Va rugam dezactivati programul ad block pentru a vizualiza pagina!

Rezultate pentru tag: element




Difracţia luminii.

Definiţie, exemple. Franje de difracţie printr-o fantă. Reţele de difracţie.

Polarizarea luminii.

Stările de polarizare a luminii. Polarizarea prin reflexie - legea Brewster. Polarizarea prin transmisie - polarizorii. Legea Malus. Birefringenţa.

Noțiuni introductive

Materia, substanțe, molecule, atomi, ioni. Particulele subatomice: electroni, protoni, neutroni. Unitatea atomică de masă (u.a.m.) și sarcina electrică. Numărul atomic Z, numărul de masă A, numărul de neutroni N.

Masă atomică. Izotopi. Mol de atomi

Masa atomică relativă medie. Compoziția procentuală a izotopilor în natură. Numărul lui Avogadro.

Legea Coulomb. Câmpul electric.

Sarcina electrică. Legea Coulomb a interacţiunii electrostatice. Câmpul electric, linii de câmp.

Tensiunea şi intensitatea.

Mecanismul de generare a curentului electric. Tensiunea electromotoare. Intensitatea curentului electric.

Legile Kirchhoff.

Reţele electrice. Legile Kirchhoff. Convenţii de semn. Exemplu de aplicare.

Elemente de circuit: R, L, C.

Elemente de circuit în curent alternativ: rezistorul, bobina, condensatorul.

Puterea în curent alternativ.

Puterea momentană şi puterea medie. Interpretarea geometrică. Triunghiul puterilor: puterile activă, reactivă şi aparentă.

Operaţii cu mulţimi

Operaţii cu mulţimi. Reuniunea mulțimilor. Intersecţia mulțimilor. Diferenţa mulțimilor.

Configurația electronică a elementelor din primele 3 perioade (Z 1-18)

Straturi electronice, substraturi electronice, orbitali. Spin electronic. Configurația electronică. Reguli de ocupare cu electroni a straturilor şi substraturilor. Principiul lui Pauli. Regula lui Hund.

Semiconductori intrinseci şi extrinseci.

Legături covalente. Semiconductori intrinseci. Semiconductori extrinseci P şi N - doparea cu impurităţi.

Configurația electronică a elementelor din perioada a 4-a

Straturi electronice, substraturi electronice, orbitali, spin electronic. Configurația electronică a elementelor din perioada a patra. Diferenţa dintre configuraţia electronică şi ordinea de ocupare cu electroni. Principiul lui Pauli. Regula lui Hund.

Tabelul periodic – grupe şi perioade

Tabelul periodic. Grupe, perioade. Legea periodicității. Grupe principale, Grupe secundare. Electron distinctiv. Metale alcaline. Metale alcalino-pământoase. Halogeni.

Variaţia energiei de ionizare

Ion, cation, anion. Proprietăți periodice. Energie de ionizare - definiție, variație în tabelul periodic.

Variaţia proprietăţilor periodice chimice

Proprietățile periodice chimice. Electronegativitate, caracter metalic, caracter nemetalic, valență. Scara electronegativităţii. Elemente electronegative şi elemente electropozitive. Proprietăţile fizice ale metalelor şi nemetalelor. Caracterul bazic şi caracterul acid al oxizilor metalici. 

Legătura ionică. Compuşii ionici.

Regula octetului. Legături chimice. Cedare şi primire de electroni. Punere în comun de electroni. Compuşi ionici. Ioni pozitivi – cationi. Ioni negativi – anioni. Simboluri Lewis. Substanţe cristaline. Proprietăţile compuşilor ionici. 

Legătura covalentă şi compuşii moleculari

Legături covalente. Compuşi moleculari. Legături covalente polare. Molecule polare – molecula de apă şi molecula de acid clorhidirc. 

Valenţa şi numărul de oxidare

Valența, covalența, electrovalența, numărul de oxidare. Electronii de valenţă. Reguli pentru determinarea numerelor de oxidare. Determinarea numerelor de oxidare în funcţie de electronegativitate. Valenţa şi poziţia în tabelul periodic.

Evoluţia stelelor.

Naşterea şi moartea stelelor. Lanţul de fuziune proton-proton.

Concentraţia molară - aplicaţii

Calculul concentraţiei molare a unei soluţii. Regula de trei simplă. Molaritate. Aplicaţii.

Acizi şi baze. Teoria protolitică.

Reacţia de neutralizare. Acizi, baze. Protonul. Transferul de protoni. Ion hidroniu. Teoria Brönsted-Lowry sau teoria protolitică. Clasificarea acizilor. Acid conjugat, bază conjugată. Cupluri acid-bază conjugate. 

Reacţii redox. Oxidanţi şi reducători.

Transferul de electroni. Reacţia de oxidare. Reacţia de reducere. Numărul de oxidare. Reguli pentru determinarea numerelor de oxidare. Reacţii redox. Agenţi oxidanţi şi agenţi reducători. Caracter oxidant şi carcter reducător. Seria activităţii metalelor. 

Celule electrochimice

Electrochimie. Celulă electrochimică. Elemente galvanice/voltaice. Conductori metalici şi electroliţi. Electrod, anod, catod. Semicelulă galvanică. Punte de sare. Procesele chimice care au loc la anod şi la catod. Simbolizarea unei celule electrochimice. Pile uscate/baterii. Pila Daniell.

Mulţimi - noţiuni introductive

Noțiuni introductive privind mulțimile. Relația dintre un element și o mulțime (relația de apartenență). Reprezentarea mulțimilor: cu ajutorul diagramelor, prin enumerarea elementelor și prin enunțarea proprietăților caracteristice elementelor. Mulțimi finite. Mulțimi infinite. Mulțimea vidă. Relații între mulțimi. Submulțimi.

Teorema împărţirii cu rest

Împărțirea cu rest a numerelor naturale. Teorema împarțirii cu rest.

Deîmpărţit = cât x împărţitor + rest, restul < împărţitorul (d = c x î + r, r < î)

Proprietăţile divizibilităţii

Proprietățile divizibilității. Proprietăţi ale relaţiei de divizibilitate în mulțimea numerelor naturale N.

Fracţii

Noțiunea de fracție. Identificarea în limbajul cotidian sau în probleme a fracţiilor ordinare.

Intervale de numere reale

Noțiunea de interval. Intervale mărginite de numere reale, intervale nemărginite.  Interval deschis, interval închis. Legătura dintre intervale și modul.  Determinarea soluțiilor unor inecuații (în mulțimea numerelor reale) care au necunoscuta în modul.

Rădăcina pătrată a unui număr rațional pozitiv

Noțiunea de radical. Rădăcina pătrată. Extragerea rădăcinii pătrate.

Adunarea și scăderea numerelor reale reprezentate prin litere

Operații cu numere reale reprezentate prin litere. Adunarea numerelor reale reprezentate prin litere. Scăderea numerelor reale reprezentate prin litere. 

Rapoarte de numere reale reprezentate prin litere

Definirea unui raport algebric. Găsirea domeniului de definiție al unui raport. Amplificarea unui raport. Simplificarea unui raport. Operații cu rapoarte algebrice. Aducerea unei expresii algebrice la forma cea mai simplă.

Inecuaţii în mulțimea numerelor reale

Rezolvarea unor inecuații în mulțimea numerelor reale. Scrierea soluției sub formă de interval.

Sisteme de ecuaţii

Definirea unui sistem de ecuații cu două necunoscute. Soluția unui sistem de ecuații cu două necunoscute.

Ecuaţia de gradul al doilea

Forma unei ecuații de gradul doi. Deducerea formulelor care apar în rezolvarea unei ecuații de gradul al doilea.

Funcții: definiție, terminologie

Definirea noțiunii de funcție. Domeniul de definiție. Codomeniu. Lege de corespondență.

Mulțimea valorilor unei funcții

Imaginea unei funcției (sau mulțimea de valori a funcției). Legătura dintre imaginea unei funcții și codomeniul său.

Funcţii liniare

Funcție liniară. Trasarea graficului unei funcții liniare. Intersecția dintre graficul unei funcții și axele de coordonate.

Graficul unei funcții

Graficul funcției definite pe o mulțime finită. Reprezentarea geometrică a unui grafic funcție. Citirea unui grafic dat.

Clasificarea triunghiurilor

Clasificarea triunghiurilor după laturi şi după unghiuri: triunghi oarecare, triunghi isoscel, triunghi echilateral, triunghi ascuţitunghic, triunghi dreptunghic, triunghi obtuzunghic

Metoda triunghiurilor congruente - aplicaţii

Pentru a demonstra că două segmente sau unghiuri sunt congruente, căutăm să le încadrăm în două triunghiuri a căror congruenţă poate fi demonstrată. Triunghiuri congruente.

Teorema înălţimii

Într-un triunghi dreptunghic, lungimea înălțimii corespunzătoare unghiului drept este medie proporțională între lungimile proiecțiilor catetelor pe ipotenuză. Teorema înălțimii și reciproca.

Teorema catetei

Într-un triunghi dreptunghic, lungimea unei catete este medie proporțională între lungimea proiecției sale pe ipotenuză şi lungimea ipotenuzei.Teorema catetei și reciproca.

Cercul- definiție, elemente

Definiția cercului. Elementele unui cerc: rază, diametru, coardă. Centrul cercului. Arc de cerc. Semicerc. Puncte diametral opuse. Definiția unui disc.

Tetraedrul

Descrierea tetraedrului. Elementele unui tetraedru. Desfășurarea tetraedrului.Tetraedru regulat.

Paralelipipedul dreptunghic

Descrierea unui paralelipiped dreptunghic. Elementele unui paralelipiped dreptunghic. Diagonala paralelipipedului. Desfășurarea paralelipipedului.

Trunchiul de piramidă (definiție, elemente)

Trunchi de piramidă. Definiția și elementele trunchiului de piramidă. Înălțimea trunchiului. Apotema trunchiului. Apotema bazei mari, apotema bazei mici. Trunchi de piramidă patrulateră regulată. Trunchi de piramidă triunghiulară regulată. 

Piramida patrulateră regulată

Descrierea piramidei patrulatere regulate. Elementele unei piramide patrulatere. Înalțimea piramidei. Apotema piramidei. Apotema bazei. Desfășurarea piramidei patrulatere.

Prisma

Descrierea prismei. Elementele unei prisme. Înălțimea prismei. Prisma dreaptă. Prisma oblică. Desfășurarea prismei.

Cubul

Descrierea cubului. Elementele unui cub. Diagonala cubului. Desfășurarea cubului.

Piramida triunghiulară regulată

Descrierea piramidei triunghiulare regulate. Elementele unei piramide triunghiulare. Înalțimea piramidei. Apotema piramidei. Apotema bazei. Desfășurarea piramidei triunghiulare.

Arene – proprietăţi chimice (substituţie la nucleul aromatic)

Reacţiile specifice hidrocarburilor aromatice. Reacţii de substituţie la nucleul benzenic. Orientarea reacţiilor de substituţie. Substituenţi de gradul I. Substituenţi de gradul II. Nitrarea toluenului. Reacţia de halogenare a benzenului şi a naftalinei. Reacţia de sulfonare a benzenului şi a naftalinei. Reacţia de alchilare Friedel – Crafts. Reacţia de acilare Friedel – Crafts. 

Chimia carbonului – chimia organică

Carbonul – “elementul vieţii”. Diferenţa dintre compuşii organici şi compuşii anorganici. Obiectul de studiu al chimiei organice. Elemente organogene. Hidrocarburi. Compuşi organici cu funcţiuni.

Catene de atomi de carbon – clasificarea compuşilor organici

Compuşi organici saturaţi. Compuşi organici nesaturaţi. Atom de carbon primar, secundar, terţiar, cuaternar. Clasificarea compuşilor organici.

Structura compuşilor organici – formule moleculare şi formule structurale

Structură chimică. Analiza elementală. Determinarea formulei procentuale, a formulei brute şi a formulei moleculare (exemple de calcul). Formule structurale: formule de proiecţie, formule de proiecţie restrânse (plane). Izomerie. Izomeri geometrici (izomeri cis-trans). 

Izomerie optică – chiralitatea

Clasificarea izomerilor în izomeri de constituţie şi stereoizomeri. Clasificarea stereoizomerilor în izomeri de conformaţie şi izomeri de configuraţie. Clasificarea izomerilor de configuraţie în enantiomeri şi diastereoizomeri. Chiralitate. Obiecte chirale şi obiecte achirale. Atom de carbon asimetric. Centru de chiralitate. Molecule chirale şi molecule achirale. Enantiomeri

Aria cercului (discului); Aria sectorului de cerc

Formula de calcul pentru aria cercului. Aria discului. Aria sectorului de cerc. Exemplu de calcul pentru aria cercului.

Proteine - structura primară

Proteine - polimeri ai aminoacizilor. Policondensarea aminoacizilor. Hidroliza proteinelor. Structura proteinelor. Structura primară - secvenţa resturilor de aminoacizi. Corelaţia structură - funcţie. Conformaţie. Legătura peptidică - proprietăţi.

Zaharide

Fotosintesză, respiraţie. Funcţia zaharidelor în organismele vii. Monozaharide - aldoze, cetoze. D-glucoza, D-fructoza, D-riboza. Formule de proiecţie Fischer. Strucutra ciclică a D-glucozei şi D-ribozei. Adiţie intramoleculară. Semiacetali, semicetali. Anomer α, anomer β, mutarotaţie, centru anomeric. Ciclu piranozic, ciclu furanozic. Formule Haworth. Hidroxil glicozidic. Dizaharide - zaharoză. Polizaharide - amidon, celuloză.

Elemente de organizare a datelor

Reprezentarea și interpretarea unor dependențe funcționale prin tabele și diagrame

Inecuații în mulțimea numerelor întregi

Rezolvarea inecuațiilor în mulțimea numerelor întregi. Inecuații cu modul

Construcția triunghiurilor

Construcția triunghiurilor când se cunosc măsurile a trei elemente: L.U.L, U.L.U, L.L.L.

Ecuații în mulțimea numerelor reale

Rezolvarea ecuațiilor în mulțimea numerelor reale. Ecuații de gradul I. Ecuații simple de gradul al II-lea.

Produsul cartezian a două mulțimi

Elemente de organizare a datelor. Produs cartezian a două mulțimi. Sistem de axe ortogonale.

Mulțimea numerelor raționale

Numere raționale. Mulțimea numerelor raționale. Forme de scriere a unui număr rațional. Transformarea fracțiilor ordinare în fracții zecimale.

Adunarea numerelor raționale

Adunarea numerelor raționale având același semn sau semne diferite.

Poligoane

Linii frânte, poligoane. Elementele unui poligon: laturi, vârfuri, unghiuri, diagonale.

Triunghiul

Triunghiul. Definiția triunghiului. Elementele unui triunghi. 

Cercul

Linii curbe. Cercul. Elmentele unui cerc. Centrul cercului. Raza cercului. Diametrul cercului.

Corpuri geometrice

Cubul, paralelipipedul dreptunghic, piramida, cilindrul, conul, sfera. Recunoașterea elementelor: muchii, fețe, vârfuri.

Legea lui Hess. Entalpia de formare standard.

Termochimie. Variaţia entalpiei în reacţiile endoterme. Variaţia entalpiei în reacţiile exoterme. Legea aditivităţii căldurilor de reacţie – Legea lui Hess. Condiţii standard de reacţie. Entalpia molară de formare standard. 

Influenţa suprafeţei de contact şi a temperaturii asupra vitezei de reacţie

Factorii care influenţează viteza de reacţie. Influenţa suprafeţei de contact asupra vitezei de reacţie. Influenţa temperaturii asupra vitezei de reacţie. Dependenţa constantei de viteză de temperatură. Relaţia lui Arrhenius. Semnificaţia matematică a elementelor din relaţia lui Arrhenius. Determinarea energiei de activare. Metoda grafică de determinare a energiei de activare. 

Ecuații în mulțimea numerelor naturale

Exprimarea ecuațiilor cu ajutorul balanțelor. Rezolvarea principalelor tipuri de ecuații date în mulțimea numerelor naturale

Puteri cu exponent întreg

Puterea cu exponent întreg a unui număr real. Proprietățile puterilor cu exponent întreg. Inversul unui număr. Calculul puterilor cu exponent negativ.

Puteri cu exponent rațional

Puteri cu exponent rațional. Proprietățile puterilor cu exponent rațional. Scrierea puterilor cu exponent rațional cu ajutorul radicalilor. Ordonarea puterilor, compararea puterilor cu exponent rațional. 

Radicali de ordin n

Radicalul de ordin n dintr-un număr real pozitiv. Radicalul de ordin impar dintr-un număr negativ. Proprietățile radicalilor de ordin superior: produsul radicalilor, câtul a doi radicali, puterea unui radical, amplificarea, simplificarea radicalilor, compunerea radicalilor, scoaterea factorilor de sub radical și introducerea factorilor sub radical.

Compararea radicalilor

Aducerea radicalilor la același ordin. Compararea radicalilor de ordin n. Exerciții de ordonare a radicalilor de ordin superior.

Ecuații de gradul I

Forma generală e ecuațiilor de gradul I. Modalitatea teoretică de rezolvare a unei ecuații de gradul întâi. Interpretarea geometrică pentru ecuația de gradul I. Ecuații cu parametru real- exerciții.

Inecuații de gradul I

Forma generală a inecuațiilor de gradul I cu o necunoscută. Modalitatea teoretică de rezolvare a unei inecuații de gradul întâi. Ecuații cu modul, explicitarea modulului.

Funcția de gradul II

Funcția de gradul al doilea: definiția funcției de gradul II. Noțiuni introductive. Probleme care conduc la funcția de gradul doi. Exemple de funcții de gradul doi. Graficul unei funcții de gradul II.

Rezolvarea ecuațiilor de gradul II în mulțimea numerelor complexe

Ecuații de gradul al doilea cu soluții complexe. Formarea ecuației de gradul doi când se cunosc soluțiile complexe. Descompunerea trinomului de gradul doi în factori liniari.

Numere complexe scrise sub formă algebrică

Forma algebrică a numerelor complexe. Partea reală a unui număr complex. Partea imaginară a unui număr complex. Definirea operațiilor algebrice cu numere complexe. Puterile numărului complex i. Numere complexe conjugate. Determinarea raportului dintre două numere complexe. Modulul unui număr complex. Conjugatul unui număr complex.

Forma trigonometrică a numerelor complexe

Numere complexe exprimate trigonometric. Coordonate polare în plan. Raza polară. Argumentul unui număr complex. Pentru a determina argumentul redus al unui număr complex vom ține cont de cadranul în care se află imaginea geometrică a numărului complex.

Ridicarea la putere cu exponent natural a fracțiilor zecimale

Ridicarea la putere a fracțiilor zecimale. Calculul unor puteri care au exponentul număr natural și baza număr zecimal. Reguli de calcul cu puteri.

Operații cu intervale de numere reale

Reuniunea intervalelor. Intersecția intervalelor. Diferența dintre un interval și o mulțime finită.

Raționalizarea numitorului (2)

 Raționalizarea numitorului de forma   a plus-or-minus square root of b Expresii conjugate.

Cilindrul circular drept

Descrierea cilindrului circular drept. Elementele unui cilindru circular drept. Înălțimea cilindrului. Generatoarea unui cilindru. Secțiunea axială a cilindrului. Desfășurarea unui cilindru circular drept. Aria cilindrului și volumul cilindrului. Deducerea formulelor de calcul pentru arie cilindru circular și volum cilindru circular. Aria laterală a cilindrului circular drept. Aria totală a cilindrului circular drept. Volumul cilindrului circular drept.

Conul circular drept

Descrierea conului circular drept. Elementele unui con circular drept. Înălțimea conului. Generatoarea conului. Secțiunea axială a conului. Desfășurarea unui con circular drept. Aria conului și volumul conului. Deducerea formulelor de calcul pentru arie con circular și volum con circular. Aria laterală a conului circular drept. Aria totală a conului circular drept. Volumul conului circular drept.

Trunchiul de con circular drept

Descrierea trunchiului de con circular drept. Elementele unui trunchi de con circular drept. Înălțimea trunchiului de con. Generatoarea trunchiului de con. Secțiunea axială a trunchiului de con. Desfășurarea unui trunchi de con circular drept. Aria trunchiului de con și volumul trunchiului de con. Deducerea formulelor de calcul pentru arie trunchi de con și volum trunchi de con. Aria laterală a trunchiului de con circular drept. Aria totală a trunchiului de con circular drept. Volumul trunchiului de con circular drept.

Reprezentarea geometrică a numerelor complexe

Imaginea geometrică a unui număr complex. Interpretarea geometrică a modulului unui număr complex. Interpretarea geometrică a sumei și a diferenței a două numere complexe. Interpretarea geometrică a numerelor complexe opuse și a numerelor complexe conjugate.

Noțiuni introductive de logică matematică

Noțiuni generale de logică matematică: propoziții, predicate, cuantificatori. Cuantificatorul existențial, cuantificatorul universal.Propoziție existențială, propoziție universală. Valoarea de adevăr a unei propoziții, mulțimea de adevăr a unui predicat. Propoziții adevărate, propoziții false. Principiile logicii matematice. Exerciții de stabilire a valorii de adevăr a unor propoziții.

Operații logice: negația

Negația propozițiilor, negația predicatelor. Complementara unei mulțimi. Negația propozițiilor care conțin cuantificatori. Valoarea de adevăr a negației unei propoziții. Mulțimea de adevăr a negației unui predicat.

Operații logice: conjuncția

Conjuncția propozițiilor, conjuncția predicatelor. Intersecția mulțimilor. Valoarea de adevăr a conjuncției a două propoziții. Mulțimea de adevăr a conjuncției predicatelor.

Operații logice: disjuncția

Disjuncția propozițiilor, disjuncția predicatelor. Reuniunea mulțimilor. Valoarea de adevăr a disjuncției a două propoziții. Mulțimea de adevăr a disjuncției predicatelor.

Operații logice: implicația

Implicația propozițiilor. Ipoteză, concluzie. Implicația predicatelor. Incluziunea mulțimilor. Valoarea de adevăr a implicației. 

Operații logice: echivalența

Echivalența propozițiilor, echivalența predicatelor. Egalitatea mulțimilor. Valoarea de adevăr a echivalenței a două propoziții.

Formule de calcul propozițional. Legile lui De Morgan

Formulă de calcul propozițional. Formule echivalente. Legile lui De Morgan. Valoarea de adevăr a unei formule propoziționale. Noțiunea de tautologie.

Metoda inducției matematice

Inducție matematică. Etapele principiului inducției matematice (etapa de verificare, etapa de demonstrație). Demonstrația unei propoziții matematice folosind principiul inducției matematice.

Simbolul Sigma și calculul unor sume

Scrierea unor sume restrâns cu ajutorul simbolului Sigma. Proprietățile simbolului Sigma. Calculul unor sume, demonstație prin inducție matematică. Metoda coeficienților nedeterminați.

Șiruri mărginite

Șir mărginit superior, șir mărginit inferior. Mărginirea șirurilor. Definiția șirurilor mărginite, exemple de șiruri mărginite.

Șiruri monotone

Șir crescător, șir descrescător, șir monoton. Definiția șirurilor monotone. Metode prin care se poate studia monotonia șirurilor. Exemple de șiruri monotone.

Progresii geometrice- noțiuni introductive

Noțiunea de progresie geometrică. Proprietățile progresiei geometrice. Exemple de progresii geometrice. 

Funcții mărginite

Imaginea unei funcții, noțiunea de funcție mărginită. Graficul unei funcții mărginite. Mărginirea unei funcții numerice.

Funcții pare, funcții impare

Funcție pară, funcție impară. Exemple de funcții pare, funcții impare. Graficul unei funcții pare. Graficul unei funcții impare. Proprietăți ale graficelor. Paritatea funcțiilor - exerciții.

Funcții periodice

Noțiunea de funcție periodică, noțiunea de perioadă, perioadă principală. Exemple de funcții periodice. Proprietăți ale funcțiilor periodice. Graficul unei funcții periodice - proprietate. Periodicitatea funcțiilor - exerciții. 

Monotonia funcțiilor numerice

Funcție crescătoare, funcție descrescătoare, funcție monotonă. Exemple de funcții monotone. Modalități de a studia monotonia funcțiilor. Intervale de monotonie. Exerciții de stabilire a monotoniei funcțiilor.

Compunerea funcțiilor

Compunerea funcțiilor. Proprietăți ale compunerii funcțiilor. Exerciții- funcții compuse.

Funcții numerice- noțiuni introductive

Noțiunea de funcție numerică, modalități de definire a unei funcții numerice și exemple de funcții. Graficul unei funcții. Reprezentarea grafică a unei funcții numerice.

Operații cu funcții numerice

Operații cu funcții: suma funcțiilor, produsul funcțiilor, câtul funcțiilor.

Relațiile lui Viete. Natura și semnele rădăcinilor ecuației de gradul II

Legătura dintre rădăcinile reale ale ecuației de gradul al doilea și coeficienții acesteia. Formarea ecuației de gradul al doilea când se cunosc rădăcinile. Natura rădăcinilor și semnele rădăcinilor ecuației de gradul al doilea.

Adunarea vectorilor

Adunarea vectorilor: regula paralelogramului, regula triunghiului, regula poligonului. Proprietățile operației de adunare a vectorilor.

Înmulțirea vectorilor cu scalari

Înmulțirea unui vector cu un scalar. Proprietăți ale înmulțirii vectorilor cu scalari.

Descompunerea unui vector într-un reper cartezian

Noțiunea de versor. Descompunerea unui vector după doi vectori dați. Coordonatele unui vector. Înmulțirea unui vector cu un scalar. Suma vectorilor. Coliniaritatea vectorilor. Vectori egali. Formula de calcul pentru lungimea unui vector exprimat cu ajutorul versorilor. Modulul unui vector. Expresia analitică a unui vector.

Vectori în reper cartezian

Vectori exprimați cu ajutorul versorilor: coordonatele unui vector, modulul unui vector.

Vectori coliniari

Vectori coliniari, condiția de coliniaritate a doi vectori.

Șiruri

Șiruri, notații, moduri de a defini un șir. Șir definit descriptiv, șir definit printr-o regulă de calcul, șir definit printr-o relație de recurență. Termenii unui șir. Rangul unui termen. Exemple de șiruri.

Funcția de gradul I

Funcția de gradul întâi. Graficul funcției de gradul I, intersecția cu axele. Monotonia unei funcții de gradul I. Reprezentarea grafică a funcției de gradul I, funcții definite pe ramuri.

Operații cu numere complexe scrise sub formă algebrică

Adunarea numerelor complexe. Scăderea numerelor complexe. Modulul unui număr complex. Conjugatul unui număr complex. Înmulțirea numerelor complexe. Raportul a două numere complexe. Egalitatea a două numere complexe.

Funcția cosinus

Funcția cosinus. Proprietăți: semnul funcției cosinus, periodicitate, paritate, monotonie. Graficul funcției cosinus.

Funcția tangentă

Funcția tangentă. Proprietăți: semnul funcției tangentă, periodicitate, paritate, monotonie. Graficul funcției tangentă.

Funcția cotangentă

Funcția cotangentă. Proprietăți: semnul funcției cotangentă, periodicitate, paritate, monotonie. Graficul funcției cotangentă.

Reducerea la primul cadran

Calculul funcțiilor trigonometrice folosind formule de reducere la primul cadran. Trecerea din cadranul II în cadranul I. Trecerea din cadranul III în cadranul I. Trecerea din cadranul IV în cadranul I.

Funcția sinus

Funcția sinus. Proprietăți: semnul funcției sinus, periodicitate, paritate, monotonie. Graficul funcției sinus.

Operații cu permutări

Compunerea permutărilor de grad n.Proprietăți ale compunerii permutărilor de grad n. puterea unei permutări de grad n.Proprietăți ale transpozițiilor.

Noțiunea de permutare

Noțiunea de permutare, noțiunea de permutare de grad n, exemple, permutări de grad n particulare

Înmulțirea numerelor complexe scrise sub formă trigonometrică

Operații cu numere complexe exprimate trigonometric: înmulțirea numerelor complexe. Modulul produsului. Argumentul produsului.

Ridicarea la putere a numerelor complexe sub formă trigonometrică

Operații cu numere complexe exprimate trigonometric: ridicarea la putere a unui număr complex. Formula lui Moivre. Modulul puterii. Argumentul puterii.

Împărțirea numerelor complexe sub formă trigonometrică

Operații cu numere complexe exprimate trigonometric: împărțirea numerelor complexe. Modulul câtului. Argumentul câtului.

Proprietăți ale funcțiilor: injectivitate

Funcții injective, noțiunea de funcție injectivă. Modalități de a studia injectivitatea unei funcții. 

Proprietăți ale funcțiilor: surjectivitate

Funcții surjective, noțiunea de funcție surjectivă. Modalități de a studia surjectivitatea unei funcții.

Funcții inversabile

Funcții inverse. Inversa unei funcții. Condiția necesară și suficientă ca o funcție să fie inversabilă.

Funcția putere cu exponent natural

Funcția putere cu exponent natural și proprietățile acesteia: paritate, monotonie, semnul funcției. Graficul funcției putere cu exponent natural.

Permutări

Noțiunea de permutare. Numărul permutărilor de grad n. Simbolul n! (n factorial). Exerciții cu permutări.

Aranjamente

Numărul de aranjamente de n elemente luate câte k. Exerciții cu aranjamente.

Combinări

Combinări. Numărul de combinări de n elemente luate câte k. Exerciții cu combinări.

Proprietăți ale combinărilor

Proprietăți ale combinărilor: formula combinărilor complementare, formula de recurență în calculul cu combinări. Numărul tuturor submulțimilor unei mulțimi cu n elemente. Calculul unor sume folosind proprietățile combinărilor.

Limitele unor funcţii elementare

Limita funcţiei raţionale în caz de nedeterminare 0/0.

Limitele funcţiilor elementare

Limita funcției raționale. Limita funcţiei radical. Limita funcţiei exponenţiale. Limita funcţiei logaritmice.

Derivatele unor funcţii elementare

Derivatele unor funcţii elementare: funcţia constantă, funcţia putere, funcţia radical de ordin n, funcţia logaritmică, funcţia exponenţială.  

Primitive uzuale

Tabelul integralelor nedefinite deduse din derivatele funcţiilor elementare.

Monoizi

Noţiunea de monoid, monoid comutativ.

Grupuri

Definiţia grupului. Grup abelian. Exemple de grupuri. Grup finit. Ordinul unui grup.

Reguli de calcul într-un grup

Reguli de calcul într-un grup: puterea unui element, legi de simplificare.

Morfisme de grupuri

Morfism de grupuri. Izomorfism de grupuri. Grupuri izomorfe. Endomorfism al unui grup. Automorfism al unui grup.

Inele

Noţiunea de inel. Inel comutativ. Exemple de inele.

Reguli de calcul într-un inel

Divizori ai lui zero într-un inel. Noţiunea de inel integru (domeniu de integritate). Regula semnelor într-un inel. Legi de simplificare.

Morfisme de inele

Morfism de inele. Izomorfism. Inele izomorfe.

Corpuri

Noţiunea de corp. Corp comutativ. Exemple de corpuri.

Şiruri de elemente din corpul K

Şir de elemente dintr-un corp. Operaţii cu şiruri de elemente din corpul K. Noţiunea de polinom cu coeficienţi în corpul K.

Forma algebrică a polinoamelor

Forma algebrică a unui monom. Forma algebrică a unui polinom.

Rădăcini ale polinoamelor. Teorema lui Bezout

Rădăcini ale polinoamelor. Teorema lui Bezout. Rădăcini multiple ale unui polinom. Ordin de multiplicitate al rădăcinilor.

Noţiuni de statistică matematică

Noţiuni de statistică matematică: populaţie statistică, noţiunea de caracteristică a unei populaţii, frecvenţa absolută, frecvenţa relativă, frecvenţa cumulată.

Elemente caracteristice ale unei serii statistice

Interpretarea datelor statistice: media, mediana, modulul, dispersia, abaterea medie pătratică.

Variabile aleatoare

Variabile aleatoare: tabelul de distribuţie, media, modulul, dispersia şi amplitudinea unei variabile aleatoare.

Introducere în HTML

HTML este limbajul marcant standard pentru crearea de pagini Web.
HTML reprezintă un început pentru realizarea site-urilor profesionale.
Declarația <! DOCTYPE html> definește acest document ca fiind HTML5.
Elementul <html> este elementul rădăcină al unei pagini HTML.
Elementul <head> conține meta informații despre document.
Elementul <titlu> specifică un titlu pentru document.
Elementul <body> conține conținutul paginii vizibile.
Elementul <h1> definește o rubrică mare.
Elementul <p> definește un alineat.

Elemente de bază HTML

Toate documentele HTML trebuie să înceapă cu o declarație de tip document: <! DOCTYPE html>.
Tag-urile utilizate sunt: <html> și </html>, <body> și </body>, <h1> la <h6>, 
<p> și </p>, <a> și </a>, <img>, <ul> și </ul>, <button> și </button>
 

Elemente HTML

Un element HTML constă, de obicei, dintr-o etichetă de început și o etichetă finală, cu conținutul introdus între ele.
Etichetele folosite sunt: <html> și </html>,<body> și </body> <p> și </p>, <h> și </h>, <br>, <br />.
 

Atribute HTML

Atributele oferă informații suplimentare despre elementele HTML.
Adresa de legătură este specificată în atributul href.
Numele de fișier al sursei imaginii este specificat în atributul src.
Atributele width și height, care specifică lățimea și înălțimea imaginii.
Atributul alt specifică un text alternativ care trebuie utilizat, dacă nu poate fi afișată o imagine.
Atributul style este utilizat pentru a specifica stilul unui element.
Limbajul este declarat cu atributul lang.
Atributul title este adaugat la elementul <p>.

Titluri HTML

Titlurile (headings) sunt definite cu etichete de la <h1> la <h6>.
Fiecare titlu (heading) HTML are o dimensiune implicită. Cu toate acestea, puteți specifica dimensiunea pentru orice titlu (heading) cu atributul style, folosind proprietatea CSS font-size.
Eticheta <hr> definește o pauză tematică într-o pagină HTML.
Elementul HTML <head> este un container pentru metadate.
Metadatele HTML sunt date despre documentul HTML.
Elementul <head> este plasat între eticheta <html> și eticheta <body>.
Vizualizarea codului sursă HTML se face cu View Page Source.
Inspectarea unui element HTML se face cu Inspect Element.

Paragrafe HTML

Elementul HTML <p> definește un alineat.
Elementul HTML <br> definește o pauză de linie (Line Break).
Folosiți <br> dacă doriți o pauză de linie (o linie nouă) fără a începe un nou paragraf.
Eticheta <br> este o etichetă goală, ceea ce înseamnă că nu are o etichetă finală.
Elementul HTML <pre> definește textul preformatat.

Stiluri HTML

Setarea stilului unui element HTML, se poate face cu atributul style.
Proprietatea CSS background-color definește culoarea de fundal pentru un element
HTML.
Proprietatea CSS color definește culoarea textului pentru un element HTML.
Proprietatea CSS font-family definește fontul care va fi folosit pentru un element HTML.
Proprietatea CSS font-size  definește dimensiunea textului pentru un element HTML.
Proprietatea CSS text-align definește alinierea textului orizontal pentru un element HTML.

Formatare text în HTML

Elementele de formatare au fost proiectate pentru a afișa tipuri speciale de text.
<b> definește textul bold, fără nici o importanță suplimentară.
<strong> definește un text intens, cu o importanță „puternică” semantică adăugată.
<i> definește textul italic, fără nicio importanță suplimentară.
<em> definește textul subliniat, cu o importanță semantică adăugată.
<small> definește textul mai mic.
<mark> definește textul marcat / evidențiat.
<del> definește textul șters / eliminat.
<ins> definește textul inserat / adăugat.
<sub> definește textul subscris.
<sup> definește textul suprascriptat.

Elemente de citare și citate în HTML

Elementele de citare folosite în HTML sunt:
<q> definește un citat scurt.
<blockquote> definește o secțiune care este citată dintr-o altă sursă.
<abbr> definește o prescurtare sau un acronim.
<address> definește informațiile de contact (autor / proprietar) ale unui document sau ale unui articol.
<cite> definește titlul unei lucrări.
<bdo> definește înlocuirea bidirecțională.

Culori în HTML

Culorile în codul HTML sunt specificate folosind nume de culori predefinite sau valorile: RGB, HEX, HSL, RGBA, HSLA.
În HTML, o culoare poate fi specificată folosind un nume de culoare.
Puteți seta culoarea de fundal (Background Color) pentru elementele HTML folosind background-color.
Puteți seta culoarea textului folosind color.
Puteți seta culoarea marginilor folosind border.
Saturația poate fi descrisă ca intensitatea unei culori.
Luminozitatea unei culori poate fi descrisă cam cât de multă lumină doriți să dați culorii.
Valorile de culoare RGBA sunt o extensie a valorilor de culoare RGB cu un canal alfa - care specifică opacitatea unei culori.
Valorile de culoare HSLA sunt o extensie a valorilor de culoare HSL cu un canal alfa - care specifică opacitatea unei culori.

Stiluri CSS în HTML

Modelarea HTML cu CSS.
CSS descrie modul în care elementele HTML trebuie să fie afișate pe ecran, pe hârtie sau în alte suporturi. Poate controla aspectul mai multor pagini web simultan.
Utilizați atributul HTML style pentru stilul CSS în linie (inline).
Utilizați elementul HTML <style> pentru a defini stilul CSS intern.
Utilizați elementul HTML <link> pentru a vă referi la un fișier CSS extern.
Utilizați elementul HTML <head> pentru a stoca elementele <style> și <link>.
Utilizați proprietatea CSS color pentru culorile de text.
Utilizați proprietatea CSS font-family pentru fonturile text.
Utilizați proprietatea CSS font-size pentru dimensiunile textului.
Utilizați proprietatea CSS border pentru margini.
Utilizați proprietatea CSS padding pentru spațiu în interiorul border.
Utilizați proprietatea CSS margin pentru spațiu în afara border.
Pentru a defini un stil specific pentru un element special, adăugați un atribut id elementului:
Pentru a defini un stil pentru tipuri speciale de elemente, adăugați un atribut de clasă elementului:
Foile de stil externe (external style sheets ) pot fi trimise cu o adresă URL completă sau cu o cale relativă la pagina web curentă.

Linkuri HTML

Linkurile se găsesc în aproape toate paginile web. Link-urile permit utilizatorilor să facă click pe drumul lor de la pagină la pagină.
Link-urile HTML sunt hyperlink-uri.
Utilizați elementul <a> pentru a defini un link.
Utilizați atributul href pentru a defini adresa link-ului.
Utilizați atributul țintă (target) pentru a defini unde să deschideți documentul legat.
Utilizați elementul <img> (în interiorul <a>) pentru a utiliza o imagine ca link.
Utilizați atributul id (id = "valoare") pentru a defini marcajele (bookmarks) dintr-o pagină
Atributul title specifică informații suplimentare despre un element.
Utilizați atributul href (href = "# valoare") pentru a face legătura cu marcajul (bookmark).
Marcajele HTML (bookmarks) sunt utilizate pentru a permite cititorilor să sară la anumite părți ale unei pagini Web.
Paginile externe pot fi referite cu o adresă URL completă sau cu o cale relativă la pagina web curentă.

Imagini în HTML

Imaginile pot îmbunătăți designul și aspectul unei pagini web.
Utilizați elementul HTML <img> pentru a defini o imagine.
Utilizați atributul HTML src pentru a defini adresa URL a imaginii.
Utilizați atributul HTML alt pentru a defini un text alternativ pentru o imagine, dacă nu poate fi afișat.
Utilizați atributele HTML lățime și înălțime (width and height) pentru a defini dimensiunea imaginii.
Utilizați proprietățile CSS pentru lățime și înălțime (width and height) pentru a defini dimensiunea imaginii (alternativ).
Utilizați proprietatea CSS float pentru a lăsa imaginea să plutească.
Utilizați elementul HTML <map> pentru a defini o imagine-hartă (image-map).
Utilizați elementul HTML <area> pentru a defini zonele în care se poate face click pe imaginea hartă (image-map).
Utilizați atributul usemap al elementului HTML <img> pentru a indica o hartă-imagine(image-map).
Utilizați elementul HTML <picture> pentru a afișa imagini diferite pentru diferite dispozitive.

Imagini hărți în HTML

Cu hărți de imagine (Image Maps), puteți adăuga zone pe care se poate face click pe o imagine.
Eticheta <map> definește o imagine-hartă
Imaginea este introdusă folosind eticheta <img>.Singura diferență față de alte imagini este că trebuie să adăugați un atribut usemap.
Elementul <map> este utilizat pentru a crea o hartă a imaginii și este legat de imagine prin utilizarea atributului nume.
O zonă pe care se poate face click este definită folosind un element <area>.
 

Imagini de fundal în HTML

O imagine de fundal poate fi specificată pe aproape orice element HTML.
Pentru a adăuga o imagine de fundal în HTML, folosiți imaginea de fundal (background-image) a proprietății CSS.
Pentru a adăuga o imagine de fundal (background-image) la un element HTML, puteți utiliza atributul style.
Dacă doriți ca întreaga pagină să aibă o imagine de fundal (background-image), atunci trebuie să specificați imaginea de fundal (background-image) în elementul <body>.
Dacă imaginea de fundal este mai mică decât elementul, imaginea se va repeta, orizontal și vertical, până când va ajunge la sfârșitul elementului.
Pentru a evita ca imaginea de fundal (background-image)să se repete, utilizați proprietatea background-repeat.
Dacă doriți ca imaginea de fundal să acopere întregul element, puteți seta proprietatea de fundal (background-size) pe care să o acopere.
De asemenea, pentru a vă asigura că întregul element este întotdeauna acoperit, setați proprietatea de atașare în fundal la fix (background-attachment).
Dacă doriți ca întinderea imaginii de fundal să se potrivească întregii imagini din element, puteți seta proprietatea de fundal (background-size) la 100% 100%:

Element de imagine în HTML

Elementul de imagine ne permite să afișăm imagini diferite pentru diferite dispozitive sau dimensiuni de ecran.
Elementul HTML <picture>.
Elementul <picture> conține o serie de elemente <source>.
Elementul <img> este folosit de browserele care nu acceptă elementul <picture> sau dacă niciuna dintre etichetele <source> nu se potrivește.
Există două scopuri principale pentru elementul <picture>: Lățime de bandă (Bandwidth), Formatați suportul (Format Support).

