Va rugam dezactivati programul ad block pentru a vizualiza pagina!

Rezultate pentru tag: functie




Noțiuni introductive

Materia, substanțe, molecule, atomi, ioni. Particulele subatomice: electroni, protoni, neutroni. Unitatea atomică de masă (u.a.m.) și sarcina electrică. Numărul atomic Z, numărul de masă A, numărul de neutroni N.

Noţiuni de cinematică.

Introducem noţiunile şi mărimile de bază ale cinematicii. Discutăm ecuaţia de mişcare. Prezentăm definiţia şi proprietăţile vectorilor.

Lucrul mecanic.

Definiţie. Interpretare geometrică. Forţe conservative. Lucrul mecanic al forţelor elastică şi de greutate.

Teoria cinetico-moleculara: fundamente.

Principiul echipartiţiei energiei pe grade de libertate. Formula fundamentală a teoriei cinetico-moleculare.

Teoria cinetico-moleculara: aplicaţii.

Deducerea legii Dalton. Extinderea modelului gazului ideal la substanţe reale. Clasificarea stărilor de agregare.

Proprietăţile funcţiilor sinusoidale.

Proprietăţile funcţiilor sinusoidale: suma şi viteza de variaţie momentană.

Configurația electronică a elementelor din primele 3 perioade (Z 1-18)

Straturi electronice, substraturi electronice, orbitali. Spin electronic. Configurația electronică. Reguli de ocupare cu electroni a straturilor şi substraturilor. Principiul lui Pauli. Regula lui Hund.

Semiconductori intrinseci şi extrinseci.

Legături covalente. Semiconductori intrinseci. Semiconductori extrinseci P şi N - doparea cu impurităţi.

Tabelul periodic – grupe şi perioade

Tabelul periodic. Grupe, perioade. Legea periodicității. Grupe principale, Grupe secundare. Electron distinctiv. Metale alcaline. Metale alcalino-pământoase. Halogeni.

Aplicaţii ale diodei. Tranzistorul.

Aplicaţii ale diodei: dioda varicap, redresarea curentului alternativ. Tranzistorul cu efect de câmp.

Variaţia energiei de ionizare

Ion, cation, anion. Proprietăți periodice. Energie de ionizare - definiție, variație în tabelul periodic.

Energia de legătură. Stabilitatea nucleară.

Energia de legătură. Energia de legătură pe nucleon. Platoul de stabilitate. Procese de creştere a stabilităţii.

Variaţia proprietăţilor periodice chimice

Proprietățile periodice chimice. Electronegativitate, caracter metalic, caracter nemetalic, valență. Scara electronegativităţii. Elemente electronegative şi elemente electropozitive. Proprietăţile fizice ale metalelor şi nemetalelor. Caracterul bazic şi caracterul acid al oxizilor metalici. 

Valenţa şi numărul de oxidare

Valența, covalența, electrovalența, numărul de oxidare. Electronii de valenţă. Reguli pentru determinarea numerelor de oxidare. Determinarea numerelor de oxidare în funcţie de electronegativitate. Valenţa şi poziţia în tabelul periodic.

Evoluţia stelelor.

Naşterea şi moartea stelelor. Lanţul de fuziune proton-proton.

Legea generală a gazelor

Legea gazelor ideale. Legea lui Avogadro. Parametrii de stare ai gazelor. Ecuaţia lui van der Waals. Aplicaţie.

 

Seria activităţii metalelor

Oxidant, reducător. Metale active, metale foarte active şi metale inactive. Atomi metalici, ioni metalici – configuraţia electronică. 

Mulţimi - noţiuni introductive

Noțiuni introductive privind mulțimile. Relația dintre un element și o mulțime (relația de apartenență). Reprezentarea mulțimilor: cu ajutorul diagramelor, prin enumerarea elementelor și prin enunțarea proprietăților caracteristice elementelor. Mulțimi finite. Mulțimi infinite. Mulțimea vidă. Relații între mulțimi. Submulțimi.

Ecuaţia de gradul al doilea

Forma unei ecuații de gradul doi. Deducerea formulelor care apar în rezolvarea unei ecuații de gradul al doilea.

Funcții: definiție, terminologie

Definirea noțiunii de funcție. Domeniul de definiție. Codomeniu. Lege de corespondență.

Mulțimea valorilor unei funcții

Imaginea unei funcției (sau mulțimea de valori a funcției). Legătura dintre imaginea unei funcții și codomeniul său.

Funcţii liniare

Funcție liniară. Trasarea graficului unei funcții liniare. Intersecția dintre graficul unei funcții și axele de coordonate.

Graficul unei funcții

Graficul funcției definite pe o mulțime finită. Reprezentarea geometrică a unui grafic funcție. Citirea unui grafic dat.

Poligoane regulate (înscrise în cerc). Calculul elementelor în poligoane regulate

Măsura unui unghi al unui poligon regulat cu n laturi. Măsura unghiului la centru al unui poligon cu n laturi. Latura și apotema unui poligon. Suma măsurilor unghiurilor unui poligon convex. Măsura unui unghi al unui poligon regulat. Formula pentru arie poligon regulat, în funcţie de raza cercului circumscris.

Paralelipipedul dreptunghic

Descrierea unui paralelipiped dreptunghic. Elementele unui paralelipiped dreptunghic. Diagonala paralelipipedului. Desfășurarea paralelipipedului.

Prisma

Descrierea prismei. Elementele unei prisme. Înălțimea prismei. Prisma dreaptă. Prisma oblică. Desfășurarea prismei.

Alcani – proprietăţi chimice

Reacţii care au loc cu scindarea legăturilor C – C. Reacţii care au loc cu scindarea legăturilor C – H. Arderea alcanilor. Reacţia de substituţie – halogenarea alcanilor. Reacţia de dehidrogenare – piroliza, cracarea. Izomerizarea alcanilor. Izomerizarea n-butanului. Cifra octanică a benzinelor. Solubilitatea alcanilor. 

Alchene – proprietăţi chimice

Reacţii specifice hidrocarburilor nesaturate – reacţii de adiţie, de oxidare şi de polimerizare. Hidrogenarea alchenelor, halogenarea alchenelor, adiţia hidracizilor la alchene, adiţia apei la alchene. Oxidare blândă şi oxidare energică. Reacţii comune cu hidrocarburile saturate – reacţii de ardere, reacţii de substituţie. Regula lui Markovnikov. Polimeri vinilici. 

