MySQL compilează pe mai multe platforme
MySQL este gratuit pentru a fi descărcat și utilizat
MySQL este dezvoltat, distribuit și susținut de Oracle Corporation
MySQL poartă numele fiicei cofondatoare Monty Widenius: My
Datele dintr-o bază de date MySQL sunt stocate în tabele. Un tabel este o colecție de date conexe și este format din coloane și rânduri.
Bazele de date sunt utile pentru stocarea informațiilor categoric. O companie poate avea o bază de date cu următoarele tabele:
Angajați, Produse, Clienți, Comenzi (Employees, Products, Customers, Orders)
Sistem de baze de date PHP + MySQL
PHP combinat cu MySQL este cross-platform (puteți dezvolta în Windows și puteți lucra pe o platformă Unix)
Database Queries
Un query este o întrebare sau o solicitare (question or a request).
Putem interoga (query) o bază de date (database) pentru informații specifice și putem returna un set de înregistrări.
Uită-te la următoarea interogare (query) (folosind SQL standard):
SELECT LastName FROM Employees
Interogarea (query) de mai sus selectează toate datele din coloana „LastName” din tabelul „Employees”.
Descărcați baza de date MySQL
Dacă nu aveți un server PHP cu o bază de date MySQL, îl puteți descărca gratuit aici: http://www.mysql.com
Date despre baza de date MySQL
MySQL este sistemul de baze de date standard de facto pentru site-urile web cu volume IMPORTANTE atât de date cât și de utilizatori finali (end-users) (cum ar fi Facebook, Twitter și Wikipedia).
Un alt lucru despre MySQL este că poate fi redus pentru a sprijini aplicațiile bazei de date încorporate.

PHP MySQL ORDER BY

PHP MySQL Utilizați clauza ORDER BY
Selectați și comandați date dintr-o bază de date MySQL (Select and Order Data From a MySQL Database)
Clauza ORDER BY este folosită pentru a sorta setul de rezultate în ordine crescătoare sau descrescătoare.
Clauza ORDER BY sortează înregistrările în ordine crescătoare în mod implicit. Pentru a sorta înregistrările în ordine descrescătoare, utilizați cuvântul cheie DESC.
SELECT column_name(s) FROM table_name ORDER BY column_name(s) ASC|DESC 
Selectați și comandați date cu MySQLi (Select and Order Data With MySQLi)
Următorul exemplu selectează coloanele id, prenume și nume (id, firstname, lastname) din tabelul MyGuests. Înregistrările vor fi ordonate după coloana prenumelui:
Exemplu (MySQLi Orientat pe obiect/MySQLi Object-oriented)
<?php
$servername = "localhost";
$username = "username";
$password = "password";
$dbname = "myDB";
// Creați conexiunea
$conn = new mysqli($servername, $username, $password, $dbname);
// Verificați conexiunea
if ($conn->connect_error) {
    die("Conexiunea a eșuat: " . $conn->connect_error);
}
$sql = "SELECT id, firstname, lastname FROM MyGuests ORDER BY lastname";
$result = $conn->query($sql);
if ($result->num_rows > 0) {
    // date de ieșire ale fiecărui rând
    while($row = $result->fetch_assoc()) {
        echo "id: " . $row["id"]. " - Nume: " . $row["firstname"]. " " . $row["lastname"]. "<br>";
    }
} else {
    echo "0 results";
}
$conn->close();
?>
Linii de cod pentru a explica exemplul de mai sus:
În primul rând, am configurat interogarea SQL (SQL query) care selectează coloanele id, prenume și nume (id, firstname, lastname) din tabelul MyGuests. Înregistrările vor fi comandate de coloana cu numele de familie. Următoarea linie de cod rulează interogarea (query) și pune datele rezultate într-o variabilă numită $result.
Apoi, funcția num_rows() verifică dacă au fost returnate mai mult de zero rânduri.
Dacă sunt returnate mai mult de zero rânduri, funcția fetch_assoc() plasează toate rezultatele într-un tablou asociativ (associative array) pe care îl putem bucla (loop). Bucla (loop) while() buclează setul de rezultate și emite datele din coloanele id, prenume și nume (id, firstname, lastname).
Următorul exemplu arată același lucru ca și exemplul precedent, în modul procedural MySQLi:
Exemplu (MySQLi Procedural)
<?php
$servername = "localhost";
$username = "username";
$password = "password";
$dbname = "myDB";
// Creați conexiunea
$conn = mysqli_connect($servername, $username, $password, $dbname);
// Verificați conexiunea
if (!$conn) {
    die("Conexiunea a eșuat: " . mysqli_connect_error());
}
$sql = "SELECT id, firstname, lastname FROM MyGuests ORDER BY lastname";
$result = mysqli_query($conn, $sql);
if (mysqli_num_rows($result) > 0) {
    // date de ieșire ale fiecărui rând
    while($row = mysqli_fetch_assoc($result)) {
        echo "id: " . $row["id"]. " - Nume: " . $row["firstname"]. " " . $row["lastname"]. "<br>";
    }
} else {
    echo "0 results";
}
mysqli_close($conn);
?>
Puteți pune rezultatul într-un tabel HTML:
Exemplu (MySQLi Orientat pe obiect/MySQLi Object-oriented)
<?php
$servername = "localhost";
$username = "username";
$password = "password";
$dbname = "myDB";
// Creați conexiunea
$conn = new mysqli($servername, $username, $password, $dbname);
// Verificați conexiunea
if ($conn->connect_error) {
    die("Conexiunea a eșuat: " . $conn->connect_error);
}
$sql = "SELECT id, firstname, lastname FROM MyGuests ORDER BY lastname";
$result = $conn->query($sql);
if ($result->num_rows > 0) {
    echo "<table><tr><th>ID</th><th>Nume</th></tr>";
    // date de ieșire ale fiecărui rând
    while($row = $result->fetch_assoc()) {
        echo "<tr><td>".$row["id"]."</td><td>".$row["firstname"]." ".$row["lastname"]."</td></tr>";
    }
    echo "</table>";
} else {
    echo "0 results";
}
$conn->close();
?>
Selectați date cu PDO (+ declarații pregătite/prepared statements)
Următorul exemplu folosește instrucțiuni pregătite (prepared statements).
Aici selectăm coloanele id, prenume și nume (id, firstname, lastname) din tabelul MyGuests. Înregistrările vor fi ordonate după coloana cu numele de familie și vor fi afișate într-un tabel HTML:
Exemplu (PDO)
<?php
echo "<table style='border: solid 1px black;'>";
echo "<tr><th>Id</th><th>Prenume</th><th>Nume</th></tr>";
class TableRows extends RecursiveIteratorIterator {
    function __construct($it) {
        parent::__construct($it, self::LEAVES_ONLY);
    }
    function current() {
        return "<td style='width:150px;border:1px solid black;'>" . parent::current(). "</td>";
    }
    function beginChildren() {
        echo "<tr>";
    }