Tabele HTML

Utilizați elementul HTML <table> pentru a defini un tabel.
Utilizați elementul HTML <tr> pentru a defini un rând de tabel.
Utilizați elementul HTML <td> pentru a defini datele unui tabel.
Utilizați elementul HTML <th> pentru a defini un titlu de tabel.
Utilizați elementul HTML <caption> pentru a defini o legendă de tabel.
Utilizați proprietatea CSS border pentru a defini o bordură.
Utilizați proprietatea CSS border-collapse pentru a restrânge marginile celulelor.
Utilizați proprietatea CSS padding pentru a adăuga umplutură la celule.
Utilizați proprietatea CSS text-align pentru a alinia textul celulelor.
Utilizați proprietatea CSS border-spacing pentru a seta distanța dintre celule.
Utilizați atributul colspan pentru a crea o celulă cu mai multe coloane.
Utilizați atributul linespan pentru a face ca o celulă să aibă mai multe rânduri.
Utilizați atributul id pentru a defini în mod unic o tabelă.
<colgroup> Specifică un grup de una sau mai multe coloane dintr-un tabel pentru formatare.
<col> Specifică proprietățile coloanei pentru fiecare coloană dintr-un element <colgroup>.
<thead> Grupează conținutul antetului într-un tabel.
<tbody> Grupează conținutul corpului într-un tabel.
<tfoot> Grupează conținutul subsolului într-un tabel.

Liste HTML

Elementele din listă pot conține alte elemente HTML
Utilizați elementul HTML <ul> pentru a defini o listă neordonată.
Utilizați proprietatea CSS list-style-type pentru a defini marcajul elementelor de listă.
Utilizați elementul HTML <ol> pentru a defini o listă ordonată.
Utilizați atributul HTML type pentru a defini tipul de numerotare.
Utilizați elementul HTML <li> pentru a defini un element de listă.
Utilizați elementul HTML <dl> pentru a defini o listă de descrieri.
Utilizați elementul HTML <dt> pentru a defini termenul de descriere.
Utilizați elementul HTML <dd> pentru a descrie termenul dintr-o listă de descrieri.
Listele pot fi amplasate în liste.
Elementele din listă pot conține alte elemente HTML.
Utilizați proprietatea CSS float: left sau display:inline pentru a afișa o listă pe orizontală.
Proprietatea CSS list-style-type este utilizată pentru a defini stilul marcajului articolului de listă:
disc - Setează marcajul elementului listei la un buletin (implicit).
circle - Setează marcajul elementului de listă într-un cerc.
square - Setează marcajul elementului de listă într-un pătrat.
none -  Elementele din listă nu vor fi marcate.

Elementele HTML Block și Inline

Fiecare element HTML are o valoare de afișare implicită în funcție de tipul de element.Cele două valori afișate sunt: block și inlinie.
Un element la nivel de block (block-level element) pornește întotdeauna pe o linie nouă și ocupă toată lățimea disponibilă (se întinde spre stânga și spre dreapta, cât poate).
Elementul <div> este un element la nivel de block.
Un element inline nu pornește de pe o linie nouă ci ocupă doar lățimea necesară.
Acesta este un element inline <span> din interiorul unui paragraf.
Elementul <div> este adesea folosit ca și container pentru alte elemente HTML.
Elementul <div> nu are atribute necesare, dar stilul (style), clasa (class) și id-ul (id) sunt comune.
Când este utilizat împreună cu CSS, elementul <div> poate fi utilizat pentru a aplica stiluri blocurilor de conținut.
Elementul <span> este adesea folosit ca un container pentru un text.
Elementul <span> nu are atribute necesare, stilul (style), clasa (class) și id-ul (id) sunt comune.
Când este utilizat împreună cu CSS, elementul <span> poate fi utilizat pentru a aplica stiluri blocurilor de conținut.

Atributul HTML class

Atributul HTML class este folosit pentru a defini stiluri egale pentru elemente cu același nume de clasă.
Atributul HTML class poate fi folosit și pe elementele inline.
În CSS, pentru a selecta elemente cu o anumită clasă, scrieți un caracter (.), urmat de numele clasei.
Atributul class poate fi folosit pe orice element HTML.
Numele clasei este sensibil la litere mari și mici!
Elementele HTML pot avea mai mult de un nume de clasă, fiecare nume de clasă trebuie separat printr-un spațiu.
Etichetele diferite pot împărtăși aceeași clasă.
Etichetele diferite, cum ar fi <h2> și <p>, pot avea același nume de clasă și, prin urmare, au același stil.
Utilizarea atributului class în JavaScript.
JavaScript poate accesa elemente cu un nume de clasă specificat folosind metoda getElementsByClassName ().

Atributul HTML id

Atributul id specifică un id unic pentru un element HTML (valoarea trebuie să fie unică în documentul HTML).
Valoarea id poate fi folosită de CSS și JavaScript pentru a efectua anumite sarcini pentru elementul cu valoarea specifică de id.
În CSS, pentru a selecta un element cu un id specific, scrieți un caracter hash (#), urmat de id-ul elementului.
Valoarea id este sensibilă la litere mari și mici.
Atributul id poate fi utilizat pe orice element HTML.
Un element HTML poate avea un singur id unic care aparține acelui element singular, în timp ce un nume de clasă poate fi utilizat de mai multe elemente.
Marcajele (bookmarks) HTML sunt utilizate pentru a permite cititorilor să sară la anumite părți ale unei pagini Web.
Marcajele (bookmarks) pot fi utile dacă pagina dvs. web este foarte lungă.
Utilizarea atributului id în JavaScript.
JavaScript poate accesa un element cu un id specificat folosind metoda getElementById ().

HTML JavaScript

JavaScript face ca paginile HTML să fie mai dinamice și mai interactive.
Eticheta <script> este utilizată pentru a defini un script din partea clientului (client-side script) (JavaScript).
Elementul <script> fie conține instrucțiuni script, fie indică prin atributul src un fișier script extern.
Pentru a selecta un element HTML, JavaScript utilizează cel mai adesea metoda document.getElementById ().
JavaScript poate schimba conținutul HTML.
JavaScript poate schimba stilurile HTML.
JavaScript poate schimba atributele HTML.
Eticheta <noscript> este utilizată pentru a furniza un conținut alternativ pentru utilizatorii care au scripturi dezactivate în browserul lor sau au un browser care nu acceptă scripturile din partea clientului.

Elementul HTML head

Elementul <head> este un container pentru metadate (date despre date) și este plasat între eticheta <html> și eticheta <body>.
<head> Definește informații despre document.
<titlu> Defineste titlul unui document.
<base> Definește o adresă implicită sau o țintă implicită pentru toate linkurile dintr-o pagină.
<link> Definește relația dintre un document și o resursă externă.
<meta> Definește metadatele despre un document HTML.
<script> Definește un script din partea clientului.
<style> Definește informațiile despre stil pentru un document.
HTML5 a introdus o metodă pentru a permite proiectanților web să preia controlul asupra viewport-ului, prin eticheta <meta>.
Viewport este zona vizibilă a utilizatorului unei pagini web. Aceasta variază în funcție de dispozitiv și va fi mai mică pe un telefon mobil decât pe ecranul computerului.
Ar trebui să includeți următorul element viewport <meta> în toate paginile web.
Partea width=device-width stabilește lățimea paginii pentru a urma lățimea ecranului dispozitivului (care va varia în funcție de dispozitiv).
Partea initial-scale=1.0  setează nivelul inițial de zoom când prima pagină este încărcată de browser. 

Elemente HTML Layout

Site-urile web deseori afișează conținut în mai multe coloane (cum ar fi o revistă sau un ziar).
<header> - definește un antet pentru un document sau o secțiune
<nav> - definește un container pentru link-uri de navigație
<section> - definește o secțiune dintr-un document
<article> - definește un articol independent de sine stătător
<aside> - definește conținutul în afară de conținut (precum o bară laterală)
<footer> - definește un subsol pentru un document sau o secțiune
<detalii> - definește detalii suplimentare
<summary> - definește un titlu pentru elementul <details>
Tehnici Layout HTML. Există cinci moduri diferite de a crea multicolumn layouts: HTML tables (not recommended), CSS float property, CSS flexbox, CSS framework, CSS grid.
Elementul <table> nu a fost proiectat pentru a fi un instrument de aspect! Scopul elementului <tabel> este afișarea datelor tabulare. 
Dacă doriți să vă creați rapid un layout, puteți utiliza un framework cum ar fi Bootstrap.
Este ceva comun să faceți machete web (web layouts) întregi folosind proprietatea CSS float. 
Flexbox reprezintă un nou mod de dispunere în CSS3.
Modulul CSS Grid Layout oferă un sistem de dispunere bazat pe grilă, cu rânduri și coloane, ceea ce facilitează proiectarea paginilor web fără a fi nevoie să folosiți floats și poziționare.

HTML Responsive Web Design

Responsive Web Design vizează utilizarea HTML-ului și CSS-ului pentru redimensionarea, ascunderea, micșorarea sau mărirea unui site web automat, pentru a-l arăta bine pe toate dispozitivele (desktop-uri, tablete și telefoane).
Setarea Viewport. Când creați pagini web responsive, adăugați următorul element <meta> în toate paginile dvs. web.
Imaginile responsive sunt imagini care se dimensionează frumos pentru a se potrivi cu orice dimensiune a browserului.
Utilizarea proprietății lățime (width).
Utilizarea proprietății cu lățimea maximă (max-width).
Elementul HTML <picture> vă permite să definiți imagini diferite pentru dimensiuni diferite ale ferestrei browserului.
Responsive Text Size. Mărimea textului poate fi setată cu o unitate „vw”, ceea ce înseamnă „lățimea vizualizării” (viewport width).
Pe lângă redimensionarea textului și a imaginilor, este de asemenea obișnuit să folosești interogări media în paginile responsive web.
Cu interogări media, puteți defini stiluri complet diferite pentru diferite dimensiuni de browser.
O pagină Responsive Web ar trebui să arate bine pe ecrane desktop mari și pe telefoane mobile mici.
Există multe CSS Frameworks care oferă un Responsive Design.
O modalitate excelentă de a crea un Responsive Design este de a utiliza o responsive style sheet.
Un alt framework popular este Bootstrap, folosește HTML, CSS și jQuery pentru a face pagini web responsive.



 

Elemente de cod HTML pentru computer

Elementele de cod HTML pentru computer sunt:
<code> Defineste codul de programare.
<kbd> Definește introducerea tastaturii.
<samp> Definește ieșirea computerului.
<var> Definește o variabilă.
<pre>Definește un text preformatat.

Simboluri HTML

Multe simboluri matematice, tehnice și simboluri valutare nu sunt prezente pe o tastatură normală.
Pentru a adăuga astfel de simboluri la o pagină HTML, puteți utiliza un nume de entitate HTML.
Simboluri matematice acceptate de HTML: forall, part, exist, empty, nabla, isin, notin, ni, prod, sum.
Câteva litere grecești acceptate de HTML:Alpha, Beta, Gamma, Delta, Epsilon, Zeta.
Câteva entități acceptate de HTML:copy, euro, trade, larr, uarr, rarr, darr, clubs, diams.

HTML și XHTML

XHTML este HTML scris ca XML.
XHTML înseamnă limbaj de extindere HyperText Markup Language
XHTML este aproape identic cu HTML
XHTML este mai strict decât HTML
XHTML este HTML definit ca o aplicație XML
XHTML este acceptat de toate browserele principale

Formulare HTML

Elementul HTML <form> definește un formular care este utilizat pentru a colecta intrarea utilizatorului.
Elementele de formular sunt diferite tipuri de elemente de intrare, cum ar fi câmpurile de text, casetele de selectare, butoanele radio, butoanele de trimitere și multe altele.
Elementul <input> este cel mai important form element.
Elementul <input> poate fi afișat în mai multe moduri, în funcție de atributul type.
<input type = "text"> Definește un câmp de introducere text dintr-o linie.
<input type = "radio"> Definește un buton radio (pentru selectarea uneia dintre mai multe opțiuni).
<input type = "submit"> Definește un buton de trimitere (pentru trimiterea formularului).
Form-handler este de obicei o pagină de server cu un script pentru procesarea datelor de intrare.
Form-handler este specificat în atributul de acțiune al formularului.
Atributul action definește acțiunea care trebuie executată la trimiterea formularului.
Atributul target specifică dacă rezultatul trimis se va deschide într-o nouă pagină a browser-ului, într-un cadru sau în fereastra curentă.
Valoarea implicită este „_self”, ceea ce înseamnă că formularul va fi transmis în fereastra curentă.
Pentru a face ca rezultatul formularului să fie deschis într-o nouă pagină a browser-ului, folosiți valoarea „_blank”.
Atributul method specifică metoda HTTP (GET sau POST) care trebuie utilizată la trimiterea datelor formularului.
Trimiterea datelor formularului se face cu metoda implicită GET.
Utilizați întotdeauna POST dacă datele din formular conțin informații personale sau sensibile. Metoda POST nu afișează datele formularului trimis în câmpul adresei paginii.
Elementul <fieldset> este utilizat pentru a grupa datele înrudite într-un formular.
Elementul <legend> definește o legendă pentru elementul <fieldset>.

Elemente de formulare HTML

<form> Definește un formular HTML pentru introducerea utilizatorului.
Cel mai important element de formă este elementul <input>.
Elementul <input> poate fi afișat în mai multe moduri, în funcție de atributul type.
Dacă atributul type este omis, câmpul de intrare primește tipul implicit: "text".
Elementul <select> definește o listă derulantă (drop-down list).
Elementul  <option> definește o opțiune care poate fi selectată.
Utilizați atributul size pentru a specifica numărul de valori vizibile.
Utilizați atributul multiple pentru a permite utilizatorului să selecteze mai multe valori.
Elementul <textarea> definește un câmp de introducere pe mai multe linii (o zonă de text).
Atributul rows specifică numărul vizibil de linii dintr-o zonă de text.
Atributul cols specifică lățimea vizibilă a unei zone de text.
Elementul <button> definește un buton pe care se poate face click.
Elementul <datalist> specifică o listă de opțiuni predefinite pentru un element <input>.
Utilizatorii vor vedea o listă derulantă (drop-down list) a opțiunilor predefinite pe măsură ce introduc date.
Atributul listei elementului <input>, trebuie să se refere la atributul id al elementului <datalist>.
Elementul <output> reprezintă rezultatul unui calcul (ca unul realizat de un script).
<form> Definește un formular HTML pentru introducerea utilizatorului
<input> Definește un control de intrare
<textarea> Definește un control de intrare multilin (zona text)
<label> Definește o etichetă pentru un element <input>
<fieldset> Grupează elemente conexe într-o formă
<legend> Definește o legendă pentru un element <fieldset>
<select> Definește o listă derulantă
<optgroup> Definește un grup de opțiuni conexe dintr-o listă derulantă
<option> Definește o opțiune dintr-o listă derulantă
<button> Definește un buton pe care se poate face clic
<datalist> Specifică o listă de opțiuni predefinite pentru controale de intrare
<output> Definește rezultatul unui calcul

HTML Tipuri Input

Acest capitol descrie diferitele tipuri de intrare pentru elementul <input>.
Diferite tipuri de intrare pe care le puteți utiliza în HTML:<input type="button">, <input type="checkbox">, <input type="color">,
<input type="date">, <input type="datetime-local">, <input type="email">, <input type="file">, <input type="hidden">
<input type="image">, <input type="month">, <input type="number">, <input type="password">, <input type="radio">
<input type="range">, <input type="reset">, <input type="search">, <input type="submit">, <input type="tel">
<input type="text">, <input type="time">, <input type="url">, <input type="week">.
HTML5 a adăugat mai multe tipuri noi de intrare: color, date, datetime-local, email, month, number, range, search, tel, time, url, week.
Restricții de intrare: checked, disabled, max, maxlength, min, pattern, readonly, required, size, step, value.
<input type = ""> Specifică tipul de intrare de afișat.

HTML Atribute Input

Atributul value specifică valoarea inițială pentru un câmp de intrare.
Atributul readonly specifică faptul că un câmp de intrare este doar citit (nu poate fi modificat).
Atributul disabled specifică faptul că un câmp de intrare este dezactivat.
Atributul size specifică dimensiunea (în caractere) pentru câmpul de intrare.
Atributul maxlength specifică lungimea maximă permisă pentru câmpul de intrare.
Restricțiile de intrare nu sunt ignorate, iar JavaScript oferă multe modalități de a adăuga input-uri ilegale.
HTML5 a adăugat următoarele atribute pentru <input>: autocomplete, autofocus, form, formaction, formenctype, formmethod,
formnovalidate, formtarget, height and width, list, min and max, multiple, pattern (regexp), placeholder, required, step
și următoarele atribute pentru <form>: autocomplete, novalidate.
Atributul formaction este utilizat cu type="submit" și type="image".
Atributul formenctype este utilizat cu type = "submit" și type = "image".
Atributul formmethod poate fi utilizat cu type = "submit" și type = "image".
Atributul step funcționează cu următoarele tipuri de intrare (input types): number, range, date, datetime-local, month, time și week.
Atributul pattern funcționează cu următoarele tipuri de intrare (input types): text, search, url, tel, email, și password.
Utilizați atributul global title pentru a descrie pattern-ul care să ajute utilizatorul.
Atributul placeholder funcționează cu următoarele tipuri de intrare (input types): text, search, url, tel, email, și password.
Atributul required funcționează cu următoarele tipuri de intrare (input types): text, search, url, tel, email, password, date pickers, number, checkbox, radio, și file.
Atributul multiple funcționează cu următoarele tipuri de intrare (input types): e-mail și file.
Atributele min și max funcționează cu următoarele tipuri de intrare (input types): number, range, date, datetime-local, month, time și week.
Atributul list se referă la un element <datalist> care conține opțiuni predefinite pentru un element <input>.
Atributele înălțime și lățime (height și width) specifică înălțimea și lățimea unui element <input type = "image">.
Atributul formnovalidate poate fi utilizat cu type="submit".
Atributul formtarget înlocuiește atributul țintă (target) al elementului <form>.
Atributul formtarget poate fi utilizat cu type = "submit" și type = "image".
Atributul novalidate este un atribut <form>.
Atributul autocomplete funcționează cu <form> și următoarele tipuri <input>:text, search, url, tel, email, password, datepickers, range, și color.

Introducere în HTML5

WHATWG a dorit să dezvolte HTML ca un „standard de viață”. Un nivel de viață este mereu actualizat și îmbunătățit. Se pot adăuga noi funcții, dar funcționalitățile vechi nu pot fi eliminate.
Declarația DOCTYPE pentru HTML5.
Declarația de codare a caracterelor (charset).
Codificarea implicită a caracterelor în HTML5 este UTF-8.
Elementesemantice noi precum: <header>, <footer>, <article> și <section>.
Atribute ale elementelor de formular noi, cum ar fi: number, date, time, calendar, și range.
Elemente grafice noi: <svg> și <canvas>.
Elemente multimedia noi: <audio> și <video>.
Cele mai interesante API-uri noi în HTML5 sunt: HTML Geolocation, HTML Drag and Drop, HTML Local Storage, HTML Application Cache, HTML Web Workers, HTML SSE.
Următoarele elemente HTML4 au fost eliminate în HTML5: <acronym>, <applet>, <basefont>, <big>, <center>, <dir>, <font>, <frame>, <frameset>, 
<noframes>, <strike>, <tt>.
Folosiți în schimb: <abbr>, <object>, CSS, <ul>, <s>, <del>.

Suport HTML5

HTML5 este acceptat în toate browserele moderne.
În plus, toate browserele, vechi și noi, gestionează automat elemente nerecunoscute ca elemente inline.
Din această cauză, puteți „învăța” browserele mai vechi să gestioneze elemente HTML „necunoscute”.
Puteți învăța browserele mai vechi să gestioneze corect HTML5.
HTML5 definește opt noi elemente semantice. Toate acestea sunt elemente la nivel de bloc (block-level elements).
Pentru a asigura un comportament corect în browserele mai vechi, puteți seta proprietatea de afișare CSS (CSS display property) pentru aceste elemente HTML pentru a le bloca.
Puteți adăuga, de asemenea, unei pagini HTML, elemente noi folosind un truc de browser.
Declarația JavaScript document.createElement ("myHero") este necesară pentru a crea un element nou în IE 9 și în versiunile anterioare.
Veți avea nevoie de HTML5Shiv pentru a oferi compatibilitate pentru browsere IE mai vechi decât IE 9.
HTML5Shiv este plasat în eticheta <head>.
HTML5Shiv este un fișier javascript la care se face referire într-o etichetă <script>.
Ar trebui să utilizați HTML5Shiv când utilizați noile elemente HTML5 precum: <article>, <section>, <aside>, <nav>, <footer>.

Elemente noi în HTML5

HTML5 oferă elemente noi pentru o structură mai bună a documentelor:
<article> - Definește un articol dintr-un document
<aside> - Definește conținutul în afară de conținutul paginii
<bdi> - Izolează o parte a textului care ar putea fi formatată într-o direcție diferită de celălalt text din afara acestuia
<detalii> - Definește detalii suplimentare pe care utilizatorul le poate vizualiza sau ascunde
<dialog> - Definește o casetă de dialog sau o fereastră
<figcaption> - Definește o legendă pentru un element <figure>
<figure> - Definește conținut autonom
<footer> - Definește un subsol pentru un document sau secțiune
<header> - Definește un antet pentru un document sau secțiune
<principal> - Definește conținutul principal al unui document
<mark> - Definește text marcat / evidențiat
<meter> - Definește o masurare scalara intr-un interval cunoscut (un ecartament)
<nav> - Definește legăturile de navigare
<progress> - Reprezintă progresul unei sarcini
<rp> - Definește ce trebuie afișat în browserele care nu acceptă adnotările ruby
<rt> -  Definește o explicație / pronunție a caracterelor (pentru tipografia din Asia de Est)
<ruby> - Definește o adnotare rubin (pentru tipografia din Asia de Est)
<section> - Definește o secțiune dintr-un document
<summary> - Definește un titlu vizibil pentru un element <details>
<time> - Definește o data / ora
<wbr> - Definește o posibila pauza de linie
Elemente noi de formular (New Form Elements): 
<datalist> - Specifică o listă de opțiuni predefinite pentru controale de intrare
<output> - Definește rezultatul unui calcul
Tipuri noi de intrare (New Input Types): color,date,datetime,datetime,local,email,month,number,range,search,tel,time,url,week,autocomplete,autofocus,form,formaction,formenctype,formmethod,formnovalidate,formtarget,height and width,list,min and max,multiple,pattern (regexp),placeholder,required,step.
Grafică HTML5: 
<canvas> Desenați grafică din mers, prin scripturi (de obicei JavaScript)
<svg> Desenați grafică vectorială scalabilă
Elemente media noi:
<audio> - Definește conținutul sunetului
<embed> - Definește un container pentru o aplicație externă (non-HTML)
<source> - Definește mai multe resurse media pentru elemente media (<video> și <audio>)
<track> - Definește piesele text pentru elementele media (<video> și <audio>)
<video> - Defineste video sau film

Elemente semantice în HTML5

Semantica se referă la studiul sensurilor cuvintelor și frazelor dintr-o limbă.
Elemente semantice = elemente cu semnificație:
<article>, <aside>, <details>, <figcaption>, <figure>, <footer>, <header>, <main>, <mark>, <nav>, <section>, <summary>, <time>.
Exemple de elemente non-semantice<div> și <span> - Nu spune nimic despre conținutul său.
Exemple de elemente semantice<form><tabel> și <article> - definește clar conținutul său.
<article> Definește un articol
<aside> Definește conținutul în afară de conținutul paginii
<detalii> Definește detalii suplimentare pe care utilizatorul le poate vizualiza sau ascunde
<figcaption> Definește o legendă pentru un element <figure>
<figure> Specifică conținut independent, cum ar fi ilustrații, diagrame, fotografii, listări de coduri etc.
<footer> Definește un subsol pentru un document sau secțiune
<header> Specifică un antet pentru un document sau secțiune
<main> Specifică conținutul principal al unui document
<mark> Definește text marcat / evidențiat
<nav> Definește legăturile de navigare
<section> Definește o secțiune dintr-un document
<summary> Definește un titlu vizibil pentru un element <details>
<time> Definește o data / ora

Migrare în HTML5

Acest capitol se referă în întregime la modul de migrare de la HTML4 la HTML5.
Acest capitol arată cum se poate converti o pagină HTML4 într-o pagină HTML5, fără a distruge nimic din conținutul sau structura originală.
Migrarea de la HTML4 la HTML5:
<div id="header"> -   <header>
<div id="menu">  -   <nav>
<div id="content">  -   <section>
<div class="article">  -   <article>
<div id="footer">  -   <footer>
Modificați doctype la doctype HTML5.
Modificați informațiile de codificare la codarea HTML5.
Adăugați HTML5Shiv.
Schimbare la elemente semantice HTML5.
CSS-ul existent conține ID-uri și clase pentru stilizarea elementelor.
Înlocuiți cu stiluri CSS egale pentru elemente semantice HTML5.
Schimbați elementele în elemente semantice HTML5​​​​​​.
Există o diferență confuză (lipsa) în standardul HTML5, între <article> <section> și <div>.
În standardul HTML5, elementul <secțiune> este definit ca un bloc de elemente conexe.
Elementul <article> este definit ca un bloc complet, de sine stătător, al elementelor conexe.
Elementul <div> este definit ca un bloc de elemente pentru copii.
<article> în <article>.
<div> în <article>.
<div> în <section> în <article>.
 

Ghid de stil în HTML5

O utilizare constantă a stilului face mai ușor pentru alții să înțeleagă HTML-ul.
În viitor, programe precum cititorii XML ar putea dori să citească HTML-ul.
Utilizarea unei sintaxe bine formate - „aproape de XHTML” poate fi inteligentă.
Vă recomandăm să folosiți numele elementelor scrise cu litere mici, deoarece:
În HTML5, nu trebuie să închideți toate elementele (de exemplu elementul <p>).
Vă recomandăm să închideți toate elementele HTML.
Închideți elementele HTML goale
În HTML5, este opțional să închideți elementele goale.
HTML5 permite amestecarea literelor mari și a literelor mici în nume de atribute.
Vă recomandăm să folosiți nume de atribute scrise culitere mici.
HTML5 permite ca valorile atributelor să fie scrise fără ghilimele.
Vă recomandăm să puneți între ghilimele valorile atributului.
Adăugați întotdeauna atributul alt la imagini. Acest atribut este important atunci când imaginea din anumite motive nu poate fi afișată. De asemenea, definiți întotdeauna lățimea și înălțimea (width și height) imaginii. Reduce pâlpâirea, deoarece browserul poate rezerva spațiu pentru imagine înainte de încărcare.
HTML5 permite spații în jurul semnelor egale. Dar fără spațiu este mai ușor de citit și grupează entitățile mai bine împreună.
Când utilizați un editor HTML, este incomod să derulați la dreapta și la stânga pentru a citi codul HTML.
Încercați să evitați liniile de cod mai lungi de 80 de caractere.
Nu adăugați linii necompletate fără un motiv.
Pentru lizibilitate, adăugați linii goale pentru a separa blocuri de coduri mari sau logice.
Pentru lizibilitate, adăugați două spații de indentare. Nu folosiți tasta tab.
Nu folosiți linii necompletate și indentate. Nu este necesar să indentizați fiecare elemen
În HTML5, eticheta <html> și eticheta <body> pot fi omise.
Nu vă recomandăm să omiteți etichetele <html> și <body>.
Elementul <html> este rădăcina documentului. Este locul recomandat pentru specificarea limbii paginii.
Omiterea <html> sau <body> poate bloca software-ul DOM și XML.
Omiterea <body> poate produce erori în browserele mai vechi (IE9).
În HTML5, eticheta <head> poate fi omisă.
În mod implicit, browserele vor adăuga toate elementele înainte de <body> la un element implicit <head>.
Puteți reduce complexitatea HTML prin omiterea etichetei <head>
Elementul <title> este necesar în HTML5. Faceți titlul cât mai semnificativ posibil
HTML5 a introdus o metodă pentru a permite proiectanților web să preia controlul asupra viewport-ului, prin eticheta <meta>.
Viewport este zona vizibilă a utilizatorului unei pagini web. Acesta variază în funcție de dispozitiv și va fi mai mic pe un telefon mobil decât pe ecranul computerului.
Lățimea (width) = partea lățimii dispozitivului (width=device-width part) - stabilește lățimea paginii pentru a urma lățimea ecranului dispozitivului (screen-width) (care va varia în funcție de dispozitiv).
Partea inițială = 1,0 setează nivelul de zoom inițial atunci când pagina este încărcată prima dată de browser
Comentariile scurte trebuie scrise pe o singură linie
Comentariile lungi sunt mai ușor de observat dacă sunt indentate în două spații.
Utilizați sintaxa simplă pentru a face legătura cu foile de stil (atributul tip nu este necesar)
Regulile scurte pot fi comprimate
Regulile lungi trebuie scrise pe mai multe rânduri
Puneți suportul de deschidere (opening bracket) pe aceeași linie cu selectorul.
Utilizați un spațiu înainte de suportul de deschidere (opening bracket).
Folosiți două spații de indentare.
Utilizați punct și virgulă după fiecare pereche proprietate-valoare, inclusiv ultima.
Utilizați ghilimele în jurul valorilor numai dacă valoarea conține spații.
Plasați suportul de închidere (opening bracket) pe o linie nouă, fără spații de conducere.
Evitați liniile de peste 80 de caractere.
Se încarcă JavaScript în HTML
Accesarea elementelor HTML cu JavaScript
Utilizați numele de fișiere scrise cu litere mici
Fișierele HTML ar trebui să aibă o extensie .html sau .htm.
Fișierele CSS ar trebui să aibă o extensie .css.
Fișierele JavaScript ar trebui să aibă o extensie .js.
Nu există nicio diferență între extensiile .htm și .html. Ambele vor fi tratate ca HTML de orice browser web sau server web.
Când o adresă URL nu specifică un nume de fișier (cum ar fi https://www.lectii-virtuale.ro/css/), serverul returnează un nume de fișier implicit. Numele de fișiere implicite obișnuite sunt index.html, index.htm, default.html și default.htm.
Dacă serverul dvs. este configurat doar cu "index.html" ca nume de fișier implicit, fișierul dvs. trebuie numit "index.html", nu "index.htm."

Grafică HTML

Pentru a desena grafică pe o pagină web este utilizat elementul HTML <canvas> .
Elementul HTML <canvas> este utilizat pentru a desena grafică, din nou, prin JavaScript.
Elementul <canvas> este doar un container pentru grafică. Pentru a desena grafică trebuie să utilizați JavaScript.
Canvas are mai multe metode pentru a desena căi, cutii, cercuri, text și adăugarea de imagini.
 Specificați întotdeauna un atribut id (la care se face referire într-un script) și un atribut lățime și înălțime (width și height) pentru a defini dimensiunea pânzei (canvas). Pentru a adăuga un chenar (border), utilizați atributul stil (style).
 

HTML SVG

SVG înseamnă grafică vectorială scalabilă.
SVG este utilizat pentru a defini grafica pentru Web.
SVG este o recomandare W3C.
Elementul HTML <svg> este un container pentru grafică SVG.
SVG are mai multe metode pentru desenarea căilor, casetelor, cercurilor, textului și imaginilor grafice.
Diferențele dintre SVG și Canvas
SVG este un limbaj pentru descrierea graficelor 2D în XML.
Canvas desenează grafică 2D, pe fugă (cu un JavaScript).
SVG este bazat pe XML, ceea ce înseamnă că fiecare element este disponibil în DOM SVG. Puteți atașa manipulatoare de evenimente JavaScript (JavaScript event handlers) pentru un element.
În SVG, fiecare formă desenată este amintită ca obiect. Dacă se schimbă atributele unui obiect SVG, browserul poate reda automat forma.
Canvas: Rezoluție dependentă. Fără suport pentru organizatorii de evenimente.Capacități slabe de redare a textului. Puteți salva imaginea rezultată ca .png sau .jpg. Bine potrivit pentru jocuri cu intensitate grafică.
SVG: Rezoluție independentă. Suport pentru operatorii de evenimente. Cel mai potrivit pentru aplicații cu zone de redare mari (Google Maps). Redarea lentă, dacă este complexă (orice lucru care utilizează mult DOM va fi lent). Nu este potrivit pentru aplicații de joc.

HTML Media

Multimedia pe web inseamnă sunet, muzică, videoclipuri, filme și animații.
Exemple: imagini, muzică, sunet, videoclipuri, înregistrări, filme, animații și multe altele.
Paginile web conțin adesea elemente multimedia de diferite tipuri și formate.
Primele browsere web au avut suport doar pentru text, limitat la un singur font într-o singură culoare.
Mai târziu au venit browserele cu suport pentru culori și fonturi și imagini!
Formatele audio, video și animație au fost gestionate diferit de majoritatea browserelor. Diferite formate au fost acceptate, iar unele formate necesită programe auxiliare suplimentare (plug-in-uri) pentru a funcționa.
Sperăm că acest lucru va deveni istorie. Multimedia HTML5 promite un viitor mai ușor pentru multimedia.
Elementele multimedia (cum ar fi audio sau video) sunt stocate în fișiere media.
Cea mai obișnuită modalitate de a descoperi tipul de fișier este de a privi extensia de fișier.
Fișierele multimedia au formate și extensii diferite precum: .swf, .wav, .mp3, .mp4, .mpg, .wmv și .avi.
MP4 este noul și următorul format pentru video pe internet.
MP4 este recomandat de YouTube.
MP4 este acceptat de Flash Players.
MP4 este acceptat de HTML5.
Doar videoclipurile MP4, WebM și Ogg sunt acceptate de standardul HTML5.
MP3 este cel mai nou format pentru muzică înregistrată comprimat. Termenul MP3 a devenit sinonim cu muzica digitală.
Dacă site-ul dvs. web este despre muzică înregistrată, MP3 este alegerea.
Doar MP3, WAV și Ogg audio sunt acceptate de standardul HTML5.

HTML5 Video

Redarea videoclipurilor în HTML
Înainte de HTML5, un videoclip putea fi redat doar într-un browser cu un plug-in (precum flash).
Elementul HTML5 <video> specifică un mod standard de a încorpora un videoclip într-o pagină web.
Pentru a afișa un videoclip în HTML, utilizați elementul <video>.
Atributul de control (controls) adaugă controale video, cum ar fi: redare, pauză și volum.
Este o idee bună să includeți întotdeauna atributele de lățime și înălțime (width și height). Dacă nu sunt setate înălțimea și lățimea (width și height), pagina ar putea clipi în timp ce video-ul se încarcă.
Elementul <source> vă permite să specificați fișiere video alternative din care browserul poate alege. Browserul va folosi primul format recunoscut.
Textul dintre etichetele <video> și </video> va fi afișat numai în browserele care nu acceptă elementul <video>.
Pentru a începe un videoclip automat, utilizați atributul autoplay.
Atributul de redare automată (autoplay) nu funcționează pe dispozitive mobile precum iPad și iPhone.
În HTML5, există 3 formate video acceptate: MP4, WebM și Ogg.
HTML5 definește metodele, proprietățile și evenimentele DOM pentru elementul <video>.
Acest lucru vă permite să încărcați, să redați și să întrerupeți videoclipuri, precum și să setați durata și volumul.
<video> Definește un videoclip sau un film
<source> Definește mai multe resurse media pentru elemente media, cum ar fi <video> și <audio>
<track> Definește piesele text în playerele media

HTML5 Audio

Înainte de HTML5, fișierele audio puteau fi redate doar într-un browser cu un plug-in (cum ar fi flash).
Elementul HTML5 <audio> specifică un mod standard de a încorpora un audio într-o pagină web.
Pentru a reda un fișier audio în HTML, utilizați elementul <audio>:
Atributul de control (controls) adaugă controale audio, cum ar fi redare, pauză și volum.
Elementul <source> vă permite să specificați fișiere audio alternative din care browserul poate alege. Browserul va folosi primul format recunoscut.
Textul dintre etichetele <audio> și </audio> va fi afișat numai în browserele care nu acceptă elementul <audio>.
În HTML5, există 3 formate audio acceptate: MP3, WAV și OGG.
HTML5 definește metodele, proprietățile și evenimentele DOM pentru elementul <audio>.
Acest lucru vă permite să încărcați, să redați și să întrerupeți un fișier audio, precum și să setați durata și volumul.
Există, de asemenea, evenimente DOM care vă pot notifica atunci când un audio începe să se redea, este în pauză etc.
<source> - Definește multiple resurse media pentru elemente media, cum ar fi video și audio.

HTML Plug-ins

Scopul unui plug-in este extinderea funcționalității unui browser web.
Aplicațiile Helper (plug-in-uri) sunt programe de calculator care extind funcționalitatea standard a unui browser web.
Exemple de plug-in-uri cunoscute sunt applet-urile Java.
Plug-in-urile pot fi adăugate la paginile web cu eticheta <object> sau cu eticheta<embed>.
Plug-in-urile pot fi utilizate în mai multe scopuri: afișarea hărților, scanarea virușilor, verificarea codului dvs. bancar etc.
Pentru a afișa videoclipuri și audio: utilizați etichetele <video> și <audio>.
Elementul <object> este acceptat de toate browserele.
Elementul <object> definește un obiect încorporat într-un document HTML.
Este utilizat pentru a încorpora plug-in-uri (cum ar fi applet-uri Java, cititoare PDF, Flash Players) în paginile web.
Elementul <object> poate fi de asemenea utilizat pentru a include HTML în HTML sau imagini.
Elementul <embed> este acceptat în toate browserele principale.
Elementul <embed> definește, de asemenea, un obiect încorporat într-un document HTML.
Navigatoarele web au acceptat elementul <embed> de mai mult timp. Cu toate acestea, nu a făcut parte din specificația HTML înainte de HTML5.
Elementul <embed> nu are o etichetă de închidere. Nu poate conține text alternativ.
Elementul <embed> poate fi folosit și pentru a include HTML în HTML sau imagini.

HTML YouTube

Cel mai simplu mod de a reda videoclipuri în HTML, este să folosiți YouTube.
Conversia videoclipurilor în diferite formate poate fi dificilă și necesită mult timp.
O soluție mai ușoară este să permiteți YouTube-ului să redea videoclipurile din pagina dvs. web.
YouTube va afișa un id (cum ar fi tgbNymZ7vqY), atunci când salvați (sau redați) un videoclip.
Puteți utiliza acest id și faceți referire la videoclipul dvs. în codul HTML.
Pentru a reda videoclipul dvs. pe o pagină web, faceți următoarele:
Încărcați videoclipul pe YouTube Ia o notă de identificare a videoclipului.
Definiți un element <frame> în pagina dvs. web.
Lăsați atributul src să indice URL-ul videoclipului.
Utilizați atributele de lățime și înălțime (width și height) pentru a specifica dimensiunea playerului.
Adăugați alți parametri la adresa URL (vezi mai jos).
Redare automată YouTube (YouTube Autoplay)
Puteți face ca videoclipul dvs. să înceapă să se redea automat atunci când un utilizator vizitează pagina respectivă adăugând un parametru simplu la adresa URL a YouTube.
Fiți atenți când decideți redarea automată a videoclipurilor dvs. Pornirea automată a unui videoclip vă poate enerva vizitatorul și poate ajunge să provoace mai mult rău decât bine.
Listă de redare YouTube (YouTube Playlist)
O listă separată de virgule a videoclipurilor de redat (pe lângă adresa URL originală).
Buclă YouTube (YouTube Loop)
Valoarea 0 (implicit): Videoclipul va fi redat o singură dată.
Valoarea 1: Videoclipul se va bucla (pentru totdeauna).
Controale YouTube (YouTube Controls)
Valoarea 0: Player controls nu se afișează.
Valoarea 1 (implicit): Afișare player controls.
YouTube - Folosim <object> sau <embed>
 YouTube  <object> și <embed> sunt depășite din ianuarie 2015. Ar trebui să vă migrați videoclipurile pentru a utiliza <iframe>.