Alcadiene – nomenclatură, proprietăţi fizice şi chimice

Nomenclatură. Clasificarea alcadienelor în funcţie de poziţia legăturilor duble în catenă. Adiţia hidrogenului. Adiţia halogenilor. Adiţia 1,2 şi adiţia 1,4. Reacţia de polimerizare. Reacţia de copolimerizare. Obţinerea butadienei şi a izoprenului. 

Arene – proprietăţi chimice (substituţie la nucleul aromatic)

Reacţiile specifice hidrocarburilor aromatice. Reacţii de substituţie la nucleul benzenic. Orientarea reacţiilor de substituţie. Substituenţi de gradul I. Substituenţi de gradul II. Nitrarea toluenului. Reacţia de halogenare a benzenului şi a naftalinei. Reacţia de sulfonare a benzenului şi a naftalinei. Reacţia de alchilare Friedel – Crafts. Reacţia de acilare Friedel – Crafts. 

Arene – adiţie la nucleul aromatic, reacţii la catena laterală

Reacţia de hidrogenare a benzenului, a naftalinei şi a antracenului. Reacţii caracteristice catenei laterale – halogenarea şi oxidarea. Poziţia benzilică. Oxidare blândă şi oxidare energică. 

Chimia carbonului – chimia organică

Carbonul – “elementul vieţii”. Diferenţa dintre compuşii organici şi compuşii anorganici. Obiectul de studiu al chimiei organice. Elemente organogene. Hidrocarburi. Compuşi organici cu funcţiuni.

Legături covalente în compuşii organici

Tipuri de catene de atomi de carbon. Tipuri de legături covalente în compuşii organici. Orbitali moleculari de legătură. Hibridizare. Orbitali hibrizi. Hibridizare sp3. Hibridizare sp2. Hibridizare sp. Caracteristicile legăturilor covalente. Legătură σ, legătură π, geometrie tetraedrică, geometrie trigonal-planară, geometrie liniară.

Catene de atomi de carbon – clasificarea compuşilor organici

Compuşi organici saturaţi. Compuşi organici nesaturaţi. Atom de carbon primar, secundar, terţiar, cuaternar. Clasificarea compuşilor organici.

Reacţii ale compuşilor organici

Clasificarea reacţiilor chimice ale compuşilor organici. Schema generală a unei reacţii. Substrat organic şi reactant. Reacţii de substituţie. Reacţii de adiţie. Reacţii de eliminare. Reacţii de transpoziţie. 

Reacţii de polimerizare

Importanţa reacţiilor de polimerizare. Schema generală a unei reacţii de polimerizare. Proprietăţile polimerilor. Procedee de polimerizare – polimerizare radicalică, reacţia de policondensare. Radicali liberi. Polimerizarea radicalică. Polimeri vinilici. Reacţia de coplimerizare. Copolimeri. 

Reacţii de hidroliză

Hidroliza compuşilor halogenaţi – hidroliza compuşilor monohalogenaţi, a compuşilor dihalogenaţi geminali şi a compuşilor trihalogenaţi geminali. Hidroliza esterilor în mediu acid. Hidroliza esterilor în mediu bazic. Hidroliza trigliceridelor.

Reacţii de condensare şi policondensare

Reacţii de condensare între compuşii carbonilici – condensarea aldolică şi crotonică. Componentă carbonilică şi componentă metilenică. Reacţii de policondensare. Obţinerea şi proprietăţile fenoplastelor – bachelita şi novolacul. 

Grăsimi

Acizii graşi saturaţi. Acizi graşi nesaturaţi. Trigliceride simple şi mixte. Grăsimi saturate. Grăsimi nesaturate. Grăsimi mononesaturate. Omega 3. Grăsimi trans. Acţiunea grăsimilor asupra organismului uman. 

Săpunuri şi detergenţi

Reacţia de saponificare. Agenţi activi de suprafaţă (surfactanţi). Clasificarea şi structura surfactanţilor. Modul de acţiune al săpunurilor şi detergenţilor. Clasificarea detergenţilor.

Alcooli – proprietăţi chimice

Caracteristicile grupei funcţionale hidroxil. Reacţia cu metalele alcaline. Reacţia de deshidratare (eliminarea apei). Reactivitatea alcoolilor în funţie de structură. Deshidratarea intramoleculară şi deshidratarea intermoleculară a alcoolilor. Obţinerea eterilor. Oxidarea alcoolilor – oxidarea blândă şi oxidarea energică. Reacţia de esterificare – esteri organici şi esteri anorganici. 

Fenoli

Clasificarea fenolilor. Nomenclatură. Caracteristicile grupei hidroxil fenolice. Proprietăţi fizice. Proprietăţi chimice – reacţii specifice grupei hidroxil şi reacţii specifice nucleului aromatic. Reacţia cu metalele alcaline. Reacţia cu hidroxizii alcalini. Reacţii de substituţie la nucleul aromatic – reacţia de sulfonare şi reacţia de nitrare a fenolului. Aplicaţii practice. 

Derivaţi halogenaţi – importanţă, proprietăţi fizice

Aplicaţii practice ale derivaţilor halogenaţi. Clasificare. Nomenclatură. Caracteristicile legăturilor C – halogen. Proprietăţi fizice. Obţinere.

Derivaţi halogenaţi – proprietăţi chimice

Derivaţi halogenaţi cu reactivitate normală, derivaţi halogenaţi cu reactivitate mărită şi derivaţi halogenaţi cu reactivitate scăzută. Reacţii de substituţie – reacţia de hidroliză, reacţia cu cianurile alcaline. Reacţia de dehidrohalogenare (de eliminare a hidracidului). Regula lui Zaiţev. 

Amine

Clasificarea şi nomenclatura aminelor. Caracteristicile grupei funcţionale amino. Proprietăţi fizice. Caracterul bazic al aminelor. Amine aromatice. Reacţii de substituţie. Reacţii de alchilare. Obţinerea sărurilor de arendiazoniu. Aplicaţii practice. 

Compuşi carbonilici

Grupa funcţională carbonil. Aldehide şi cetone. Nomenclatura aldehidelor. Nomenclatura cetonelor. Proprietăţi fizice. Reacţii de adiţie – adiţia hidrogenului. Reacţii de oxidare. Aplicaţii practice. 