    function endChildren() {
        echo "</tr>" . "\n";
    }
}
$servername = "localhost";
$username = "username";
$password = "password";
$dbname = "myDBPDO";
try {
    $conn = new PDO("mysql:host=$servername;dbname=$dbname", $username, $password);
    $conn->setAttribute(PDO::ATTR_ERRMODE, PDO::ERRMODE_EXCEPTION);
    $stmt = $conn->prepare("SELECT id, firstname, lastname FROM MyGuests ORDER BY lastname");
    $stmt->execute();
    // setați tabloul rezultat la asociativ (set the resulting array to associative)
    $result = $stmt->setFetchMode(PDO::FETCH_ASSOC);
    foreach(new TableRows(new RecursiveArrayIterator($stmt->fetchAll())) as $k=>$v) {
        echo $v;
    }
}
catch(PDOException $e) {
    echo "Eroare: " . $e->getMessage();
}
$conn = null;
echo "</table>";
?>

Oxizi

Structura, formula generală și nomenclatura oxizilor; oxizi acizi, oxizi bazici, oxizi amfoteri și oxizi indiferenți; proprietăți și metode generale de obținere a oxizilor.

Acizi

Definirea acizilor conform teoriei disociației electrolitice și a teoriei protolitice; hidracizi și oxoacizi; radicali acizi; formula generală și nomenclatura acizilor; proprietățile și reacțiile chimice specifice acizilor; ionizarea acizilor; metode generale de obținere a acizilor. 

Baze

Definirea bazelor conform teoriei disociației electrolitice și teoriei protolitice; formula generală și nomenclatura bazelor; proprietățile și reacțiile chimice specifice bazelor; ionizarea bazelor; metode generale de obținere a bazelor. 

Săruri

Structura și formula generală a sărurilor; săruri neutre, săruri acide și săruri bazice; nomenclatura sărurilor; proprietățile și reacțiile chimice ale sărurilor; metode generale de obținere a sărurilor; neutralizare și hidroliză. 

Hidrogenul

Caracteristici generale ale hidrogenului; formarea ionului de hidrură, H^-, și formarea ionului de hidrogen (proton), H⁺. Răspândirea hidrogenului în natură. Metode de preparare a hidrogenului. Proprietățile fizice și chimice ale hidrogenului. Hidruri. Ortohidrogen și parahidrogen. Hidrogenul atomic. Întrebuințările hidrogenului. Izotopii hidrogenului (protiu, deuteriu, tritiu). 

Apa

Răspândirea apei în natură. Purificarea apei - sedimentare, filtrare, sterilizare. Apele industriale. Distiliarea apei. Apa higroscopică. Proprietățile fizice ale apei. Structura moleculei de apă. Proprietățile chimice ale apei. Hidrați.  

Grupa 18 sau grupa a VIII-a principală

Grupa a VIII-a principală, numerotată VIII A sau 18, cuprinde gazele rare (nobile) heliu, He, neon, Ne, argon, Ar, kripton, Kr, xenon, Xe, radon, Rn. 

 

Grupa 17 sau grupa a VII-a principală

Grupa a VII-a principală, numerotată VII A sau 17, numită și grupa halogenilor, conține următoarele elemente: fluor, F, clor, Cl, brom, Br, iod, I, astatin, At.
 

Grupa 16 sau grupa a VI-a principală

Grupa a VI-a principală a sistemului periodic, numerotată VI A sau 16, cuprinde elementele oxigen, O, sulf, S, seleniu, Se, telur, Te, și poloniu, Po. 

 

Grupa 15 sau grupa a V-a principală

Grupa a V-a principală a sistemului periodic, numerotată V A sau 15, cuprinde următoarele elemente: azot, N, fosfor, P, arsen, As, stibiu (antimoniu), Sb, și bismut, Bi. 
 

Grupa 14 sau grupa a IV-a principală

Grupa a IV-a principală a sistemului periodic, numerotată IV A sau 14, cuprinde elementele carbon, C, siliciu, Si, germaniu, Ge, staniu, Sn, și plumb, Pb. 

Grupa 13 sau grupa a III-a principală

Grupa a III-a principală a sistemului periodic, numerotată III A sau 13, cuprinde elementele bor, B, aluminiu, Al, galiu, Ga, indiu, In, și taliu, Tl.