HTML APIs

API Geolocalizare HTML este utilizat pentru a localiza poziția unui utilizator.
Localizați Poziția Utilizatorului
API Geolocalizare în HTML este utilizat pentru a obține poziția geografică a unui utilizator.
Deoarece acest lucru poate compromite confidențialitatea, poziția nu este disponibilă decât dacă utilizatorul o aprobă.
Geolocalizarea este cea mai precisă pentru dispozitivele cu GPS, cum ar fi smartphone-ul.
Începând cu Chrome 5.0, API-ul de geolocalizare va funcționa numai pe contexte sigure, cum ar fi HTTPS. Dacă site-ul dvs. este găzduit pe o origine nesigură (cum ar fi HTTP), solicitările pentru a obține locația utilizatorilor nu vor mai funcționa.
Utilizarea geolocalizării în HTML
Metoda getCurrentPosition () este utilizată pentru a returna poziția utilizatorului.
Al doilea parametru al metodei getCurrentPosition () este utilizat pentru a gestiona erorile. Specifică o funcție care trebuie executată dacă nu reușește să obțină locația utilizatorului:
Pentru a afișa rezultatul într-o hartă, aveți nevoie de acces la un serviciu de hartă, cum ar fi Google Maps.
Geolocalizarea este de asemenea foarte utilă pentru informații specifice locației, cum ar fi:
Informații locale actualizate.
Afișare Puncte de interes în apropierea utilizatorului.
Navigare rotativă (GPS).
Metoda getCurrentPosition () returnează un obiect de succes. Proprietățile de latitudine, longitudine și precizie sunt întotdeauna returnate. Celelalte proprietăți sunt returnate dacă sunt disponibile:
coords.latitude -  Latitudinea ca număr zecimal (întors întotdeauna)
coords.longitude - Longitudinea ca număr zecimal (întors întotdeauna)
coords.acuratetă - Precizia poziției (întoarsă întotdeauna)
coords.altitude - Altitudinea în metri peste nivelul mării medii (returnat dacă este disponibil)
coords.altitude - Accarity Precizia altitudinii de poziție (returnată dacă este disponibilă)
coords.heading - Titlul ca grade în sensul acelor de ceasornic dinspre nord (returnat dacă este disponibil)
coords.speed - Viteza în metri pe secundă (returnată dacă este disponibilă)
timestamp -  Data / ora răspunsului (returnat dacă este disponibil)
Obiect de geolocalizare - Alte metode interesante
watchPosition () - returnează poziția actuală a utilizatorului și continuă să returneze poziția actualizată pe măsură ce utilizatorul se mișcă (precum GPS-ul într-o mașină).
clearWatch () - Oprește metoda watchPosition ().

HTML5 Drag and Drop

Drag and drop este o caracteristică foarte comună. Este atunci când „apucați” un obiect și îl trageți într-o altă locație.
În HTML5, drag and drop face parte din standard: Orice element poate fi tras.
Pentru a face un element care poate fi trasat, setați atributul dragable pe true
Atributul ondragstart apelează o funcție, drag (eveniment), care specifică ce date trebuie să fie trasate.
Metoda dataTransfer.setData () stabilește tipul de date și valoarea datelor trase.
Evenimentul ondragover specifică unde pot fi eliminate datele trase.
În mod implicit, datele / elementele nu pot fi abandonate în alte elemente. Pentru a permite o eliminare, trebuie să prevenim manipularea implicită a elementului.
Acest lucru se realizează prin apelarea metodei event.preventDefault () pentru evenimentul ondragover.
Atunci când datele glisate sunt abandonate, apare un eveniment drop.
Atributul ondrop apelează o funcție, drop(eveniment).
Call preventDefault() - pentru a preveni gestionarea implicită a datelor browserului (implicit este deschis ca link in drop)
Obțineți datele trase cu metoda dataTransfer.getData (). Această metodă va returna orice date care au fost setate la același tip în metoda setData()
Datele trase sunt id-ul elementului tras ("drag1")
Adăugați elementul tras în elementul drop.

Stocare Web în HTML5

Stocare web în HTML - mai bine decât cookie-urile.
Cu stocarea web, aplicațiile web pot stoca datele local în browserul utilizatorului.
Stocarea web este mai sigură și cantități mari de date pot fi stocate local, fără a afecta performanța site-ului web.
Spre deosebire de cookie-uri, limita de stocare este mult mai mare (cel puțin 5 MB) și informațiile nu sunt transferate niciodată pe server.
Stocarea web este pe origine (pe domeniu și protocol). Toate paginile, de la o origine, pot stoca și accesa aceleași date.
Obiecte de stocare Web în HTML
Stocarea web în HTML furnizează două obiecte pentru stocarea datelor pe client:
window.localStorage - stochează date fără dată de expirare.
window.sessionStorage - stochează datele pentru o sesiune (datele se pierd la închiderea filei browserului).
Înainte de a utiliza stocarea web, verificați asistența browserului pentru localStorage și sessionStorage.
Obiectul localStorage stochează datele fără data de expirare. Datele nu vor fi șterse atunci când browserul este închis și vor fi disponibile a doua zi, săptămână sau an.
Perechile nume / valoare sunt întotdeauna stocate ca șiruri. Nu uitați să le convertiți în alt format atunci când este nevoie!
Obiectul sessionStorage este egal cu obiectul localStorage, cu excepția faptului că stochează datele pentru o singură sesiune. Datele sunt șterse atunci când utilizatorul închide fila browserului specific.
 

HTML5 Web Workers

Un lucrător web este un JavaScript care rulează în fundal, fără a afecta performanța paginii.
Când executați scripturi într-o pagină HTML, pagina nu răspunde până la finalizarea scriptului.
Un lucrător web (web worker) este un JavaScript care rulează în fundal, independent de alte scripturi, fără a afecta performanța paginii. Puteți continua să faceți orice doriți: făcând click, selectând lucruri etc., în timp ce lucrătorul web (web worker) rulează în fundal.
Înainte de a crea un lucrător web (web worker), verificați dacă browserul utilizatorului îl acceptă.
Creați un fișier Web Worker.
Creăm lucrătorul nostru web (web worker) într-un JavaScript extern.
Creem un script care contează. Scriptul este stocat în fișierul "demo_workers.js".
Apoi putem trimite și primi mesaje de la lucrătorul web (web worker).
Adăugați un ascultător de eveniment „onmessage” la lucrătorul web (web worker).
Când lucrătorul web (web worker) postează un mesaj, codul din ascultătorul evenimentului este executat. Datele de la lucrătorul web (web worker) sunt stocate în event.data.
Încheiați un lucrător web (web worker).
Când se creează un obiect de lucru web(web worker), acesta va continua să asculte mesajele (chiar și după terminarea scriptului extern) până la încheierea acestuia.
Pentru a încheia un lucrător web (web worker) și a resurselor gratuite pentru browser / computer, utilizați metoda terminare ().
Reutilizați Web Worker.
Dacă setați variabila lucrător (worker) pe nedeterminată, după terminarea acesteia, puteți refolosi codul.
Întrucât lucrătorii web (web workers) se află în fișiere externe, aceștia nu au acces la următoarele obiecte JavaScript:
Obiectul ferestrei.
Obiectul documentului.
Obiectul părinte.

Evenimente trimise de server în HTML5

Evenimentele trimise de server permit unei pagini web să primească actualizări de la un server.
Evenimente trimise de server - mesagerie unidirecțională.
Un eveniment trimis de server este atunci când o pagină web primește automat actualizări de la un server.
Acest lucru era posibil și înainte, dar pagina web ar trebui să întrebe dacă există actualizări disponibile. Cu evenimente trimise de server, actualizările vin automat.
Obiectul EventSource este utilizat pentru a primi notificări de evenimente trimise de server.
Creați un nou obiect EventSource și specificați adresa URL a paginii care trimite actualizările (în acest exemplu "demo_sse.php").
De fiecare dată când se primește o actualizare, apare evenimentul onmessage.
Când are loc un eveniment onmessage, introduceți datele primite în elementul cu id = "result".
Verificați asistența pentru evenimente trimise de server

Aveți nevoie de un server capabil să trimită actualizări de date (cum ar fi PHP sau ASP).
Sintaxa fluxului de evenimente din partea serverului este simplă. Setați antetul „Content-Type” la „text / stream-event”. Acum puteți începe să trimiteți fluxuri de evenimente.
Setați antetul „Content-Type” la „text / stream-event”.
Specificați că pagina nu ar trebui să fie în cache.
Afișați datele care trebuie trimise (începeți întotdeauna cu „date:”).
Curățați datele de ieșire înapoi pe pagina web.
Evenimentul onmessage pentru a primi mesaje.
Alte evenimente:
onopen - Când se deschide o conexiune la server.
onmessage - Când un mesaj este primit.
onerror - Când apare o eroare.

CSS Introducere

CSS este un limbaj care descrie stilul unui document HTML.
CSS descrie modul în care trebuie afișate elementele HTML.
CSS reprezintă Cascading Style Sheets.
CSS descrie modul în care elementele HTML trebuie să fie afișate pe ecran, pe hârtie sau în alte suporturi.
CSS economisește multă muncă. Poate controla aspectul mai multor pagini web simultan.
Fișele de stil externe (external stylesheets) sunt stocate în fișiere CSS.
CSS este utilizat pentru a defini stiluri pentru paginile dvs. web, inclusiv designul, aspectul și variațiile de afișare pentru diferite dispozitive și dimensiuni de ecran.
HTML nu a fost niciodată destinat să conțină etichete pentru formatarea unei pagini web!
HTML a fost creat pentru a descrie conținutul unei pagini web.
Când etichete ca <font> și atribute de culoare au fost adăugate la specificația HTML 3.2, a început un coșmar pentru dezvoltatorii web. Dezvoltarea de site-uri web mari, unde fonturile și informațiile despre culoare erau adăugate la fiecare pagină, a devenit un proces lung și scump.
Pentru a rezolva această problemă, World Wide Web Consortium (W3C) a creat CSS.
Definițiile de stil sunt salvate în mod normal în fișiere .css externe.
Cu un fișier de foi de stil externe (external stylesheet file), puteți schimba aspectul unui întreg site web schimbând doar un singur fișier!

CSS Sintaxă

Un set de reguli CSS constă dintr-un selector și un bloc de declarații.
Selectorul indică elementul HTML pe care doriți să-l creeze în stil.
Blocul de declarație conține una sau mai multe declarații separate prin punct și virgulă.
Fiecare declarație include un nume de proprietate CSS și o valoare, separate de două puncte.
O declarație CSS se încheie întotdeauna cu punct și virgulă, iar blocurile de declarație sunt înconjurate de acolade.
Comentariile sunt utilizate pentru a explica codul și pot fi utile atunci când editați codul sursă la o dată ulterioară.
Comentariile sunt ignorate de browsere.
Un comentariu CSS începe cu / * și se termină cu * /. De asemenea, comentariile pot cuprinde mai multe linii.

CSS Selectori

Selectoarele CSS sunt utilizate pentru a „găsi” (sau a selecta) elementele HTML pe care doriți să le modelați.
Putem împărți selectorii CSS în cinci categorii:
Selectoare simple (selectează elemente bazate pe nume, id, clasă)
Selectoare combinate (elemente selectate bazate pe o relație specifică între ele)
Selectori de clasă pseudo (elemente selectate bazate pe o anumită stare)
Selectoare pseudo-elemente (selectează și stilează o parte dintr-un element)
Selectori de atribute (elemente selectate bazate pe un atribut sau o valoare de atribut)
Această pagină va explica cei mai de bază selectori CSS.
Selectorul de elemente selectează elemente HTML pe baza numelui elementului.
Selectorul id utilizează atributul id al unui element HTML pentru a selecta un anumit element.
ID-ul unui element este unic într-o pagină, astfel încât selectorul de id este utilizat pentru a selecta un element unic!
Pentru a selecta un element cu un anumit id, scrieți un caracter hash (#), urmat de id-ul elementului.
Selectorul CSS class
Selectorul de clase (class) selectează elemente HTML cu un atribut de clasă specific.
Pentru a selecta elemente cu o anumită clasă, scrieți un caracter (.), urmat de numele clasei.
Puteți specifica, de asemenea, că numai anumite elemente HTML ar trebui să fie afectate de o clasă.
Elementele HTML se pot referi, de asemenea, la mai multe clase.
Elementul <p> va fi stilat în funcție de class = "center" și de class = "large".
Numai elementele <p> cu class = "center" vor fi aliniate la centru (center-aligned).
Un nume de clasă nu poate începe cu un număr!
Selectorul universal CSS
Selectorul universal (*) selectează toate elementele HTML din pagină.
Selectorul de grupare CSS
Selectorul de grupare selectează toate elementele HTML cu aceleași definiții de stil.
.class .intro - Selectează toate elementele cu class = "intro".
#id #firstname - Selectează elementul cu id = "firstname".
*  -  Selectează toate elementele.
element p -  Selectează toate elementele <p>.
element, element, .. div, p - Selectează toate elementele <div> și toate elementele <p>.

Cum să adăugați CSS

Când un browser citește o foaie de stil, acesta va format documentul HTML în conformitate cu informațiile din foaia de stil.
Trei modalități de a insera CSS.
Există trei moduri de inserare a unei foi de stil:
CSS extern
CSS intern
CSS inline
CSS extern
Cu o foaie de stil extern, puteți schimba aspectul unui întreg site web schimbând doar un singur fișier!
Fiecare pagină HTML trebuie să includă o trimitere la fișierul de stil extern din interiorul elementului <link>, în secțiunea head.
Stilurile externe sunt definite în elementul <link>, în secțiunea <head> a unei pagini HTML.
O foaie de stil extern poate fi scrisă în orice editor de text și trebuie salvată cu o extensie .css.
Fișierul .css extern nu trebuie să conțină nicio etichetă HTML.
Nu adăugați un spațiu între valoarea proprietății și unitate (cum ar fi margin-left: 20 px;). Modul corect este: margin-left: 20px;
CSS intern
Poate fi utilizată o foaie de stil internă (internal style sheet) dacă o singură pagină HTML are un stil unic.
Stilul intern este definit în elementul <style>, în interiorul secțiunii head.
CSS inline
Se poate folosi un stil inline pentru a aplica un stil unic pentru un singur element.
Pentru a utiliza stiluri în linie, adăugați atributul stylela elementul relevant. Atributul de stil poate conține orice proprietate CSS.
Stilurile în linie sunt definite în atributul „style ” al elementului relevant.
Fișe de stil multiple (Multiple Style Sheets)
Dacă unele proprietăți au fost definite pentru același selector (element) în foi de stil diferite, se va utiliza valoarea din ultima foaie de stil citită.
Comandă în cascadă
Toate stilurile dintr-o pagină se vor „încadra” într-o nouă foaie de stil „virtuală” după următoarele reguli, unde numărul unu are cea mai mare prioritate:
Stil în linie (în interiorul unui element HTML).
Fișe de stil externe și interne (în secțiunea cap).
Setare implicită a browserului.
Deci, un stil inline are cea mai mare prioritate și va înlocui stilurile externe și interne și valorile implicite ale browserului.

Culori CSS

Culorile sunt specificate folosind nume de culori predefinite sau valori RGB, HEX, HSL, RGBA, HSLA.
Nume de culoare CSS.
În CSS, o culoare poate fi specificată folosind un nume de culoare.
CSS / HTML acceptă 140 de nume standard de culori.
Culoare de fundal CSS (CSS Background Color).
Puteți seta culoarea de fundal pentru elementele HTML.
Culoare text CSS (CSS Text Color).
Puteți seta culoarea textului.
Culoarea marginilor în CSS (CSS Border Color).
Puteți seta culoarea marginilor.
Valori de culoare CSS (CSS Color Values).
În CSS, culorile pot fi de asemenea specificate folosind valori RGB, valori HEX, valori HSL, valori RGBA și valori HSLA.
Valoarea CSS RGB
În CSS, o culoare poate fi specificată ca valoare RGB, folosind această formulă:
rgb (roșu, verde, albastru) / rgb(red, green, blue)
Fiecare parametru (roșu, verde și albastru)/rgb(red, green, blue) definește intensitatea culorii între 0 și 255.
De exemplu, rgb (255, 0, 0) este afișat ca roșu, deoarece roșul este setat la valoarea cea mai mare (255), iar celelalte sunt setate pe 0.
Pentru a afișa culoarea neagră, toți parametrii de culoare trebuie să fie setați la 0, astfel: rgb (0, 0, 0).
Pentru a afișa culoarea albă, toți parametrii de culoare trebuie să fie setați la 255, astfel: rgb (255, 255, 255).
Valoarea CSS HEX
În CSS, o culoare poate fi specificată folosind o valoare hexadecimală sub forma:
#rrggbb
În cazul în care rr (roșu), gg (verde) și bb (albastru) sunt valori hexadecimale între 00 și ff (la fel ca zecimale 0-255).
De exemplu, # ff0000 este afișat ca roșu, deoarece roșul este setat la cea mai mare valoare (ff), iar celelalte sunt setate la cea mai mică valoare (00).
Valoare HSL.
În CSS, o culoare poate fi specificată folosind nuanță, saturație și ușurință (HSL) sub forma:
hsl (nuanță, saturație, ușurință)/ hsl (hue, saturation, lightness).
Hue este un grad pe roata de culoare de la 0 la 360. 0 este roșu, 120 este verde și 240 albastru.
Saturația este o valoare procentuală, 0% înseamnă o nuanță de gri, iar 100% este culoarea completă.
De asemenea, lumina este procentuală, 0% este negru, 50% nu este nici lumină, nici întunecată, 100% alb.
Saturația (saturation).
Saturația poate fi descrisă ca intensitatea unei culori.
100% este de culoare pură, fără nuanțe de gri
50% este 50% gri, dar puteți vedea în continuare culoarea.
0% este complet gri, nu mai puteți vedea culoarea.
Luminozitate (Lightness).
Luminozitatea unei culori poate fi descrisă cât de multă lumină doriți să dați culorii, unde 0% nu înseamnă lumină (negru), 50% înseamnă 50% lumină (nici întuneric, nici lumină) 100% înseamnă lumină completă (alb).
Nuanțele de gri sunt adesea definite prin setarea nuanței și a saturației la 0 și reglați luminozitatea de la 0% la 100% pentru a obține nuanțe mai închise / mai deschise.
Valoarea RGBA.
Valorile de culoare RGBA sunt o extensie a valorilor de culoare RGB cu un canal alfa - care specifică opacitatea unei culori.
O valoare de culoare RGBA este specificată cu:
rgba (roșu, verde, albastru, alfa) / rgba(red, green, blue, alpha)
Parametrul alfa este un număr între 0.0 (complet transparent) și 1.0 (deloc transparent).
Valoarea HSLA.
Valorile de culoare HSLA sunt o extensie a valorilor de culoare HSL cu un canal alfa - care specifică opacitatea unei culori.
O valoare de culoare HSLA este specificată cu:
hsla (nuanță, saturație, luminozitate, alfa) / hsla (hue, saturation, lightness, alpha)
Parametrul alfa este un număr între 0.0 (complet transparent) și 1.0 (deloc transparent).

CSS Fundaluri

Proprietățile de fundal CSS sunt utilizate pentru a defini efectele de fundal pentru elemente.
Proprietăți de fundal CSS: culoare de fundal, imagine de fundal, fundal repetare, background-attachment, background-position.
Culoare de fundal CSS ( CSS background-color).
Proprietatea de culoare de fundal specifică culoarea de fundal a unui element.
Cu CSS, o culoare este cel mai des specificată de: un nume de culoare valid - precum „roșu”, o valoare HEX - ca „# ff0000”, o valoare RGB - ca „rgb (255,0,0)”.
Imagine de fundal CSS (CSS background-image)
Proprietatea de fundal imagine specifică o imagine pe care să o folosească ca fundal al unui element.
În mod implicit, imaginea este repetată, astfel încât acoperă întregul element.
Când utilizați o imagine de fundal, utilizați o imagine care nu perturba textul.
Repetare de fundal CSS (CSS background-repeat)
În mod implicit, proprietatea imaginii de fundal repetă o imagine atât pe orizontală cât și pe verticală.
Unele imagini trebuie repetate doar pe orizontală sau vertical sau vor arăta ciudat, astfel:
Pentru a repeta o imagine pe verticală, setați background-repeat: repeat-y;
Fundal CSS-repetare: nu se repetă (CSS background-repeat: no-repeat)
Afișarea imaginii de fundal o singură dată este, de asemenea, specificată de proprietatea background-repeat.
În exemplul de mai sus, imaginea de fundal este plasată în același loc cu textul. Vrem să schimbăm poziția imaginii, astfel încât să nu deranjeze prea mult textul.
Poziția de fundal CSS (CSS background-position).
Proprietatea poziție fundal este utilizată pentru a specifica poziția imaginii de fundal.
Atasament de fundal CSS (CSS background-attachment).
Proprietatea de atașare de fundal specifică dacă imaginea de fundal trebuie să se deruleze sau să fie fixată (nu va defila cu restul paginii).
Fundal CSS - proprietatea shorthand
Pentru a scurta codul, este de asemenea posibil să specificați toate proprietățile de fundal într-o singură proprietate. Aceasta se numește o proprietate shorthand.
Proprietatea shorthand pentru fundal este fundal.
Când folosiți proprietatea shorthand ordinea valorilor proprietății este:
background-color
background-image
background-repeat
background-attachment
background-position
Nu contează dacă lipsește una din valorile proprietății, atât timp cât celelalte sunt în această ordine.
background - Setează toate proprietățile fundalului într-o singură declarație
background-attachment - Setează dacă o imagine de fundal este fixă sau defilează cu restul paginii
background-clip - Specifică zona de pictură a fundalului
background-color - Setează culoarea de fundal a unui element
background-image - Setează imaginea de fundal pentru un element
background-origin - Specifică unde este / sunt poziționate imaginile de fundal
background-position - Setează poziția de pornire a unei imagini de fundal
background-repeat - Setează modul în care se va repeta o imagine de fundal
background-size - Specifică dimensiunea imaginii de fundal

CSS Borders

Proprietăți CSS Borders.
Proprietățiile CSS Borders vă permit să specificați stilul, lățimea și culoarea chenarului unui element.
CSS Border Style.
Proprietatea CSS Border Style specifică ce fel de chenar trebuie afișat.
Sunt permise următoarele valori:
dotted (punctat) - Definește un chenar (border) punctat.
dashed - Definește o bordură (border) punctată.
solid - Definește o bordură (border) solidă.
double (dublu) - Definește o bordură (border) dublă.
groove - Definește un chenar cu caneluri 3D. Efectul depinde de valoarea culorii bordurii (border-color).
ridge - Definește un chenar (border) ridicat 3D. Efectul depinde de valoarea culorii bordurii (border-color).
inset - Definește un chenar (border) de inserție 3D. Efectul depinde de valoarea culorii bordurii (border-color).
outset - Definește un chenar (border) de declanșare 3D. Efectul depinde de valoarea culorii bordurii (border-color).
none - Nu definește nici o frontieră (border).
hidden (ascuns) - definește un chenar (border) ascuns.
Proprietatea border-style poate avea de la una până la patru valori (pentru top border, right border, bottom border, left border).
Niciuna dintre celelalte proprietăți CSS border descrise mai jos nu va avea NICIUN efect, decât dacă este setată proprietatea border-style!
Lățimea marginilor CSS (CSS Border Width)
Proprietatea border-width specifică lățimea celor patru chenare.
Lățimea poate fi setată ca o dimensiune specifică (în px, pt, cm, em, etc.) sau folosind una dintre cele trei valori predefinite: subțire, medie sau groasă (thin, medium, thick.).
Proprietatea border-width poate avea de la una până la patru valori (pentru marginea superioară, granița dreaptă, limita de jos și marginea din stânga/ top border, right border, bottom border, left border).
CSS Border Color
Proprietatea border-color este utilizată pentru a seta culoarea celor patru chenare.
Culoarea poate fi setată de:
name - Specificați un nume de culoare, cum ar fi „red”.
Hex - Specificați o valoare hexagonală, cum ar fi „# ff0000”.
RGB - Specificați o valoare RGB, cum ar fi „rgb (255,0,0)”.
transparent.
Proprietatea border-color poate avea de la una până la patru valori (pentru marginea de sus, marginea dreaptă, limita de jos și marginea din stânga/top border, right border, bottom border, left border).Dacă border-color nu este setată, moștenește culoarea elementului.
CSS Border - Individual Sides
Din exemplele de mai sus, ați văzut că este posibil să specificați o frontieră diferită pentru fiecare parte.
În CSS, există, de asemenea, proprietăți pentru specificarea fiecărui chenar (sus, dreapta, jos și stânga/top, right, bottom, left).
Dacă proprietatea border-style are patru valori:
border-style: punctat dublu punctat solid.
top border este punctat.
right border este solid.
bottom border este dublu.
left border este punctat.
Dacă proprietatea border-style are trei valori:border-style: dublu solid punctat.
top border este punctat.
right și left borders sunt solide.
bottom border este dublu.
Dacă proprietatea border-style are două valori:
border-style: solid punctat.
top și bottom borders sunt punctate.
right și left borders sunt solide.
Dacă proprietatea border-style are o valoare:
border-style: punctat.
toate cele patru granițe sunt punctate.
Proprietatea border-style este folosită în exemplul de mai sus. Cu toate acestea, funcționează, de asemenea, cu border-width și border-color.
CSS Border - Proprietatea Shorthand
După cum puteți vedea din exemplele de mai sus, există multe proprietăți de luat în considerare atunci când aveți de-a face cu frontierele.
Pentru a scurta codul, este de asemenea posibil să se specifice toate proprietățile de frontieră individuale într-o singură proprietate.
Proprietatea de frontieră (border) este o proprietate shorthand pentru următoarele proprietăți individuale de frontieră:
border-width
border-style (required)
border-color
Frontierele rotunjite CSS (CSS Rounded Borders).
Proprietatea border-radius este utilizată pentru a adăuga borduri rotunjite la un element.
Toate proprietățile top border într-o singură declarație.
Acest exemplu demonstrează o proprietate shorthand pentru setarea tuturor proprietăților pentru top border într-o singură declarație.
Setați stilul marginii de jos (bottom border).
Acest exemplu demonstrează cum să setați stilul marginii de jos (bottom border).
Setați lățimea marginii din stânga (left border).
Acest exemplu demonstrează modul de setare a lățimii marginii din stânga (left border).
Setați culoarea celor patru chenare (borders).
Acest exemplu demonstrează cum să setați culoarea celor patru chenare. Poate avea de la una la patru culori.
Setați culoarea marginii drepte (right border).
Acest exemplu demonstrează cum să setați culoarea marginii drepte (right border).
border Setează toate proprietățile de frontieră într-o singură declarație
border-bottom Setează toate proprietățile frontierei de jos într-o singură declarație
border-bottom-color Setează culoarea marginii de jos
border-bottom-style Setează stilul marginii de jos
border-bottom-width Setează lățimea marginii de jos
border-color Setează culoarea celor patru chenare
border-left Stabilește toate proprietățile frontierei din stânga într-o singură declarație
border-left-color Setează culoarea marginii din stânga
border-left-style Setează stilul chenarului din stânga
border-left-width Setează lățimea marginii din stânga
border-radius Setează toate cele patru chenare - * - proprietăți ale razei pentru colțurile rotunjite
border-right Setează toate proprietățile de frontieră dreaptă într-o singură declarație
border-right-color Setează culoarea marginii drepte
border-right-style Setează stilul chenarului drept
border-right-width Setează lățimea marginii drepte
border-style Setează stilul celor patru chenare
border-top Setează toate proprietățile de frontieră de sus într-o singură declarație
border-top-color Setează culoarea marginii superioare
border-top-style Setează stilul chenarului superior
border-top-width Setează lățimea marginii superioare
border-width Setează lățimea celor patru chenare

CSS Margini

Proprietățiile CSS margin sunt utilizate pentru a crea spațiu în jurul elementelor, în afara oricărui chenar definit.
Cu CSS, aveți control complet asupra marginilor. Există proprietăți pentru setarea marginii pentru fiecare parte a unui element (sus, dreapta, jos și stânga/top, right, bottom, left).
Margin - Individual Sides
CSS are proprietăți pentru specificarea marginii pentru fiecare parte a unui element: margin-top, margin-right, margin-bottom, margin-left.
Toate proprietățile marginii pot avea următoarele valori:
auto - browserul calculează marginea.
length  - specifică o margine în px, pt, cm etc.
% - specifică o margine în% din lățimea elementului care conține.
inherit- specifică faptul că marginea ar trebui să fie moștenită de la elementul părinte. Valorile negative sunt permise.
Setați margini diferite pentru toate cele patru laturi ale unui element <p>.
Pentru a scurta codul, este posibil să specificați toate proprietățile marginii într-o singură proprietate.
Proprietatea margin este o proprietate shorthand pentru următoarele proprietăți margin individuale: margin-top, margin-right, margin-bottom, margin-left.
Dacă proprietatea marjei are patru valori:
margin: 25px 50px 75px 100px;
top margin este 25px
right margin este 50px
bottom margin este 75px
left margin este 100px
Dacă proprietatea margin are trei valori:
margin: 25px 50px 75px;
top margin este de 25px.
right și  left margins sunt de 50px.
bottom margin este de 75px.
Dacă proprietatea margin are două valori:
margin: 25px 50px;
top și bottom margins sunt de 25px
right și left margins sunt de 50px
Dacă proprietatea margin are o valoare:
margin: 25px;
toate cele patru margini sunt de 25px
Valoarea auto (The auto Value)
Puteți seta proprietatea marginii ca automat (auto) să centreze orizontal elementul din containerul său.
Elementul va prelua apoi lățimea specificată, iar spațiul rămas va fi împărțit în mod egal între marginile din stânga și cea din dreapta.
Folosiți margin: auto.
Valoarea inherit (The inherit Value).
Acest exemplu permite ca marginea stângă a elementului <p class = "ex1"> să fie moștenită de la elementul părinte (<div>).
Margin Collapse
Marginile superioare și inferioare ale elementelor sunt uneori prăbușite într-o singură margine care este egală cu cea mai mare dintre cele două margini.
Acest lucru nu se întâmplă pe marginile din stânga și din dreapta! Doar marginile de sus și de jos!
Elementul <h1> are marginea de jos de 50px iar elementul <h2> are marginea de sus setată la 20px.
Simțul comun pare să sugereze că marginea verticală dintre <h1> și <h2> ar fi în total 70px (50px + 20px). Dar din cauza colapsului marginii, marginea reală ajunge să fie de 50px.
margin - Proprietate shorthand pentru setarea proprietăților marginii într-o singură declarație.
margin-bottom - Setează marginea de jos a unui element.
margin-left - Setează marginea stângă a unui element.
margin-right - Setează marginea dreaptă a unui element.
margin-top - Setează marginea superioară a unui element.

CSS Padding

Proprietățiile CSS padding sunt utilizate pentru a genera spațiu în jurul conținutului unui element, în interiorul oricărui chenar definit.
Cu CSS, aveți un control complet asupra padding- ului. Există proprietăți pentru setarea padding-ului pentru fiecare parte a unui element (sus, dreapta, jos și stânga/top, right, bottom, left).
Padding - Individual Sides
CSS are proprietăți pentru specificarea padding- ului pentru fiecare parte a unui element: padding-top, padding-right, padding-bottom, padding-left .
Toate proprietățile padding pot avea următoarele valori:
length - Specifică o căptușire în px, pt, cm etc.
% - Specifică un padding în % din lățimea elementului care îl conține.
inherit - Specifică faptul că padding-ul ar trebui să fie moștenit de la elementul părinte.
Valorile negative nu sunt permise.
Padding - Proprietatea Shorthand
Pentru a scurta codul, este posibil să specificați toate proprietățiile padding într-o singură proprietate.
Proprietatea padding este o proprietate shorthand pentru următoarele proprietăți individuale padding: padding-top, padding-right, padding-bottom, padding-left
Dacă proprietatea padding are patru valori:
padding: 25px 50px 75px 100px;
top padding este de 25px
right padding este de 50px
bottom padding este de 75px
left padding este de 100px
Dacă proprietatea padding are trei valori:
padding: 25px 50px 75px;
top padding este de 25px
right și left paddings sunt de 50px
bottom padding este de 75px
Dacă proprietatea padding are două valori:
padding: 25px 50px;
top și bottom paddings sunt de 25px
right și left paddings sunt de 50px
Dacă proprietatea padding are o valoare:
padding: 25px;
toate cele patru garnituri sunt de 25px
Padding și elementul width
Proprietatea CSS width specifică lățimea zonei de conținut a elementului. Zona de conținut este porțiunea din interiorul padding-ului, border și marginea unui element (modelul box).
Deci, dacă un element are o lățime specificată, padding-ul adăugat la acel element va fi adăugat la lățimea totală a elementului. Acesta este adesea un rezultat nedorit.
Pentru a menține lățimea la 300px, indiferent de cantitatea de padding, puteți utiliza proprietatea box-sizing. Acest lucru face ca elementul să-și mențină lățimea; dacă măriți padding-ul, spațiul de conținut disponibil va scădea.
Utilizați proprietatea box-sizing pentru a păstra lățimea la 300px, indiferent de cantitatea de padding.
Setați left padding
Acest exemplu demonstrează modul de setare a left padding-ului unui element <p>.
Setați right padding
Acest exemplu demonstrează cum să setați right padding-ul unui element <p>.
Setați top padding
Acest exemplu demonstrează modul de setare a top padding-ului unui element <p>.
Setați bottom padding
Acest exemplu demonstrează modul de setare a bottom padding-ului unui element <p>.
padding - O proprietate shorthand pentru setarea tuturor proprietăților de umplere într-o singură declarație.
padding-bottom - Setează bottom padding-ul unui element.
padding-left - Stabilește left padding-ul unui element.
padding-right - Setează right padding-ul unui element.
padding-top - Setează top padding-ul unui element.

CSS Height și Width

Proprietățiile height și width sunt utilizate pentru a seta înălțimea și lățimea unui element.
Proprietățiile height și width nu includ padding, borders sau margins. Stabilește înălțimea / lățimea (height/width) zonei din interiorul padding-ului, border-ului și marginii elementului.
Valori CSS înălțime / lățime (height/width)
Proprietățiile de înălțime și lățime (height/width) pot avea următoarele valori:
auto - Aceasta este implicită. Browserul calculează înălțimea și lățimea (height/width).
lenght - Definește înălțimea / lățimea (height/width) în px, cm etc.
% - Definește înălțimea / lățimea (height/width) în procente din blocul conținut.
inițial - Setează înălțimea / lățimea (height/width) la valoarea implicită.
inherit - Înălțimea / lățimea (height/width) vor fi moștenite de la valoarea sa parentală.
Nu uitați că proprietățiile de înălțime și lățime nu includ padding, borders sau margins! Ei setează înălțimea / lățimea zonei din interiorul paddingu-ului, border-ului și marginii elementului!
Setarea lățimii maxime (max-width).
Proprietatea max-width este utilizată pentru a seta lățimea maximă a unui element.
Lățimea maximă (max-width) poate fi specificată în valori de lungime, cum ar fi px, cm, etc., sau în procente (%) din blocul conținut sau setat pe niciunul (acesta este implicit. Înseamnă că nu există o lățime maximă).
Problema cu <div> de mai sus apare atunci când fereastra browserului este mai mică decât lățimea elementului (500px). Browserul apoi adaugă o pagină de defilare orizontală la pagină.
Folosind în schimb această lățime maximă (max-width), în această situație, veți îmbunătăți gestionarea browserului de la ferestrele mici.
Trageți fereastra browserului la o lățime mai mică de 500px, pentru a vedea diferența dintre cele două div-uri!
height - Setează înălțimea unui element.
max-height - Setează înălțimea maximă a unui element.
max-width - Setează lățimea maximă a unui element.
min-height - Setează înălțimea minimă a unui element.
min-width - Setează lățimea minimă a unui element.
width - Setează lățimea unui element.

CSS Box Model

Toate elementele HTML pot fi considerate casete (boxes). În CSS, termenul „model de cutie”(box model) este utilizat atunci când vorbim despre design și aspect.
Modelul CSS box este în esență o cutie care se înfășoară în jurul fiecărui element HTML. Este format din: margini, borders, padding și conținutul real.
Content - Conținutul căsuței, unde apar text și imagini.
Padding - Șterge o zonă din jurul conținutului. Padding este transparent.
Border - O graniță care se întinde pe padding și content.
Margin - Șterge o zonă în afara graniței. Marginea este transparentă
.Modelul casetei (box model) ne permite să adăugăm un chenar în jurul elementelor și să definim spațiul dintre elemente.
Lățimea și înălțimea unui element (Width and Height of an Element).
Pentru a seta corect lățimea și înălțimea (width și height) unui element în toate browserele, trebuie să știți cum funcționează modelul casetei (box model).

CSS Outline

Un outline este o linie care este desenată în jurul elementelor, în afara granițelor (borders), pentru a face ca elementul să „iasă în evidență”.
CSS are următoarele proprietăți outline (contur): outline-style, outline-color, outline-width, outline-offset, outline.
Conturul (outline) diferă de granițe (borders)! Spre deosebire de graniță (border), conturul (outline) este tras în afara graniței elementului și poate suprapune alt conținut. De asemenea, conturul (outline) NU este o parte din dimensiunile elementului; lățimea și înălțimea (height și weight) totală a elementului nu este afectată de lățimea conturului.
CSS Outline Style.
Proprietatea outlyne style specifică stilul conturului și poate avea una dintre următoarele valori:
dotted (punctat) - Definește un contur punctat.
dashed (marcat) - Definește un contur discret.
solid - Definește un contur solid.
double (dublu) - Definește un contur dublu.
groove (canelură) - Definește un contur în canelură 3D.
ridge - Definește un contur 3D ridged.
inset - Definește un contur de inserție 3D.
outset - Definește un contur de declanșare 3D.
none - Nu definește contur.
hidden (ascuns) - Definește un contur ascuns.
Niciuna dintre celelalte proprietăți outline nu va avea niciun efect, cu excepția cazului în care proprietatea în stil outline este setată!
CSS Outline Color.
Proprietatea CSS outline-color este utilizată pentru a seta culoarea conturului.
Culoarea poate fi setată de:
name - Specificați un nume de culoare, cum ar fi „red”.
RGB - Specificați o valoare RGB, cum ar fi „rgb (255,0,0)”.
Hex - Specificați o valoare hexagonală, cum ar fi „# ff0000”.
invert - Realizează o inversare a culorii (care asigură că conturul este vizibil, indiferent de fundalul culorii).
CSS Outline Width.
Proprietatea outline-width specifică lățimea conturului și poate avea una dintre următoarele valori:
thin (subțire) - de obicei 1px.
medium (mediu) - de obicei 3px.
thick (gros) - de obicei 5px.
O dimensiune specifică (în px, pt, cm, em, etc).
CSS Outline - Proprietatea Shorthand
Proprietatea outline este o proprietate shorthand pentru setarea următoarelor proprietăți outline individuale: outline-width, outline-style (required), outline-color.
CSS Outline Offset
Proprietatea outline-offset adaugă spațiu între un outline și edge/ border unui element. Spațiul dintre un element și conturul său este transparent.
Proprietățiile CSS Outline: outline, outline-color, outline-offset, outline-style, outline-width.
outline - O proprietate shorthand pentru setarea contur-lățime, stil contur și contur-culoare într-o singură declarație.
outline-color - Setează culoarea unui contur.
outline-offset - Specifică spațiul dintre un contur și marginea sau marginea unui element.
outline-style - Setează stilul unui contur.
outline-width - Setează lățimea unui contur.

CSS Text

Proprietatea de culoare este utilizată pentru a seta culoarea textului. Culoarea este specificată de:
un nume de culoare - ca „roșu”
o valoare HEX - ca „# ff0000”
o valoare RGB - ca „rgb (255,0,0)”
Consultați CSS Color Values pentru o listă completă a valorilor de culoare posibile.
Culoarea implicită a textului pentru o pagină este definită în selectorul body.
Aliniere text (Text Alignment).
Proprietatea text-align este utilizată pentru a seta alinierea orizontală a unui text.
Un text poate fi aliniat la stânga sau la dreapta, centrat sau justificat (left sau right, centered sau justified).
Când proprietatea de aliniere a textului este „justify”, fiecare linie este întinsă astfel încât fiecare linie să aibă lățimea egală, iar marginile stânga și dreapta sunt drepte (ca în reviste și ziare).
Decorarea textului (Text Decoration).
Proprietatea text-decoration este utilizată pentru a seta sau elimina decorațiunile din text.
Valoarea text-decoration: none; este adesea folosit pentru a elimina sublinierile din link-uri.
Nu este recomandat să subliniați textul care nu este o legătură, deoarece acest lucru încurcă cititorul.
Transformarea textului.
Proprietatea text-transform este utilizată pentru a specifica litere mari și minuscule (uppercase sau lowercase) într-un text.
Poate fi folosit pentru a transforma totul în litere mari sau minuscule (uppercase sau lowercase) sau pentru a valorifica prima literă a fiecărui cuvânt.
Indentare text (Text Indentation).
Proprietatea text-indent este utilizată pentru a specifica indentarea primei linii a unui text.
Spațiul dintre litere (Letter Spacing)
Proprietatea de spațiere a literelor (letter-spacing) este utilizată pentru a specifica spațiul dintre caracterele unui text.
Înălţimea liniei (Line Height).
Proprietatea line-height este utilizată pentru a specifica spațiul dintre linii.
Direcția textului (Text Direction).
Proprietatea direction este utilizată pentru a schimba direcția textului unui element.
Distanțarea cuvintelor (Word Spacing)
Proprietatea word-spacing a cuvintelor este utilizată pentru a specifica spațiul dintre cuvintele dintr-un text.
color - Setează culoarea textului.
direction -  Specifică direcția textului / direcția de scriere.
letter-spacing - Crește sau scade spațiul dintre caractere dintr-un text.
line-height - Setează înălțimea liniei.
text-align - Specifică alinierea orizontală a textului.
text-decoration - Specifică decorația adăugată la text.
text-indent - Specifică indentarea primei linii dintr-un bloc de text.
text-shadow - Specifică efectul umbre adăugat textului.
text-transform - Controlează capitalizarea textului.
text-overflow - Specifică modul în care conținutul revărsat care nu este afișat trebuie semnalat utilizatorului.
unicode-bidi - Se folosește împreună cu proprietatea de direcție pentru a seta sau returna dacă textul ar trebui să fie anulat pentru a accepta mai multe limbi din același document.
vertical-align - Setează alinierea verticală a unui element.
white-space - Specifică modul în care este gestionat spațiul alb din interiorul unui element.
word-spacing - Crește sau scade spațiul dintre cuvinte dintr-un text.