Zaharide - Glucoza

Compuşi organici cu acţiune biologică. Compuşi cu mai multe grupe funcţionale. Zaharide – polihidroxialdehide şi polihidroxicetone. Monozaharide. Zaharide de policondensare. Glucoza. Structura zaharidelor. Proiecţii Fischer – notaţii D şi L. Atom de carbon asimetric. Importanţa biologică a glucozei. Aplicaţiile practice ale glucozei.

Proteine

Aminoacizi – structură şi nomenclatură. Peptide şi polipeptide. Reacţia de policondensare a aminoacizilor. Legătura peptidică. Clasificarea proteinelor. Funcţii. Proprietăţi fizice. Proteine simple şi proteine conjugate. Grupe prostetice. Denaturarea proteinelor. Factori denaturanţi. 

Aminoacizi

Proteine, peptide, aminoacizi. Legătură peptidică, rest de aminoacid. Cei 20 de aminoacizi naturali. Structura aminoacizilor. Sistemul D, L. Aminoacizii - seria sterică L. Reacţii stereospecifice. Proprietăţi chimice ale aminoacizilor. Amfion (formă dipolară). Clasificarea aminoacizilor în funcţie de polaritatea radicalului hidrocarbonat. Caracterul amfoter al aminoacizilor. Soluţii tampon. 

Proteine - structura primară

Proteine - polimeri ai aminoacizilor. Policondensarea aminoacizilor. Hidroliza proteinelor. Structura proteinelor. Structura primară - secvenţa resturilor de aminoacizi. Corelaţia structură - funcţie. Conformaţie. Legătura peptidică - proprietăţi.

Proteine - structura secundară, terţiară şi cuaternară

Structura secundară - helix α, foi pliate β, structuri secundare nedefinite. Orientarea în spaţiu a proteinelor. Interacţiuni intramoleculare care stabilizează structura secundară. Structura terţiară. Interacţiuni care stabilizează structura terţiară a proteinelor. Protomeri. Structura cuaternară. Clasificarea proteinelor în funcţie de structură. Denaturarea proteinelor. 

Zaharide

Fotosintesză, respiraţie. Funcţia zaharidelor în organismele vii. Monozaharide - aldoze, cetoze. D-glucoza, D-fructoza, D-riboza. Formule de proiecţie Fischer. Strucutra ciclică a D-glucozei şi D-ribozei. Adiţie intramoleculară. Semiacetali, semicetali. Anomer α, anomer β, mutarotaţie, centru anomeric. Ciclu piranozic, ciclu furanozic. Formule Haworth. Hidroxil glicozidic. Dizaharide - zaharoză. Polizaharide - amidon, celuloză.

Unghiuri - definiție și clasificare

Clasificarea unghiurilor. Unghi nul, unghi alungit, unghi ascuțit, unghi obtuz, unghi drept.

Latura, apotema și aria triunghiului echilateral înscris în cerc

Latura triunghiului echilateral în funcție de raza cercului circumscris. Apotema triunghiului echilateral în funcție de raza cercului circumscris. Formula pentru arie triunghi echilateral în funcție de raza cercului circumscris.

Latura, apotema și aria pătratului înscris în cerc

Latura pătratului în funcție de raza cercului circumscris. Apotema pătratului în funcție de raza cercului circumscris. Formula pentru arie pătrat în funcție de raza cercului circumscris.

Latura, apotema și aria hexagonului regulat înscris în cerc

Latura unui hexagon regulat în funcție de raza cercului circumscris. Formula pentru apotemă hexagon regulat în funcție de raza cercului circumscris. Formula pentru arie hexagon regulat în funcție de raza cercului circumscris. Perimetrul hexagonului.

Noţiuni de termochimie, partea I

Tipuri de energie. Termodinamică – definiţie. Energie potenţială. Energie gravitaţională. Lucru mecanic. Căldură. Energie internă. Variaţia energiei interne într-un sistem termodinamic. 

Entalpia

Energie cinetică. Energie potenţială. Energie internă. Funcţii de stare şi funcţii de proces. Variabile de stare. Mărimi de stare extensive şi intensive. Transfer de energie internă. Entalpia. Semnificaţia relaţiei de definire a entalpiei. Variaţia entalpiei. Calorimetrie. 

Viteza de reacţie

Cinetica chimică – definiţie. Viteza medie de reacţie. Variaţia concentraţiei reactanţilor şi a produşilor de reacţie în timp. Exemplu de calcul pentru viteza medie de reacţie. Clasificarea reacţiilor chimice în funcţie de viteza de reacţie. Reacţii rapide. Reacţii cu viteză moderată. Reacţii lente. Măsurarea vitezei de reacţie. 

Legea vitezei de reacţie

Viteza de reacţie. Variaţia vitezei de reacţie în funcţie de concentraţia reactanţilor şi în funcţie de concentraţia produşilor. Legea vitezei de reacţie. Expresia matematică a vitezei de reacţie. Constanta vitezei de reacţie. Ordine parţiale de reacţie. Ordin total de reacţie. Ordine parţiale de reacţie vs coeficienţi stoechiometrici. 

Aplicaţii

Timp de înjumătăţire. Unităţi de măsură pentru constanta de viteză. Exemple de calcul. 

Ecuații în mulțimea numerelor naturale

Exprimarea ecuațiilor cu ajutorul balanțelor. Rezolvarea principalelor tipuri de ecuații date în mulțimea numerelor naturale

Funcția de gradul II

Funcția de gradul al doilea: definiția funcției de gradul II. Noțiuni introductive. Probleme care conduc la funcția de gradul doi. Exemple de funcții de gradul doi. Graficul unei funcții de gradul II.

Monotonia funcției de gradul II

Funcția de gradul II, forma canonică a funcției de gradul al doilea. Punct de minim, punct de maxim. Vârf parabolă- coordonate. Tabel de variație, monotonia funcției de gradul al doilea.

Funcții definite pe intervale

Trasarea graficului unor funcții care au ca domeniu de definiție un interval.

Proprietățile progresiei geometrice

Termenul general al unei progresii geometrice în funcție de primul termen și de rația progresiei. Condiția ca n numere să fie în progresie geometrică. Suma primilor n termeni ai unei progresii geometrice.

Funcții mărginite

Imaginea unei funcții, noțiunea de funcție mărginită. Graficul unei funcții mărginite. Mărginirea unei funcții numerice.