CSS Fonturi

Proprietățiile fontului CSS definesc font family, boldness, size și style of a text.
Familii de fonturi CSS (CSS Font Families).
În CSS, există două tipuri de nume de fonturi:
generic family - un grup de familii de fonturi cu aspect similar (cum ar fi „Serif” sau „Monospace”).
font family - o familie de fonturi specifică (cum ar fi „Times New Roman” sau „Arial”).
Font Family.
Familia de fonturi a unui text este setată cu proprietatea font-family.
Proprietatea font-family ar trebui să dețină mai multe nume de font ca sistem „fallback”. Dacă browserul nu acceptă primul font, încearcă următorul font și așa mai departe.
Începeți cu fontul dorit și terminați cu o familie generică (generic family), pentru a permite browserului să aleagă un font similar în familia generică (generic family), dacă nu sunt disponibile alte fonturi.
Dacă numele unei familii de fonturi este mai mult de un cuvânt, acesta trebuie să fie între ghilimele, cum ar fi: „Times New Roman”.
Mai multe familii de fonturi sunt specificate într-o listă separată de virgule.
Stilul fontului (Font Style)
Proprietatea font-style este utilizată mai ales pentru a specifica textul italic.
Această proprietate are trei valori:
normal - Textul este afișat normal.
italic - Textul este afișat cu caractere italice.
oblique - Textul este „aplecat” (oblic este foarte similar cu italic, dar mai puțin susținut).
Proprietatea font-size stabilește dimensiunea textului.
Posibilitatea de a gestiona dimensiunea textului este importantă în proiectarea web. Cu toate acestea, nu ar trebui să utilizați ajustări de dimensiune a fontului pentru a face ca paragrafele să arate ca titluri sau rubricile să pară paragrafe.
Utilizați întotdeauna etichetele HTML adecvate, cum ar fi <h1> - <h6> pentru titluri și <p> pentru paragrafe.
Valoarea font-size poate fi o dimensiune absolută sau relativă.
Dimensiune absolută:
Setează textul la o dimensiune specificată.
Nu permite utilizatorului să modifice dimensiunea textului în toate browserele (greșit din motive de accesibilitate).
Dimensiunea absolută este utilă atunci când dimensiunea fizică a ieșirii este cunoscută.
Mărime relativă:
Setează dimensiunea în raport cu elementele din jur.
Permite unui utilizator să modifice dimensiunea textului în browsere.
Dacă nu specificați o dimensiune a fontului, dimensiunea implicită pentru textul normal, cum ar fi alineatele, este 16px (16px = 1em).
Setarea dimensiunii fontului cu pixeli.
Setarea dimensiunii textului cu pixeli vă oferă un control complet asupra dimensiunii textului.
Dacă utilizați pixeli, puteți utiliza în continuare zoom tool pentru a redimensiona întreaga pagină.
Setați dimensiunea fontului cu Em
Pentru a permite utilizatorilor să redimensioneze textul (în meniul browserului), mulți dezvoltatori folosesc em în loc de pixeli.
Unitatea de dimensiuni em este recomandată de W3C.
1em este egal cu dimensiunea curentă a fontului. Dimensiunea implicită a textului în browsere este 16px. Deci, dimensiunea implicită de 1em este 16px.
Mărimea poate fi calculată de la pixeli la em folosind această formulă: pixeli / 16 = em.
Font Weight
Proprietatea font-weight specifică greutatea unui font:
Responsive Font Size
Mărimea textului poate fi setată cu o unitate vw, ceea ce înseamnă „viewport width”.
Astfel dimensiunea textului va urma dimensiunea ferestrei browserului:
Font Variant
Proprietatea font-variant specifică dacă un text ar trebui să fie afișat sau nu într-un font cu caractere mici.
Într-un font cu caractere mici, toate literele mici sunt convertite în litere mari. Cu toate acestea, literele majuscule convertite apar cu o dimensiune de font mai mică decât literele majuscule originale din text.
font - Setează toate proprietățile fontului într-o singură declarație.
font-family - Specifică familia de fonturi pentru text.
font-size - Specifică dimensiunea fontului textului.
font-style - Specifică stilul de font pentru text.
font-variant - Specifică dacă un text trebuie să fie afișat sau nu într-un font cu caractere mici.
font-weight - Specifică greutatea unui font.

CSS Icons

Cum se adaugă icoane
Cel mai simplu mod de a adăuga o pictogramă pe pagina dvs. HTML, este cu o bibliotecă de pictograme, cum ar fi Font Awesome.
Adăugați numele clasei de pictograme specificate la orice element HTML inline (cum ar fi <i> sau <span>).
Toate pictogramele din bibliotecile cu pictograme de mai jos, sunt vectori scalabili care pot fi personalizați cu CSS (dimensiune, culoare, umbră etc.)
Font Awesome Icons
Pentru a utiliza pictogramele Font Awesome, accesați fontawesome.com, conectați-vă și obțineți un cod pe care să îl adăugați în secțiunea <head> a paginii dvs. HTML:
<script src = "https://kit.fontawesome.com/yourcode.js"> </script>.
Bootstrap Icons.
Pentru a utiliza glificile Bootstrap, adăugați următoarea linie în secțiunea <head> a paginii dvs. HTML:
<link rel = "stylesheet" href = "https://maxcdn.bootstrapcdn.com/bootstrap/3.3.7/css/bootstrap.min.css">.
Bootstrap Icons.
Pentru a utiliza glificile Bootstrap, adăugați următoarea linie în secțiunea <head> a paginii dvs. HTML:
<link rel = "stylesheet" href = "https://maxcdn.bootstrapcdn.com/bootstrap/3.3.7/css/bootstrap.min.css">.

CSS Liste

În HTML, există două tipuri principale de liste:
liste neordonate (<ul>) - articolele din listă sunt marcate cu buline.
liste ordonate (<ol>) - elementele din listă sunt marcate cu numere sau litere.
Proprietățiile listei CSS vă permit să:
Setați markeri de articole de listă diferite pentru liste ordonate.
Setați markeri de articole de listă diferite pentru liste neordonate.
Setați o imagine ca marker a elementelor din listă.
Adăugați culori de fundal la liste și elemente de listă.
Different List Item Markers
Proprietatea list-style-type specifică tipul markerului de element de listă.
O imagine ca marker element de listă
Proprietatea list-style-image specifică o imagine ca marker al elementului de listă.
Poziționează marcatorii de elemente de listă (Position The List Item Markers)
Proprietatea list-style-position specifică poziția marcatorilor de elemente de listă (puncte glonț).
"list-style-position: outside;" - înseamnă că punctele glonț se vor afla în afara articolului din listă. Începutul fiecărei linii a unui element de listă va fi aliniat vertical. Aceasta este implicită.
"list-style-position: inside;" - înseamnă că punctele glonț vor fi în interiorul articolului din listă. Deoarece face parte din elementul listei, acesta va face parte din text și va împinge textul la început.
Eliminați setările implicite
Proprietatea list-style-type:none poate fi utilizată pentru a elimina markerele / gloanțele. Rețineți că lista are, de asemenea, margin și padding implicite. Pentru a elimina acest lucru, adăugați margin: 0 și padding: 0 până la <ul> sau <ol>.
Listă - Proprietatea Shorthand
Proprietatea list-style este o proprietate de tip shorthand. Este utilizat pentru a seta toate proprietățile listei într-o singură declarație.
Când utilizați proprietatea shorthand, ordinea valorilor proprietății este:
list-style-type - (dacă este specificată o imagine-list-style-image, valoarea acestei proprietăți va fi afișată dacă imaginea din anumite motive nu poate fi afișată)
list-style-position - (specifică dacă markerii elementelor de listă trebuie să apară în interiorul sau în afara fluxului de conținut)
list-style-image (specifică o imagine ca marker pentru elementele de listă)
Dacă una din valorile proprietății de mai sus lipsește, valoarea implicită pentru proprietatea lipsă va fi introdusă, dacă există.
Styling List With Colors.
Putem, de asemenea, stiliza listele cu culori, pentru a le face să pară ceva mai interesante.
Orice lucru adăugat la eticheta <ol> sau <ul>, afectează întreaga listă, în timp ce proprietățile adăugate la eticheta <li> vor afecta elementele listei individuale.
list-style Setează toate proprietățile pentru o listă într-o singură declarație.
list-style-image Specifică o imagine ca marker de listă.
list-style-position Specifică poziția markerilor elementelor din listă (puncte glont).
list-style-type Specifică tipul markerului de listă.

CSS Tabele

Aspectul unui tabel HTML poate fi îmbunătățit mult cu CSS.
Bordurile tabelelor
Pentru a specifica bordurile tabelelor în CSS, utilizați proprietatea border.
Reduceți marginile tabelului (Collapse Table Borders)
Proprietatea border-collapse stabilește dacă bordurile tabelului trebuie să fie prăbușite într-un singur chenar:
Dacă doriți doar un chenar în jurul tabelului, specificați numai proprietatea border pentru <tabel>.
Lățimea și înălțimea tabelului (Table Width and Height)
Lățimea și înălțimea (width și height) unui tabel sunt definite prin proprietățiile de lățime și înălțime.
Aliniere orizontală (Horizontal Alignment)
Proprietatea de aliniere text stabilește alinierea orizontală (cum ar fi stânga, dreapta sau centrul) conținutului în <th> sau <td>.
În mod implicit, conținutul elementelor <th> sunt aliniate în centru și conținutul elementelor <td> sunt aliniate la stânga.
Aliniere verticală (Vertical Alignment)
Proprietatea vertical-align stabilește alinierea verticală (cum ar fi partea superioară, inferioară sau mijlocie) a conținutului în <th> sau <td>.
În mod implicit, alinierea verticală a conținutului dintr-un tabel este mijlocie (atât pentru elementele <th> cât și pentru <td>).
Table Padding
Pentru a controla spațiul dintre graniță și conținutul dintr-un tabel, utilizați proprietatea padding pentru elementele <td> și <th>.
Horizontal Dividers
Adăugați proprietatea border-bottom la <th> și <td> pentru horizontal dividers.
Hoverable Table
Utilizați selectorul :hover pe <tr> pentru a evidenția rândurile de tabel cu mouse over.
Striped Tables
Pentru tabele cu dungi zebră (zebra-striped tables), utilizați selecția nth-child() și adăugați o culoare de fundal la toate rândurile de tabele uniforme (sau impare).
Culoarea tabelului (Table Color)
Tabel responsiv (Responsive Table)
Un tabel responsiv va afișa o bară de defilare orizontală dacă ecranul este prea mic pentru a afișa întregul conținut.
Adăugați un element de container (cum ar fi <div>) cu overflow-x: auto în jurul elementului <table> pentru a face să răspundă.
În OS X Lion (pe Mac), barele de defilare sunt ascunse în mod implicit și sunt afișate doar atunci când sunt utilizate (chiar dacă „overflow: scroll” este setat).
Proprietățiile tabelului CSS:
border - Setează toate proprietățile de frontieră într-o singură declarație
border-collapse - Specifică dacă granițele tabelelor trebuie sau nu prăbușite
border-spacing - Specifică distanța dintre marginile celulelor adiacente
caption-side- Specifică amplasarea unei legi de tabel
empty-cells - Specifică dacă se afișează sau nu margini și fundal pe celulele goale dintr-un tabel
table-layout - Setează algoritmul de dispunere care va fi utilizat pentru o tabelă

CSS Display

Layout CSS - Proprietatea display
Proprietatea display este cea mai importantă proprietate CSS pentru controlul aspectului.
Proprietatea display
Proprietatea display specifică dacă / cum este afișat un element.
Fiecare element HTML are o valoare de afișare implicită în funcție de tipul de element. Valoarea implicită a afișajului pentru majoritatea elementelor este block sau inline.
Elemente la nivel de block (Block-level Elements)
Un element la nivel de block (block-level element) pornește întotdeauna pe o nouă linie și ocupă toată lățimea disponibilă (se întinde spre stânga și spre dreapta, cât poate).
Exemple de elemente la nivel de block (block-level element): <div>, <h1> - <h6>, <p>, <form>, <header>, <footer>, <section>.
Elemente în linie (Inline Elements)Un element inline nu pornește de pe o nouă linie și ocupă doar lățimea necesară.
Acesta este un element <span> inline din interiorul unui paragraf.
Exemple de elemente inlinie: <span>, <a>, <img>.
Display: none;
Display: none; este utilizat în mod obișnuit cu JavaScript pentru a ascunde și a arăta elementele fără a le șterge și recrea.
Elementul <script> folosește display: none; ca implicit.
Înlocuire Valoare implicită a afișajului
După cum am menționat, fiecare element are o valoare de afișare implicită. Cu toate acestea, puteți trece peste acest lucru.
Modificarea unui element inline într-un element de block, sau invers, poate fi utilă pentru ca pagina să arate într-un mod specific și să respecte în continuare standardele web.
Un exemplu obișnuit este crearea de elemente inline <li> pentru meniurile orizontale.
Setarea proprietății de afișare (display) a unui element modifică doar modul în care este afișat elementul, NU ce fel de element este. Deci, un element inline cu display: block; nu este permis să aibă alte elemente de block în interiorul său.
crearea de elemente inline <li> pentru meniurile orizontale.
afișare elemente <span> ca elemente de block.
afișare elemente <a> ca elemente de block.
Ascunde un element - display:none sau visibility:hidden?
Ascunderea unui element se poate face prin setarea proprietății dispaly la none. Elementul va fi ascuns, iar pagina va fi afișată ca și cum elementul nu este acolo.
visibility:hidden; ascunde de asemenea un element.
Cu toate acestea, elementul va ocupa totuși același spațiu ca înainte. Elementul va fi ascuns, dar afectează în continuare aspectul.
Proprietăți CSS de afișare / vizibilitate:
display - Specifică modul în care trebuie afișat un element.
visibility - Specifică dacă un element trebuie să fie vizibil sau nu.

CSS max-width

CSS Layout - width și max-width. 
Utilizarea width, max-width și margin: auto;
Așa cum am menționat în capitolul precedent; un element la nivel de block (block-level element) ocupă întotdeauna întreaga lățime disponibilă (se întinde spre stânga și spre dreapta, cât poate).
Setarea lățimii (width) unui element la nivel de bloc (block-level element)  va împiedica întinderea sa până la marginile containerului său. Apoi, puteți seta marginile la auto, pentru a centra orizontal elementul în containerul său. Elementul va prelua lățimea specificată, iar spațiul rămas va fi împărțit în mod egal între cele două margini.
Problema cu <div> de mai sus apare atunci când fereastra browserului este mai mică decât lățimea elementului. Browserul apoi adaugă o pagină de defilare orizontală la pagină.
Folosind în schimb această lățime maximă (max-width), în această situație, veți îmbunătăți gestionarea browserului de la ferestrele mici. Acest lucru este important atunci când faceți un site utilizabil pe dispozitive mici.

CSS Position

CSS Layout -  Proprietatea position
Proprietatea position specifică tipul metodei de poziționare utilizate pentru un element (static, relativ, fix, absolut sau lipicios/static, relative, fixed, absolute sau sticky).
Elementele sunt apoi poziționate folosind proprietățiile de sus, de jos, de stânga și de dreapta (top, bottom, left, și right). Cu toate acestea, aceste proprietăți nu vor funcționa decât dacă proprietatea position este setată prima. De asemenea, funcționează diferit în funcție de valoarea poziției.
position: static; (poziție: static)
Elementele HTML sunt poziționate static în mod implicit.
Elementele poziționate static nu sunt afectate de proprietățile de sus, de jos, de stânga și de dreapta.
Un element cu position: static; (poziție: static) nu este poziționat într-un mod special; este poziționat întotdeauna în funcție de fluxul normal al paginii.
Element cu position: relative; (poziție: relativă;)
Un element cu position: relative; (poziție: relativă;) este poziționat în raport cu poziția normală.
Setarea proprietățiilor de sus, dreapta, jos și stânga a unui element relativ poziționat (relatively-positioned element) va face ca acesta să fie ajustat departe de poziția normală. Alt conținut nu va fi ajustat pentru a se încadra în niciun spațiu lăsat de element.
Elementul cu position: fixed; (poziție: fix;)
Un element cu position: fixed; (poziție: fix;) este poziționat în raport cu afișajul, ceea ce înseamnă că acesta rămâne întotdeauna în același loc, chiar dacă pagina este defilată. Proprietățile de sus, dreapta, jos și stânga sunt utilizate pentru poziționarea elementului.
Un element fix nu lasă un gol în pagina în care ar fi fost localizat în mod normal.
Elementul cu position: absolute; (poziție: absolută;)
Un element cu position: absolute; (poziție: absolută;) este poziționat în raport cu strămoșul cel mai apropiat poziționat (în loc de poziționat în raport cu vitrina, ca fix).
In orice caz; dacă un element poziționat absolut nu are strămoși poziționați, acesta folosește corpul documentului și se deplasează împreună cu derularea paginii.
Un element „poziționat” este unul a cărui poziție este orice, cu excepția staticii.
Elementul cu position: sticky; (poziție: lipicios;)
Un element cu position: sticky; (poziție: lipicios;) este poziționat în funcție de poziția de derulare a utilizatorului.
Un element lipicios (sticky) trece între relativ și fix, în funcție de poziția de defilare. Este poziționat relativ până când o poziție de offset dată este întâlnită în vitrină - apoi se „lipeste” în loc (ca poziția: fix).
Internet Explorer, Edge 15 și versiunile anterioare nu acceptă poziționarea sticky. Safari necesită un prefix -webkit- (vezi exemplul de mai jos). De asemenea, trebuie să specificați cel puțin una de sus, dreapta, jos sau stânga pentru ca poziționarea sticky să funcționeze.
În acest exemplu, elementul sticky se lipește în partea de sus a paginii (sus: 0), când atingeți poziția de defilare.
Elemente suprapuse (Overlapping Elements)
Când elementele sunt poziționate, se pot suprapune altor elemente.
Proprietatea indexului z specifică ordinea stivei unui element (care element trebuie plasat în fața sau în spatele celorlalte).
Un element poate avea o comandă a stivei pozitivă sau negativă.
Un element cu o ordine de stivă mai mare este întotdeauna în fața unui element cu o ordine de stivă mai mică.
Dacă două elemente poziționate se suprapun fără z - index specificat, elementul poziționat ultimul în codul HTML va fi afișat în partea de sus.
Poziționarea textului într-o imagine
Cum să poziționați textul peste o imagine.
Toate proprietățiile de poziționare CSS: bottom, clip, left, position, top, right, z-index. 
bottom - Setează marginea inferioară a marginii pentru o casetă poziționată
clip - Clipsează un element absolut poziționat
left - Setează marginea din stânga pentru o cutie poziționată
position - Specifică tipul de poziționare pentru un element
right - Setează marginea din dreapta pentru o cutie poziționată
top - Setează marginea superioară a marginii pentru o casetă poziționată
z-index - Setează ordinea stivei unui element

CSS Overflow

Proprietatea CSS overflow controlează ce se întâmplă cu conținutul prea mare pentru a se încadra într-o zonă.
CSS Overflow
Proprietatea de overflow specifică dacă trebuie să decupați conținutul sau să adăugați bare de defilare atunci când conținutul unui element este prea mare pentru a se încadra în zona specificată.
Proprietatea de overflow are următoarele valori:
visible (vizibil) - implicit. Depășirea nu este tăiată. Conținutul este redat în afara casetei elementului.
hidden (ascuns) - preaplinul este tăiat, iar restul conținutului va fi invizibil.
scroll (defilare) - overflow-ul este tăiat și este adăugată o bară de defilare pentru a vedea restul conținutului.
auto - Similar cu defilarea, dar adaugă bare de defilare doar atunci când este necesar.
Elementul overflow: visible (revărsat: vizibil)
În mod implicit, revărsarea este vizibilă (overflow: visible), ceea ce înseamnă că nu este tăiată și se redă în afara casetei elementului.
Elementul overflow: hidden (revărsat: ascuns)
Odată cu valoarea ascunsă (overflow: hidden), preluarea este tăiată, iar restul conținutului este ascuns.
Elementul overflow: scroll (revărsat: defilare)
Setând valoarea pentru a derula (overflow: scroll), revărsarea este decupată și este adăugată o bară de defilare pentru a derula în interiorul casetei. Rețineți că aceasta va adăuga o bară de defilare atât pe orizontală cât și pe verticală (chiar dacă nu aveți nevoie de ea).
Elementele overflow-x și overflow-y
Proprietățiile de overflow-x și overflow specifică dacă trebuie să schimbe overflow-ul de conținut doar orizontal sau și vertical (sau ambele):
overflow-x specifică ce trebuie făcut cu marginile stânga / dreapta ale conținutului.
overflow-y specifică ce trebuie făcut cu marginile de sus / de jos ale conținutului.
Toate proprietățiile CSS  de overflow:
overflow - Specifică ce se întâmplă dacă conținutul revărsă caseta unui element.
overflow-x - Specifică ce se poate face cu marginile stânga / dreapta ale conținutului dacă acesta revărsă zona de conținut a elementului.
overflow-y - Specifică ce trebuie făcut cu marginile de sus / de jos ale conținutului dacă acesta revărsă zona de conținut a elementului.

CSS Float

Proprietatea CSS float  specifică modul în care un element ar trebui să plutească (float).
Proprietatea CSS clear specifică ce elemente pot pluti  (float) lângă elementul șters și pe ce parte.
Proprietatea float
Proprietatea float este utilizată pentru poziționarea și formatarea conținutului, de ex. lăsați o imagine să plutească stânga spre text într-un container.
Proprietatea float poate avea una dintre următoarele valori:
left (stânga) - Elementul plutește în stânga containerului său.
right (dreapta) - Elementul plutește în dreapta containerului său.
none - Elementul nu plutește (va fi afișat acolo unde apare în text). Aceasta este implicită.
inherit (mostenire) - elementul moștenește valoarea float a părintelui său.
În cea mai simplă utilizare, proprietatea float poate fi utilizată pentru a înfășura text în jurul imaginilor.
Elementul float: right; (float: dreapta;).
Elementul float: left; (float: stânga;).
Elementul float: none;. 
Proprietatea clear
Proprietatea clear specifică ce elemente pot pluti (float) lângă elementul șters și pe ce parte.
Proprietatea clear poate avea una dintre următoarele valori:
none - Permite elemente plutitoare de ambele părți. Aceasta este implicită.
left (stânga) - Nu sunt permise elemente plutitoare în partea stângă.
right (dreapta) - Nu sunt permise elemente plutitoare în partea dreaptă.
both (ambele) - Nu sunt permise elemente plutitoare nici pe partea stângă, fie pe partea dreaptă.
inherit (mostenirea) - Elementul mosteneste valoarea clara a parintelui său.
Cel mai obișnuit mod de a utiliza proprietatea clear este după ce ați utilizat o proprietate float pe un element.
Când ștergeți floats, ar trebui să potriviți clear cu float: Dacă un element este float la stânga, atunci ar trebui să ștergeți la stânga. Elementul float va continua să plutească, dar elementul șters va apărea sub el pe pagina web.
The clearfix Hack
Dacă un element este mai înalt decât elementul care îl conține și este float, acesta se va „overflow” în afara containerului său.
overflow: auto clearfix  funcționează bine atâta timp cât sunteți în stare să păstrați controlul asupra margin-ului și a padding-ului (altfel puteți vedea bare de defilare). Totuși, noul clearfix hack however este mai sigur de utilizat și următorul cod este folosit pentru majoritatea paginilor web.
Grid of Boxes / Equal Width Boxes
Ce este box-sizing?
Puteți crea cu ușurință trei cutii plutitoare (floating boxes) una lângă alta. Cu toate acestea, când adăugați ceva care mărește lățimea fiecărei cutii (de exemplu, padding sau borders), caseta se va rupe. Proprietatea de dimensionare a cutiei ne permite să includem padding și border în lățimea totală (și înălțimea) a cutiei, asigurându-ne că padding rămâne în interiorul cutiei și că nu se rupe.
Grila casetelor poate fi de asemenea folosită pentru a afișa imagini side by side:
Cutii de înălțime egală (Equal Height Boxes)
Este bine dacă puteți garanta că casetele vor avea întotdeauna aceeași cantitate de conținut în ele. Dar de multe ori, conținutul nu este același. Dacă încercați exemplul de mai sus pe un telefon mobil, veți vedea că conținutul celei de-a doua cutii va fi afișat în afara casetei. Acesta este locul în care CSS3 Flexbox vine la îndemână - deoarece poate întinde automat cutiile pentru a fi la fel de lungă ca cea mai lungă casetă:
Flexbox nu este acceptat în Internet Explorer 10 sau în versiunile anterioare.
Meniu de navigatie (Navigation Menu)
Utilizați float cu o listă de hyperlinkuri pentru a crea un meniu orizontal.
Exemplu de dispunere web (Web Layout Example)
Este, de asemenea, obișnuit să faceți web layouts folosind proprietatea float.
Toate proprietățiile CSS float.
box-sizing Defineste modul în care se calculează lățimea și înălțimea unui element: trebuie să includă sau nu borduri
clear Specifica ce elemente pot pluti lângă elementul șters și pe ce parte
float Specifică modul în care un element trebuie să plutească
overflow Specifică ce se întâmplă dacă conținutul revărsă caseta unui element
overflow-x Specifică ce se poate face cu marginile stânga / dreapta ale conținutului dacă acesta revărsă zona de conținut a elementului
overflow-y Specifică ce trebuie făcut cu marginile de sus / de jos ale conținutului dacă acesta revărsă zona de conținut a elementului

CSS inline-block

The display: inline-block Value
În comparație cu display: inline, diferența majoră este aceea că display: inline-block permite să stabilească o lățime și o înălțime pe element.
De asemenea, cu display: inline-block, marginile de sus și de jos sunt respectate, dar cu display: inline nu sunt.
Față de display: block, diferența majoră este aceea că display: inline-block nu adaugă o pauză de linie după element, astfel încât elementul să poată sta lângă alte elemente.
Utilizarea inline-block pentru a crea legături de navigare. 
O utilizare obișnuită pentru display: inline-block este de a afișa elemente de listă pe orizontală în loc de vertical. 

CSS Align

CSS Layout - Aliniere orizontală și verticală
Elemente de aliniere de centru
Pentru a centra orizontal un element de block (cum ar fi <div>), utilizați margin: auto;
Setarea lățimii elementului îl va împiedica să se întindă până la marginile containerului său.
Elementul va prelua apoi lățimea specificată, iar spațiul rămas va fi împărțit în mod egal între cele două margini.
Notă: Alinierea la centru nu are efect dacă proprietatea lățimii nu este setată (sau setată la 100%).
Centrare aliniere text (Center Align Text)
Pentru a centra doar textul în interiorul unui element, utilizați text-align: center;
Centrați o imagine
Pentru a centra o imagine, setați marginea stângă și dreaptă pe auto și transformați-o într-un element block.
Aliniere stânga și dreapta - Folosire position
O metodă de aliniere a elementelor este utilizarea position: absolut ;:
Aliniere stânga și dreapta - Folosire float
O altă metodă pentru alinierea elementelor este utilizarea proprietății float.
Dacă un element este mai înalt decât elementul care îl conține și este float, acesta se va revărsa (overflow) în afara containerului său. Puteți utiliza hackul „clearfix” pentru a remedia acest lucru (a se vedea exemplul de mai jos).
The clearfix Hack
Putem adăuga overflow: auto; la elementul conținut pentru a remedia această problemă.
Centrare vertical - Folosire padding
Există multe moduri de a centra un element pe verticală în CSS. O soluție simplă este utilizarea paddingu-ului de sus și de jos.
Centru vertical - Folosire line-height
Un alt truc este să folosiți proprietatea line-height cu o valoare egală cu proprietatea height.
Centru vertical - Folosire position și transform
Dacă padding și line-height nu sunt opțiuni, o a treia soluție este utilizarea poziționării și a proprietății de transformare.

CSS Combinatoare

Un combinator este ceva care explică relația dintre selectori.
Un selector CSS poate conține mai mult de un simplu selector. Între selectoarele simple, putem include un combinator.
Există patru combinatoare diferite în CSS:
selector descendent (spațiu)
selector child (>)
selector sibling adiacent (+)
selector sibling general (~)
Selector descendent
Selectorul descendent se potrivește cu toate elementele care sunt descendenți ai unui element specificat.
Selectorul Child
Selectorul child selectează toate elementele care sunt copiii unui element specificat.
Selectorul sibling adiacent
Selectorul sibling adiacent selectează toate elementele care sunt frații adiacenți ai unui element specificat.
Elementele sibling trebuie să aibă același element părinte, iar „adiacent” înseamnă „urmărirea imediată”.
Selectorul sibling general
Selectorul sibling general selectează toate elementele care sunt frații unui element specificat.
Toți selectorii combinatori CSS. 
element element div p -  Selectează toate elementele <p> din interiorul elementelor <div>
element> element div> p - Selectează toate elementele <p> în care părintele este un element <div>
element + element div + p - Selectează toate elementele <p> care sunt plasate imediat după elementele <div>
element1 ~ element2 p ~ ul  - Selectează fiecare element <ul> care este precedat de un element <p>

 

CSS Pseudo-clase

Ce sunt Pseudo-clasele?
O pseudo-clasă este utilizată pentru a defini o stare specială a unui element.
De exemplu, poate fi folosit pentru:
Stilează un element atunci când un utilizator trece cu mouseul peste el.
Stileaza linkurile vizitate și nevizitate diferit.
Stilează un element când se focusează.
Pseudo-clase ancorare
Linkurile pot fi afișate în diferite moduri.
a: hover TREBUIE să vină după  a:link și a:visited în definiția CSS pentru a fi eficiente! a: active TREBUIE să vină după a:hover în definiția CSS pentru a fi eficient! Numele pseudo-class nu sunt case-sensitive.
Pseudo-clase și clase CSS
Pseudo-clasele pot fi combinate cu clase CSS.
Hover pe <div>
Simple Tooltip Hover
Hover peste un element <div> pentru a afișa un element <p> (cum ar fi un tooltip).
Pseudo-clasa CSS - :first-child
Pseudo-clasa :first-child se potrivește cu un element specificat care este primul copil al unui alt element.
Potriviți primul element <p>.
Potriviți primul element <i> din toate elementele <p>.
Potriviți toate elementele <i> din toate elementele primului copil <p>.
Pseudo-clasa CSS - :lang
Pseudo-clasa CSS - :lang vă permite să definiți reguli speciale pentru diferite limbi.
:lang definește ghilimele pentru elementele <q> cu lang = "no".
Toate clasele CSS Pseudo. Toate elementele CSS  Pseudo.

CSS Pseudo-elemente

Un pseudo-element CSS este utilizat pentru a stabili părțile specificate ale unui element.
De exemplu, poate fi folosit pentru:
Stilizarea primei litere sau linia unui element.
Inserarea de conținut înainte sau după, conținutul unui element.
Observați notația dublă colon - :: first-line versus :first-line
Dublul colon a înlocuit notația cu un singur colon pentru pseudo-elemente în CSS3. Aceasta a fost o încercare din partea W3C de a distinge pseudo-clasele și pseudo-elementele.
Sintaxa cu un singur colon a fost folosită atât pentru pseudo-clase, cât și pentru pseudo-elemente în CSS2 și CSS1.
Pseudo-element :: first-line este utilizat pentru a adăuga un stil special la prima linie a unui text.
Pseudo-elementul :: first-line poate fi aplicat numai elementelor la nivel de block.
Următoarele proprietăți se aplică pentru pseudo-element :: first-line: font properties, color properties, background properties, word-spacing, letter-spacing, text-decoration, vertical-align, text-transform, line-height, clear
Pseudo-elementul :: first-letter este utilizat pentru a adăuga un stil special la prima literă a unui text.
Pseudo-elementul :: first-letter poate fi aplicat numai elementelor la nivel de block.
Următoarele proprietăți se aplică pentru pseudo-elementul :: first-letter: font properties, color properties , background properties, margin properties, padding properties, border properties, text-decoration, vertical-align (only if "float" is "none"), text-transform, line-height, float, clear
Pseudo-elemente și clase CSS
Pseudo-elementele pot fi combinate cu clase CSS.
Pseudo-elemente multiple
Mai multe pseudo-elemente pot fi, de asemenea, combinate.
Pseudo-elementul ::before poate fi utilizat pentru a insera un anumit conținut înainte de conținutul unui element.
Pseudo-elementul ::after poate fi utilizat pentru a insera un anumit conținut după conținutul unui element.
Pseudo-element ::selection se potrivește cu porțiunea unui element selectat de un utilizator.
Următoarele proprietăți CSS pot fi aplicate la ::selection: culoare, fundal, cursor și contur (color, background, cursor, și outline).
Toate Pseudo-elementele CSS:
::after p ::after - Inserați ceva după conținutul fiecărui element <p>
::before p ::before - Introduceți ceva înainte de conținutul fiecărui element <p>
::first letter p ::first letter -  Selectează prima literă a fiecărui element <p>
::first-line p ::first-line - Selectează prima linie a fiecărui element <p>
::selection p ::selection - Selectează porțiunea unui element selectat de un utilizator
Toate Pseudo-clasele CSS:
:active a:active - Selectează legătura activă
:checked :input checked - Selectează fiecare element <input> bifat
:disabled :input disabled - Selectează fiecare element dezactivat <input>
:empty p:empty - Selectează fiecare element <p> care nu are copii
:enabled input:enabled - Selectează fiecare element activat <input>
:first-child p:first-child  - Selectează toate elementele <p> care este primul copil al părintelui său
:first-of-type p:first-of-type - Selectează fiecare element <p> care este primul element <p> al părintelui său
:focus input:focus - Selectează elementul <input> care are focus
:hover a:hover - Selectează linkurile peste mouse
:in-range input:in-range - Selectează elementele <input> cu o valoare dintr-un interval specificat
:invalid :input invalid - Selectează toate elementele <input> cu o valoare nevalidă
:lang(language)    p:lang(it) -  Selectează fiecare element <p> cu o valoare a atributului lang începând cu „it”
:last-child    p:last-child - Selectează toate elementele <p> care este ultimul copil al părintelui său
:last-of-type    p:last-of-type - Selectează fiecare element <p> care este ultimul element <p> al părintelui său
:link a:link - Selectează toate linkurile nevizitate
:not (selector) :not (p) - Selectează fiecare element care nu este un element <p>
:nth-child (n) p:nth-child (2) - Selectează fiecare element <p> care este al doilea copil al părintelui său
:nth-last-child (n) p:nth-last-child (2) - Selectează fiecare element <p> care este al doilea copil al părintelui său, numărând de la ultimul copil
:nth-last-of-type (n) p:nth-last-of-type (2) - Selectează fiecare element <p> care este al doilea element <p> al părintelui său, numărând de la ultimul copil
:nth-of-type (n) p:nth-of-type (2) - Selectează fiecare element <p> care este al doilea element <p> al părintelui său
:only-of-type p:only-of-type - Selectează fiecare element <p> care este singurul element <p> al părintelui său
:only-child p:only-child - Selectează fiecare element <p> care este singurul copil al părintelui său
:optional  input:optional - Selectează elementele <input> fără atribut "necesar"
:out-of-range    input:out-of-range - Selectează elementele <input> cu o valoare în afara unui interval specificat
:read-only  input:read-only - Selectează elementele <input> cu atributul „readonly” specificat
:read-write input:read-write - Selectează elementele <input> fără atribut "readonly"
:required  input:required - Selectează elementele <input> cu atributul „necesar” specificat
:root root - Selectează elementul rădăcină al documentului
:target #news:target - Selectează elementul #news activ curent (faceți clic pe o adresă URL care conține numele ancorării)
:valid  input:valid - Selectează toate elementele <input> cu o valoare valabilă
:visited  a:visited - Selectează toate linkurile vizitate

CSS Opacitate / Transparență

Proprietatea opacity specifică opacitatea / transparența unui element.
Imagine transparentă
Proprietatea opacity poate lua o valoare între 0,0 și 1,0. Cu cât valoarea este mai mică, cu atât mai transparentă.
IE8 și utilizarea anterioară filter:alpha(opacity=x). X poate lua o valoare de la 0 la 100. O valoare mai mică face ca elementul să fie mai transparent.
Efectul Hover transparent
Proprietatea de opacitate este adesea folosită împreună cu: hover selector pentru a modifica opacitatea cu mouse-over.
Transparent Box
Când se utilizează proprietatea opacity pentru a adăuga transparență pe fundalul unui element, toate elementele sale copil moștenesc aceeași transparență. Acest lucru poate face textul într-un element complet transparent, greu de citit.
Transparență folosind RGBA
Dacă nu doriți să aplicați opacitate elementelor copil, folosiți valorile de culoare RGBA.
Ați aflat de la capitolul nostru de culori CSS, că puteți utiliza RGB ca valoare a culorii. În plus față de RGB, puteți utiliza o valoare a culorii RGB cu un canal alfa (RGBA) - care specifică opacitatea unei culori.
O valoare de culoare RGBA este specificată cu: rgba (roșu, verde, albastru, alfa). Parametrul alfa este un număr între 0,0 (complet transparent) și 1,0 (complet opac).
Text în Transparent Box.

CSS Bară de navigare

Bare de navigare
Navigarea ușor de utilizat este importantă pentru orice site web.
Cu CSS puteți transforma meniuri HTML plictisitoare în bare de navigare cu aspect bun.
Bară de navigare = Lista de legături
O bară de navigare are nevoie de HTML standard ca bază.
Bară de navigare dintr-o listă HTML standard.
O bară de navigare este practic o listă de legături, astfel încât utilizarea elementelor <ul> și <li> are sens perfect.
Link de navigare activ / curent
Adăugați o clasă „activă” la link-ul curent pentru a anunța utilizatorul pe ce pagină se află.
Link-uri centrate & adăugare borders
Adăugați text-align: center la <li> sau <a> pentru a centra legăturile.
Adăugați proprietatea border la <ul> Adăugați un border în jurul barei de navigare. Dacă doriți, de asemenea, borders în interiorul barei de navigare, adăugați un border-bottom la toate elementele <li>, cu excepția ultimului.
Full-height Fixed Vertical Navbar
Bară de navigare orizontală
Există două moduri de a crea o bară de navigare orizontală. Utilizarea elementelor din linie interioară sau flotantă.
Articole de listă inline
O modalitate de a construi o bară de navigare orizontală este de a specifica elementele <li> ca inline, pe lângă codul „standard” de mai sus.
display: inline; - În mod implicit, elementele <li> sunt elemente de tip block. Aici, eliminăm pauzele de linie înainte și după fiecare articol din listă, pentru a le afișa pe o singură linie.
Floating List Items
Un alt mod de a crea o bară de navigare orizontală este să float elementele <li> și să specifici un layout pentru link-urile de navigare.
Link de navigare activ / curent
Adăugați o clasă „active” la link-ul curent pentru a anunța utilizatorul pe ce pagină se află.
Link-uri aliniere dreapta (Right-align links)
Aliniați legăturile din dreapta, plutind elementele din listă spre dreapta (float: right;):
Border Dividers
Adăugați proprietatea border-right la <li> pentru a crea divizori de legături.
Fixed Navigation Bar
Faceți ca bara de navigare să rămână în partea de sus sau de jos a paginii, chiar și atunci când utilizatorul derulează pagina.
Fixed Top
Fixed Bottom
Bară orizontală gri
Sticky Navbar
Adăugați position: sticky; la <ul> pentru a crea sticky navbar.
Un element sticky trece între relativ și fix, în funcție de poziția de defilare. Este poziționat relativ până când o poziție dată de offset este întâlnită în viewport - apoi se „lipeste”la loc (ca position:fixed).
Internet Explorer, Edge 15 și versiunile anterioare nu acceptă poziționarea sticky. Safari necesită un prefix -webkit- (vezi exemplul de mai sus). De asemenea, trebuie să specificați cel puțin una de sus, dreapta, jos sau stânga pentru ca poziționarea sticky să funcționeze.
Responsive Topnav
Cum să utilizați interogări media CSS pentru a crea o navigare de sus.
Responsive Sidenav
Cum să utilizați interogări media CSS pentru a crea o navigare receptivă.
Dropdown Navbar
Cum să adăugați un meniu derulant într-o bară de navigare.

CSS Dropdowns

Basic Dropdown
Creați un dropdown box care apare când utilizatorul mută mouse-ul peste un element.
HTML) Utilizați orice element pentru a deschide conținutul dropdown, de ex. un element <span> sau un <button>.
Utilizați un element de container (cum ar fi <div>) pentru a crea conținut dropdown și adăugați orice doriți în interiorul acestuia.
Înfășurați un element <div> în jurul elementelor pentru a poziționa corect conținutul dropdown cu CSS.
CSS) Clasa .dropdown folosește position:relative, care este necesară atunci când dorim ca conținutul dropdown să fie plasat chiar sub butonul dropdown (folosind position:absolute).
Clasa .dropdown-content conține conținutul dropdown real. Este ascunsă în mod implicit și va fi afișată pe hover (vezi mai jos). Rețineți că min-width este setată la 160px. Simte-te liber să schimbi asta.
Dacă doriți ca lățimea conținutului dropdown să fie la fel de largă ca butonul dropdown, setați lățimea (width) la 100% (și overflow:auto pentru a activa defilarea pe ecrane mici).
În loc să folosim un border, am folosit proprietatea CSS box-shadow pentru a face ca meniul dropdown să arate ca un „card”.
Selectorul :hover este folosit pentru a afișa meniul dropdown atunci când utilizatorul mută mouse-ul peste butonul dropdown.
Dropdown Menu
Meniu dropdown care permite utilizatorului să aleagă o opțiune dintr-o listă.
Conținut dropdown aliniat la dreapta (Right-aligned Dropdown Content)
Dacă doriți ca meniul dropdown să meargă de la dreapta la stânga, în loc de la stânga la dreapta, adăugați right: 0;.
Imagine Dropdown
Cum să adăugați o imagine și alt conținut în dropdown box.
Dropdown Navbar
Cum să adăugați un meniu dropdown într-o bară de navigare.

CSS Image Sprites

Image Sprites
Un image sprite este o colecție de imagini puse într-o singură imagine.
O pagină web cu multe imagini poate dura mult timp pentru a se încărca și generează mai multe solicitări de server.
Utilizarea image sprite-urilor va reduce numărul de solicitări de server și va economisi lățimea de bandă.
Cu CSS, putem afișa doar partea din imagine de care avem nevoie.
<img id = "home" src = "img_trans.gif"> - Definește doar o imagine transparentă mică, deoarece atributul src nu poate fi gol. Imaginea afișată va fi imaginea de fundal pe care o specificăm în CSS.
width: 46px; height: 44px; - Definește portiunea imaginii pe care dorim sa o folosim.
background: url(img_navsprites.gif) 0 0; - Definește imaginea de fundal și poziția acesteia (left 0px, top 0px).
Acesta este cel mai simplu mod de a utiliza image sprites, acum dorim să-l extindem folosind link-uri și efectele hover.
Image Sprites - Creați o listă de navigare
Imaginea sprite ("img_navsprites.gif") pentru a crea o listă de navigare.
Listă HTML, deoarece poate fi o legătură și acceptă și o imagine de fundal.
#navlist {position: relative;} - poziția este setată pe relativ pentru a permite poziționarea absolută în interiorul ei.
#navlist li {margin:0;padding:0;list-style:none;position:absolute;top:0;} - margin și padding sunt setate la 0, stilul listei este eliminat și toate elementele din listă sunt poziționate în mod absolut.
#navlist li, #navlist a {height:44px;display:block;} - înălțimea tuturor imaginilor este 44px.

Acum începe să poziționezi și stilul pentru fiecare parte specifică:

#home {left:0px;width:46px;} - poziționat până la stânga, iar lățimea imaginii este 46px.
#home {background:url(img_navsprites.gif) 0 0;} - definește imaginea de fundal și poziția acesteia (left 0px, top 0px)
#prev {left:63px;width:43px;} - poziționat 63px la dreapta (#home width 46px + puțin spațiu suplimentar între elemente), iar width este de 43px.
#prev {background:url('img_navsprites.gif') -47px 0;} - defineste imaginea de fundal 47px la dreapta (#home width 46px + 1px divisor de linie)
#next {left:129px;width:43px;} - poziționat 129px la dreapta (începutul #prev este 63px + #prev lățime 43px + spațiu suplimentar), iar lățimea este 43px.
#next {background:url('img_navsprites.gif') -91px 0;} - defineste imaginea de fundal 91px la dreapta (#home width 46px + 1px line diviser + #prev width 43px + 1px divisor line).
Image Sprites - Hover Effect
Adăugăm un efect hover în lista noastră de navigare.
Selectorul :hover poate fi utilizat pe toate elementele, nu numai pe linkuri.
("img_navsprites_hover.gif") conține trei imagini de navigare și trei imagini pe care să le utilizăm pentru efectele hover.
Deoarece este vorba de o singură imagine și nu de șase fișiere separate, nu va exista nicio întârziere de încărcare atunci când un utilizator trece peste imagine.
Adăugăm doar trei linii de cod pentru a adăuga efectul de hover.
#home a:hover {background: transparent url('img_navsprites_hover.gif') 0 -45px;} - Pentru toate cele trei imagini pasive, specificăm aceeași poziție de fundal, doar 45px mai jos.

CSS Selectori de atribute

Selectori de atribute CSS.
Elemente de stil HTML cu atribute specifice.
Este posibil să stilăm elemente HTML care au atribute specifice sau valori de atribut.
Selector CSS [atribute].
Selectorul [atribute] este utilizat pentru a selecta elemente cu un atribut specificat.
Selectarea tuturor elementelor <a> cu atributul target.
Selector CSS [attribute="value"]
Selectorul [attribute="value"] este utilizat pentru a selecta elemente cu un atribut și o valoare specificate.
Selectarea tuturor elementelor  <a> cu atributul target = "_ blank".
Selector CSS [attribute~="value"]
Selectorul [attribute~="value"] este utilizat pentru a selecta elemente cu o valoare de atribut care conține un cuvânt specificat.
Selectarea tuturor elementelor cu un atribut title care conține o listă de cuvinte separată de spațiu, dintre care unul „flower”.
Selector CSS [attribute|="value"]
Selectorul [attribute|="value"] este utilizat pentru a selecta elementele cu atributul specificat începând cu valoarea specificată.
Selectarea tuturor elementelor cu o valoare de atribut class care începe cu "top".
Valoarea trebuie să fie un cuvânt întreg, fie singur, cum ar fi class = "top", sau urmat de o cratimă (-), cum ar fi class = "top-text"!
Selector CSS [attribute^="value"]
Selectorul [attribute^="value"] este utilizat pentru a selecta elemente a căror valoare de atribut începe cu o valoare specificată.
Selectarea tuturor elementelor cu o valoare de atribut class care începe cu "top".
Valoarea nu trebuie să fie un cuvânt întreg!
Selector CSS [attribute$="value"]
Selectorul [attribute$="value"] este utilizat pentru a selecta elementele a căror valoare de atribut se termină cu o valoare specificată.
Selectarea tuturor elementelor cu valoarea de atribut class care se încheie cu "test".
Valoarea nu trebuie să fie un cuvânt întreg!
Selector CSS [attribute*="value"]
Selectorul [attribute*="value"] este utilizat pentru a selecta elementele a căror valoare de atribut conține o valoare specificată.
Selectarea tuturor elementelor cu valoarea de atribut class care conține "te".
Valoarea nu trebuie să fie un cuvânt întreg!
Styling Forms
Selectoarele de atribute pot fi utile pentru stilul formularelor fără clasă sau ID.
Toți selectorii de atribute CSS
[attribute]    [target]  -  Selectează toate elementele cu un atribut țintă (target)
[attribute=value]    [target=_blank]  -  Selectează toate elementele cu target = "_ blank"
[attribute~=value]    [title~=flower]   - Selectează toate elementele cu un atribut titlu care conține cuvântul "flower"
[attribute|=value]    [lang|=en]  -  Selectează toate elementele cu o valoare a atributului lang care începe cu "en"
[attribute^=value]    a[href^="https"]  -  Selectează fiecare element <a> a cărui valoare a atributului href începe cu "https"
[attribute$=value]    a[href$=".pdf"]   -  Selectează fiecare element <a> a cărui valoare a atributului href se încheie cu ".pdf"
[attribute*=value]    a[href*="w3schools"]  -  Selectează fiecare element <a> a cărui valoare a atributului href conține substratul "w3schools"

CSS Formulare

Formulare CSS
Aspectul unui formular HTML poate fi îmbunătățit mult cu CSS.
Stilizarea câmpurilor de intrare (Styling Input Fields)
Utilizați proprietatea width pentru a determina lățimea câmpului de intrare (input field).
Dacă doriți să stilați un tip de intrare specific, puteți utiliza selectori de atribute:
input [type=text] - va selecta doar câmpurile de tip text
input [type=password] - va selecta doar câmpuri de tip parolă
input [type=number] - va selecta doar câmpuri numerice
Padded Inputs
Utilizați proprietatea padding pentru a adăuga spațiu în câmpul text.
Când aveți multe intrări una după cealaltă, este posibil să doriți să adăugați și o anumită marjă (margin), pentru a adăuga mai mult spațiu în afara lor.
Bordered Inputs
Utilizați proprietatea border pentru a modifica dimensiunea și culoarea border-ului și utilizați proprietatea border-radius pentru a adăuga colțuri rotunjite(corners rounded).
Dacă doriți doar un bottom border, utilizați proprietatea border-bottom.
Colored Inputs
Utilizați proprietatea background-color pentru a adăuga o culoare de fundal la intrare și proprietatea color pentru a schimba culoarea textului.
Focused Inputs
În mod implicit, unele browsere vor adăuga un contur (outline) albastru în jurul intrării atunci când va fi focalizat (faceți click pe). Puteți elimina acest comportament adăugând outline: none; la intrare.
Utilizați selectorul :focus pentru a face ceva cu câmpul de introducere atunci când este focalizat.
Intrare cu pictogramă / imagine(Input with icon/image)
Dacă doriți o pictogramă (icon) în interiorul intrării, utilizați proprietatea background-image și poziționați-o cu proprietatea background-position. Rețineți, de asemenea, că adăugăm un left padding mare pentru a rezerva spațiul pictogramei (icon).
Intrare de căutare animată(Animated Search Input)
În acest exemplu, utilizăm proprietatea CSS transition pentru a anima lățimea (width) intrării de căutare atunci când devine focus. 
Styling Textareas
Utilizați proprietatea resize pentru a împiedica redimensionarea textului (dezactivați „grabber” din colțul din dreapta jos):
Styling Select Menus
Stilizarea butoanelor de intrare(Styling Input Buttons)
Formular responsiv(Responsive Form)
Redimensionați fereastra browserului pentru a vedea efectul. Când ecranul are o lățime mai mică de 600px, faceți ca cele două coloane să se stivească una peste alta, în loc de una lângă alta.
Interogări media pentru a crea un formular cu răspuns.

CSS Contoare

Contoare CSS
Contoarele CSS sunt „variabile” menținute de CSS ale căror valori pot fi incrementate prin reguli CSS (pentru a urmări de câte ori sunt utilizate). Contoarele vă permit să ajustați aspectul conținutului în funcție de plasarea acestuia în document.
Numerotare automată cu contoare
Contoarele CSS sunt ca „variabile”. Valorile variabilei pot fi incrementate prin reguli CSS (care vor urmări de câte ori sunt utilizate).
Pentru a lucra cu contoarele CSS vom folosi următoarele proprietăți:
counter-reset - Creează sau resetează un contor
counter-increment - Crește o valoare a contorului
content - Inserează conținut generat
counter() or counters() function - Adăugă valoarea unui contor la un element
Pentru a utiliza un contor CSS, acesta trebuie mai întâi creat cu counter-reset.
Creează un contor pentru pagină (în selectorul body), apoi crește valoarea contorului pentru fiecare element <h2> și adaugă "Secțiunea <valoarea contorului>:" la începutul fiecărui element <h2>.
Nesting Counters
Creează un contor pentru pagină (section) și un contor pentru fiecare element <h1> (subsection). Contorul „section” va fi contorizat pentru fiecare element <h1> cu „secțiunea <valoarea secțiunii contorului>.”, Iar contorul „subsection” va fi contorizat pentru fiecare element <h2> cu „<valoarea contorului de secțiuni >. <valoarea contorului de subsecțiuni> ".
Un contor poate fi de asemenea util pentru a crea liste conturate, deoarece o nouă instanță a unui contor este creată automat în elementele copil. Folosim funcția counters()  pentru a insera o șir între diferitele niveluri de nested counters.

Proprietăți ale contorului CSS
content - Folosit cu pseudo-elementele ::before și ::after, pentru a insera conținut generat
counter-increment - Crește una sau mai multe valori ale contorului
counter-reset - Creează sau resetează unul sau mai multe contoare

CSS Unități

Unități CSS
CSS are mai multe unități diferite pentru exprimarea unei lungimi.
Multe proprietăți CSS iau valori „de lungime” (lenght), cum ar fi lățimea, marja, căptușirea, dimensiunea fontului etc (width, margin, padding, font-size).
Lungimea este un număr urmat de o unitate de lungime, cum ar fi 10px, 2em etc.
Un whitespace nu poate apărea între număr și unitate. Cu toate acestea, dacă valoarea este 0, unitatea poate fi omisă.
Pentru unele proprietăți CSS, lungimile negative sunt permise.
Există două tipuri de unități de lungime: absolută și relativă.
Lungimi absolute (Absolute Lengths)
Unitățile de lungime absolută sunt fixe și o lungime exprimată în oricare dintre acestea va apărea exact ca acea dimensiune.
Unitățile de lungime absolută nu sunt recomandate pentru utilizare pe ecran, deoarece dimensiunile ecranului diferă atât de mult. Cu toate acestea, pot fi utilizate dacă este cunoscut suportul de ieșire, cum ar fi pentru aspectul tipăririi.
cm  -   centimetri
mm -   millimetri
in  -  inci (1in = 96px = 2.54cm)
px *  -  pixeli (1px = 1/96th of 1in)
pt  -  puncte (1pt = 1/72 of 1in)
pc  -  picas (1pc = 12 pt)
* Pixelii (px) sunt în raport cu dispozitivul de vizualizare. Pentru dispozitivele cu valoare redusă, 1px este un pixel de dispozitiv (punct) al afișajului. Pentru imprimante și ecrane de înaltă rezoluție, 1px implică mai mulți pixeli de dispozitiv.
Lungimi relative (Relative Lengths)
Unitățile de lungime relativă specifică o lungime relativă la o altă proprietate lungime. Unitățile de lungime relativă scalează mai bine între diferite medii de redare.
em - În raport cu dimensiunea fontului elementului (2em înseamnă de 2 ori dimensiunea fontului curent)
ex - În raport cu înălțimea x a fontului curent (rar folosit)
ch - În raport cu lățimea "0" (zero)
rem - Relativ la dimensiunea fontului elementului rădăcină
vw - În raport cu 1% din lățimea afișajului *
vh - În raport cu 1% din înălțimea viewport *
vmin - În raport cu 1% din dimensiunea mai mică a portofoliului *
vmax - În raport cu 1% din dimensiunea mai mare a portofoliului
% - În raport cu elementul părinte
Unitățile em și rem sunt practice în crearea unui aspect scalabil perfect!
* Viewport = dimensiunea ferestrei browserului. Dacă viewport are 50cm lățime, 1vw = 0,5cm.
Asistență browser (Browser Support)
Numerele din tabel specifică prima versiune a browserului care acceptă integral unitatea de lungime.

CSS Specificitate

Specificitatea CSS
Dacă există două sau mai multe reguli CSS conflictuale care indică același element, browserul respectă câteva reguli pentru a determina care este cea mai specifică și, prin urmare, câștigă.
Gândiți-vă la specificitate ca punctaj / rang care determină ce declarații de stil sunt aplicate unui element în cele din urmă.
Selectorul universal (*) are specificitate scăzută, în timp ce selectoarele ID sunt foarte specifice!
Specificitatea este un motiv comun pentru care regulile CSS nu se aplică anumitor elemente, deși credeți că ar trebui.
Ierarhia specificității (Specificity Hierarchy)
Fiecare selector își are locul în ierarhia specificității. Există patru categorii care definesc nivelul de specificitate al unui selector:
Stiluri în linie (Inline styles) - Un stil inline este atașat direct la elementul care urmează să fie stilat. Exemplu: <h1 style = "color: #ffffff;">.
ID-uri (IDs) - Un ID este un identificator unic pentru elementele paginii, cum ar fi  #navbar.
Clase, atribute și pseudo-clase - Această categorie include .classes, [attributes] and pseudo-classes, cum ar fi :hover, :focus etc.
Elemente și pseudo-elemente - Această categorie include nume de elemente și pseudo-elemente, cum ar fi h1, div, :before și :after.
Cum se calculează specificitatea?
Memorează cum să calculezi specificitatea!
Începeți de la 0, adăugați 1000 pentru atributul style, adăugați 100 pentru fiecare ID, adăugați 10 pentru fiecare atribut, clasă sau pseudo-clasă, adăugați 1 pentru fiecare nume de element sau pseudo-element.
Specificitatea lui A este 1 (un element)
Specificitatea lui B este 101 (o referință ID și un element)
Specificitatea C este 1000 (stil în linie)
De la 1 <101 <1000, a treia regulă (C) are un nivel mai mare de specificitate și, prin urmare, va fi aplicată.
Reguli de specificitate (Specificity Rules)
Specificitate egală: ultima regulă contează - Dacă aceeași regulă este scrisă de două ori în foaia de stil externă (external style sheet), atunci regula inferioară din foaia de stil (style sheet) este mai aproape de elementul care trebuie stilizat și, prin urmare, va fi aplicată.
Ultima regulă este întotdeauna aplicată.
Selectoarele ID au o specificitate mai mare decât selectoarele de atribute.
Prima regulă este mai specifică decât celelalte două și va fi aplicată.
Selectoarele contextuale sunt mai specifice decât un singur selector de elemente - Foaia de stil încorporată este mai aproape de elementul care urmează să fie stilat.
Ultima normă va fi aplicată.
Un selector de clasă bate orice număr de selectori de elemente - un selector de clase, cum ar fi .intro beats h1, p, div, etc.
Selectorul universal și valorile moștenite au o specificitate de 0 - *, body * și similare au o specificitate zero. Valorile moștenite au, de asemenea, o specificitate de 0.

CSS Colțuri rotunjite

CSS Colțuri rotunjite
Cu proprietatea CSS border-radius, puteți da oricărui element "colțuri rotunjite" (rounded corners).
Proprietate CSS border-radius
Proprietatea CSS border-radius definește raza colțurilor unui element.
Această proprietate vă permite să adăugați colțuri rotunjite la elemente!
Colțuri rotunjite (rounded corners) pentru un element cu o culoare de fundal specificată.
Colțuri rotunjite (rounded corners) pentru un element cu bordură.
Colțuri rotunjite (rounded corners) pentru un element cu o imagine de fundal.
Proprietatea „border-radius” este de fapt o proprietate de tip shorthand pentru proprietățiile border-top-left-radius, border-top-right-radius, border-bottom-right-radius și border-bottom-left-radius.
CSS border-radius - Specificați fiecare colț
Proprietatea border-radius poate avea de la una până la patru valori.
Patru valori - border-radius: 15px 50px 30px 5px; (prima valoare se aplică colțului din stânga sus(top-left corner), a doua valoare se aplică colțului din dreapta sus(top-right corner), a treia valoare se aplică colțului din dreapta jos(bottom-right corner) și a patra valoare se aplică colțului din stânga jos(bottom-left corner)).
Trei valori - border-radius: 15px 50px 30px; (prima valoare se aplică colțului din stânga sus(top-left corner), a doua valoare se aplică colțurilor din dreapta sus și din stânga jos(top-right și bottom-left corners) și a treia valoare se aplică colțului din dreapta jos(bottom-right corner)).
Două valori - border-radius: 15px 50px; (prima valoare se aplică colțurilor din stânga sus și din dreapta jos(top-left și bottom-right corners), iar a doua valoare se aplică colțurilor din dreapta sus și din stânga jos(top-right și bottom-left corners)).
O valoare - border-radius: 15px; (valoarea se aplică la toate cele patru colțuri, care sunt rotunjite în mod egal).
Proprietăți CSS Rounded Corners
border-radius O proprietate shorthand pentru setarea tuturor celor patru chenare - * - * - proprietăți radius.
border-top-left-radius Definește forma marginii din colțul din stânga sus.
border-top-right-radius Definește forma marginii din colțul din dreapta sus.
border-bottom-right-radius Definește forma marginii din colțul din dreapta jos.
border-bottom-left-radius Definește forma marginii din colțul din stânga jos.

CSS Border Images

CSS Border Images
Cu proprietatea CSS border-image, puteți seta o imagine care să fie utilizată ca border în jurul unui element.
Proprietatea CSS border-image
Proprietatea CSS border-image vă permite să specificați o imagine care trebuie utilizată în loc de bordura normală din jurul unui element.
Proprietatea are trei părți:
Imaginea utilizată ca border.
Unde să tăiați imaginea.
Definiți dacă secțiunile din mijloc trebuie repetate sau întinse.
Proprietatea border-image ia imaginea și o taie în nouă secțiuni, precum o placă tic-tac-toe. Apoi plasează colțurile la colțuri, iar secțiunile din mijloc sunt repetate sau întinse după cum specificați.
Pentru ca border-image să funcționeze, elementul are nevoie și de setul de proprietăți border!
Secțiunile din mijloc ale imaginii sunt repetate pentru a crea border.
Secțiunile din mijloc ale imaginii sunt întinse pentru a crea border.
Proprietatea border-image este de fapt o proprietate de tip shorthand pentru proprietățile border-image-source, border-image-slice, border-image-width, border-image-outset și border-image-repeat.
CSS border-image - Different Slice Values
Different slice values schimbă complet aspectul border-ului.
Proprietățiile CSS Border Image
border-image - O proprietate shorthand pentru setarea tuturor proprietăților border-image- *.
border-image-source - Specifică calea către imaginea care va fi utilizată ca border.
border-image-slice - Specifică modul de tăiere a border image.
border-image-width - Specifică lățimile pentru border image.
border-image-outset - Specifică cantitatea prin care se extinde zona border image dincolo de border box.
border-image-repeat - Specifică dacă border image trebuie repetată, rotunjită sau întinsă.

CSS Fundaluri multiple

În acest capitol veți învăța cum să adăugați mai multe imagini de fundal la un element.
Proprietățiile background-size, background-origin, background-clip.
CSS vă permite să adăugați mai multe imagini de fundal pentru un element, prin proprietatea background-image.
Diferitele imagini de fundal sunt separate prin virgule, iar imaginile sunt stivuite una peste alta, unde prima imagine este cea mai apropiată de privitor.
Mai multe imagini de fundal pot fi specificate utilizând fie proprietățiile de fundal individuale (ca mai sus), fie proprietatea background shorthand.
CSS Background Size
Proprietatea CSS background-size vă permite să specificați dimensiunea imaginilor de fundal.
Mărimea poate fi specificată în lungimi, procente (lengths, percentages) sau utilizând unul dintre cele două cuvinte cheie: conține sau acoperire(contain sau cover).
Redimensionare background image la o dimensiune mult mai mică decât imaginea originală (folosind pixeli).
Celelalte două valori posibile pentru background-size sunt contain și cover.
Cuvântul cheie contain scalează imaginea de fundal (scales the background image) pentru a fi cât mai mare (dar atât lățimea cât și înălțimea sa trebuie să se încadreze în zona conținutului). Ca atare, în funcție de proporțiile imaginii de fundal (background image) și de zona de poziționare a fundalului, pot exista anumite zone ale fundalului care nu sunt acoperite de imaginea de fundal (background image).
Cuvântul cheie cover scalează imaginea de fundal (scales the background image) astfel încât zona de conținut să fie acoperită complet de imaginea de fundal (background image) (atât lățimea cât și înălțimea acesteia sunt egale sau depășesc aria conținutului). Ca atare, este posibil ca unele părți ale imaginii de fundal (background image) să nu fie vizibile în zona de poziționare a fundalului.
Definirea dimensiunilor mai multor imagini de fundal (Define Sizes of Multiple Background Images)
Proprietatea background-size acceptă, de asemenea, mai multe valori pentru dimensiunea fundalului (folosind o listă separată de virgule), atunci când lucrați cu mai multe fundaluri.
Full Size Background Image
Acum vrem să avem o imagine de fundal (background image) pe un site web care să acopere întreaga fereastră a browserului în orice moment.
Cerințele sunt următoarele:
Completează întreaga pagină cu imaginea (fără spațiu alb).
Scalați imaginea după caz.
Centrați imaginea pe pagina.
Nu provocați bare de defilare (scrollbars).
Hero Image
De asemenea, puteți utiliza diferite proprietăți de fundal (background) pe un <div> pentru a crea hero image (o imagine mare cu text) și să o plasați acolo unde doriți.
Proprietatea CSS background-origin
Proprietatea CSS background-origin specifică unde este poziționată imaginea de fundal.
Proprietatea are trei valori diferite:
border-box - imaginea de fundal pornește din colțul din stânga sus al border-ului.
padding-box - (implicit) imaginea de fundal pornește din colțul din stânga sus al marginii padding-ului.
content-box - imaginea de fundal pornește din colțul din stânga sus al conținutului.
Proprietatea CSS background-clip
Proprietatea CSS background-clip specifică zona de pictură a fundalului.
Proprietatea are trei valori diferite:
border-box - (implicit) fundalul este pictat pe marginea exterioară a border-ului.
padding-box - fundalul este vopsit până la marginea exterioară a padding-ului.
content-box - fundalul este pictat în caseta de conținut.
Proprietăți CSS background avansate:
background - O proprietate shorthand pentru setarea tuturor proprietăților de fundal într-o singură declarație
background-clip - Specifică zona de pictură a fundalului
background-image - Specifică una sau mai multe imagini de fundal pentru un element
background-origin - Specifică unde este / sunt poziționate imaginile de fundal
background-size - Specifică dimensiunea imaginii de fundal

CSS Culori

Culori CSS
CSS acceptă 140+ nume de culoare, valori HEX, valori RGB, valori RGBA, valori HSL, valori HSLA și opacitate.
Culori RGBA
Valorile de culoare RGBA sunt o extensie a valorilor de culoare RGB cu un canal alfa - care specifică opacitatea unei culori.
O valoare de culoare RGBA este specificată cu: rgba (roșu, verde, albastru, alfa)/rgba(red, green, blue, alpha). Parametrul alfa este un număr între 0,0 (complet transparent) și 1,0 (complet opac).
HSL Colors
HSL înseamnă Hue, Saturation and Lightness.
O valoare de culoare HSL este specificată cu: hsl(hue, saturation, lightness).
Hue este un grad pe roata de culoare (de la 0 la 360):
0 (sau 360) este roșu
120 este verde
240 este albastru
Saturation este o valoare procentuală: 100% este culoarea completă.
Lightness este, de asemenea, un procent; 0% este întunecat (negru) și 100% alb.
Culorile HSLA
Valorile de culoare HSLA sunt o extensie a valorilor de culoare HSL cu un canal alfa - care specifică opacitatea unei culori.
O valoare de culoare HSLA este specificată cu: hsla(hue, saturation, lightness, alpha), unde parametrul alfa definește opacitatea. Parametrul alfa este un număr între 0,0 (complet transparent) și 1,0 (complet opac).
Opacitate
Proprietatea CSS opacity stabilește opacitatea pentru întregul element (atât culoarea de fundal, cât și textul vor fi opace / transparente).
Valoarea proprietății de opacitate trebuie să fie un număr între 0,0 (complet transparent) și 1,0 (complet opac).

CSS Gradienți

Gradienți CSS
Gradienții CSS vă permit să afișați tranziții netede între două sau mai multe culori specificate.
CSS definește două tipuri de gradienți:
Gradienți liniari/Linear Gradients (coboară / în sus / stânga / dreapta / în diagonală)
Gradienți radiali/Radial Gradients (definiți de centrul lor)
Gradienți liniari CSS
Pentru a crea un gradient liniar trebuie să definiți cel puțin două opriri de culoare (color stops). Oprirea culorilor (color stops) se referă la culorile dintre care doriți să faceți tranziții netede. Puteți seta, de asemenea, un punct de plecare și o direcție (sau un unghi) împreună cu efectul de gradient.
Gradient liniar - de sus în jos (aceasta este implicit)
Gradient liniar care începe de sus. Începe roșu, iar trecerea se face la galben
Gradient liniar - de la stânga la dreapta (Linear Gradient - Left to Right)
Gradient liniar care pornește de la stânga. Începe roșu, trecerea se face la galben.
Gradient liniar - diagonală (Linear Gradient - Diagonal)
Puteți face un gradient în diagonală specificând atât pozițiile de pornire orizontale, cât și cele verticale.
Gradient liniar care începe în stânga sus (și merge spre dreapta jos). Începe roșu, trecerea se face la galben.
Utilizarea unghiurilor (Using Angles)
Dacă doriți un control mai mare asupra direcției gradientului, puteți defini un unghi, în loc de direcțiile predefinite (în jos, în sus, în dreapta, în stânga, în dreapta jos etc.).
Unghiul este specificat ca un unghi între o linie orizontală și linia de gradient.
Modul de utilizare a unghiurilor pe gradienți liniari.
Folosirea mai multor opriri de culori (Using Multiple Color Stops)
Un gradient liniar (de sus în jos) cu mai multe opriri de culoare(multiple color stops).
Un gradient liniar (de la stânga la dreapta) cu culoarea curcubeului și cu un text.
Utilizarea transparenței (Using Transparency)
De asemenea, gradienții CSS acceptă transparența, care poate fi utilizată pentru a crea efecte de decolorare.
Pentru a adăuga transparență, folosim funcția rgba() pentru a defini oprirea culorii (color stops). Ultimul parametru din funcția rgba () poate fi o valoare de la 0 la 1 și definește transparența culorii: 0 indică transparență completă, 1 indică culoarea completă (fără transparență).
Un gradient liniar care pornește de la stânga. Începe complet transparent, trecând la roșu complet.
Repetarea unui gradient liniar (Repeating a linear-gradient)
Funcția repeating-linear-gradient() este utilizată pentru a repeta gradienți liniari:
Gradienți radiali CSS (CSS Radial Gradients)
Un gradient radial este definit de centrul său.
Pentru a crea un gradient radial trebuie să definiți, de asemenea, cel puțin două opriri de culoare (color stops).
În mod implicit, forma este de elipsă, dimensiunea este cea mai îndepărtată de colț, iar poziția este centrală.
Gradient radial - Opriri uniforme ale culorilor/ Radial Gradient - Evenly Spaced Color Stops  (aceasta este implicită)
Un gradient radial cu opriri uniforme de culoare distanțate.
Gradient radial - Opriri de culori distanțate diferit / Radial Gradient - Differently Spaced Color Stops
Un gradient radial cu opriri de culoare distanțate diferit.
Setați forma (Set Shape)
Parametrul shape definește forma. Poate lua cercul de valori sau elipsa. Valoarea implicită este elipsa.
Un gradient radial sub forma unui cerc.
Utilizarea cuvintelor cheie de dimensiuni diferite (Use of Different Size Keywords)
Parametrul size definește dimensiunea gradientului. Poate lua patru valori: closest-side, farthest-side, closest-corner, farthest-corner.
Un gradient radial cu cuvinte cheie de dimensiuni diferite.
Repetarea unui gradient radial (Repeating a radial-gradient)
Funcția repeating-radial-gradient() este utilizată pentru a repeta gradienți radiali.
Proprietăți CSS pentru gradient
background-image - Setează una sau mai multe imagini de fundal pentru un element.

CSS Efecte de umbră

Efecte de umbră CSS
Cu CSS puteți adăuga umbră textului și elementelor.
Proprietăți: text-shadow, box-shadow.
Umbre multiple (Multiple Shadows)
Pentru a adăuga mai mult de o umbră textului, puteți adăuga o listă de umbre separate de virgule.
Umbră de strălucire neon roșu și albastru.
Text alb cu umbra neagră, albastră și albastru închis
Puteți utiliza, de asemenea, proprietatea text-shadow pentru a crea un chenar simplu în jurul unui text (fără umbre)
Proprietatea CSS box-shadow
Proprietatea CSS box-shadow aplică umbre pentru elemente.
În cea mai simplă utilizare, specificați doar umbra orizontală și umbra verticală.
Apoi, adăugați o culoare la umbră.
Apoi, adăugați un efect de estompare la umbră.
Puteți adăuga, de asemenea, umbre la pseudo-elemente ::before și ::after pentru a crea un efect interesant.
Cards
Un exemplu de utilizare a proprietății box-shadow pentru a crea paper-like cards.
Proprietăți CSS Shadow
box-shadow - Adaugă una sau mai multe umbre la un element.
text-shadow - Adăugă una sau mai multe umbre la un text.

CSS Efecte de text

CSS Text Overflow, Word Wrap, Line Breaking Rules și Writing Modes
Proprietăți: text-overflow, word-wrap, word-break, writing-mode
CSS Text Overflow
Proprietatea CSS text-overflow specifică modul în care conținutul overflowed care nu este afișat trebuie semnalat utilizatorului.
Poate fi decupat sau poate fi redat ca elipsă (...).
CSS Word Wrapping
Proprietatea CSS word-wrap permite cuvintelor lungi să poată fi broken și wrap pe linia următoare.
Dacă un cuvânt este prea lung pentru a se încadra într-o zonă, acesta se extinde în afara.
Proprietatea word-wrap vă permite să forțați textul să fie wrap  - chiar dacă înseamnă împărțirea în mijlocul unui cuvânt.
CSS Word Breaking
Proprietatea CSS word-break specifică regulile de rupere a liniei.
Mod de scriere CSS (CSS Writing Mode)
Proprietatea CSS writing-mode specifică dacă liniile de text sunt dispuse orizontal sau vertical.
Proprietăți CSS Text Effect:
text-align-last - Specifică modul de aliniere la ultima linie a unui text
text-justify - Specifică modul în care textul justify ar trebui să fie aliniat și distanțat
text-overflow - Specifică modul în care conținutul revărsat care nu este afișat trebuie semnalat utilizatorului
word-break - Specifică regulile de rupere de linie pentru scripturile care nu sunt CJK
word-wrap - Permite cuvintele lungi pentru a putea fi broken și wrap pe linia următoare
writing-mode - Specifică dacă liniile de text sunt dispuse orizontal sau vertical

CSS Fonturi Web

Fonturi Web CSS
Regula CSS @ font-face
Fonturile web permit proiectanților web să utilizeze fonturi care nu sunt instalate pe computerul utilizatorului.
Când a-ți găsit / cumpărat fontul pe care doriți să-l utilizați, includeți doar fișierul font pe serverul dvs. web, iar acesta va fi descărcat automat la nevoie.
Fonturile dvs. proprii sunt definite în regula CSS @font-face.
Diferite formate de fonturi (Different Font Formats)
Fonturi TrueType (TTF)
TrueType este un standard de font dezvoltat la sfârșitul anilor 1980, de Apple și Microsoft. TrueType este cel mai frecvent format de font atât pentru sistemele de operare Mac OS cât și pentru Microsoft Windows.
Fonturi OpenType (OTF)
OpenType este un format pentru fonturile computerului scalabile. A fost construit pe TrueType și este marcă înregistrată a Microsoft. Fonturile OpenType sunt utilizate astăzi frecvent pe majore platforme de calculatoare.
Web Open Font Format (WOFF)
WOFF este un format de font folosit pentru paginile web. A fost dezvoltat în 2009 și este acum o recomandare a W3C. WOFF este în esență OpenType sau TrueType cu compresie și metadate suplimentare. Scopul este de a sprijini distribuirea fontului de la un server la un client printr-o rețea cu restricții de lățime de bandă.
Web Open Font Format (WOFF 2.0)
Fontul TrueType / OpenType care asigură o compresie mai bună decât WOFF 1.0.
Fonturi / forme SVG
Fonturile SVG permit SVG-ului să fie utilizat ca glife la afișarea textului. Specificația SVG 1.1 definește un modul de font care permite crearea de fonturi într-un document SVG. Puteți aplica CSS și în documentele SVG, iar regula @ font-face poate fi aplicată textului în documente SVG.
Fonturi OpenType încorporate (EOT)
Fonturile EOT sunt o formă compactă de fonturi OpenType proiectate de Microsoft pentru a fi utilizate ca fonturi încorporate pe paginile web.
Asistență browser pentru formate de fonturi
IE: formatul fontului funcționează numai atunci când este setat să fie „instalabil”.
Firefox: Nu este acceptat implicit, dar poate fi activat (trebuie să setați un steag la „true” pentru a utiliza WOFF2).
Utilizarea Bold Text
Trebuie să adăugați o altă regulă @font-face care conține descriptori pentru text bold
Descriptori de fonturi CSS (CSS Font Descriptors)

CSS Transformări 2D

Transformări 2D CSS
Transformările CSS vă permit să vă deplasați, să rotiți, să scalați și să înlăturați elemente.
Proprietăți CSS: transform.
Asistență browser (Browser Support)
Numerele din tabel specifică prima versiune a browserului care acceptă integral proprietatea.
Prefixuri specifice browserului
Unele browsere mai vechi au nevoie de prefixe specifice (-ms- sau -webkit-) pentru a înțelege proprietățile de transformare 2D.
CSS Metode de transformare 2D
Cu proprietatea de transformare CSS puteți utiliza următoarele metode de transformare 2D: translate(), rotate(), scaleX(), scaleY(), scale(), skewX(), skewY(), skew(), matrix()
Metoda translate() mută un element din poziția sa curentă (în funcție de parametrii indicați pentru axa X și axa Y).
Metoda rotate() roteste un element în sensul acelor de ceasornic sau în sens contrar acelor de ceasornic, în conformitate cu un anumit grad.
Utilizarea valorilor negative va roti elementul în sensul acelor de ceasornic.
Metoda scale() crește sau scade dimensiunea unui element (în funcție de parametrii dați pentru lățime și înălțime).
Metoda scaleX() crește sau scade lățimea unui element.
Metoda scaleY() crește sau scade înălțimea unui element.
Metoda skewX() frânează un element de-a lungul axei X cu unghiul dat.
Metoda skewY() frânează un element de-a lungul axei Y de unghiul dat.
Metoda skew() frânează un element de-a lungul axelor X și Y de unghiurile date.
Metoda matrix() combină toate metodele de transformare 2D într-una.
Metoda matrix() ia șase parametri, care conțin funcții matematice, ceea ce vă permite să rotiți, să scalați, să mutați (să translați) și să înlăturați elemente.
Parametrii sunt următorii: matrix(scaleX(),skewY(),skewX(),scaleY(),translateX(),translateY())
Proprietăți de transformare CSS
transform - Aplică o transformare 2D sau 3D la un element.
transform-origin - Vă permite să schimbați poziția asupra elementelor transformate.
CSS Metode de transformare 2D
matrix(n, n, n, n, n, n) - Definește o transformare 2D, folosind o matrice de șase valori
translate(x, y) -  Definește o transformare 2D, mutând elementul de-a lungul axei X și Y
translateX(n) - Definește o transformare 2D, mutând elementul de-a lungul axei X
translateY(n) - Definește o transformare 2D, mutând elementul de-a lungul axei Y
scale(x, y) - Definește o transformare la scară 2D, modificând lățimea și înălțimea elementelor
scaleX(n) - Definește o transformare la scară 2D, modificând lățimea elementului
scaleY(n) - Definește o transformare la scară 2D, schimbând înălțimea elementului
rotate(angle) - Definește o rotație 2D, unghiul este specificat în parametru
skew(angle x, angle y) - Definește o transformare în 2D de-a lungul axei X și Y
skewX(angle) - Definește o transformare în 2D de-a lungul axei X
skewY(angle) - Definește o transformare în 2D de-a lungul axei Y

CSS Transformări 3D

CSS Transformări 3D
CSS acceptă, de asemenea, transformări 3D.
În acest capitol veți afla despre următoarele proprietăți CSS: transform
Asistență browser (Browser Support)
Prefixuri specifice browserului
Unele browsere mai vechi au nevoie de prefixe specifice (-webkit-) pentru a înțelege proprietățiile de transformare 3D.
CSS Metode de transformare 3D
Cu proprietatea de transformare CSS puteți utiliza următoarele metode de transformare 3D: rotateX(), rotateY(), rotateZ()
Metoda rotateX() roteste un element in jurul axei X la un anumit grad.
Metoda rotateY() roteste un element in jurul axei sale Y la un anumit grad.
Metoda rotateZ() roteste un element in jurul axei Z la un anumit grad.
Proprietăți de transformare CSS
transform - Aplică o transformare 2D sau 3D la un element
transform-origin - Vă permite să schimbați poziția asupra elementelor transformate
transform-style - Specifică modul în care sunt redate elementele nested în spațiul 3D
perspective - Specifică perspectiva asupra modului în care sunt vizualizate elementele 3D
perspective-origin - Specifică poziția de jos a elementelor 3D
backface-visibility - Vizualizează dacă un element trebuie să fie vizibil atunci când nu este orientat către ecran
CSS Metode de transformare 3D
matrix3d
(n, n, n, n, n, n, n, n, n, n, n, n, n, n, n, n) - Definește o transformare 3D, folosind o matrice 4x4 cu 16 valori
translate3d(x, y, z) - Definește o traducere 3D
translateX(x) - Definește o traducere 3D, folosind doar valoarea pentru axa X
translateY(y) - Definește o traducere 3D, folosind doar valoarea pentru axa Y
translateZ(z) - Definește o traducere 3D, folosind doar valoarea pentru axa Z
scale3d(x, y, z) - Definește o transformare la scară 3D
scaleX(x) - Definește o transformare a scării 3D dând o valoare pentru axa X
scaleY(y) - Definește o transformare a scării 3D dând o valoare pentru axa Y
scaleZ(z) - Definește o transformare a scării 3D dând o valoare pentru axa Z
rotate3d(x, y, z, angle) - Definește o rotație 3D
rotateX(angle) - Definește o rotație 3D de-a lungul axei X
rotateY(angle) - Definește o rotație 3D de-a lungul axei Y
rotateZ(angle) - Definește o rotație 3D de-a lungul axei Z
perspective(n) - Definește o vedere în perspectivă pentru un element transformat 3D