Funcții pare, funcții impare

Funcție pară, funcție impară. Exemple de funcții pare, funcții impare. Graficul unei funcții pare. Graficul unei funcții impare. Proprietăți ale graficelor. Paritatea funcțiilor - exerciții.

Funcții periodice

Noțiunea de funcție periodică, noțiunea de perioadă, perioadă principală. Exemple de funcții periodice. Proprietăți ale funcțiilor periodice. Graficul unei funcții periodice - proprietate. Periodicitatea funcțiilor - exerciții. 

Monotonia funcțiilor numerice

Funcție crescătoare, funcție descrescătoare, funcție monotonă. Exemple de funcții monotone. Modalități de a studia monotonia funcțiilor. Intervale de monotonie. Exerciții de stabilire a monotoniei funcțiilor.

Compunerea funcțiilor

Compunerea funcțiilor. Proprietăți ale compunerii funcțiilor. Exerciții- funcții compuse.

Funcții numerice- noțiuni introductive

Noțiunea de funcție numerică, modalități de definire a unei funcții numerice și exemple de funcții. Graficul unei funcții. Reprezentarea grafică a unei funcții numerice.

Operații cu funcții numerice

Operații cu funcții: suma funcțiilor, produsul funcțiilor, câtul funcțiilor.

Semnul funcției de gradul I

Semnul funcției de gradul I. Exerciții de stabilire a semnului funcției de gradul I. Semnul unor expresii algebrice. Rezolvarea unor ecuații cu modul și inecuații cu modul, folosind semnul funcției de gradul I.

Titrări acido-bazice

Reacția de neutralizare. Titrare acido-bazică. Punct de echivalență. Indicatori acido-bazici. Domeniu de viraj. Exemple de indicatori acido-bazici: metiloranj, turnesol, fenolftaleină. Biuretă. Exemplu de calcul: aflarea concentrației unei soluții de acid clorhidric prin titrare acido-bazică cu o soluție de hidroxid de sodiu de concentrație cunoscută. 

Hidroliza sărurilor

Sărurile - compuși ionici. Comportamentul anionilor în apă. Comportamentul cationilor în apă. Reacția de hidroliză. Săruri care formează soluții neutre (săruri provenite de la acizi tari și baze tari). Săruri care formează soluții acide (săruri provenite de la acizi tari și baze slabe). Săruri care formează soluții bazice (săruri provenite de la acizi slabi și baze tari). Săruri provenite de la acizi slabi și baze slabe. Hidroliza azotatului de sodiu (NaNO3), hidroliza clorurii de amoniu (NH4Cl), hidroliza sulfurii acide de sodiu (NaHS), hidroliza cianurii de amoniu (NH4CN). Aplicații; calculul pH-ului unei soluții de sare. 

Șiruri

Șiruri, notații, moduri de a defini un șir. Șir definit descriptiv, șir definit printr-o regulă de calcul, șir definit printr-o relație de recurență. Termenii unui șir. Rangul unui termen. Exemple de șiruri.

Proprietățile progresiei aritmetice

Termenul general al unei progresii aritmetice în funcție de primul termen și de rație. Proprietățile progresiei aritmetice. Condiția ca n numere sa fie în progresie aritmetică. Suma primilor n termeni ai unei progresii aritmetice. 

Funcția de gradul I

Funcția de gradul întâi. Graficul funcției de gradul I, intersecția cu axele. Monotonia unei funcții de gradul I. Reprezentarea grafică a funcției de gradul I, funcții definite pe ramuri.

Funcția cosinus

Funcția cosinus. Proprietăți: semnul funcției cosinus, periodicitate, paritate, monotonie. Graficul funcției cosinus.

Funcția tangentă

Funcția tangentă. Proprietăți: semnul funcției tangentă, periodicitate, paritate, monotonie. Graficul funcției tangentă.

Funcția cotangentă

Funcția cotangentă. Proprietăți: semnul funcției cotangentă, periodicitate, paritate, monotonie. Graficul funcției cotangentă.

Funcția sinus

Funcția sinus. Proprietăți: semnul funcției sinus, periodicitate, paritate, monotonie. Graficul funcției sinus.

Noțiunea de permutare

Noțiunea de permutare, noțiunea de permutare de grad n, exemple, permutări de grad n particulare

Proprietăți ale funcțiilor: injectivitate

Funcții injective, noțiunea de funcție injectivă. Modalități de a studia injectivitatea unei funcții. 

Proprietăți ale funcțiilor: surjectivitate

Funcții surjective, noțiunea de funcție surjectivă. Modalități de a studia surjectivitatea unei funcții.

Proprietăți ale funcțiilor: bijectivitate

Funcții bijective, noțiunea de funcție bijectivă. Modalitați de a studia bijectivitatea unei funcții.

Funcții inversabile

Funcții inverse. Inversa unei funcții. Condiția necesară și suficientă ca o funcție să fie inversabilă.

Funcția putere cu exponent natural

Funcția putere cu exponent natural și proprietățile acesteia: paritate, monotonie, semnul funcției. Graficul funcției putere cu exponent natural.

Funcția radical de ordin n

Funcția radical de ordin n și proprietățile acesteia. Graficul funcției radical de ordin n.

Funcția exponențială

Noțiunea de creștere exponențială, descreștere exponențială. Funcția exponențială și proprietățile acesteia. Grafice de funcții exponențiale.

Funcția logaritmică

Funcția logaritmică și proprietățile acesteia. Graficul funcției logaritmice.

Ecuații exponențiale

Rezolvarea ecuațiilor exponențiale, diverse tipuri de ecuații exponențiale.

Inecuații exponențiale

Rezolvarea inecuațiilor exponențiale, diverse tipuri de inecuații exponențiale.

Ecuații logaritmice

Rezolvarea ecuațiilor logaritmice, diverse tipuri de ecuații logaritmice.

Inecuații logaritmice

Rezolvarea inecuațiilor logaritmice, diverse tipuri de inecuații logaritmice.

Funcția arcsinus

Funcția arcsinus: definiție, grafic, proprietăți, exemple.

Funcția arctangentă

Funcția arctangentă: definiție, grafic, proprietăți, exemple.

Limite laterale

Limitele la stânga şi la dreapta ale unei funcţii într-un punct. Limite laterale. Criteriul de existenţă a limitei unei funcţii într-un punct folosind limitele laterale.