CSS Tranziții

Tranziții CSS
Tranzițiile CSS vă permit să modificați valorile proprietății fără probleme, pe o durată dată.
În acest capitol veți afla despre următoarele proprietăți: transition, transition-delay, transition-duration, transition-property, transition-timing-function
Asistență browser pentru tranziții
Prefixuri specifice browserului
Unele browsere mai vechi au nevoie de prefixuri specifice (-webkit-) pentru a înțelege proprietățiile de tranziție
Cum se utilizează tranzițiile CSS?
Pentru a crea un efect de tranziție, trebuie să specificați două lucruri:
proprietatea CSS la care doriți să adăugați un efect
durata efectului
Dacă partea de durată nu este specificată, tranziția nu va avea nici un efect, deoarece valoarea implicită este 0.
Un element <div> 100px * 100px red. Elementul <div> a specificat, de asemenea, un efect de tranziție pentru proprietatea de lățime, cu o durată de 2 secunde.
Efectul de tranziție va începe atunci când proprietatea CSS (lățimea/width) specificată modifică valoarea.
Acum, să specificăm o nouă valoare pentru proprietatea de lățime/width atunci când un utilizator se alătură peste elementul <div>:
Atunci când cursorul se decuplează din element, acesta se va schimba treptat înapoi la stilul său original.
Modificați mai multe valori ale proprietății
Efect de tranziție atât pentru proprietatea lățimii (width), cât și pentru înălțime (height), cu o durată de 2 secunde pentru lățime (width) și 4 secunde pentru înălțime (height).
Specificați curba de viteză (speed curve) a tranziției
Proprietatea transition-timing-function specifică curba de viteză (speed curve) a efectului de tranziție.
Proprietatea transition-timing-function poate avea următoarele valori:
ease - specifică un efect de tranziție cu început lent, apoi rapid, apoi sfârșit lent (acest lucru este implicit)
linear - specifică un efect de tranziție cu aceeași viteză de la început până la sfârșit
ease-in - specifică un efect de tranziție cu pornire lentă
ease-out - specifică un efect de tranziție cu sfârșit lent
ease-in-out - specifică un efect de tranziție cu început și sfârșit lent
cubic-bezier(n,n,n,n) - vă permite să definiți propriile valori într-o funcție cub-bezier
Întârzie efectul de tranziție (Delay the Transition Effect)
Proprietatea transition-delay specifică o întârziere (în secunde) pentru efectul de tranziție.
Tranziție + transformare (Transition + Transformation)
Proprietățiile CSS transition pot fi specificate una câte una
Proprietatea shorthand transition
Proprietăți CSS transition:
transition - O proprietate scurtă pentru setarea celor patru proprietăți de tranziție într-o singură proprietate
transition-delay - Specifică o întârziere (în secunde) pentru efectul de tranziție
transition-duration - Specifică câte secunde sau milisecunde durează un efect de tranziție
transition-property - Specifică numele proprietății CSS pentru care este efectul de tranziție
transition-timing-function - Specifică curba de viteză a efectului de tranziție

CSS Animații

Animații CSS
CSS permite animarea elementelor HTML fără a utiliza JavaScript sau Flash!
În acest capitol veți afla despre următoarele proprietăți: @keyframes, animation-name, animation-duration, animation-delay, animation-iteration-count, animation-direction, animation-timing-function, animation-fill-mode, animation.
Asistență browser pentru animații (Browser Support for Animations)
Prefixuri specifice browserului
Unele browsere mai vechi au nevoie de prefixe specifice (-webkit-) pentru a înțelege proprietățiile de animație.
Ce sunt animațiile CSS?
O animație permite unui element să se schimbe treptat de la un stil la altul.
Puteți modifica câte proprietăți CSS doriți, de câte ori doriți.
Pentru a utiliza animația CSS, trebuie mai întâi să specificați câteva cadre cheie pentru animație.
Cadrele cheie conțin ce stiluri va avea elementul în anumite momente.
Regula @keyframes
Când specificați stiluri CSS din regula @keyframes, animația se va schimba treptat de la stilul curent la noul stil în anumite momente.
Pentru ca animația să funcționeze, trebuie să legați animația de un element.
Legarea animației „exemplu” de elementul <div>. Animația va dura 4 secunde și va schimba treptat culoarea de fundal a elementului <div> de la „red” la „yellow”.
Proprietatea animation-duration definește cât timp ar trebui să dureze o animație. Dacă proprietatea animation-duration nu este specificată, nu va apărea nicio animație, deoarece valoarea implicită este 0s (0 secunde).
Am specificat când stilul se va schimba folosind cuvintele cheie „from” și „to” (care reprezintă 0% (start) și 100% (complet)).
Este posibilă utilizarea procentului. Utilizând procente, puteți adăuga oricâte modificări de stil doriți.
Schimbarea culorii de fundal (background-color) a elementului <div> atunci când animația este completă 25%, 50% completă și din nou când animația este 100% completă:
Întârziere animație (Delay an Animation)
Proprietatea animation-delay specifică o întârziere pentru începerea unei animații.
De asemenea, sunt permise valori negative. Dacă utilizați valori negative, animația va începe ca și cum ar fi jucat deja N secunde.
Setați de câte ori ar trebui să ruleze o animație
Proprietatea animation-iteration-count specifică numărul pe care trebuie să-l ruleze o animație.
Valoarea „infinite”  - pentru a face animația să continue pentru totdeauna
Rulați animația în direcție inversă sau cicluri alternative
Proprietatea animation-direction specifică dacă o animație trebuie să fie redată înainte, înapoi sau în cicluri alternative.
Proprietatea animation-direction poate avea următoarele valori:
normal - Animația este redată normal (înainte). Aceasta este implicită
reverse - animația este redată în sens invers (înapoi)
alternate - animația este redată mai întâi, apoi înapoi
alternate-reverse - animația este redată mai întâi înapoi, apoi înainte
Rulare animație în sens invers (înapoi)(backwards).
Valoarea "alternate" pentru a face ca animația să fie difuzată mai întâi înainte (forwards), apoi înapoi (backwards).
Valoarea „alternate-reverse” pentru a face ca animația să fie rulată mai întâi înapoi(backwards), apoi înainte (forwards)
Rulați animația în direcție inversă sau cicluri alternative
Proprietatea animation-direction specifică dacă o animație trebuie să fie redată înainte, înapoi sau în cicluri alternative.
Proprietatea animation-direction poate avea următoarele valori:
normal - Animația este redată normal (înainte)(forwards). Aceasta este implicită
reverse - animația este redată în sens invers (înapoi)
alternate - animația este redată mai întâi înainte(forwards), apoi înapoi(backwards)
alternate-reverse - animația este redată mai întâi înapoi(backwards), apoi înainte(forwards)
Rulare animație în sens invers (înapoi)(backwards):
Valoarea "alternate" pentru a face ca animația să fie difuzată mai întâi înainte (forwards), apoi înapoi (backwards).
Valoarea „alternate-reverse” pentru a face ca animația să fie rulată mai întâi înapoi(backwards), apoi înainte(forwards).
Precizați curba de viteză (Speed Curve) a animației
Proprietatea animation-timing-function specifică curba de viteză (speed curve) a animației.
Proprietatea animation-timing-function  poate avea următoarele valori:
ease - Specifică o animație cu început lent, apoi rapid, apoi sfârșit încet (aceasta este implicit)
linear - Specifică o animație cu aceeași viteză de la început până la sfârșit
ease-in - Specifică o animație cu pornire lentă
ease-out - Specifică o animație cu sfârșit lent
ease-in-out - Specifică o animație cu început și sfârșit lent
cubic-bezier(n,n,n,n) - Vă permite să definiți propriile valori într-o funcție cubic-bezier
Precizați modul de completare (fill-mode) pentru o animație
Animațiile CSS nu afectează un element înainte de a fi redat primul cadru-cheie (keyframe) sau după ce ultimul cadru-cheie (keyframe) este redat. Proprietatea animation-fill-mode poate înlocui acest comportament.
Proprietatea animation-fill-mode specifică un stil pentru elementul țintă atunci când animația nu se joacă (înainte de a începe, după ce se termină, sau ambele).
Proprietatea animation-fill-modepoate avea următoarele valori:
none - Valoare implicită. Animația nu va aplica niciun stil la element înainte sau după executarea acestuia
forwards - Elementul va pastra valorile stilului setate de ultimul cadru cheie (keyframe) (depinde de animation-direction și animation-iteration-count)
backwards - Elementul va obține valorile de stil setate de primul cadru-cheie (keyframe) (depinde de animation-direction) și îl va păstra în timpul perioadei de întârziere a animației
both - Animația va respecta regulile atât în ​​față cât și înapoi (forwards și backwards), extinzând proprietățiile de animație în ambele direcții
Elementul <div> păstrează valorile stilului de la ultimul cadru cheie (keyframe) la încheierea animației.
Exemple animation-fill-mode
Elementul <div> obține valorile style setate de primul cadru cheie (keyframe) înainte de începerea animației (în perioada de întârziere a animației (animation-delay)).
Elementul <div> obține valorile style setate de primul cadru cheie (keyframe) înainte de începerea animației și să păstreze valorile stilului de la ultimul cadru de cheie (keyframe) atunci când animația se încheie.
Proprietatea Shorthand Animation
Proprietăți CSS animation
@keyframes - Specifică codul de animație
animation - O proprietate shorthand pentru setarea tuturor proprietăților de animație
animation-delay - Specifică o întârziere pentru începerea unei animații
animation-direction - Specifică dacă o animație trebuie să fie redată înainte, înapoi sau în cicluri alternative
animation-duration - Specifică cât timp trebuie să dureze o animație pentru a finaliza un ciclu
animation-fill-mode - Specifică un stil pentru element atunci când animația nu se joacă (înainte de a începe, după ce se termină sau ambele)
animation-iteration-count - Specifică numărul de ori când trebuie să fie redată o animație
animation-name - Specifică numele animației @keyframes
animation-play-state - Specifică dacă animația este în curs de execuție sau în pauză
animation-timing-function - Specifică curba de viteză a animației

CSS Tooltip

CSS Tooltip
Creați tooltips cu CSS.
Un tooltip este adesea folosit pentru a specifica informații suplimentare despre ceva când utilizatorul mută indicatorul mouse-ului peste un element.
Basic Tooltip
Creați un tooltip care apare când utilizatorul mută mouse-ul peste un element.
HTML: Utilizați un element container (cum ar fi <div>) și adăugați-i clasa „tooltip”. Când utilizatorul trece cu mouse-ul peste acest <div>, va afișa textul de tip tooltip.
Textul de tip tooltip este plasat în interiorul unui element inline (cum ar fi <span>) cu class = "tooltiptext".
CSS: Clasa tooltip folosește position:relative, care este necesară pentru poziționarea textului tooltip (position:absolute).
Consultați exemplele de mai jos despre cum să poziționați indicatorul.
Clasa tooltiptext conține textul actual de tip tooltip. Este ascunsă în mod implicit și va fi vizibilă în hover (vezi mai jos). De asemenea, i-am adăugat câteva stiluri de bază: 120px lățime (width), culoare de fundal neagră, culoare text alb, text centrat (black background color, white text color, centered text) și 5px top și bottom padding.
Proprietatea CSS border-radius este utilizată pentru a adăuga colțuri rotunjite (rounded corners) tooltip text.
Selectorul :hover este utilizat pentru a afișa textul de tip tooltip atunci când utilizatorul mută mouse-ul peste <div> cu class="tooltip".
Positioning Tooltips
tooltip-ul este plasat la dreapta (left: 105%) a textului „hoverable” (<div>). De asemenea, rețineți că partea de sus:-5px (top:-5px) este utilizată pentru a-l plasa în mijlocul elementului container. Folosim numărul 5 deoarece textul de tip tooltip are o acoperire de 5px în partea de sus și de jos (top and bottom padding). Dacă măriți padding, creșteți și valoarea proprietății de top pentru a vă asigura că aceasta rămâne la mijloc (dacă este ceea ce doriți). Același lucru este valabil dacă doriți ca tooltip să fie plasat la stânga.
Dacă doriți ca tooltip să apară în partea de sus sau de jos ( top sau bottom), consultați exemplele de mai jos. Rețineți că folosim proprietatea margin-left cu o valoare de minus 60 pixeli. Acest lucru este pentru a centra tooltip deasupra/sub (above/below ) textul hoverable. Este setat la jumătatea lățimii tooltip-ului (120/2 = 60).
Instrumente săgeți (Tooltip Arrows)
Pentru a crea o săgeată (arrow) care ar trebui să apară dintr-o parte specifică a tooltip-ului, adăugați conținut „empty” după tooltip, cu pseudo-element class ::after împreună cu proprietatea content. Săgeata în sine este creată folosind borders. Acest lucru va face ca tooltip-ul să pară un speech bubble.
Adăugare săgeată la partea de jos a tooltip-ului.
Poziționarea săgeții în interiorul tooltip: top: 100% va așeza săgeata în partea de jos a tooltip. left: 50% va centra săgeata.
Proprietatea border-width specifică dimensiunea săgeții. Dacă schimbați acest lucru, modificați, de asemenea, valoarea margin-left. Aceasta va menține săgeata centrată.
Border-color este utilizată pentru a transforma conținutul într-o săgeată. Am stabilit top border la negru, iar restul la transparent. Dacă toate părțile ar fi negre, s-ar termina cu o black square box.
Adăugați o săgeată în partea de sus a tooltip.
Adăugați o săgeată la stânga tooltip-ului.
Adăugați o săgeată la dreapta tooltip-ului.
Fade In Tooltips (Animation)
Dacă doriți să aplicați fade în tooltip text când urmează să fie vizibil, puteți utiliza proprietatea CSS transition împreună cu proprietatea opacity și puteți trece de la a fi complet invizibil la 100% vizibil, într-un număr de secunde specificate (1 secundă în exemplul nostru).

CSS Stilizarea imaginilor

CSS Stilizarea imaginilor (CSS Styling Images)
Imagini rotunjite (Rounded Images)
Utilizați proprietatea border-radius pentru a crea imagini rotunjite (rounded images).
Imagini în miniatură (Thumbnail Images)
Utilizați proprietatea border pentru a crea imagini în miniatură (thumbnail images).
Imagine in miniatură (thumbnail image).
Imagine în miniatură ca link (Thumbnail Image as Link).
Imagini responsive (Responsive Images)
Imaginile responsive se vor regla automat pentru a se potrivi cu dimensiunea ecranului.
Redimensionați fereastra browserului pentru a vedea efectul.
Centrați o imagine (Center an Image)
Pentru a centra o imagine, setați marginea stângă și dreapta pe auto și transformați-o într-un element block.
Imagini / Carduri Polaroid (Polaroid Images / Cards)
Imagine transparentă
Proprietatea opacity poate lua o valoare între 0,0 și 1,0. Cu cât valoarea este mai mică, cu atât este mai transparentă:
IE8 și versiunile anterioare folosesc filter:alpha(opacity=x). X poate lua o valoare de la 0 la 100. O valoare mai mică face ca elementul să fie mai transparent.
Image Text
Cum se poziționează textul într-o imagine.
Filtre de imagine (Image Filters)
Proprietatea CSS filter adaugă efecte vizuale (precum estomparea și saturația/(blur and saturation) unui element.
Proprietatea CSS filter nu este acceptată în Internet Explorer, Edge 12 sau Safari 5.1 și nici în versiunile anterioare.
Image Hover Overlay
Creați un efect de suprapunere asupra hover.
Rotiți o imagine
Mutați mouse-ul peste imagine.
Galerie de imagini responsive
CSS poate fi utilizat pentru a crea galerii de imagini. Acest exemplu utilizează interogări media pentru a reorganiza imaginile pe dimensiuni de ecran diferite. Redimensionați fereastra browserului pentru a vedea efectul.
Image Modal (Advanced)
Modul în care CSS și JavaScript pot lucra împreună.
În primul rând, utilizați CSS pentru a crea o fereastră modală (dialog box) și ascundeți-o în mod implicit.
Apoi, utilizați un JavaScript pentru a afișa fereastra modală și pentru a afișa imaginea în interiorul modalului, atunci când un utilizator face click pe imagine.

CSS object-fit

Proprietatea CSS object-fit
Proprietatea CSS object-fit este utilizată pentru a specifica modul în care un <img> sau <video> trebuie redimensionat pentru a se potrivi cu containerul său.
Această proprietate spune conținutului să umple containerul într-o varietate de moduri; cum ar fi „păstrați acel raport de aspect” sau „întindeți-vă și ocupați cât mai mult spațiu”.
Asistență browser (Browser Support)
Avem două imagini și dorim ca acestea să umple lățimea de 50% a ferestrei browserului și 100% din înălțime.
Nu folosim object-fit, așa că atunci când redimensionăm fereastra browserului, raportul de aspect al imaginilor va fi distrus.
Folosim object-fit: cover; astfel, când redimensionăm fereastra browserului, raportul de aspect al imaginilor este păstrat.
Toate valorile proprietății CSS object-fit
Proprietatea CSS object-fit poate avea următoarele valori:
fill - Aceasta este implicită. Conținutul înlocuit este dimensionat pentru a completa content box a elementului. Dacă este necesar, obiectul va fi stretched sau squished pentru a se potrivi
contain - Conținutul înlocuit este scalat pentru a-și menține raportul de aspect (aspect ratio) în timp ce se încadrează în content box a elementului
cover - Conținutul înlocuit este dimensionat pentru a-și păstra raportul de aspect (aspect ratio) în timp ce umpleți întreaga content box a elementului. Obiectul va fi tăiat (clipped ) pentru a se potrivi
none - Conținutul înlocuit nu este redimensionat
scale-down - Conținutul este dimensionat ca și cum nici un conținut nu a fost specificat (ar avea ca rezultat o dimensiune mai mică a obiectului concret).

CSS Paginare

CSS Paginare
Aflați cum puteți crea o paginare responsive folosind CSS.
Paginare simplă
Dacă aveți un site web cu o mulțime de pagini, poate doriți să adăugați un fel de paginare la fiecare pagină.
Paginarea activă și hoverable
Evidențiați pagina curentă cu o clasă .active și folosiți selectorul :hover pentru a schimba culoarea fiecărei linii de pagină atunci când deplasați mouse-ul peste ele.
Butoane rotunjite active și hoverable
Dacă doriți un buton rotund „active” și „hover” adăugați proprietatea border-radius.
Efect de tranziție hoverable (Hoverable Transition Effect)
Adăugați proprietatea transition la link-urile paginii pentru a crea un efect de tranziție în timpul trecerii (hover).
Paginare mărginită (Bordered Pagination)
Utilizați proprietatea border pentru a adăuga borduri la paginație.
Margini rotunjite (Rounded Borders)
Adăugați rounded borders la prima și ultima dvs. legătură (link) din paginare.
Spațiu între legături (Space Between Links)
Adăugați proprietatea margin dacă nu doriți să grupați linkurile paginii.
Mărimea paginării (Pagination Size)
Modificați dimensiunea paginării cu proprietatea font-size.
Paginarea centrată (Centered Pagination)
Pentru a centra paginarea, wrap un element de tip container (cum ar fi <div>) în jurul lui cu text-align:center
Paginare Breadcrumbs
O altă variantă a paginării este așa-numita "breadcrumbs"

CSS Coloane multiple

CSS Coloane multiple
Layout cu mai multe coloane CSS( CSS Multi-column Layout)
Aspectul cu mai multe coloane CSS (multi-column layout) permite definirea ușoară a mai multor coloane de text - la fel ca în ziare.
Proprietăți CSS Multi-column
În acest capitol veți afla despre următoarele proprietăți CSS multi-column: column-count, column-gap, column-rule-style, column-rule-width, column-rule-color, column-rule, column-span, column-width.
Asistență browser (Browser Support)
CSS Creează mai multe coloane (CSS Create Multiple Columns)
Proprietatea column-count specifică numărul de coloane în care trebuie divizat un element.
Impărțirea textului din elementul <div> în 3 coloane.
CSS Specificați decalajul dintre coloane (CSS Specify the Gap Between Columns)
Proprietatea column-gap specifică decalajul dintre coloane.
Specifică o distanță de 40 de pixeli între coloane.
CSS Reguli coloane (CSS Column Rules)
Proprietatea column-rule-style specifică stilul regulii dintre coloane.
Proprietatea column-rule-width specifică lățimea regulii între coloane.
Proprietatea column-rule-color specifică culoarea regulii dintre coloane.
Proprietatea column-rule este o proprietate shorthand pentru setarea tuturor proprietăților column-rule- * de mai sus.
Stabilre lățimea, stilul și culoarea (width, style, color) regulii între coloane.
Specificați câte coloane ar trebui să se întindă (Specify How Many Columns an Element Should Span)
Proprietatea column-span specifică câte coloane ar trebui să se întindă (span) între un element.
Următorul exemplu specifică faptul că elementul <h2> ar trebui să se întindă (span) pe toate coloanele.
Specificați Lățimea coloanei (Specify The Column Width)
Proprietatea coloană-lățime specifică o lățime sugerată, optimă pentru coloane.
Specifică faptul că lățimea optimă sugerată pentru coloane ar trebui să fie de 100px.
Proprietăți CSS Multi-columns
column-count - Specifică numărul de coloane în care trebuie divizat un element
column-fill - Specifică modul de completare a coloanelor
column-gap - Specifică decalajul dintre coloane
column-rule - O proprietate shorthand pentru setarea tuturor proprietăților column-rule- *
column-rule-color - Specifică culoarea regulii dintre coloane
column-rule-style - Specifică stilul regulii dintre coloane
column-rule-width - Specifică lățimea regulii dintre coloane
column-span - Specifică câte coloane ar trebui să se întindă pe un element
column-width - Specifică o lățime sugerată, optimă pentru coloane
columns - O proprietate shorthand pentru setarea lățimii coloanei și a numărului de coloane

 

CSS Interfață utilizator

CSS Interfață utilizator
În acest capitol veți afla despre următoarele proprietăți ale interfeței de utilizator CSS: resize, outline-offset
Asistență browser
Numerele din tabel specifică prima versiune a browserului care acceptă integral proprietatea.
Redimensionare CSS (CSS Resizing)
Proprietatea resize specifică dacă (și cum) un element trebuie redimensionat de către utilizator.
Internet Explorer și Edge nu acceptă proprietatea resize.
Permite utilizatorului să redimensioneze doar lățimea unui element <div>.
Permite utilizatorului să redimensioneze doar înălțimea unui element <div>.
Permite utilizatorului redimensionarea atât a înălțimii, cât și a lățimii unui element <div>.
În multe browsere, <textarea> poate fi redimensionată în mod implicit. Aici, am folosit proprietatea resize pentru a dezactiva redimensionarea.
CSS Outline Offset
Proprietatea outline-offset adaugă spațiu între un contur (outline) și margine (edge) sau un border unui element.
Conturul (Outline) diferă de granițe (borders)! Spre deosebire de graniță (border), conturul (outline) este tras în afara graniței (border) elementului și poate suprapune alt conținut. De asemenea, conturul (outline) NU este o parte din dimensiunile elementului; lățimea și înălțimea (width și height) totală a elementului nu este afectată de lățimea conturului (outline).
Următorul exemplu utilizează proprietatea outline-offset pentru a adăuga spațiu între graniță (borders) și contur (outline)
Proprietăți CSS interfață utilizator
outline-offset - Adăugă spațiu între un contur (outline) și margine (edge) sau marginea (border) unui element
resize - Specifică dacă un element poate fi redimensionat de către utilizator

CSS Box Sizing

CSS Box Sizing
Proprietatea CSS box-sizing ne permite să includem padding și border în lățimea și înălțimea totală (width și height) a unui element.
Fără proprietatea CSS box-sizing
În mod implicit, lățimea și înălțimea (width și height) unui element sunt calculate astfel:
width + padding + border = lățimea reală a unui element
height + padding + border = înălțimea reală a unui element
Aceasta înseamnă: Când setați lățimea / înălțimea (width/height) unui element, elementul pare adesea mai mare decât ați setat (deoarece border-ul și padding-ul elementului sunt adăugate la lățimea / înălțimea (width/height) specificată a elementului).
Cu proprietatea CSS box-sizing
Proprietatea CSS box-sizing ne permite să includem padding și border în lățimea și înălțimea (width și height) totală a unui element.
Dacă setați box-sizing: border-box; pe un element padding și border sunt incluse în lățime și înălțime (width și height).
Deoarece rezultatul utilizării box-sizing: border-box; este cu atât mai bine, mulți dezvoltatori doresc ca toate elementele din paginile lor să funcționeze astfel.
Codul de mai jos asigură în acest mod mai intuitiv dimensiunea tuturor elementelor. Multe browsere folosesc deja box-sizing: border-box; pentru multe elemente de formă (dar nu toate - motiv pentru care inputs și text areas arată diferit la width: 100%;).
Aplicarea acestui lucru pe toate elementele este sigur și înțelept.
Proprietatea CSS Box Sizing
box-sizing - Defineste modul în care se calculează lățimea și înălțimea (width și height) unui element: trebuie să includă padding și borders, sau nu.

CSS Flexbox

CSS Flexbox
CSS Modulul Flexbox Layout (CSS Flexbox Layout Module)
Înainte de modulul Layout Flexbox, existau patru moduri de aspect:
Block, pentru secțiunile dintr-o pagină web
Inline, pentru text
Table, pentru date în două dimensiuni ale tabelului
Positioned, pentru poziția explicită a unui element
Flexible Box Layout Module, face mai ușoară proiectarea unei structuri flexibile layout responsive fără a folosi float sau poziționare (positioning).
Asistență browser(Browser Support)
Proprietățilie flexbox sunt acceptate în toate browserele moderne.
Elemente Flexbox (Flexbox Elements)
Pentru a începe să utilizați modelul Flexbox, trebuie să definiți mai întâi un recipient flex (flex container).
Elementul de mai sus reprezintă un recipient flex (flex container) (zona albastră) cu trei elemente flexibile.
Un container flex cu trei articole flexibile.
O dispunere flexibilă (Flexible Layout) trebuie să aibă un element părinte cu proprietatea de afișare setată la flex.
Elementele directe ale copilului ale containerului flexibil devin automat elemente flexibile.
Proprietățiile containerului flex sunt: flex-direction, flex-wrap, flex-flow, justify-content, align-items, align-content.
Proprietatea flex-direction
Proprietatea flex-direction definește în ce direcție containerul dorește să stiveze elementele flex.
 "flex-direction: column;" stivuiește elementele flexate vertical (de sus în jos).
Valoarea coloanei (column) stochează vertical elementele flex (de sus în jos).
Valoarea coloană-inversă (column-reverse) stochează vertical elementele flex (dar de jos în sus).
Valoarea row-reverse stochează elementele flexate pe orizontală (dar de la dreapta la stânga).
Proprietatea flex-wrap specifică dacă elementele flex trebuie să fie wrap sau nu.
Valoarea wrap specifică faptul că elementele flex se vor wrap dacă este necesar.
Valoarea nowrap specifică faptul că elementele flex nu se vor wrap (aceasta este implicită).
Valoarea wrap-reverse specifică faptul că elementele flexibile se vor wrap dacă este necesar, în ordine inversă.
Proprietatea flex-flow este o proprietate shorthand pentru setarea proprietăților flex-direction și flex-wrap.
Proprietatea justify-content este utilizată pentru alinierea elementelor flex
Valoarea center aliniază elementele flex în centrul containerului
Valoarea flex-start aliniază elementele flex la începutul containerului (implicit)
Valoarea flex-end aliniază elementele flex la sfârșitul containerului
Valoarea space-around afișează elementele flex cu spațiu înainte, între și după linii (before, between și after)
Valoarea space-between afișează elementele flexibile cu spațiu între linii
Proprietatea align-items este utilizată pentru alinierea elementelor flexate pe verticală.
Utilizăm un container înalt de 200 de pixeli, pentru a demonstra mai bine proprietatea align-items.
Valoarea center aliniază elementele flex din mijlocul containerului.
Valoarea flex-start aliniază elementele flex din partea de sus a containerului.
Valoarea flex-end aliniază elementele flex din partea de jos a containerului.
Valoarea stretch întinde elementele flex pentru a umple containerul (aceasta este implicit).
Valoarea baseline aliniază elementele flex, cum ar fi alinierea lor de bază.
Proprietatea align-content este utilizată pentru a alinia liniile flex.
În aceste exemple, utilizăm un container înalt de 600 de pixeli, cu proprietatea flex-wrap setată pentru a wrapa, pentru a demonstra mai bine proprietatea align-content.
Valoarea space-between afișează liniile flexate cu spațiu egal între ele.
Valoarea space-around afișează liniile flexate cu spațiu înainte, între și după ele.
Valoarea stretch întinde liniile flex pentru a ocupa spațiul rămas (acesta este implicit).
Valoarea center afișează liniile de flexare din mijlocul containerului.
Valoarea flex-start afișează liniile flex la începutul containerului.
Valoarea flex-end afișează liniile de flex la sfârșitul containerului.
Centrare perfectă
În următorul exemplu, vom rezolva o problemă de stil foarte comună: centrarea perfectă (perfect centering).
Setați atât proprietățiile justify-content, cât și align-items in centru, iar elementul flex va fi perfect centrat.
Child Elements (Items)
Elementele child directe ale unui recipient flex devin automat elemente flexibile (flexibile).
Proprietățiile elementului flex: order, flex-grow, flex-shrink, flex-basis, flex, align-self.
Proprietatea order specifică ordinea elementelor flex.
Primul element flex din cod nu trebuie să apară ca primul element din layout.
Valoarea order trebuie să fie un număr, valoarea implicită este 0.
Proprietatea order poate modifica ordinea articolelor flex.
Proprietatea flex-grow specifică cât de mult va crește un element flex în raport cu restul elementelor flex.
Valoarea flex-grow trebuie să fie un număr, valoarea implicită este 0.
Faceți ca cel de-al treilea element flex să crească de opt ori mai rapid decât celelalte elemente flex.
Proprietatea flex-shrink specifică cât de mult se va micsora un element flex în raport cu restul elementelor flex.
Valoarea flex-shrink trebuie să fie un număr, valoarea implicită este 1.
Nu lăsați al treilea element flex să se micșoreze la fel de mult decât celelalte elemente flex.
Proprietatea flex-basis specifică lungimea inițială a unui element flex.
Proprietatea flex este o proprietate shorthand pentru proprietățiile flex-grow, flex-shrink și flex-basis.
Proprietatea align-self specifică alinierea pentru elementul selectat în interiorul containerului flexibil.
Proprietatea align-self înlocuiește alinierea setată implicit de proprietatea align-items a containerului.
Galerie de imagini responsive folosind Flexbox
Utilizați flexbox pentru a crea o galerie de imagini responsive care variază între patru, două sau imagini cu lățime completă, în funcție de dimensiunea ecranului.
Website responsive folosind Flexbox
Utilizați flexbox pentru a crea un responsive website, care conține o bară de navigare flexibilă și conținut flexibil.
Proprietăți CSS Flexbox
display - Specifică tipul de box folosit pentru un element HTML
flex-direction - Specifică direcția articolelor flexibile din interiorul unui recipient flex
justify-content - Aliniază orizontal elementele flex atunci când elementele nu folosesc tot spațiul disponibil pe axa principală
align-items - Aliniază vertical elementele flex atunci când elementele nu folosesc tot spațiul disponibil pe axa transversală
flex-wrap - Specifică dacă elementele flexate trebuie să se înfășoare (wrap) sau nu, dacă nu există suficient loc pentru ele pe o singură linie flex
align-content - Modifică comportamentul proprietății flex-wrap. Este similar cu align-items, dar în loc să alinieze elementele flex, aliniază liniile flex
flex-flow - O proprietate shorthand pentru flex-direction și flex-wrap
order - Specifică ordinea unui articol flexibil în raport cu restul elementelor flexibile din interiorul aceluiași recipient
align-self - Folosit pe articolele flex. Înlocuiește proprietatea align-items
flex - O proprietate shorthand pentru proprietățile flex-grow, flex-shrink și flex-basis

CSS Interogări media - Exemple

Interogări media CSS - exemple
Interogările media sunt o tehnică populară pentru livrarea unei foi de stil adaptate diferitelor dispozitive. Pentru a demonstra un exemplu simplu, putem schimba culoarea de fundal pentru diferite dispozitive.
Interogări media pentru meniuri
În acest exemplu, folosim interogări media pentru a crea un meniu de navigare responsive, care variază în ceea ce privește designul pe diferite dimensiuni de ecran.
Interogări media pentru coloane
O utilizare obișnuită a interogărilor media este de a crea un aspect flexibil (flexible layout). În acest exemplu, creem un aspect (layout) care variază între patru, două și full-width coloane, în funcție de diferitele dimensiuni ale ecranului.
Un mod mai modern de a crea column layouts este să folosiți CSS Flexbox. Cu toate acestea, nu este acceptat în Internet Explorer 10 și versiunile anterioare. Dacă aveți nevoie de asistență IE6-10, folosiți floats.
Ascundeți elementele cu interogări media
O altă utilizare obișnuită a interogărilor media este de a ascunde elemente pe diferite dimensiuni ale ecranului.
Modificați dimensiunea fontului cu interogări media
De asemenea, puteți utiliza interogări media pentru a modifica dimensiunea fontului (font size) unui element pe diferite dimensiuni ale ecranului.
Galerie de imagini flexibile
Folosim interogări media împreună cu flexbox pentru a crea o galerie de imagini responsive.
Site web flexibil
Utilizăm interogări media împreună cu flexbox pentru a crea un site web responsive, care conține o bară de navigare flexibilă și conținut flexibil.
Orientare: Portret / Peisaj
Interogările media pot fi, de asemenea, utilizate pentru a schimba aspectul (layout) unei pagini, în funcție de orientarea browserului.
Puteți avea un set de proprietăți CSS care se vor aplica numai atunci când fereastra browserului este mai largă decât înălțimea sa, o așa-numită orientare „Peisaj” (Landscape):
Utilizați o culoare de fundal lightblue (background color) dacă orientarea este în modul peisaj (landscape):
Folosind o valoare suplimentară: adăugăm o interogare media suplimentară la cea existentă folosind virgulă (aceasta se va comporta ca un operator OR).

CSS Responsive Web Design - Viewport

Responsive Web Design - Viewport
Ce este Viewport?
Viewport este zona vizibilă a utilizatorului unei pagini web.
Viewportul variază în funcție de dispozitiv și va fi mai mic pe un telefon mobil decât pe un ecran al computerului.
Înainte de tablete și telefoane mobile, paginile web erau concepute doar pentru ecranele computerului și era comun ca paginile web să aibă un design static și o dimensiune fixă.
Apoi, când am început să navigăm pe internet folosind tablete și telefoane mobile, paginile web cu dimensiuni fixe erau prea mari pentru a se potrivi cu ecranul. Pentru a remedia acest lucru, browserele de pe aceste dispozitive au redus întreaga pagină web pentru a se potrivi ecranului.
Nu a fost perfect !! Dar o rezolvare rapidă.
Setarea Viewport
HTML5 a introdus o metodă pentru a permite proiectanților web să preia controlul asupra viewport-ului, prin intermediul etichetei <meta>.
Ar trebui să includeți următorul element viewport <meta> în toate paginile dvs. web.
Un element viewport <meta> oferă instrucțiuni browserului cu privire la modul de control al dimensiunilor și scalării paginii.
width=device-width part stabilește lățimea paginii pentru a urma lățimea ecranului dispozitivului (screen-width) (care va varia în funcție de dispozitiv).
initial-scale=1.0 setează nivelul inițial de zoom atunci când pagina este încărcată prima dată de browser.
Iată un exemplu de pagină web fără viewport meta tag și aceeași pagină web cu viewport meta tag.
Mărimea conținutului la Viewport (Size Content to The Viewport)
Utilizatorii sunt folosiți pentru a derula site-urile pe verticală atât pe desktop cât și pe dispozitive mobile - dar nu pe orizontală!
Așadar, dacă utilizatorul este obligat să defileze orizontal sau să mărească, pentru a vedea întreaga pagină web, rezultă o experiență slabă a utilizatorului.
Câteva reguli suplimentare de urmat:
NU folosiți elemente cu lățime fixă ​​mare - De exemplu, dacă o imagine este afișată la o lățime mai largă decât cea din portofoliu, aceasta poate determina derularea portofoliului pe orizontală. Nu uitați să ajustați acest conținut pentru a se încadra în lățimea vizualizării.
NU lăsați conținutul să se bazeze pe o anumită lățime a viewportului (viewport width) pentru a fi redat - Deoarece dimensiunile ecranului și lățimea în pixeli CSS variază foarte mult între dispozitive, conținutul nu ar trebui să se bazeze pe o anumită lățime a viewportului pentru a fi redat.
Utilizați interogări CSS media (media queries) pentru a aplica stiluri diferite pentru ecrane mici și mari - Setarea lățimilor CSS mari pentru elementele paginii va face ca elementul să fie prea larg pentru viewport de pe un dispozitiv mai mic. În schimb, luați în considerare utilizarea unor valori de lățime relative, cum ar fi lățimea: 100%. De asemenea, aveți grijă să folosiți valori mari de poziționare absolută. Poate determina elementul să iasă în afara ecranului pe dispozitive mici.

CSS Responsive Web Design - Grid-View

Responsive Web Design - Grid-View
Ce este un Grid-View?
Multe pagini web se bazează pe un grid-view, ceea ce înseamnă că pagina este împărțită în coloane.
Un responsive grid-view are adesea 12 coloane și are o lățime totală de 100% și se va micsora și se va extinde pe măsură ce redimensionați fereastra browserului.
Construirea unui responsive Grid-View
Vom începe să construim un responsive Grid-View.
Mai întâi asigurați-vă că toate elementele HTML au proprietatea box-sizing setată pe border-box. Acest lucru asigură că padding și border sunt incluse în lățimea totală și înălțimea (total width and height) elementelor.

CSS Responsive Web Design - Interogări media

Responsive Web Design - Interogări media
Ce este o interogare media?
Interogarea media este o tehnică CSS introdusă în CSS3.
Utilizează regula @media pentru a include un block de proprietăți CSS numai dacă o anumită condiție este adevărată.
Dacă fereastra browserului este de 600px sau mai mică, culoarea de fundal (background color) va fi deschisă la culoare (lightblue).
Adăugați un Breakpoint
Mai devreme în acest tutorial am făcut o pagină web cu rânduri și coloane și a fost responzive, dar nu arăta bine pe un ecran mic.
Interogările media (media queries) vă pot ajuta. Putem adăuga un punct de break (breakpoint) unde anumite părți ale designelui se vor comporta diferit pe fiecare parte a punctului de break (breakpoint).
Utilizați o interogare media (media queries) pentru a adăuga un punct de break (breakpoint) la 768px:
Când ecranul (fereastra browserului) devine mai mic decât 768px, fiecare coloană ar trebui să aibă o lățime de 100%.
Întotdeauna design pentru mobil întâi
Mobile First înseamnă proiectare pentru mobil înainte de proiectare pentru desktop sau orice alt dispozitiv (Acest lucru va face afișarea paginii mai rapidă pe dispozitive mai mici).
Aceasta înseamnă că trebuie să facem unele modificări în CSS-ul nostru.
În loc să schimbăm stilurile când lățimea devine mai mică de 768px, ar trebui să schimbăm designul când lățimea devine mai mare de 768px. Acest lucru va face în primul rând proiectarea noastră mobilă.
Puteți adăuga câte breakpoints doriți.
Vom insera, de asemenea, un punct de break (breakpoint) între tablete și telefoane mobile.
Facem acest lucru prin adăugarea a încă o interogare media (media query ) (la 600px) și un set de clase noi pentru dispozitive mai mari de 600px (dar mai mici decât 768px):
Rețineți că cele două seturi de clase sunt aproape identice, singura diferență este denumirea (col- și col-s-).
Breakpoints tipice dispozitivului (Typical Device Breakpoints)
Există tone de ecrane și dispozitive cu înălțimi și lățimi diferite, așa că este greu să creezi un punct de break (breakpoint) exact pentru fiecare dispozitiv. Pentru a menține lucrurile simple, puteți viza cinci grupuri.
Orientare: Portret / Peisaj (Landscape)
Interogările media (media queries) pot fi, de asemenea, utilizate pentru a schimba aspectul (layout) unei pagini, în funcție de orientarea browserului.
Puteți avea un set de proprietăți CSS care se vor aplica numai atunci când fereastra browserului este mai largă decât înălțimea sa, o așa-numită orientare „Peisaj” (Lanscape):
Pagina web va avea un fundal luminos (lightblue background) dacă orientarea este în modul peisaj (lanscape).
Ascundeți elementele cu interogări media (Hide Elements With Media Queries)
O altă utilizare obișnuită a interogărilor media (media queries) este de a ascunde elemente pe dimensiuni diferite de ecran.
Modificați dimensiunea fontului cu interogări media (Change Font Size With Media Queries)
De asemenea, puteți utiliza interogări media (media queries) pentru a modifica dimensiunea fontului unui element pe diferite dimensiuni ale ecranului.

CSS Responsive Web Design - Imagini

Responsive Web Design - Images
Utilizarea proprietății Width
Dacă proprietatea lățimii (width) este setată la un procent și înălțimea este setată la „auto”, imaginea va fi receptivă și va scala în sus și în jos.
Imaginea poate fi redusă pentru a fi mai mare decât dimensiunea inițială. O soluție mai bună, în multe cazuri, va fi utilizarea în schimb a proprietății cu lățimea maximă.
Imaginile de fundal (Background Images) pot răspunde, de asemenea, la redimensionare și scalare (resizing și scaling).
Dacă proprietatea background-size este setată pe „contain”, imaginea de fundal (background Images) se va scala și va încerca să se potrivească zonei de conținut. Cu toate acestea, imaginea își va păstra raportul de aspect (relația proporțională între lățimea și înălțimea imaginii (width și height)).
Dacă proprietatea background-size este setată pe „100% 100%”, imaginea de fundal (background image) se va întinde pentru a acoperi întreaga zonă de conținut.
Dacă proprietatea background-size este setată pe „cover”, imaginea de fundal (background image) se va scala pentru a acoperi întreaga zonă de conținut. Observați că valoarea „cover” păstrează raportul de aspect (aspect ratio), iar o parte din imaginea de fundal (background image) poate fi tăiată.
Imagini diferite pentru dispozitive diferite
O imagine mare poate fi perfectă pe un ecran mare al unui computer, dar inutilă pe un dispozitiv mic. De ce să încărcați o imagine mare atunci când trebuie să o măriți în jos? Pentru a reduce încărcarea sau pentru orice alte motive, puteți utiliza interogări media (media queries) pentru a afișa imagini diferite pe dispozitive diferite.
Puteți utiliza interogarea media (media query) min-device-width, în loc de min-width, care verifică lățimea dispozitivului, în loc de lățimea browserului. Atunci imaginea nu se va schimba când redimensionați fereastra browserului.
Elementul HTML5 <picture>
HTML5 a introdus elementul <picture>, care vă permite să definiți mai multe imagini.
Asistență browser (Browser Support)
Elementul <picture> funcționează similar cu elementele <video> și <audio>. Configurați surse diferite, iar prima sursă care se potrivește preferințelor este cea utilizată:
Atributul srcset este necesar și definește sursa imaginii.
Atributul media este opțional și acceptă interogările media (media queries) pe care le găsiți în regula CSS @media.
De asemenea, ar trebui să definiți un element <img> pentru browserele care nu acceptă elementul <picture>.

CSS Grid Introducere

CSS Grid Layout Module
Grid Layout
CSS Grid Layout Module oferă un sistem de dispunere bazat pe grilă, cu rânduri și coloane, ceea ce facilitează proiectarea paginilor web fără a fi nevoie să folosiți plutitoare și poziționare (floats și positioning).
Asistență browser(Browser Support)
Proprietățiile grid sunt acceptate în toate browserele moderne.
Elemente grid
Un layout grid este format dintr-un element părinte, cu unul sau mai multe elemente copil.
Proprietatea display
Un element HTML devine un container grid atunci când proprietatea sa display este setată pe grid sau în inline-grid.
Toți copiii direcți (direct children) ai containerului grid devin automat elemente grid.
Coloane Grid (Grid Columns)
Liniile verticale ale elementelor grid se numesc coloane (columns).
Rânduri Grid (Grid Rows)
Liniile orizontale ale elementelor grid se numesc rânduri (rows).
Grid Gaps
Spațiile dintre fiecare coloană/rând (column/row) se numesc gaps.
Puteți ajusta dimensiunea gapului folosind una dintre următoarele proprietăți:grid-column-gap, grid-row-gap, grid-gap.
Proprietatea grid-column-gap stabilește diferența dintre coloane.
Proprietatea grid-row-gap stabilește diferența dintre rânduri.
Proprietatea grid-gap este o proprietate shorthand pentru proprietățile grid-column-gap și grid-row-gap.
Proprietatea grid-gap poate fi, de asemenea, folosită pentru a seta atât row gap cât și column gap într-o singură valoare.
Linii Grid (Grid Lines)
Liniile dintre coloane se numesc linii coloană (column lines).
Liniile dintre rânduri se numesc linii rând (row lines).
Consultați numerele de linie atunci când introduceți un element grid într-un container grid.
Plasați un element grid la linia coloanei 1 și lăsați-o să se încheie pe linia 3 a coloanei.
Plasați un element grid la linia 1 de rând și lăsați-o să se încheie pe linia 3 de rând.
 

CSS Grid Container

Grid Container
Pentru a face ca un element HTML să se comporte ca un container grid, trebuie să setați proprietatea display la grid sau la inline-grid.
Containerele grid constau din elemente grid, plasate în coloane și rânduri (columns și rows).
Proprietatea grid-template-columns
Proprietatea grid-template-columns definește numărul de coloane din aspectul gridului dvs. (grid layout) și poate defini lățimea (width) fiecărei coloane.
Valoarea este un space-separated-list, unde fiecare valoare definește lungimea coloanei respective.
Dacă doriți ca aspectul gridului (grid layout) să conțină 4 coloane, specificați lățimea (width) celor 4 coloane sau „auto” dacă toate coloanele trebuie să aibă aceeași lățime (width).
Proprietatea grid-template-rows definește înălțimea (height) fiecărui rând (row).
Valoarea este un space-separated-list, unde fiecare valoare definește înălțimea (height) rândului respectiv (row).
Proprietatea justify-content este utilizată pentru alinierea întregului grid în interiorul containerului.
Lățimea (width) totală a gridului trebuie să fie mai mică decât lățimea (width) containerului pentru ca proprietatea justify-content să aibă vreun efect.
Proprietatea align-content este utilizată pentru alinierea verticală (vertically align) a întregului grid în interiorul containerului.
Înălțimea (height) totală a gridului trebuie să fie mai mică decât înălțimea (height) containerului pentru ca proprietatea align-content să aibă vreun efect.

CSS Grid Item

CSS Grid Item
Child Elements (Items)
Un container grid conține elemente grid.
În mod implicit, un container are un articol grid pentru fiecare coloană, în fiecare rând, dar puteți stila elementele gridului astfel încât acestea să se întindă pe mai multe coloane și / sau rânduri.
Proprietatea grid-column:
Proprietatea grid-column definește pe ce coloane (ele) să plaseze un articol.
Definiți unde va începe elementul și unde se va termina.
Proprietatea grid-column este o proprietate shorthand pentru proprietățiile grid-column-start și grid-column-end.
Pentru a plasa un articol, vă puteți referi la numere de linie sau puteți utiliza cuvântul cheie „span” pentru a defini câte coloane va cuprinde.
Proprietatea grid-row
Proprietatea grid-row definește pe ce rând să plaseze un element.
Definiți unde va începe elementul și unde se va termina.
Proprietatea grid-row este o proprietate shorthand pentru proprietățiile grid-row-start și grid-row-end.
Pentru a plasa un articol, vă puteți referi la numere de linie sau puteți utiliza cuvântul cheie „span” pentru a defini câte rânduri va cuprinde elementul.
Proprietatea grid-area
Proprietatea grid-area poate fi utilizată ca proprietate de tip shorthand pentru proprietățiile grid-row-start, grid-column-start, grid-row-end și the grid-column-end.
Denumirea elementelor grid
Proprietatea grid-area poate fi, de asemenea, utilizată pentru a atribui nume elementelor grid.
Elementele grid denumite (Named grid items) pot fi menționate de proprietatea grid-template-areas ale containerului grid.
Fiecare rând este definit prin apostroafe ('')
Coloanele din fiecare rând sunt definite în interiorul apostrofelor, separate de un spațiu.
Un semn de perioadă reprezintă un element grid fără nume.
Pentru a defini două rânduri, definiți coloana celui de-al doilea rând în interiorul unui alt set de apostroafe.
The Order of the Items
Aspectul gridului (Grid Layout) ne permite să poziționăm articolele oriunde ne-ar plăcea.
Primul articol din codul HTML nu trebuie să apară ca prim element din grid.

PHP Loops

Bucle PHP (PHP Loops)
În capitolele următoare veți învăța cum să repetați codul folosind bucle (loops) în PHP.
Bucle PHP (PHP Loops)
Adesea, atunci când scrieți cod, doriți ca același block de cod să fie difuzat de mai multe ori un anumit număr de ori. Deci, în loc să adăugăm mai multe linii de cod aproape egale într-un script, putem folosi bucle (loops).
Buclele (loops) sunt utilizate pentru a executa același block de cod din nou și din nou, atâta timp cât o anumită condiție este adevărată (true).
În PHP, avem următoarele tipuri de buclă (loop types):
while - buclează (loops) un block de cod atâta timp cât condiția specificată este adevărată (true).
do ... while - se buclează (loops) o dată printr-un block de cod, apoi se repetă bucla (loop) atâta timp cât condiția specificată este adevărată (true).
for - se buclează (loops) printr-un block de cod de un număr specificat de ori.
foreach - se buclează (loops) printr-un block de cod pentru fiecare element dintr-un tablou.
Capitolele următoare vor explica și vor oferi exemple pentru fiecare tip de buclă (loop type).
PHP bucla while (PHP while Loop)
Bucla while - Bucle printr-un block de cod atâta timp cât condiția specificată este adevărată (true).
PHP bucla while
Bucla while execută un block de cod atâta timp cât condiția specificată este adevărată (true).
Sintaxă
while (condition is true) {
     cod de executat;
}
<?php
$x = 1;
while($x <= 5) {
    echo "Numărul este: $x <br>";
    $x++;
}
?>
$x = 1; - Inițializați contorul de bucle (loop counter) ($x) și setați valoarea de pornire la 1.
$x <= 5 - Continuați bucla (loop) atâta timp cât $x este mai mică sau egală cu 5.
$X ++; - Măriți valoarea contorului buclei (loop counter) cu 1 pentru fiecare iterație.
<?php
$x = 0;
while($x <= 100) {
    echo "Numărul este: $x <br>";
    $x+=10;
}
?>
$x = 0; - Inițializați contorul buclei (loop counter) ($x) și setați valoarea de pornire la 0.
$x <= 100 - Continuați bucla (loop) atât timp cât $x este mai mic sau egal cu 100.
$X + = 10; - Măriți valoarea contorului buclei (loop counter) cu 10 pentru fiecare iterație.
PHP bucla do while (PHP do while Loop)
Bucla do ... while - Buclează (loops) o dată printr-un block de cod, apoi repetă bucla (loop) atâta timp cât condiția specificată este adevărată (true).
PHP bucla do while (PHP do while Loop)
Bucla do ... while va executa întotdeauna blocul de cod o dată, apoi va verifica starea și va repeta bucla (loop) cât timp (while) condiția specificată este adevărată (true).
Sintaxă
do {
    cod de executat;
} while (condition is true);
Exemplul de mai jos stabilește prima variabilă $x la 1 ($x = 1). Apoi, bucla do while (do while loop) va scrie o anumită ieșire, apoi va crește variabila $x cu 1. Apoi, starea este bifată ($x este mai mică sau egală cu 5?), Iar bucla (loop) va continua să funcționeze atâta timp cât $x este mai mică sau egală cu 5:
<?php
$x = 1;
do {
    echo "Numărul este: $x <br>";
    $x++;
} while ($x <= 5);
?>
În bucla do...while (do...while loop) în timp ce condiția este testată DUPĂ executarea instrucțiunilor din buclă (loop). Aceasta înseamnă că bucla do ... while (do...while loop) își va executa instrucțiunile cel puțin o dată, chiar dacă condiția este falsă (false). Vezi exemplul de mai jos.
Acest exemplu stabilește variabila $x la 6, apoi rulează bucla (loop), apoi starea este verificată:
<?php
$x = 6;
do {
    echo "Numărul este: $x <br>";
    $x++;
} while ($x <= 5);
?>
PHP bucla for. (PHP for Loop)
Bucla for -  Buclează (loops) printr-un block de cod de un număr specificat de ori.
PHP bucla for. (PHP for Loop)
Bucla for se utilizează atunci când știi în prealabil de câte ori ar trebui să ruleze scriptul.
Sintaxă
for (init counter; test counter; increment counter) {
    cod care trebuie executat pentru fiecare iterație;
}
Parametrii:
init counter: Initializarea valorii contorului buclei (loop counter).
test counter: evaluare pentru fiecare iterație de buclă (loop iteration). Dacă se evaluează la TRUE, bucla (loop) continuă. Dacă se evaluează la FALSE, bucla (loop) se termină.
increment counter: Crește valoarea contorului buclei (loop counter).
Exemplul de mai jos afișează numerele de la 0 la 10:
<?php
for ($x = 0; $x <= 10; $x++) {
    echo "Numărul este: $x <br>";
}
?>
$x = 0; - Inițializați contorul buclei (loop counter) ($x) și setați valoarea de pornire la 0.
$x <= 10; - Continuați bucla (loop) atâta timp cât $x este mai mic sau egal cu 10.
$x ++ - Măriți valoarea contorului buclei (loop counter) cu 1 pentru fiecare iterație.
Acest exemplu numără până la 100 din zece în zece:
<?php
for ($x = 0; $x <= 100; $x+=10) {
    echo "Numărul este: $x <br>";
}
?>
$x = 0; - Inițializați contorul buclei (loop counter) ($x) și setați valoarea de pornire la 0.
$x <= 100; - Continuați bucla (loop) atâta timp cât $x este mai mic sau egal cu 100.
$x + = 10 - Măriți valoarea contorului buclei (loop counter) cu 10 pentru fiecare iterație.
PHP bucla foreach (PHP foreach Loop)
Bucla foreach - Buclează (loops) printr-un block de cod pentru fiecare element dintr-un tablou (array).
PHP bucla foreach (PHP foreach Loop)
Bucla foreach funcționează numai pe tablouri (arrays) și este utilizată pentru a bucla (loop) fiecare pereche cheie / valoare (key/value ) dintr-un tablou (array).
Sintaxă
foreach ($array as $value) {
  cod de executat;
}
Pentru fiecare iterație de buclă (loop iteration), valoarea elementului array curent este atribuită lui $value, iar indicatorul tabloului (array) este mutat de unul singur până când ajunge la ultimul element de matrice (element array).
Următorul exemplu va emite valorile tabloului dat (array) ($colors):
<?php
$colors = array("red", "green", "blue", "yellow");
foreach ($colors as $value) {
  echo "$value <br>";
}
?>
<?php
$age = array("Ion"=>"35", "Petre"=>"37", "Tudor"=>"43");
foreach($age as $x => $val) {
  echo "$x = $val<br>";
}
?>

PHP Array

Un array (tablou) stochează mai multe valori într-o singură variabilă:
<?php
$cars = array("Volvo", "BMW", "Toyota");
echo "Îmi place " . $cars[0] . ", " . $cars[1] . " and " . $cars[2] . ".";
?>
Ce este un Array?
Un array (tablo) este o variabilă specială, care poate reține mai mult de o valoare simultan.
Dacă aveți o listă de articole (de exemplu, o listă cu nume de mașini), stocarea mașinilor în variabile unice ar putea arăta astfel:
$cars1 = "Volvo";
$cars2 = "BMW";
$cars3 = "Toyota";
Cu toate acestea, ce se întâmplă dacă doriți să vă buclați (loop) între mașini și să găsiți una specifică? Și dacă nu ai avea 3 mașini, ci 300?
Soluția este să creezi un array (tablou)!
Un array (tablou) poate reține multe valori sub un singur nume și puteți accesa valorile făcând referire la un număr de index.
Creați un array (o matrice) în PHP
În PHP, funcția array() este utilizată pentru a crea un tablou (array):
array ();
În PHP, există trei tipuri de matrice:
Matrice indexate (Indexed arrays) - Arrays cu un index numeric
Matrice asociative (Associative arrays) - Arrays cu chei (keys) numite
Matricele multidimensionale (Multidimensional arrays) - Arrays care conțin unul sau mai multe tablouri (arrays)
Obțineți Lungimea unui Array - Funcția count()
Funcția count() este utilizată pentru a returna lungimea (numărul de elemente) unui array (tablou):
<?php
$cars = array("Volvo", "BMW", "Toyota");
echo count($cars);
?>
PHP matrice indexate (PHP Indexed Arrays)
Există două moduri de a crea tablouri indexate (indexed arrays):
Indexul poate fi atribuit automat (indexul începe întotdeauna de la 0), astfel:
$cars = array("Volvo", "BMW", "Toyota");
sau indexul poate fi atribuit manual:
$cars[0] = "Volvo";
$cars[1] = "BMW";
$cars[2] = "Toyota";
Următorul exemplu creează un tablou indexat (indexed array) numit $cars, îi atribuie trei elemente și apoi tipărește un text care conține valorile tabloului (array values):
<?php
$cars = array("Volvo", "BMW", "Toyota");
echo "Îmi place " . $cars[0] . ", " . $cars[1] . " and " . $cars[2] . ".";
?>
Buclă printr-o matrice indexată (Loop Through an Indexed Array)
Pentru a parcurge și tipări toate valorile unui tablou indexat (indexed array), puteți utiliza o buclă (loop) for, astfel:
<?php
$cars = array("Volvo", "BMW", "Toyota");
$arrlength = count($cars);
for($x = 0; $x < $arrlength; $x++) {
    echo $cars[$x];
    echo "<br>";
}
?>
PHP matrice asociative (PHP Associative Arrays)
Matricele asociative (associative arrays) sunt tablouri (arrays) care folosesc chei numite (named keys) pe care le atribuiți lor.
Există două moduri de a crea un tablou asociativ (associative array):
$age = array("Petre"=>"35", "Ion"=>"37", "Dan"=>"43");
sau:
$age['Petre'] = "35";
$age['Ion'] = "37";
$age['Dan'] = "43";
Cheile denumite (named keys) pot fi apoi utilizate într-un script:
<?php
$age = array("Petre"=>"35", "Ion"=>"37", "Dan"=>"43");
echo "Petre are " . $age['Petre'] . " ani.";
?>
Buclă printr-o matrice asociativă (Loop Through an Associative Array)
Pentru a parcurge și tipări toate valorile unui tablou asociativ (associative array), puteți utiliza o buclă (loop) foreach, astfel:
<?php
$age = array("Petre"=>"35", "Ion"=>"37", "Dan"=>"43");
foreach($age as $x => $x_value) {
    echo "Key=" . $x . ", Value=" . $x_value;
    echo "<br>";
}
?>
PHP matrice multidimensionale (PHP Multidimensional Arrays)
În paginile anterioare, am descris matricile (arrays) care reprezintă o listă unică de perechi cheie/valoare (key/value).
Cu toate acestea, uneori doriți să stocați valorile cu mai mult de o cheie. Pentru aceasta, avem tablouri multidimensionale (multidimensional arrays).
PHP - Arrayuri multidimensionale
Un tablou multidimensional (multidimensional array) este un tablou (array) care conține unul sau mai multe tablouri (arrays).
PHP acceptă tablouri multidimensionale (multidimensional arrays) care sunt la două, trei, patru, cinci sau mai multe niveluri. Cu toate acestea, tablourile (arrays) cu mai mult de trei niveluri sunt greu de gestionat pentru majoritatea oamenilor.
Dimensiunea unui tablou (array) indică numărul de indici de care aveți nevoie pentru a selecta un element.
Pentru un tablou bidimensional (two-dimensional array), aveți nevoie de doi indici pentru a selecta un element
Pentru un tablou tridimensional (three-dimensional array), aveți nevoie de trei indici pentru a selecta un elementPHP - Matricele bidimensionale (PHP - Two-dimensional Arrays)
Un tablou bidimensional (two-dimensional array) este un tablou de matrice (array of arrays) (un tablou tridimensional (three-dimensional array) este un tablou de tablouri (arrays of arrays)).
Putem stoca datele dintr-un tabel într-un tablou bidimensional (two-dimensional array), astfel:
$cars = array
  (
  array("Volvo",22,18),
  array("BMW",15,13),
  array("Saab",5,2),
  array("Land Rover",17,15)
  );
Acum, two-dimensional $cars array conține patru tablouri (arrays) și are doi indici: rând și coloană (row and column).
Pentru a avea acces la elementele tabloului (array) $cars trebuie să indicăm cei doi indici (rând și coloană/row and column):
<?php
echo $cars[0][0].": În stoc: ".$cars[0][1].", sold: ".$cars[0][2].".<br>";
echo $cars[1][0].": În stoc: ".$cars[1][1].", sold: ".$cars[1][2].".<br>";
echo $cars[2][0].": În stoc: ".$cars[2][1].", sold: ".$cars[2][2].".<br>";
echo $cars[3][0].": În stoc: ".$cars[3][1].", sold: ".$cars[3][2].".<br>";
?>
<?php
for ($row = 0; $row < 4; $row++) {
  echo "<p><b>Numărul rândului $row</b></p>";
  echo "<ul>";
  for ($col = 0; $col < 3; $col++) {
    echo "<li>".$cars[$row][$col]."</li>";
  }
  echo "</ul>";
}
?>
PHP matrice de sortare. (PHP Sorting Arrays)
Elementele dintr-un tablou (array) pot fi sortate în ordine alfabetică sau numerică, descrescător sau crescător.
PHP - Funcții de sortare pentru matrice (PHP - Sort Functions For Arrays)
În acest capitol, vom parcurge următoarele funcții de sortare a tablelor (arrays) PHP:
sort() - sortează tablourile (arrays) în ordine crescătoare.
rsort() - sortează tablourile (arrays) în ordine descrescătoare.
asort() - sortează tablourile asociative (associative arrays) în ordine crescătoare, în funcție de valoare.
ksort() - sortează matricile asociative (associative arrays) în ordine crescătoare, în funcție de cheie.
arsort() - sortează tablourile asociative (associative arrays) în ordine descrescătoare, în funcție de valoare.
krsort() - sortează tablourile asociative (associative arrays) în ordine descrescătoare, în funcție de cheie.
Sortare Array în ordine crescătoare - sort()
Următorul exemplu sortează elementele tabloului (array) $cars în ordine alfabetică ascendentă:
<?php
$cars = array("Volvo", "BMW", "Toyota");
sort($cars);
?>
Următorul exemplu sortează elementele tabloului (array) $numbers în ordine numerică crescătoare:
<?php
$numbers = array(4, 6, 2, 22, 11);
sort($numbers);
?>
Sortare Array în ordine descrescătoare - rsort()
Următorul exemplu sortează elementele tabloului (array) $cars în ordine alfabetică descrescătoare:
<?php
$cars = array("Volvo", "BMW", "Toyota");
rsort($cars);
?>
Următorul exemplu sortează elementele tabloului (array) $numbers în ordine numerică descrescătoare:
<?php
$numbers = array(4, 6, 2, 22, 11);
rsort($numbers);
?>
Sortare Array (ordine crescătoare), în funcție de valoarea - asort()
Următorul exemplu sortează un tablou asociativ (associative array) în ordine crescătoare, în funcție de valoare:
<?php
$age = array("Petre"=>"35", "Ion"=>"37", "Dan"=>"43");
asort($age);
?>
Sortare Array (ordine crescătoare), în funcție de cheia - ksort()
Următorul exemplu sortează un tablou asociativ (associative array) în ordine crescătoare, în funcție de cheie:
<?php
$age = array("Petre"=>"35", "Ion"=>"37", "Dan"=>"43");
ksort($age);
?>
Sortare Array (ordine descrescătoare), în funcție de valoarea - arsort()
Următorul exemplu sortează un tablou asociativ (associative array) în ordine descrescătoare, în funcție de valoare:
<?php
$age = array("Petre"=>"35", "Ion"=>"37", "Dan"=>"43");
arsort($age);
?>
Sortare Array (ordine descrescătoare), în funcție de cheia - krsort()
Următorul exemplu sortează un tablou asociativ (associative array) în ordine descrescătoare, în funcție de cheie:
<?php
$age = array("Petre"=>"35", "Ion"=>"37", "Dan"=>"43");
krsort($age);
?>

PHP Variabile Globale - Superglobale

PHP Variabile Globale - Superglobalele
Superglobalele au fost introduse în PHP 4.1.0 și sunt variabile încorporate (built-in variables) care sunt întotdeauna disponibile în toate domeniile.
PHP Variabile Globale - Superglobalele
Unele variabile predefinite din PHP sunt „superglobale”, ceea ce înseamnă că sunt întotdeauna accesibile, indiferent de sfera de acțiune - și le puteți accesa din orice funcție, clasă sau fișier fără a fi nevoie să faceți nimic special.
Variabilele superglobale PHP sunt: $GLOBALS, $_SERVER, $_REQUEST, $_POST, $_GET, $_FILES, $_ENV, $_COOKIE, $_SESSION.
Capitolele următoare vor explica unele dintre superglobale, iar restul va fi explicat în capitolele ulterioare.
PHP Superglobal - $GLOBALS
Variabilele super globale sunt variabile încorporate (built-in variables), care sunt întotdeauna disponibile în toate domeniile.
PHP $GLOBALS
$GLOBALS este o variabilă super globală PHP, care este utilizată pentru a accesa variabile globale de oriunde în scriptul PHP (de asemenea, din funcții sau metode).
PHP stochează toate variabilele globale într-un tablou numit $GLOBALS [index]. Indicele conține numele variabilei.
Exemplul de mai jos arată cum se utilizează variabila super globală $GLOBALS:
<?php
$x = 75;
$y = 25;
 function addition() {
    $GLOBALS['z'] = $GLOBALS['x'] + $GLOBALS['y'];
}
 addition();
echo $z;
?>
În exemplul de mai sus, deoarece z este o variabilă prezentă în matricea (array) $GLOBALS, este accesibilă și din afara funcției!
PHP Superglobal - $_SERVER
Variabilele super globale sunt variabile încorporate (built-in variables), care sunt întotdeauna disponibile în toate domeniile.
PHP $ _SERVER
$ _SERVER este o variabilă super globală PHP care conține informații despre antetele, căile și locațiile scriptului (headers, paths, and script locations).
Exemplul de mai jos arată cum să folosiți unele dintre elementele din $ _SERVER:
<?php
echo $_SERVER['PHP_SELF'];
echo "<br>";
echo $_SERVER['SERVER_NAME'];
echo "<br>";
echo $_SERVER['HTTP_HOST'];
echo "<br>";
echo $_SERVER['HTTP_REFERER'];
echo "<br>";
echo $_SERVER['HTTP_USER_AGENT'];
echo "<br>";
echo $_SERVER['SCRIPT_NAME'];
?>
Următorul tabel prezintă cele mai importante elemente care pot intra în interiorul $ _SERVER:
$ _SERVER ['PHP_SELF'] Returnează numele de fișier al scriptului care se execută în prezent
$ _SERVER ['GATEWAY_INTERFACE'] Returnează versiunea Interfaței de Gateway comun (CGI) pe care serverul o folosește
$ _SERVER ['SERVER_ADDR'] Returnează adresa IP a serverului gazdă
$ _SERVER ['SERVER_NAME'] returnează numele serverului gazdă (cum ar fi www.w3schools.com)
$ _SERVER ['SERVER_SOFTWARE'] returnează șirul de identificare a serverului (cum ar fi Apache / 2.2.24)
$ _SERVER ['SERVER_PROTOCOL'] returnează numele și revizuirea protocolului informațional (cum ar fi HTTP / 1.1)
$ _SERVER ['REQUEST_METHOD'] returnează metoda de solicitare folosită pentru a accesa pagina (cum ar fi POST)
$ _SERVER ['REQUEST_TIME'] returnează intervalul de timp al începerii cererii (cum ar fi 1377687496)
$ _SERVER ['QUERY_STRING'] Returnează șirul de interogare dacă pagina este accesată printr-un șir de interogare
$ _SERVER ['HTTP_ACCEPT'] Returnează antetul Accept din cererea curentă
$ _SERVER ['HTTP_ACCEPT_CHARSET'] returnează antetul Accept_Charset din cererea curentă (cum ar fi utf-8, ISO-8859-1)
$ _SERVER ['HTTP_HOST'] Returnează antetul gazdei din cererea curentă
$ _SERVER ['HTTP_REFERER'] returnează adresa URL completă a paginii curente (nu este de încredere, deoarece nu toți agenții utilizator o acceptă)
$ _SERVER ['HTTPS'] Este scriptul cerut printr-un protocol HTTP sigur
$ _SERVER ['REMOTE_ADDR'] Returnează adresa IP de unde utilizatorul vizualizează pagina curentă
$ _SERVER ['REMOTE_HOST'] returnează numele gazdei de unde utilizatorul vizualizează pagina curentă
$ _SERVER ['REMOTE_PORT'] Returnează portul utilizat pe mașina utilizatorului pentru a comunica cu serverul web
$ _SERVER ['SCRIPT_FILENAME'] Returnează numele de cale absolut al scriptului care se execută în prezent
$ _SERVER ['SERVER_ADMIN'] Returnează valoarea acordată directivei SERVER_ADMIN din fișierul de configurare a serverului web (dacă scriptul rulează pe o gazdă virtuală, va fi valoarea definită pentru acea gazdă virtuală) (cum ar fi [email protected] )
$ _SERVER ['SERVER_PORT'] Returnează portul pe mașina serverului care este utilizat de serverul web pentru comunicare (cum ar fi 80)
$ _SERVER ['SERVER_SIGNATURE'] Returnează versiunea serverului și numele gazdei virtuale care sunt adăugate la paginile generate de server
$ _SERVER ['PATH_TRANSLATED'] returnează calea bazată pe sistemul de fișiere la scriptul curent
$ _SERVER ['SCRIPT_NAME'] returnează calea scriptului curent
$ _SERVER ['SCRIPT_URI'] Returnează URI-ul paginii curente
PHP Superglobal - $_REQUEST
Variabilele super globale sunt variabile încorporate (built-in variables), care sunt întotdeauna disponibile în toate domeniile.
PHP $ _REQUEST
PHP $ _REQUEST este o variabilă super globală PHP care este folosită pentru a colecta date după trimiterea unui formular HTML.
Exemplul de mai jos arată un formular cu un câmp de intrare și un buton de trimitere (input field și submit button). Când un utilizator trimite datele făcând click pe „Trimite” (Submit), datele formularului sunt trimise fișierului specificat în atributul de acțiune (action attribute) al etichetei (tag) <form>. În acest exemplu, indicăm acest fișier în sine pentru prelucrarea datelor din formular. Dacă doriți să utilizați un alt fișier PHP pentru procesarea datelor din formular, înlocuiți-l cu numele de fișier ales. Apoi, putem folosi super variabila globală $ _REQUEST pentru a colecta valoarea câmpului de intrare (input field):
<html>
<body>
<form method="post" action="<?php echo $_SERVER['PHP_SELF'];?>">
  Nume: <input type="text" name="fname">
  <input type="submit">
</form>
<?php
if ($_SERVER["REQUEST_METHOD"] == "POST") {
    // colectați valoarea câmpului de intrare (input field)
    $name = $_REQUEST['fname'];
    if (empty($name)) {
        echo "Numele este gol";
    } else {
        echo $name;
    }
}
?>
</body>
</html>
PHP Superglobal - $_POST
Variabilele super globale sunt variabile încorporate (built-in variables), care sunt întotdeauna disponibile în toate domeniile.
PHP $ _POST
PHP $ _POST este o variabilă super globală PHP, care este folosită pentru a colecta date de formular după trimiterea unui formular HTML cu method="post".
$ _POST este de asemenea utilizat pe scară largă pentru a trece variabilele.
Exemplul de mai jos arată un formular cu un câmp de intrare și un buton de trimitere (input field și submit button). Când un utilizator trimite datele făcând click pe „Trimite” (Submit), datele formularului sunt trimise fișierului specificat în atributul de acțiune (action attribute) al etichetei (tag) <form>. În acest exemplu, indicăm fișierul în sine pentru prelucrarea datelor din formular. Dacă doriți să utilizați un alt fișier PHP pentru procesarea datelor din formular, înlocuiți-l cu numele de fișier ales. Apoi, putem utiliza super variabila globală $ _POST pentru a colecta valoarea câmpului de intrare (input field):
<html>
<body>
<form method="post" action="<?php echo $_SERVER['PHP_SELF'];?>">
  Nume: <input type="text" name="fname">
  <input type="submit">
</form>
<?php
if ($_SERVER["REQUEST_METHOD"] == "POST") {
    // colectați valoarea câmpului de intrare (input field)
    $name = $_POST['fname'];
    if (empty($name)) {
        echo "Numele este gol";
    } else {
        echo $name;
    }
}
?>
</body>
</html>
PHP Superglobal - $_GET
Variabilele super globale sunt variabile încorporate (built-in variables), care sunt întotdeauna disponibile în toate domeniile.
PHP $ _GET
PHP $ _GET este o variabilă super globală PHP, care este utilizată pentru a colecta date de formular după trimiterea unui formular HTML cu method="get".
$ _GET poate colecta și datele trimise pe adresa URL.
Presupunem că avem o pagină HTML care conține un hyperlink cu parametri:
 <html>
<body>
<a href="test_get.php?subject=PHP&web=lectii-virtuale.ro">Test $GET</a>
</body>
</html>
Când un utilizator face click pe linkul „Test $GET”, parametrii „subject” și „web” sunt trimiși la „test_get.php”, iar apoi puteți accesa valorile sale în „test_get.php” cu $_GET.
Exemplul de mai jos arată codul din „test_get.php”:
<html>
<body>
<?php
echo "Studiu " . $_GET['subject'] . " la " . $_GET['web'];
?>
</body>
</html>

PHP Validare formular

Validare formular PHP
Acesta și capitolele următoare arată cum să folosești PHP pentru a valida datele formularului.
Validare formular PHP
Gândiți-vă la SECURITATE când prelucrați formularele PHP!
Aceste pagini vor arăta cum să procesați formularele PHP din punct de vedere al securitatii. Validarea corectă a datelor din formular este importantă pentru a vă proteja formularul de hackeri și spameri!
Formularul HTML la care vom lucra în aceste capitole, conține diferite câmpuri de introducere: câmpuri de text obligatorii și opționale, butoane radio și un buton de trimitere (required and optional text fields, radio buttons, and a submit button):
Name - Obligatoriu. + Trebuie să conțină doar litere și spațiu alb
E-mail - Obligatoriu. + Trebuie să conțină o adresă de e-mail validă (cu @ și.)
Website - Obligatoriu. Dacă este prezent, trebuie să conțină o adresă URL validă
Comment - Opțional. Câmp de introducere pe mai multe linii (textarea)
Sex - Obligatoriu. Trebuie să selectați una
Mai întâi vom analiza codul HTML simplu pentru formular:
Câmpuri text (Text Fields)
Câmpurile nume, e-mail și website sunt elemente de introducere ale textului (input elements), iar câmpul de comentarii este textarea. Codul HTML arată astfel:
Nume: <input type="text" name="name">
E-mail: <input type="text" name="email">
Website: <input type="text" name="website">
Comment: <textarea name="comment" rows="5" cols="40"></textarea>
Butoane radio (Radio Buttons)
Câmpurile gen (gender fields) sunt butoane radio, iar codul HTML arată astfel:
Gen:
<input type="radio" name="gender" value="female">Femeie
<input type="radio" name="gender" value="male">Bărbat
<input type="radio" name="gender" value="other">Altele
Elementul form (The Form Element)
Codul HTML al formularului arată astfel:
<form method="post" action="<?php echo htmlspecialchars($_SERVER["PHP_SELF"]);?>">
Când formularul este trimis, datele formularului sunt trimise cu method = "post".
Ce este variabila $_SERVER["PHP_SELF"] ?
$_SERVER["PHP_SELF"] este o variabilă super globală care returnează numele de fișier al scriptului care se execută în prezent.
Așadar, $_SERVER["PHP_SELF"] trimite datele formularului (submitted form data) trimis către pagina în sine, în loc să sară pe o altă pagină. În acest fel, utilizatorul va primi mesaje de eroare pe aceeași pagină ca și formularul.
Ce este funcția htmlspecialchars()?
Funcția htmlspecialchars() convertește caracterele speciale în entități HTML. Aceasta înseamnă că va înlocui caractere HTML precum <and> cu &lt; și &gt;. Acest lucru împiedică atacatorii să exploateze codul prin injectarea codului HTML sau a javascriptului (Cross-site Scripting attacks) în formulare.
Notă imporantă privind securitatea formularului PHP
Variabila $_SERVER["PHP_SELF"] poate fi utilizată de hackeri!
Dacă PHP_SELF este utilizat în pagina dvs., un utilizator poate introduce un slash (/) și apoi unele comenzi de Cross Site Scripting (XSS) pentru a executa.
Scripturi încrucișate (Cross-site scripting) (XSS) este un tip de vulnerabilitate a securității computerului care se găsește de obicei în aplicațiile Web. XSS le permite atacatorilor să injecteze scripturi din partea clientului în paginile Web vizualizate de alți utilizatori.
Presupunem că avem următorul formular într-o pagină numită "test_form.php":
<form method="post" action="<?php echo $_SERVER["PHP_SELF"];?>">
Acum, dacă un utilizator introduce URL-ul normal în bara de adrese precum "http://www.example.com/test_form.php", codul de mai sus va fi tradus în:
<form method="post" action="test_form.php">
Până acum, bine.
Cu toate acestea, considerați că un utilizator introduce următoarea adresă URL în bara de adrese:
http://www.example.com/test_form.php/%22%3E%3Cscript%3Ealert('hacked')%3C/script%3E
În acest caz, codul de mai sus va fi tradus în:
<form method="post" action="test_form.php/"><script>alert('hacked')</script>
Acest cod adaugă o etichetă script (script tag) și o comandă de alertă (alert command). Și atunci când pagina se încarcă, codul JavaScript va fi executat (utilizatorul va vedea o casetă de alertă (alert box)). Acesta este doar un exemplu simplu și inofensiv cum poate fi exploatată variabila PHP_SELF.
Fiți conștienți de faptul că orice cod JavaScript poate fi adăugat în eticheta <script>! Un hacker poate redirecționa utilizatorul către un fișier de pe alt server, iar respectivul fișier poate conține cod rău intenționat care poate modifica variabilele globale sau poate trimite formularul la o altă adresă pentru a salva datele utilizatorului, de exemplu.
Cum să evitați exploatările $_SERVER["PHP_SELF"]?
Exploatările $_SERVER["PHP_SELF"] pot fi evitate folosind funcția htmlspecialchars().
Codul formularului ar trebui să arate astfel:
<form method="post" action="<?php echo htmlspecialchars($_SERVER["PHP_SELF"]);?>">
Funcția htmlspecialchars() convertește caracterele speciale în entități HTML. Acum, dacă utilizatorul încearcă să exploateze variabila PHP_SELF, va rezulta următoarea ieșire (output):
<form method="post" action="test_form.php/&quot;&gt;&lt;script&gt;alert('hacked')&lt;/script&gt;">
Validați datele formularului cu PHP
Primul lucru pe care îl vom face este să trecem toate variabilele prin funcția PHP htmlspecialchars().
Când folosim funcția htmlspecialchars(); atunci dacă un utilizator încearcă să trimită următoarele într-un câmp text:
<script>location.href('http://www.hacked.com')</script>
- acest lucru nu ar fi executat, deoarece va fi salvat ca și cod HTML scăpat, astfel:
&lt;script&gt;location.href('http://www.hacked.com')&lt;/script&gt;
Codul este acum sigur pentru a fi afișat pe o pagină sau în interiorul unui e-mail.
De asemenea, vom face alte două lucruri atunci când utilizatorul va trimite formularul:
Scoateți caracterele inutile (spațiu suplimentar, filă, linie nouă (extra space, tab, newline)) din datele de intrare ale utilizatorului (cu funcția PHP trim() )
Eliminați backslashes (\) din datele de intrare ale utilizatorului (cu funcția PHP stripslashes())Următorul pas este să creem o funcție care să facă toate verificările pentru noi (ceea ce este mult mai convenabil decât scrierea aceluiași cod încă o dată).
Vom numi funcția test_input().
Acum, putem verifica fiecare variabilă $_POST cu funcția test_input(), iar scriptul va arata astfel:
<?php
// definiți variabilele și setați valorile goale
$name = $email = $gender = $comment = $website = "";
if ($_SERVER["REQUEST_METHOD"] == "POST") {
  $name = test_input($_POST["name"]);
  $email = test_input($_POST["email"]);
  $website = test_input($_POST["website"]);
  $comment = test_input($_POST["comment"]);
  $gender = test_input($_POST["gender"]);
}
function test_input($data) {
  $data = trim($data);
  $data = stripslashes($data);
  $data = htmlspecialchars($data);
  return $data;
}
?>
Observați că la începutul scriptului, verificăm dacă formularul a fost trimis folosind $_SERVER ["REQUEST_METHOD"]. Dacă REQUEST_METHOD este POST, atunci formularul a fost trimis - și ar trebui validat. Dacă nu a fost trimis, săriți validarea și afișați un formular necompletat.
Cu toate acestea, în exemplul de mai sus, toate câmpurile de introducere sunt opționale. Scriptul funcționează bine chiar dacă utilizatorul nu introduce date.
Următorul pas este de a face necesare câmpurile de intrare și de a crea mesaje de eroare, dacă este nevoie.