Limitele unor funcţii elementare

Limita funcţiei raţionale în caz de nedeterminare 0/0.

Limitele funcţiilor elementare

Limita funcției raționale. Limita funcţiei radical. Limita funcţiei exponenţiale. Limita funcţiei logaritmice.

Limitele funcţiilor trigonometrice inverse

Limitele funcţiilor trigonometrice inverse: arcsinus, arccosinus, arctangentă, arccotangentă.

Funcţie continuă într-un punct

Definiţia unei funcţii continue într-un punct. Punct de continuitate. Puncte de discontinuitate.

Continuitatea laterală

Funcţie continuă la stânga într-un punct, funcţie continuă la dreapta. 

Puncte de discontinuitate

Punct de discontinuitate de prima speţă, punct de discontinuitate de a doua speţă. 

Proprietăţi ale funcţiilor continue pe un interval: proprietatea lui Darboux

Funcţii cu proprietatea lui Darboux. Proprietăţi ale funcţiilor continue pe un interval. Teorema Cauchy-Weierstrass-Bolzano.

Funcţii continue pe un interval: existenţa soluţiilor unei ecuaţii

Proprietăţi ale funcţiilor continue pe un interval: existenţa soluţiilor unei ecuaţii.

Funcţii continue pe un interval: stabilirea semnului

Stabilirea semnului unei funcţii continue pe un interval.

Mărginirea funcţiilor continue pe un interval închis

Proprietăţi de mărginire ale funcţiilor continue pe un interval închis. Teorema lui Weierstrass.

Derivata unei funcţii într-un punct

Noţiunea de derivată a unei funcţii într-un punct. Definiţia derivatei. Funcţii derivabile.

Continuitatea funcţiilor derivabile

Legătura dintre funcţiile continue şi funcţiile derivabile. Condiţia necesară pentru derivabilitatea unei funcţii într-un punct.

Derivate laterale

Derivata la stânga şi derivata la dreapta a unei funcţii într-un punct. Existenţa derivatei unei funcţii într-un punct folosind derivatele laterale.

Puncte remarcabile ale graficului unei funcţii: puncte de întoarcere

Puncte remarcabile pentru graficul unei funcţii: puncte de întoarcere.

Puncte remarcabile ale graficului unei funcţii: puncte unghiulare

Puncte remarcabile pentru graficul unei funcţii: puncte unghiulare.

Puncte remarcabile ale graficului unei funcţii: puncte de inflexiune

Puncte remarcabile pentru graficul unei funcţii: puncte de inflexiune.

Operaţii cu funcţii derivabile (2)

Operaţii cu funcţii derivabile. Derivarea funcţiilor compuse.

Operaţii cu funcţii derivabile (3)

Operaţii cu funcţii derivabile. Derivarea funcţiei inverse.

Derivate de ordin superior

Derivate de ordin superior: derivata de ordinul II. Definiţia derivatei a doua.

Puncte de extrem ale unei funcţii

Puncte de extrem ale unei funcţii: punct de maxim local, punct de minim local, punct de maxim absolut, punct de minim absolut.

Consecinţe ale teoremei lui Lagrange

Consecinţe ale teoremei lui Lagrange. Funcţii cu derivata nulă. Funcţii cu derivate egale.

Rolul derivatei întâi în studiul funcţiilor

Rolul derivatei întâi în studiul funcţiilor. Determinarea intervalelor de monotonie ale unei funcţii. Determinarea punctelor de extrem.

Rolul derivatei a doua în studiul funcţiilor

Rolul derivatei a doua în studiul funcţiilor. Determinarea intervalelor de convexitate şi concavitate. Determinarea punctelor de inflexiune.

Asimptote orizontale

Noţiunea de asimptotă orizontală.

Asimptote oblice

Noţiunea de asimptotă oblică.

Asimptote verticale

Noţiunea de asimptotă verticală.

Primitive. Integrala nedefinită a unei funcţii

Noţiunea de funcţie primitivă. Primitivele unei funcţii. Integrala nedefinită a unei funcţii.

Diviziuni ale unui interval. Sume Riemann

Definirea noţiunilor de: diviziune a unui interval [a,b], norma unei diviziuni, suma Riemann.

Integrala definită

Definiţia integrabilităţii unei funcţii pe un interval [a,b]. Noţiunea de funcţie integrabilă Riemann. Integrala definită.

Integrabilitatea funcţiilor continue

Integrabilitatea funcţiilor continue. Condiţii ca o funcţie să fie integrabilă.Teorema lui Lebesgue.

Formula lui Leibniz-Newton

Metode de calcul pentru integrala definită. Formula lui Leibniz-Newton.

Proprietăţi ale integralei definite

Proprietăţi ale integralei definite: proprietatea de liniaritate, proprietatea de aditivitate la interval, pozitivitatea integralei, monotonia integralei, inegalitatea mediei, modulul integralei.

Integrarea prin schimbare de variabilă (2)

Metode de calcul pentru integrale definite: metoda integrării prin substituţie. A doua metodă de schimbare de variabilă.

Teorema de medie

Teorema de medie, interpretare geometrică.

Aria unei suprafeţe plane

Aria unui subgrafic. Aria suprafeţelor plane cuprinse între două curbe.

Morfisme de grupuri

Morfism de grupuri. Izomorfism de grupuri. Grupuri izomorfe. Endomorfism al unui grup. Automorfism al unui grup.

Morfisme de inele

Morfism de inele. Izomorfism. Inele izomorfe.

Morfisme de corpuri

Morfism de corpuri, izomorfism de corpuri.

Şiruri de elemente din corpul K

Şir de elemente dintr-un corp. Operaţii cu şiruri de elemente din corpul K. Noţiunea de polinom cu coeficienţi în corpul K.

Funcţii polinomiale

Funcţie polinomială ataşată unui polinom. Valoarea unui polinom. 

Variabile aleatoare

Variabile aleatoare: tabelul de distribuţie, media, modulul, dispersia şi amplitudinea unei variabile aleatoare.

Titluri HTML

Titlurile (headings) sunt definite cu etichete de la <h1> la <h6>.
Fiecare titlu (heading) HTML are o dimensiune implicită. Cu toate acestea, puteți specifica dimensiunea pentru orice titlu (heading) cu atributul style, folosind proprietatea CSS font-size.
Eticheta <hr> definește o pauză tematică într-o pagină HTML.
Elementul HTML <head> este un container pentru metadate.
Metadatele HTML sunt date despre documentul HTML.
Elementul <head> este plasat între eticheta <html> și eticheta <body>.
Vizualizarea codului sursă HTML se face cu View Page Source.
Inspectarea unui element HTML se face cu Inspect Element.

Imagini hărți în HTML

Cu hărți de imagine (Image Maps), puteți adăuga zone pe care se poate face click pe o imagine.
Eticheta <map> definește o imagine-hartă
Imaginea este introdusă folosind eticheta <img>.Singura diferență față de alte imagini este că trebuie să adăugați un atribut usemap.
Elementul <map> este utilizat pentru a crea o hartă a imaginii și este legat de imagine prin utilizarea atributului nume.
O zonă pe care se poate face click este definită folosind un element <area>.
 

Elementele HTML Block și Inline

Fiecare element HTML are o valoare de afișare implicită în funcție de tipul de element.Cele două valori afișate sunt: block și inlinie.
Un element la nivel de block (block-level element) pornește întotdeauna pe o linie nouă și ocupă toată lățimea disponibilă (se întinde spre stânga și spre dreapta, cât poate).
Elementul <div> este un element la nivel de block.
Un element inline nu pornește de pe o linie nouă ci ocupă doar lățimea necesară.
Acesta este un element inline <span> din interiorul unui paragraf.
Elementul <div> este adesea folosit ca și container pentru alte elemente HTML.
Elementul <div> nu are atribute necesare, dar stilul (style), clasa (class) și id-ul (id) sunt comune.
Când este utilizat împreună cu CSS, elementul <div> poate fi utilizat pentru a aplica stiluri blocurilor de conținut.
Elementul <span> este adesea folosit ca un container pentru un text.
Elementul <span> nu are atribute necesare, stilul (style), clasa (class) și id-ul (id) sunt comune.
Când este utilizat împreună cu CSS, elementul <span> poate fi utilizat pentru a aplica stiluri blocurilor de conținut.

Elementul HTML head

Elementul <head> este un container pentru metadate (date despre date) și este plasat între eticheta <html> și eticheta <body>.
<head> Definește informații despre document.
<titlu> Defineste titlul unui document.
<base> Definește o adresă implicită sau o țintă implicită pentru toate linkurile dintr-o pagină.
<link> Definește relația dintre un document și o resursă externă.
<meta> Definește metadatele despre un document HTML.
<script> Definește un script din partea clientului.
<style> Definește informațiile despre stil pentru un document.
HTML5 a introdus o metodă pentru a permite proiectanților web să preia controlul asupra viewport-ului, prin eticheta <meta>.
Viewport este zona vizibilă a utilizatorului unei pagini web. Aceasta variază în funcție de dispozitiv și va fi mai mică pe un telefon mobil decât pe ecranul computerului.
Ar trebui să includeți următorul element viewport <meta> în toate paginile web.
Partea width=device-width stabilește lățimea paginii pentru a urma lățimea ecranului dispozitivului (care va varia în funcție de dispozitiv).
Partea initial-scale=1.0  setează nivelul inițial de zoom când prima pagină este încărcată de browser. 

HTML Responsive Web Design

Responsive Web Design vizează utilizarea HTML-ului și CSS-ului pentru redimensionarea, ascunderea, micșorarea sau mărirea unui site web automat, pentru a-l arăta bine pe toate dispozitivele (desktop-uri, tablete și telefoane).
Setarea Viewport. Când creați pagini web responsive, adăugați următorul element <meta> în toate paginile dvs. web.
Imaginile responsive sunt imagini care se dimensionează frumos pentru a se potrivi cu orice dimensiune a browserului.
Utilizarea proprietății lățime (width).
Utilizarea proprietății cu lățimea maximă (max-width).
Elementul HTML <picture> vă permite să definiți imagini diferite pentru dimensiuni diferite ale ferestrei browserului.
Responsive Text Size. Mărimea textului poate fi setată cu o unitate „vw”, ceea ce înseamnă „lățimea vizualizării” (viewport width).
Pe lângă redimensionarea textului și a imaginilor, este de asemenea obișnuit să folosești interogări media în paginile responsive web.
Cu interogări media, puteți defini stiluri complet diferite pentru diferite dimensiuni de browser.
O pagină Responsive Web ar trebui să arate bine pe ecrane desktop mari și pe telefoane mobile mici.
Există multe CSS Frameworks care oferă un Responsive Design.
O modalitate excelentă de a crea un Responsive Design este de a utiliza o responsive style sheet.
Un alt framework popular este Bootstrap, folosește HTML, CSS și jQuery pentru a face pagini web responsive.



 

HTML Uniform Resource Locators (URL)

Un URL este un alt cuvânt pentru o adresă web.
O adresă URL poate fi compusă din cuvinte (lectii-virtuale.ro) sau o adresă IP (Internet Protocol) (192.68.21.51).
Majoritatea oamenilor introduc numele când navighează, deoarece numele sunt mai ușor de reținut decât numerele.
scheme - definește tipul serviciului de internet (cel mai frecvent este http sau https)
prefix - definește un prefix de domeniu (implicit pentru http este www)
domain - definește numele domeniului Internet (cum ar fi lectii-virtuale.ro)
port - definește numărul de port la gazdă (implicit pentru http este 80)
path - definește o cale pe server (Dacă este omis: directorul rădăcină al site-ului)
filename - definește numele unui document sau resursă
Scheme URL comune: HyperText Transfer Protocol (http), Secure HyperText Transfer Protocol (https), File Transfer Protocol (ftp).
Codificare URL.
Adresele URL pot fi trimise doar pe Internet folosind setul de caractere ASCII. Dacă o adresă URL conține caractere în afara setului ASCII, adresa URL trebuie convertită.
Codarea URL transformă caracterele care nu sunt ASCII într-un format care poate fi transmis pe internet.
Codarea URL înlocuiește caracterele care nu sunt ASCII cu un „%” urmat de cifre hexadecimale.
Adresele URL nu pot conține spații. Codarea URL înlocuiește în mod normal un spațiu cu un semn plus (+) sau% 20.
Setul de caractere implicit în HTML5 este UTF-8.