PHP Include

PHP fișiere include (PHP Include Files)
Instrucțiunea include (sau require) preia tot textul / codul / marcajul (text/code/markup) care există în fișierul specificat și îl copiază în fișierul care folosește instrucțiunea include.
Includerea fișierelor este foarte utilă atunci când doriți să includeți același PHP, HTML sau text în mai multe pagini ale unui site web.
PHP declarațiile include și require (PHP include and require Statements)
Este posibil să inserați conținutul unui fișier PHP într-un alt fișier PHP (înainte ca serverul să îl execute), cu instrucțiunea include sau require.
Instrucțiunile include și require sunt identice, cu excepția eșecului:
require va produce o eroare fatală (E_COMPILE_ERROR) și va opri scriptul
include va produce doar un avertisment (E_WARNING) și scriptul va continua
Așadar, dacă doriți ca execuția să continue și să le arate utilizatorilor ieșirea (output), chiar dacă fișierul include lipsește, folosiți instrucțiunea include.
În caz contrar, în cazul FrameWork, CMS sau o codificare complexă a aplicației PHP, utilizați întotdeauna instrucțiunea require pentru a include un fișier cheie pentru fluxul de execuție. Acest lucru va ajuta la evitarea compromiterii securității și integrității aplicației dvs., doar în caz că lipsește accidental un fișier cheie (key file).
Inclusiv fișierele economisesc multă muncă. Aceasta înseamnă că puteți crea un antet, un subsol sau un fișier de meniu (header, footer sau menu file) pentru toate paginile dvs. web. Apoi, când antetul (header) trebuie actualizat, puteți actualiza doar antetul (header) include fișierul (include file).
Sintaxă
include 'filename'; sau require 'filename';
Exemple PHP include
Presupunem că avem un fișier de subsol standard (standard footer file) numit "footer.php", care arată astfel:
 <?php
echo "<p>Copyright &copy; 2020-" . date("Y") . " lectii-virtuale.ro</p>";
?>
Pentru a include fișierul de subsol (footer file) într-o pagină, utilizați instrucțiunea include:
<html>
<body>
<h1>Bine ați venit pe prima mea pagină!</h1>
<p>Un text.</p>
<p>Mai mult text.</p>
<?php include 'footer.php';?>
</body>
</html>
Presupunem că avem un fișier meniu standard (standard menu file) numit "menu.php":
<?php
echo '<a href="/default.asp">Home</a> -
<a href="/html/default.asp">Tutorial HTML</a> -
<a href="/css/default.asp">Tutorial CSS</a> -
<a href="/js/default.asp">Tutorial JavaScript</a> -
<a href="default.asp">Tutorial PHP</a>';
?>
Toate paginile de pe site-ul web ar trebui să folosească acest fișier meniu. Iată cum se poate face (folosim un element <div> pentru ca meniul să poată fi ușor stilat mai târziu cu CSS):
<html>
<body>
<div class="menu">
<?php include 'menu.php';?>
</div>
<h1>Bine ați venit pe prima mea pagină!</h1>
<p>Un text.</p>
<p>Mai mult text.</p>
</body>
</html>
Presupunem că avem un fișier numit "vars.php", cu cateva variabile definite:
<?php
$color='roșu';
$car='BMW';
?>
Apoi, dacă includem fișierul "vars.php", variabilele pot fi utilizate în fișierul apelant:
<html>
<body>
<h1>Bine ați venit pe prima mea pagină!</h1>
<?php include 'vars.php';
echo "Am o $color $car.";
?>
</body>
</html>
PHP include vs. require
Instrucțiunea require este de asemenea folosită pentru a include un fișier în codul PHP.
Cu toate acestea, există o mare diferență între include și require; când un fișier este inclus cu instrucțiunea include și PHP nu îl poate găsi, scriptul va continua să execute:
<html>
<body>
<h1>Bine ați venit pe prima mea pagină!</h1>
<?php include 'noFileExists.php';
echo "Am o $color $car.";
?>
</body>
</html>
Dacă facem același exemplu folosind instrucțiunea require, instrucțiunea echo nu va fi executată, deoarece execuția scriptului moare după ce instrucțiunea require a returnat o eroare fatală:
<html>
<body>
<h1>Bine ați venit pe prima mea pagină!</h1>
<?php require 'noFileExists.php';
echo "Am o $color $car.";
?>
</body>
</html>
Folosiți require când fișierul este solicitat de aplicație.
Folosiți include atunci când fișierul nu este necesar și aplicația ar trebui să continue atunci când fișierul nu este găsit.

PHP XML Parsers

PHP XML Parsers
Ce este XML?
Limbajul XML este o modalitate de structurare a datelor pentru partajarea pe site-uri web.
Mai multe tehnologii web precum RSS Feed și Podcast-uri sunt scrise în XML.
XML este ușor de creat. Seamănă foarte mult cu HTML, cu excepția faptului că vă alcătuiți propriile etichete.
Ce este un parser XML?
Pentru a citi și actualiza, crea și manipula (read and update, create and manipulate) un document XML, veți avea nevoie de un analizator (parser) XML.
În PHP există două tipuri majore de analizoare (parsers) XML:
Tree-Based Parsers
Event-Based Parsers
Tree-Based Parsers
Analizatorii pe baza de arbori (Tree-Based Parsers) dețin întregul document în memorie și transformă documentul XML într-o structură Tree. Analizează întregul document și oferă acces la elementele Tree (DOM).
Acest tip de analizor (type of parser) este o opțiune mai bună pentru documentele XML mai mici, dar nu pentru documentele XML mari, deoarece provoacă probleme majore de performanță.
Exemplu de analizatori pe baza de arbori (tree-based parsers):
SimpleXML
DOM
Event-Based Parsers
Analizatorii pe bază de evenimente (Event-Based Parsers) nu dețin întregul document în memorie, ci citesc într-un singur nod simultan și vă permit să interacționați în timp real. Odată ce treceți pe următorul nod, cel vechi este aruncat.
Acest tip de analizator (type of parser) este potrivit pentru documentele XML mari. Acesta analizează mai repede și consumă mai puțină memorie.
Exemplu de analizatoare bazate pe evenimente (Event-Based Parsers):
XMLReader
XML Expat Parser

PHP SimpleXML Parser

PHP SimpleXML Parser
SimpleXML este o extensie PHP care ne permite să manipulăm cu ușurință și să obținem date XML.
Parserul SimpleXML
SimpleXML este un analizator bazat pe arbori (tree-based parser).
SimpleXML oferă o modalitate ușoară de a obține numele, atributele și conținutul textului unui element (name, attributes and textual content), dacă știți structura sau aspectul (layout) documentului XML.
SimpleXML transformă un document XML într-o structură de date (data structure ) pe care o puteți repeta printr-o colecție de tablouri (collection of arrays) și obiecte.
În comparație cu DOM sau analizatorul (parser) Expat, SimpleXML ia mai puține linii de cod pentru a citi datele text dintr-un element.
Instalare
De la PHP 5, funcțiile SimpleXML fac parte din nucleul PHP. Nu este necesară instalarea pentru a utiliza aceste funcții.
PHP SimpleXML - Citiți din șir (string)
Funcția PHP simplexml_load_string() este utilizată pentru a citi datele XML dintr-un șir (string).
Presupunem că avem o variabilă care conține date XML, astfel:
$myXMLData =
"<?xml version='1.0' encoding='UTF-8'?>
<note>
<to>Popescu</to>
<from>Ioana</from>
<heading>Reminder</heading>
<body>Nu uitați de mine în acest weekend!</body>
</note>";
Exemplul de mai jos arată cum să utilizați funcția simplexml_load_string() pentru a citi datele XML dintr-un șir (string):
<?php
$myXMLData =
"<?xml version='1.0' encoding='UTF-8'?>
<note>
<to>Popescu</to>
<from>Ioana</from>
<heading>Reminder</heading>
<body>Nu uitați de mine în acest weekend!</body>
</note>";
$xml=simplexml_load_string($myXMLData) or die("Eroare: Nu se poate crea obiectul");
print_r($xml);
?>
Rezultatul codului de mai sus va fi:
SimpleXMLElement Object ( [to] => Popescu [from] => Ioana [heading] => Reminder [body] => Nu uitați de mine în acest weekend! )
Utilizați funcționalitatea libxml pentru a prelua toate erorile XML la încărcarea documentului și apoi repetați erorile.
Următorul exemplu încearcă să încarce un șir (string) XML rupt:
<?php
libxml_use_internal_errors(true);
$myXMLData =
"<?xml version='1.0' encoding='UTF-8'?>
<document>
<user>Ion Popescu</wronguser>
<email>[email protected]</wrongemail>
</document>";
$xml = simplexml_load_string($myXMLData);
if ($xml === false) {
    echo "Încărcarea XML a eșuat: ";
    foreach(libxml_get_errors() as $error) {
        echo "<br>", $error->message;
    }
} else {
    print_r($xml);
}
?>
Încărcarea XML a eșuat:
Nepotrivirea etichetelor de deschidere și incheiere (opening și ending) : linia de utilizator 3 și utilizator greșit (user line 3 and wronguser)
Nepotrivirea etichetelor de deschidere și incheiere (opening și ending): linia de e-mail 4 și e-mail greșit (email line 4 and wrongemail)
PHP SimpleXML - Citiți din fișier (Read From File)
Funcția PHP simplexml_load_file() este utilizată pentru a citi datele XML dintr-un fișier.
Presupunem că avem un fișier XML numit "note.xml", care arată astfel:
<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?>
<note>
  <to>Popescu</to>
  <from>Ioana</from>
  <heading>Reminder</heading>
  <body>Nu uitați de mine în acest weekend!</body>
</note>
Exemplul de mai jos arată cum să utilizați funcția simplexml_load_file() pentru a citi datele XML dintr-un fișier:
<?php
$xml=simplexml_load_file("note.xml") or die("Eroare: Nu se poate crea obiectul");
print_r($xml);
?>
Rezultatul codului de mai sus va fi:
SimpleXMLElement Object ( [to] => Popescu [from] => Ioana [heading] => Reminder [body] => Nu uitați de mine în acest weekend! )
Capitolul următor arată cum să obțineți/recuperați valorile nodului (get/retrieve node values) dintr-un fișier XML cu SimpleXML!

PHP SimpleXML - Obțineți valorile nod/atribut

PHP SimpleXML - Obțineți valorile nod/atribut (Get Node/Attribute Values)
SimpleXML este o extensie PHP care ne permite să manipulăm cu ușurință și să obținem date XML.
PHP SimpleXML - Obțineți valorile nodului (Get Node Values)
Obțineți valorile nodului din fișierul „note.xml”:
<?php
$xml=simplexml_load_file("note.xml") or die("Eroare: Nu se poate crea obiectul");
echo $xml->to . "<br>";
echo $xml->from . "<br>";
echo $xml->heading . "<br>";
echo $xml->body;
?>
Rezultatul codului de mai sus va fi:
Ioana
Popescu
Reminder
Nu uita de mine în acest weekend!
Un alt fișier XML
Presupunem că avem un fișier XML numit "books.xml", care arată astfel:
<?xml version="1.0" encoding="utf-8"?>
<bookstore>
  <book category="COOKING">
    <title lang="en">Everyday Italian</title>
    <author>Giada De Laurentiis</author>
    <year>2005</year>
    <price>30.00</price>
  </book>
  <book category="CHILDREN">
    <title lang="en">Harry Potter</title>
    <author>J K. Rowling</author>
    <year>2005</year>
    <price>29.99</price>
  </book>
  <book category="WEB">
    <title lang="en-us">XQuery Kick Start</title>
    <author>James McGovern</author>
    <year>2003</year>
    <price>49.99</price>
  </book>
  <book category="WEB">
    <title lang="en-us">Learning XML</title>
    <author>Erik T. Ray</author>
    <year>2003</year>
    <price>39.95</price>
  </book>
</bookstore>
PHP SimpleXML - Obțineți valorile de nod ale unor elemente specifice (Get Node Values of Specific Elements)
Următorul exemplu obține valoarea nodului elementului <title> din primul și al doilea element <book> din fișierul "books.xml":
<?php
$xml=simplexml_load_file("books.xml") or die("Eroare: Nu se poate crea obiectul");
echo $xml->book[0]->title . "<br>";
echo $xml->book[1]->title;
?>
Rezultatul codului de mai sus va fi:
Everyday Italian
Harry Potter
PHP SimpleXML - Obțineți valorile nodului - Buclă (Get Node Values - Loop)
Următorul exemplu buclează (loops) toate elementele <book> din fișierul "books.xml" și primește valorile nodurilor ale elementelor <title>, <author>, <year> și <price>:
<?php
$xml=simplexml_load_file("books.xml") or die("Eroare: Nu se poate crea obiectul");
foreach($xml->children() as $books) {
    echo $books->title . ", ";
    echo $books->author . ", ";
    echo $books->year . ", ";
    echo $books->price . "<br>";
}
?>
Rezultatul codului de mai sus va fi:
Everyday Italian, Giada De Laurentiis, 2005, 30.00
Harry Potter, J K. Rowling, 2005, 29.99
XQuery Kick Start, James McGovern, 2003, 49.99
Learning XML, Erik T. Ray, 2003, 39.95
PHP SimpleXML - Obțineți valorile atributului (Get Attribute Values)
Următorul exemplu obține valoarea atributului ale atributului „category” al primului element <book> și valoarea atributului a atributului „lang” al elementului <title> din al doilea element <book>:
<?php
$xml=simplexml_load_file("books.xml") or die("Eroare: Nu se poate crea obiectul");
echo $xml->book[0]['category'] . "<br>";
echo $xml->book[1]->title['lang'];
?>
Rezultatul codului de mai sus va fi:
COOKING
en
PHP SimpleXML - Obțineți valorile atributului - Buclă (Get Attribute Values - Loop)
Următorul exemplu obține valorile atributelor elementelor <title> din fișierul "books.xml":
<?php
$xml=simplexml_load_file("books.xml") or die("Eroare: Nu se poate crea obiectul");
foreach($xml->children() as $books) {
    echo $books->title['lang'];
    echo "<br>";
}
?>
Rezultatul codului de mai sus va fi:
en
en
en-us
en-us

PHP XML Expat Parser

PHP XML Expat Parser
Analizatorul (parser) XML Expat integrat permite procesarea documentelor XML în PHP.
Analizatorul (parser) XML Expat
Analizatorul (parser) Expat este un analizator (parser) bazat pe evenimente.
Priviți următoarea fracție XML:
<from>Ioana</from>
Un analizator bazat pe evenimente (event-based parser) raportează XML-ul de mai sus ca o serie de trei evenimente:
Start element: from
Start CDATA section, value: Ioana
Close element: from
Funcțiile XML Expat Parser fac parte din nucleul PHP. Nu este necesară instalarea pentru a utiliza aceste funcții.
Fișierul XML
Fișierul XML „note.xml” va fi utilizat în exemplul de mai jos:
<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?>
<note>
<to>Popescu</to>
<from>Ioana</from>
<heading>Reminder</heading>
<body>Nu uitați de mine în acest weekend!</body>
</note>
Inițializarea analizatorului XML Expat (XML Expat Parser)
Vrem să inițializăm XML Expat Parser în PHP, să definim unii manageri pentru diferite evenimente XML, apoi să analizăm fișierul XML.
<?php
//  Inițializați analizatorul XML (XML parser)
$parser=xml_parser_create();
// Funcție de utilizat la începutul unui element
function start($parser,$element_name,$element_attrs) {
  switch($element_name) {
    case "NOTE":
    echo "-- Note --<br>";
    break;
    case "TO":
    echo "To: ";
    break;
    case "FROM":
    echo "From: ";
    break;
    case "HEADING":
    echo "Heading: ";
    break;
    case "BODY":
    echo "Message: ";
  }
}
// Funcție de utilizat la sfârșitul unui element
function stop($parser,$element_name) {
  echo "<br>";
}
// Funcție de utilizat la găsirea datelor de tip caracter
function char($parser,$data) {
  echo $data;
}
// Specificați elementul handler
xml_set_element_handler($parser,"start","stop");
// Specificați gestionarul de date (data handler)
xml_set_character_data_handler($parser,"char");
// Deschideți fișierul XML
$fp=fopen("note.xml","r");
// Citiți datele
while ($data=fread($fp,4096)) {
  xml_parse($parser,$data,feof($fp)) or
  die (sprintf("XML Error: %s at line %d",
  xml_error_string(xml_get_error_code($parser)),
  xml_get_current_line_number($parser)));
}
// Eliberați analizatorul XML (XML parser)
xml_parser_free($parser);
?>

PHP XML DOM Parser

PHP XML DOM Parser
Analizatorul DOM încorporat (built-in DOM parser) face posibilă procesarea documentelor XML în PHP.
Analizatorul XML DOM
Analizatorul DOM (DOM parser) este un analizator bazat pe arbori (tree-based parser).
Priviți următoarea fracție document XML (XML document fraction):
<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?>
<from>Ioana</from>
DOM vede XML-ul de mai sus ca o structură de arbore (tree structure):
Nivelul 1: Document XML
Nivelul 2: Elementul rădăcină: <de la>
Nivelul 3: Element text: "Ioana"
Instalare
Funcțiile analizatorului DOM (DOM parser) fac parte din nucleul PHP. Nu este necesară instalarea pentru a utiliza aceste funcții.
Fișierul XML
Fișierul XML de mai jos („note.xml”) va fi utilizat în exemplul nostru:
<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?>
<note>
<to>Popescu</to>
<from>Ioana</from>
<heading>Reminder</heading>
<body>Nu uitați de mine în acest weekend!</body>
</note>
XML de încărcare și ieșire (Load and Output XML)
Vrem să inițializăm analizatorul XML (XML parser), să încărcăm xml-ul și să îl scoatem:
<?php
$xmlDoc = new DOMDocument();
$xmlDoc->load("note.xml");
print $xmlDoc->saveXML();
?>
Rezultatul codului de mai sus va fi:
Popescu Ioana Reminder Nu uita de mine în acest weekend!
Dacă selectați „View source” în fereastra browserului, veți vedea următorul HTML:
<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?>
<note>
<to>Popescu</to>
<from>Ioana</from>
<heading>Reminder</heading>
<body>Nu uitați de mine în acest weekend!</body>
</note>
Buclă prin XML (Looping through XML)
Vrem să inițializăm analizatorul XML, să încărcăm XML și să ne buclăm (loop) prin toate elementele elementului <note>:
<?php
$xmlDoc = new DOMDocument();
$xmlDoc->load("note.xml");
$x = $xmlDoc->documentElement;
foreach ($x->childNodes AS $item) {
  print $item->nodeName . " = " . $item->nodeValue . "<br>";
}
?>
Rezultatul codului de mai sus va fi:
#text =
to = Popescu
#text =
from = Ioana
#text =
heading = Reminder
#text =
body = Nu ma uita in acest weekend!
#text =
În exemplul de mai sus vedeți că există noduri de text goale (empty text nodes) între fiecare element.
Când XML generează, conține adesea spații albe (white-spaces) între noduri. Analizatorul XML DOM (XML DOM parser) tratează acestea ca elemente obișnuite și, dacă nu sunteți conștienți de ele, uneori provoacă probleme.
 

PHP AJAX

PHP - AJAX și PHP
AJAX este utilizat pentru a crea mai multe aplicații interactive.
Exemplu AJAX PHP
Următorul exemplu va demonstra modul în care o pagină web poate comunica cu un server web în timp ce un utilizator tastează într-un câmp de intrare (input field).
Când un utilizator introduce un caracter în câmpul de intrare (input field), se execută o funcție numită "showHint()".
Funcția este declanșată de evenimentul onkeyup.
<html>
<head>
<script>
function showHint(str) {
    if (str.length == 0) {
        document.getElementById("txtHint").innerHTML = "";
        return;
    } else {
        var xmlhttp = new XMLHttpRequest();
        xmlhttp.onreadystatechange = function() {
            if (this.readyState == 4 && this.status == 200) {
                document.getElementById("txtHint").innerHTML = this.responseText;
            }
        };
        xmlhttp.open("GET", "gethint.php?q=" + str, true);
        xmlhttp.send();
    }
}
</script>
</head>
<body>
<p><b>Începeți să tastați un prenume în câmpul de introducere (input field) de mai jos:</b></p>
<form>
Prenume: <input type="text" onkeyup="showHint(this.value)">
</form>
<p>Sugestii: <span id="txtHint"></span></p>
</body>
</html>
Explicarea codului:
În primul rând, verificați dacă câmpul de intrare (input field) este gol (str.length == 0). Dacă este, ștergeți conținutul marcajului de substituție txtHint și ieșiți din funcție.
Cu toate acestea, dacă câmpul de intrare nu este gol, faceți următoarele:
Creați un obiect XMLHttpRequest
Creați funcția care trebuie executată atunci când răspunsul serverului este gata
Trimiteți cererea la un fișier PHP (gethint.php) de pe server
Observați că parametrul q este adăugat la url (gethint.php?q="+str)
Și variabila str conține conținutul câmpului de intrare (input field)
Fișierul PHP - "gethint.php"
Fișierul PHP verifică o serie de nume și returnează numele corespunzător browserului:
<?php
// Array with names
$a[] = "Ana";
$a[] = "Briana";
$a[] = "Cristina";
$a[] = "Diana";
$a[] = "Eva";
$a[] = "Florina";
$a[] = "Gina";
$a[] = "Helena";
$a[] = "Ina";
$a[] = "Jana";
$a[] = "Karina";
$a[] = "Liliana";
$a[] = "Nina";
$a[] = "Ofelia";
$a[] = "Petronela";
$a[] = "Alexandra";
$a[] = "Rahela";
$a[] = "Corina";
$a[] = "Dorina";
$a[] = "Evelina";
$a[] = "Emilia";
$a[] = "Sorina";
$a[] = "Tina";
$a[] = "Luana";
$a[] = "Violeta";
$a[] = "Lizuca";
$a[] = "Elizsabeta";
$a[] = "Eliana";
$a[] = "Wanda";
$a[] = "Victoria;
// obțineți parametrul q de la URL
$q = $_REQUEST["q"];
$hint = "";
// căutarea tuturor indiciilor din tablou (array) dacă $q este diferit de ""
if ($q !== "") {
    $q = strtolower($q);
    $len=strlen($q);
    foreach($a as $name) {
        if (stristr($q, substr($name, 0, $len))) {
            if ($hint === "") {
                $hint = $name;
            } else {
                $hint .= ", $name";
            }
        }
    }
}
// Ieșirea „fără sugestii” dacă nu a fost găsit niciun indiciu sau ieșirea valorilor corecte
echo $hint === "" ? "nici o sugestie" : $hint;
?>

PHP Bază de date AJAX

PHP - AJAX și MySQL
AJAX poate fi utilizat pentru comunicarea interactivă cu o bază de date.
Exemplu de bază de date AJAX
Modul în care o pagină web poate obține informații dintr-o bază de date cu AJAX:
Exemplu explicat
Când un utilizator selectează o persoană din lista derulantă, se execută o funcție numită „showUser()”.
Funcția este declanșată de evenimentul onchange.
<html>
<head>
<script>
function showUser(str) {
    if (str == "") {
        document.getElementById("txtHint").innerHTML = "";
        return;
    } else {
        if (window.XMLHttpRequest) {
            // code for IE7+, Firefox, Chrome, Opera, Safari
            xmlhttp = new XMLHttpRequest();
        } else {
            // code for IE6, IE5
            xmlhttp = new ActiveXObject("Microsoft.XMLHTTP");
        }
        xmlhttp.onreadystatechange = function() {
            if (this.readyState == 4 && this.status == 200) {
                document.getElementById("txtHint").innerHTML = this.responseText;
            }
        };
        xmlhttp.open("GET","getuser.php?q="+str,true);
        xmlhttp.send();
    }
}
</script>
</head>
<body>
<form>
<select name="users" onchange="showUser(this.value)">
  <option value="">Select a person:</option>
  <option value="1">Petre Georgescu</option>
  <option value="2">Luiza Georgescu</option>
  <option value="3">Ion Suciu</option>
  <option value="4">Georgiana Ionescu</option>
  </select>
</form>
<br>
<div id="txtHint"><b>Informațiile despre persoană vor fi enumerate aici ... </b></div>
</body>
</html>
Verificați dacă persoana este selectată. Dacă nu este selectată nicio persoană (str == ""), ștergeți conținutul txtHint și ieșiți din funcție. Dacă este selectată o persoană, faceți următoarele:
Creați un obiect XMLHttpRequest
Creați funcția care trebuie executată atunci când răspunsul serverului este gata
Trimiteți cererea dezactivată unui fișier de pe server
Observați că la URL se adaugă un parametru (q) (avand conținutul listei derulante)
Fișierul PHP
Pagina de pe server numită de JavaScript-ul precedent este un fișier PHP numit "getuser.php".
Codul sursă din „getuser.php” rulează o interogare (query) împotriva unei baze de date MySQL și returnează rezultatul într-un tabel HTML:
<!DOCTYPE html>
<html>
<head>
<style>
table {
    width: 100%;
    border-collapse: collapse;
}
table, td, th {
    border: 1px solid black;
    padding: 5px;
}
th {text-align: left;}
</style>
</head>
<body>
<?php
$q = intval($_GET['q']);
$con = mysqli_connect('localhost','petre','abc123','my_db');
if (!$con) {
    die('Nu s-a putut conecta: ' . mysqli_error($con));
}
mysqli_select_db($con,"ajax_demo");
$sql="SELECT * FROM user WHERE id = '".$q."'";
$result = mysqli_query($con,$sql);
echo "<table>
<tr>
<th>Prenume</th>
<th>Nume</th>
<th>Vârsta</th>
<th>Orașul natal</th>
<th>Job</th>
</tr>";
while($row = mysqli_fetch_array($result)) {
    echo "<tr>";
    echo "<td>" . $row['Prenume'] . "</td>";
    echo "<td>" . $row['Nume'] . "</td>";
    echo "<td>" . $row['Vârsta'] . "</td>";
    echo "<td>" . $row['Orașul natal'] . "</td>";
    echo "<td>" . $row['Job'] . "</td>";
    echo "</tr>";
}
echo "</table>";
mysqli_close($con);
?>
</body>
</html>
Când interogarea este trimisă de la JavaScript în fișierul PHP, se întâmplă următoarele:
PHP deschide o conexiune la un server MySQL
Este găsită persoana corectă
Un tabel HTML este creat, umplut cu date și trimis înapoi la marcatorul de locație (placeholder) „txtHint”

PHP AJAX - XML

PHP - AJAX și XML
AJAX poate fi utilizat pentru comunicarea interactivă cu un fișier XML.
Exemplu AJAX XML
Următorul exemplu va demonstra cum o pagină web poate extrage informații dintr-un fișier XML cu AJAX:
Exemplu explicat - Pagina HTML
Când un utilizator selectează un CD dint-o listă verticală, se execută o funcție numită "showCD()". Funcția este declanșată de evenimentul "onchange":
<html>
<head>
<script>
function showCD(str) {
  if (str=="") {
    document.getElementById("txtHint").innerHTML="";
    return;
  }
  if (window.XMLHttpRequest) {
    // cod pentru IE7+, Firefox, Chrome, Opera, Safari
    xmlhttp=new XMLHttpRequest();
  } else {  // cod pentru IE6, IE5
    xmlhttp=new ActiveXObject("Microsoft.XMLHTTP");
  }
  xmlhttp.onreadystatechange=function() {
    if (this.readyState==4 && this.status==200) {
      document.getElementById("txtHint").innerHTML=this.responseText;
    }
  }
  xmlhttp.open("GET","getcd.php?q="+str,true);
  xmlhttp.send();
}
</script>
</head>
<body>
<form>
Selectați un CD:
<select name="cds" onchange="showCD(this.value)">
<option value="">Selectați un CD:</option>
<option value="Bon Jovi">Bob Dylan</option>
<option value="Beatles">Bee Gees</option>
<option value="Scorpions">Cat Stevens</option>
</select>
</form>
<div id="txtHint"><b>Informațiile despre CD vor fi enumerate aici ... </b></div>
</body>
</html>
Funcția showCD() face următoarele:
Verificați dacă este selectat un CD
Creați un obiect XMLHttpRequest
Creați funcția care trebuie executată atunci când răspunsul serverului este gata
Trimiteți cererea dezactivată unui fișier de pe server
Observați că la URL se adaugă un parametru (q) (cu conținutul listei derulante)
Fișierul PHP
Pagina de pe server numită de JavaScript-ul precedent este un fișier PHP numit "getcd.php".
Scriptul PHP încarcă un document XML, "cd_catalog.xml", rulează o interogare (query) împotriva fișierului XML și returnează rezultatul ca HTML:
<?php
$q=$_GET["q"];
$xmlDoc = new DOMDocument();
$xmlDoc->load("cd_catalog.xml");
$x=$xmlDoc->getElementsByTagName('ARTIST');
for ($i=0; $i<=$x->length-1; $i++) {
  //Procesați numai nodurile element
  if ($x->item($i)->nodeType==1) {
    if ($x->item($i)->childNodes->item(0)->nodeValue == $q) {
      $y=($x->item($i)->parentNode);
    }
  }
}

$cd=($y->childNodes);
for ($i=0;$i<$cd->length;$i++) {
  //Procesați numai nodurile element
  if ($cd->item($i)->nodeType==1) {
    echo("<b>" . $cd->item($i)->nodeName . ":</b> ");
    echo($cd->item($i)->childNodes->item(0)->nodeValue);
    echo("<br>");
  }
}
?>
Când interogarea CD este trimisă de la JavaScript la pagina PHP, se întâmplă următoarele:
PHP creează un obiect XML DOM
Găsiți toate elementele <artist> care se potrivesc cu numele trimis de la JavaScript
Afișați informațiile despre album (trimiteți la marcatorul „txtHint”)

PHP - AJAX Căutare live

PHP - AJAX Căutare live
AJAX poate fi utilizat pentru a crea căutări mai prietenoase și interactive pentru utilizator.
AJAX Căutare live
Următorul exemplu va demonstra o căutare live, unde obțineți rezultate de căutare în timp ce tastați.
Căutarea live are multe avantaje în comparație cu căutarea tradițională:
Rezultatele sunt afișate pe măsură ce tastați
Rezultatele se restrâng pe măsură ce continuați să scrieți
Dacă rezultatele devin prea restrânse, eliminați caracterele pentru a vedea un rezultat mai larg
Rezultatele se găsesc într-un fișier XML (de ex. links.xml). Pentru a face acest exemplu mic și simplu, sunt disponibile doar șase rezultate.
Exemplu explicat - Pagina HTML
Când un utilizator tastează un caracter în câmpul de intrare, funcția „showResult()” este executată. Funcția este declanșată de evenimentul "onkeyup":
<html>
<head>
<script>
function showResult(str) {
  if (str.length==0) {
    document.getElementById("livesearch").innerHTML="";
    document.getElementById("livesearch").style.border="0px";
    return;
  }
  if (window.XMLHttpRequest) {
    // cod pentru IE7+, Firefox, Chrome, Opera, Safari
    xmlhttp=new XMLHttpRequest();
  } else {  // cod pentru IE6, IE5
    xmlhttp=new ActiveXObject("Microsoft.XMLHTTP");
  }
  xmlhttp.onreadystatechange=function() {
    if (this.readyState==4 && this.status==200) {
      document.getElementById("livesearch").innerHTML=this.responseText;
      document.getElementById("livesearch").style.border="1px solid #A5ACB2";
    }
  }
  xmlhttp.open("GET","livesearch.php?q="+str,true);
  xmlhttp.send();
}
</script>
</head>
<body>
<form>
<input type="text" size="30" onkeyup="showResult(this.value)">
<div id="livesearch"></div>
</form>
</body>
</html>
Explicația codului sursă:
Dacă câmpul de intrare (input field) este gol (str.length == 0), funcția șterge conținutul marcatorului de căutare live (livesearch placeholder) și iese din funcție.
Dacă câmpul de intrare (input field) nu este gol, funcția showResult() execută următoarele:
Creați un obiect XMLHttpRequest
Creați funcția care trebuie executată atunci când răspunsul serverului este gata
Trimiteți cererea dezactivată unui fișier de pe server
Observați că la URL se adaugă un parametru (q) (cu conținutul câmpului de introducere (input field))
Fișierul PHP
Pagina de pe server numită de JavaScript-ul precedent este un fișier PHP numit "livesearch.php".
Codul sursă din „livesearch.php” caută un fișier XML pentru titluri care se potrivesc cu șirul de căutare (search string) și returnează rezultatul:
<?php
$xmlDoc=new DOMDocument();
$xmlDoc->load("links.xml");
$x=$xmlDoc->getElementsByTagName('link');
//obțineți parametrul q de la URL
$q=$_GET["q"];
//căutarea tuturor linkurilor din fișierul xml dacă lungimea lui q>0
if (strlen($q)>0) {
  $hint="";
  for($i=0; $i<($x->length); $i++) {
    $y=$x->item($i)->getElementsByTagName('title');
    $z=$x->item($i)->getElementsByTagName('url');
    if ($y->item(0)->nodeType==1) {
      //find a link matching the search text
      if (stristr($y->item(0)->childNodes->item(0)->nodeValue,$q)) {
        if ($hint=="") {
          $hint="<a href='" .
          $z->item(0)->childNodes->item(0)->nodeValue .
          "' target='_blank'>" .
          $y->item(0)->childNodes->item(0)->nodeValue . "</a>";
        } else {
          $hint=$hint . "<br /><a href='" .
          $z->item(0)->childNodes->item(0)->nodeValue .
          "' target='_blank'>" .
          $y->item(0)->childNodes->item(0)->nodeValue . "</a>";
        }
      }
    }
  }
}
// Setați ieșirea la „nici o sugestie” dacă nu a fost găsit niciun indiciu
// sau la valorile corecte
if ($hint=="") {
  $response="nici o sugestie";
} else {
  $response=$hint;
}
//ieșire răspuns
echo $response;
?>
Dacă există un text trimis de la JavaScript (strlen($q)> 0), se întâmplă următoarele:
Încărcați un fișier XML într-un nou obiect XML DOM
Buclați-vă (Loop) prin toate elementele <title> pentru a găsi potriviri (matches) din textul trimis de JavaScript
Setează URL-ul și titlul corect în variabila „$response”. Dacă se găsesc mai multe potriviri (matches), toate potrivirile (matches) sunt adăugate la variabilă
Dacă nu se găsește nicio potrivire (matche), variabila „$response” este setată pe „fără sugestie”

AJAX Poll

PHP - Sondaj AJAX
Sondaj AJAX
Următorul exemplu va demonstra un sondaj în care rezultatul este afișat fără reîncărcare.
Exemplu explicat - Pagina HTML
Când un utilizator alege o opțiune, se execută o funcție numită "getVote()". Funcția este declanșată de evenimentul "onclick":
<html>
<head>
<script>
function getVote(int) {
  if (window.XMLHttpRequest) {
    // cod pentru IE7+, Firefox, Chrome, Opera, Safari
    xmlhttp=new XMLHttpRequest();
  } else {  // cod pentru IE6, IE5
    xmlhttp=new ActiveXObject("Microsoft.XMLHTTP");
  }
  xmlhttp.onreadystatechange=function() {
    if (this.readyState==4 && this.status==200) {
      document.getElementById("poll").innerHTML=this.responseText;
    }
  }
  xmlhttp.open("GET","poll_vote.php?vote="+int,true);
  xmlhttp.send();
}
</script>
</head>
<body>
<div id="poll">
<h3>Până acum vă plac PHP și AJAX?</h3>
<form>
Da:
<input type="radio" name="vote" value="0" onclick="getVote(this.value)">
<br>Nu:
<input type="radio" name="vote" value="1" onclick="getVote(this.value)">
</form>
</div>
</body>
</html>
Funcția getVote() face următoarele:
Creați un obiect XMLHttpRequest
Creați funcția care trebuie executată atunci când răspunsul serverului este gata
Trimiteți cererea dezactivată unui fișier de pe server
Observați că la URL se adaugă un parametru (vote) (cu valoarea opțiunii da sau nu)
Fișierul PHP
Pagina de pe server numită de JavaScript-ul precedent este un fișier PHP numit "poll_vote.php":
<?php
$vote = $_REQUEST['vote'];
//obțineți conținutul fișierului text (textfile)
$filename = "poll_result.txt";
$content = file($filename);
//puneți conținutul în tablou (array)
$array = explode("||", $content[0]);
$yes = $array[0];
$no = $array[1];
if ($vote == 0) {
  $yes = $yes + 1;
}
if ($vote == 1) {
  $no = $no + 1;
}
// introduceți voturi în fișierul txt (txt file)
$insertvote = $yes."||".$no;
$fp = fopen($filename,"w");
fputs($fp,$insertvote);
fclose($fp);
?>
<h2>Rezultat:</h2>
<table>
<tr>
<td>Da:</td>
<td>
<img src="poll.gif"
width='<?php echo(100*round($yes/($no+$yes),2)); ?>'
height='20'>
<?php echo(100*round($yes/($no+$yes),2)); ?>%
</td>
</tr>
<tr>
<td>Nu:</td>
<td>
<img src="poll.gif"
width='<?php echo(100*round($no/($no+$yes),2)); ?>'
height='20'>
<?php echo(100*round($no/($no+$yes),2)); ?>%
</td>
</tr>
</table>
Valoarea este trimisă de la JavaScript și se întâmplă următoarele:
Obțineți conținutul fișierului "poll_result.txt"
Puneți conținutul fișierului în variabile și adăugați unul la variabila selectată
Scrieți rezultatul în fișierul "poll_result.txt"
Prezentați o reprezentare grafică a rezultatului sondajului
Fișierul text
Fișierul text (poll_result.txt) este locul în care stocăm datele din sondaj.
Primul număr reprezintă voturile „Da”, al doilea număr reprezintă voturile „Nu”.
Nu uitați să permiteți serverului dvs. Web să editeze fișierul text. NU acorda acces tuturor, doar serverului web (PHP).

Oxizi

Structura, formula generală și nomenclatura oxizilor; oxizi acizi, oxizi bazici, oxizi amfoteri și oxizi indiferenți; proprietăți și metode generale de obținere a oxizilor.

Acizi

Definirea acizilor conform teoriei disociației electrolitice și a teoriei protolitice; hidracizi și oxoacizi; radicali acizi; formula generală și nomenclatura acizilor; proprietățile și reacțiile chimice specifice acizilor; ionizarea acizilor; metode generale de obținere a acizilor. 

Baze

Definirea bazelor conform teoriei disociației electrolitice și teoriei protolitice; formula generală și nomenclatura bazelor; proprietățile și reacțiile chimice specifice bazelor; ionizarea bazelor; metode generale de obținere a bazelor. 

Săruri

Structura și formula generală a sărurilor; săruri neutre, săruri acide și săruri bazice; nomenclatura sărurilor; proprietățile și reacțiile chimice ale sărurilor; metode generale de obținere a sărurilor; neutralizare și hidroliză. 

Hidrogenul

Caracteristici generale ale hidrogenului; formarea ionului de hidrură, H-, și formarea ionului de hidrogen (proton), H+. Răspândirea hidrogenului în natură. Metode de preparare a hidrogenului. Proprietățile fizice și chimice ale hidrogenului. Hidruri. Ortohidrogen și parahidrogen. Hidrogenul atomic. Întrebuințările hidrogenului. Izotopii hidrogenului (protiu, deuteriu, tritiu). 

Grupa 18 sau grupa a VIII-a principală

Grupa a VIII-a principală, numerotată VIII A sau 18, cuprinde gazele rare (nobile) heliu, He, neon, Ne, argon, Ar, kripton, Kr, xenon, Xe, radon, Rn. 

 

Grupa 17 sau grupa a VII-a principală

Grupa a VII-a principală, numerotată VII A sau 17, numită și grupa halogenilor, conține următoarele elemente: fluor, F, clor, Cl, brom, Br, iod, I, astatin, At.
 

Grupa 15 sau grupa a V-a principală

Grupa a V-a principală a sistemului periodic, numerotată V A sau 15, cuprinde următoarele elemente: azot, N, fosfor, P, arsen, As, stibiu (antimoniu), Sb, și bismut, Bi. 
 

Grupa 14 sau grupa a IV-a principală

Grupa a IV-a principală a sistemului periodic, numerotată IV A sau 14, cuprinde elementele carbon, C, siliciu, Si, germaniu, Ge, staniu, Sn, și plumb, Pb. 

Grupa 13 sau grupa a III-a principală

Grupa a III-a principală a sistemului periodic, numerotată III A sau 13, cuprinde elementele bor, B, aluminiu, Al, galiu, Ga, indiu, In, și taliu, Tl. 

Grupa 2 sau grupa a II-a principală

Grupa a II-a principală a sistemului periodic, numerotată II A sau 2, cuprinde elementele: beriliu, Be, magneziu, Mg, calciu, Ca, stronțiu, Sr, bariu, și radiu, Ra. Această grupă se mai numește grupa metalelor alcalino-pământoase. 

Elementele de tranziție

Structura electronică a elementelor de tranziție; caracteristicile chimice ale elementelor de tranziție. 

Grupa 3 sau grupa a III-a secundară

Grupa a III-a secundară a sistemului periodic, numerotată III B sau 3, cuprinde elementele rare scandiu, Sc, ytriu, Y, și lantan, La, precum și elementul radioactiv actiniu, Ac. 

 

Grupa 4 sau grupa a IV-a secundară

Grupa a IV-a secundară a sistemului periodic, numerotată IV B sau 4, cuprinde elementele rare titan, Ti, zirconiu, Zr, și hafniu, Hf. 

Grupa 5 sau grupa a V-a secundară

Grupa a V-a secundară a sistemului periodic, numerotată V B sau 5, cuprinde elementele rare vanadiu, V, niobiu, Nb, și tantal, Ta.

Grupa 7 sau grupa a VII-a secundară

Grupa a VII-a secundară a sistemului periodic, numerotată VII B sau 7, cuprinde elementele mangan, Mn, technețiul, Tc, și reniu, Re. 

Grupa 9 sau grupa a VIII-a secundară

Grupa 9 a sistemului periodic, în trecut considerată parte a grupei a VIII-a secundare alături de grupele 8 și 10, cuprinde elementele cobalt, Co, rodiu, Rh, și iridiu, Ir. 

Grupa 10 sau grupa a VIII-a secundară

Grupa 10 a sistemului periodic, în trecut considerată parte a grupei a VIII-a secundare, alături de grupele 8 și 9, cuprinde elementele nichel, Ni, paladiu, Pd, și platină, Pt. 

Despre Lecții-Virtuale.ro

Lecții-Virtuale este o platformă educațională care oferă suport în vederea pregătirii pentru Evaluare Națională și Bacalaureat la Matematică, Fizică și Chimie. Lecțiile noastre sunt alcătuite din filme și exerciții și probleme cu tot cu rezolvări. Platforma noastră este o soluție ideală pentru școala online. Pentru facilitarea activității profesorilor în cadrul ecosistemului GSuite de la Google am implementat butonul Google Classroom. Scopul nostru este să ne concentrăm pe prezentarea noțiunilor și fenomenelor într-o manieră care să stimuleze înțelegerea și nu memorarea mecanică. Ne propunem să facilităm accesul la conținut educațional de calitate mai ales elevilor cu venituri mai modeste care nu își pemit meditații particulare. Sperăm să vă simțiti bine alături de noi și să invățați lucruri folositoare. Hai România!

Newsletter

Abonează-te la Newsletter pentru a fi la curent cu toate ofertele noastre.

Parteneri

EduApps partener Lectii Virtuale UiPath partener Lectii Virtuale Scoala365 partener Lectii Virtuale CCD Galați partener Lectii Virtuale

2024 © Lecții-virtuale.ro Toate drepturile rezervate
Termeni   Despre   Contact   Confidenţialitate   Cariere Parteneri