Formulare HTML

Elementul HTML <form> definește un formular care este utilizat pentru a colecta intrarea utilizatorului.
Elementele de formular sunt diferite tipuri de elemente de intrare, cum ar fi câmpurile de text, casetele de selectare, butoanele radio, butoanele de trimitere și multe altele.
Elementul <input> este cel mai important form element.
Elementul <input> poate fi afișat în mai multe moduri, în funcție de atributul type.
<input type = "text"> Definește un câmp de introducere text dintr-o linie.
<input type = "radio"> Definește un buton radio (pentru selectarea uneia dintre mai multe opțiuni).
<input type = "submit"> Definește un buton de trimitere (pentru trimiterea formularului).
Form-handler este de obicei o pagină de server cu un script pentru procesarea datelor de intrare.
Form-handler este specificat în atributul de acțiune al formularului.
Atributul action definește acțiunea care trebuie executată la trimiterea formularului.
Atributul target specifică dacă rezultatul trimis se va deschide într-o nouă pagină a browser-ului, într-un cadru sau în fereastra curentă.
Valoarea implicită este „_self”, ceea ce înseamnă că formularul va fi transmis în fereastra curentă.
Pentru a face ca rezultatul formularului să fie deschis într-o nouă pagină a browser-ului, folosiți valoarea „_blank”.
Atributul method specifică metoda HTTP (GET sau POST) care trebuie utilizată la trimiterea datelor formularului.
Trimiterea datelor formularului se face cu metoda implicită GET.
Utilizați întotdeauna POST dacă datele din formular conțin informații personale sau sensibile. Metoda POST nu afișează datele formularului trimis în câmpul adresei paginii.
Elementul <fieldset> este utilizat pentru a grupa datele înrudite într-un formular.
Elementul <legend> definește o legendă pentru elementul <fieldset>.

Elemente de formulare HTML

<form> Definește un formular HTML pentru introducerea utilizatorului.
Cel mai important element de formă este elementul <input>.
Elementul <input> poate fi afișat în mai multe moduri, în funcție de atributul type.
Dacă atributul type este omis, câmpul de intrare primește tipul implicit: "text".
Elementul <select> definește o listă derulantă (drop-down list).
Elementul  <option> definește o opțiune care poate fi selectată.
Utilizați atributul size pentru a specifica numărul de valori vizibile.
Utilizați atributul multiple pentru a permite utilizatorului să selecteze mai multe valori.
Elementul <textarea> definește un câmp de introducere pe mai multe linii (o zonă de text).
Atributul rows specifică numărul vizibil de linii dintr-o zonă de text.
Atributul cols specifică lățimea vizibilă a unei zone de text.
Elementul <button> definește un buton pe care se poate face click.
Elementul <datalist> specifică o listă de opțiuni predefinite pentru un element <input>.
Utilizatorii vor vedea o listă derulantă (drop-down list) a opțiunilor predefinite pe măsură ce introduc date.
Atributul listei elementului <input>, trebuie să se refere la atributul id al elementului <datalist>.
Elementul <output> reprezintă rezultatul unui calcul (ca unul realizat de un script).
<form> Definește un formular HTML pentru introducerea utilizatorului
<input> Definește un control de intrare
<textarea> Definește un control de intrare multilin (zona text)
<label> Definește o etichetă pentru un element <input>
<fieldset> Grupează elemente conexe într-o formă
<legend> Definește o legendă pentru un element <fieldset>
<select> Definește o listă derulantă
<optgroup> Definește un grup de opțiuni conexe dintr-o listă derulantă
<option> Definește o opțiune dintr-o listă derulantă
<button> Definește un buton pe care se poate face clic
<datalist> Specifică o listă de opțiuni predefinite pentru controale de intrare
<output> Definește rezultatul unui calcul

HTML Tipuri Input

Acest capitol descrie diferitele tipuri de intrare pentru elementul <input>.
Diferite tipuri de intrare pe care le puteți utiliza în HTML:<input type="button">, <input type="checkbox">, <input type="color">,
<input type="date">, <input type="datetime-local">, <input type="email">, <input type="file">, <input type="hidden">
<input type="image">, <input type="month">, <input type="number">, <input type="password">, <input type="radio">
<input type="range">, <input type="reset">, <input type="search">, <input type="submit">, <input type="tel">
<input type="text">, <input type="time">, <input type="url">, <input type="week">.
HTML5 a adăugat mai multe tipuri noi de intrare: color, date, datetime-local, email, month, number, range, search, tel, time, url, week.
Restricții de intrare: checked, disabled, max, maxlength, min, pattern, readonly, required, size, step, value.
<input type = ""> Specifică tipul de intrare de afișat.

Elemente noi în HTML5

HTML5 oferă elemente noi pentru o structură mai bună a documentelor:
<article> - Definește un articol dintr-un document
<aside> - Definește conținutul în afară de conținutul paginii
<bdi> - Izolează o parte a textului care ar putea fi formatată într-o direcție diferită de celălalt text din afara acestuia
<detalii> - Definește detalii suplimentare pe care utilizatorul le poate vizualiza sau ascunde
<dialog> - Definește o casetă de dialog sau o fereastră
<figcaption> - Definește o legendă pentru un element <figure>
<figure> - Definește conținut autonom
<footer> - Definește un subsol pentru un document sau secțiune
<header> - Definește un antet pentru un document sau secțiune
<principal> - Definește conținutul principal al unui document
<mark> - Definește text marcat / evidențiat
<meter> - Definește o masurare scalara intr-un interval cunoscut (un ecartament)
<nav> - Definește legăturile de navigare
<progress> - Reprezintă progresul unei sarcini
<rp> - Definește ce trebuie afișat în browserele care nu acceptă adnotările ruby
<rt> -  Definește o explicație / pronunție a caracterelor (pentru tipografia din Asia de Est)
<ruby> - Definește o adnotare rubin (pentru tipografia din Asia de Est)
<section> - Definește o secțiune dintr-un document
<summary> - Definește un titlu vizibil pentru un element <details>
<time> - Definește o data / ora
<wbr> - Definește o posibila pauza de linie
Elemente noi de formular (New Form Elements): 
<datalist> - Specifică o listă de opțiuni predefinite pentru controale de intrare
<output> - Definește rezultatul unui calcul
Tipuri noi de intrare (New Input Types): color,date,datetime,datetime,local,email,month,number,range,search,tel,time,url,week,autocomplete,autofocus,form,formaction,formenctype,formmethod,formnovalidate,formtarget,height and width,list,min and max,multiple,pattern (regexp),placeholder,required,step.
Grafică HTML5: 
<canvas> Desenați grafică din mers, prin scripturi (de obicei JavaScript)
<svg> Desenați grafică vectorială scalabilă
Elemente media noi:
<audio> - Definește conținutul sunetului
<embed> - Definește un container pentru o aplicație externă (non-HTML)
<source> - Definește mai multe resurse media pentru elemente media (<video> și <audio>)
<track> - Definește piesele text pentru elementele media (<video> și <audio>)
<video> - Defineste video sau film

Ghid de stil în HTML5

O utilizare constantă a stilului face mai ușor pentru alții să înțeleagă HTML-ul.
În viitor, programe precum cititorii XML ar putea dori să citească HTML-ul.
Utilizarea unei sintaxe bine formate - „aproape de XHTML” poate fi inteligentă.
Vă recomandăm să folosiți numele elementelor scrise cu litere mici, deoarece:
În HTML5, nu trebuie să închideți toate elementele (de exemplu elementul <p>).
Vă recomandăm să închideți toate elementele HTML.
Închideți elementele HTML goale
În HTML5, este opțional să închideți elementele goale.
HTML5 permite amestecarea literelor mari și a literelor mici în nume de atribute.
Vă recomandăm să folosiți nume de atribute scrise culitere mici.
HTML5 permite ca valorile atributelor să fie scrise fără ghilimele.
Vă recomandăm să puneți între ghilimele valorile atributului.
Adăugați întotdeauna atributul alt la imagini. Acest atribut este important atunci când imaginea din anumite motive nu poate fi afișată. De asemenea, definiți întotdeauna lățimea și înălțimea (width și height) imaginii. Reduce pâlpâirea, deoarece browserul poate rezerva spațiu pentru imagine înainte de încărcare.
HTML5 permite spații în jurul semnelor egale. Dar fără spațiu este mai ușor de citit și grupează entitățile mai bine împreună.
Când utilizați un editor HTML, este incomod să derulați la dreapta și la stânga pentru a citi codul HTML.
Încercați să evitați liniile de cod mai lungi de 80 de caractere.
Nu adăugați linii necompletate fără un motiv.
Pentru lizibilitate, adăugați linii goale pentru a separa blocuri de coduri mari sau logice.
Pentru lizibilitate, adăugați două spații de indentare. Nu folosiți tasta tab.
Nu folosiți linii necompletate și indentate. Nu este necesar să indentizați fiecare elemen
În HTML5, eticheta <html> și eticheta <body> pot fi omise.
Nu vă recomandăm să omiteți etichetele <html> și <body>.
Elementul <html> este rădăcina documentului. Este locul recomandat pentru specificarea limbii paginii.
Omiterea <html> sau <body> poate bloca software-ul DOM și XML.
Omiterea <body> poate produce erori în browserele mai vechi (IE9).
În HTML5, eticheta <head> poate fi omisă.
În mod implicit, browserele vor adăuga toate elementele înainte de <body> la un element implicit <head>.
Puteți reduce complexitatea HTML prin omiterea etichetei <head>
Elementul <title> este necesar în HTML5. Faceți titlul cât mai semnificativ posibil
HTML5 a introdus o metodă pentru a permite proiectanților web să preia controlul asupra viewport-ului, prin eticheta <meta>.
Viewport este zona vizibilă a utilizatorului unei pagini web. Acesta variază în funcție de dispozitiv și va fi mai mic pe un telefon mobil decât pe ecranul computerului.
Lățimea (width) = partea lățimii dispozitivului (width=device-width part) - stabilește lățimea paginii pentru a urma lățimea ecranului dispozitivului (screen-width) (care va varia în funcție de dispozitiv).
Partea inițială = 1,0 setează nivelul de zoom inițial atunci când pagina este încărcată prima dată de browser
Comentariile scurte trebuie scrise pe o singură linie
Comentariile lungi sunt mai ușor de observat dacă sunt indentate în două spații.
Utilizați sintaxa simplă pentru a face legătura cu foile de stil (atributul tip nu este necesar)
Regulile scurte pot fi comprimate
Regulile lungi trebuie scrise pe mai multe rânduri
Puneți suportul de deschidere (opening bracket) pe aceeași linie cu selectorul.
Utilizați un spațiu înainte de suportul de deschidere (opening bracket).
Folosiți două spații de indentare.
Utilizați punct și virgulă după fiecare pereche proprietate-valoare, inclusiv ultima.
Utilizați ghilimele în jurul valorilor numai dacă valoarea conține spații.
Plasați suportul de închidere (opening bracket) pe o linie nouă, fără spații de conducere.
Evitați liniile de peste 80 de caractere.
Se încarcă JavaScript în HTML
Accesarea elementelor HTML cu JavaScript
Utilizați numele de fișiere scrise cu litere mici
Fișierele HTML ar trebui să aibă o extensie .html sau .htm.
Fișierele CSS ar trebui să aibă o extensie .css.
Fișierele JavaScript ar trebui să aibă o extensie .js.
Nu există nicio diferență între extensiile .htm și .html. Ambele vor fi tratate ca HTML de orice browser web sau server web.
Când o adresă URL nu specifică un nume de fișier (cum ar fi https://www.lectii-virtuale.ro/css/), serverul returnează un nume de fișier implicit. Numele de fișiere implicite obișnuite sunt index.html, index.htm, default.html și default.htm.
Dacă serverul dvs. este configurat doar cu "index.html" ca nume de fișier implicit, fișierul dvs. trebuie numit "index.html", nu "index.htm."

HTML APIs

API Geolocalizare HTML este utilizat pentru a localiza poziția unui utilizator.
Localizați Poziția Utilizatorului
API Geolocalizare în HTML este utilizat pentru a obține poziția geografică a unui utilizator.
Deoarece acest lucru poate compromite confidențialitatea, poziția nu este disponibilă decât dacă utilizatorul o aprobă.
Geolocalizarea este cea mai precisă pentru dispozitivele cu GPS, cum ar fi smartphone-ul.
Începând cu Chrome 5.0, API-ul de geolocalizare va funcționa numai pe contexte sigure, cum ar fi HTTPS. Dacă site-ul dvs. este găzduit pe o origine nesigură (cum ar fi HTTP), solicitările pentru a obține locația utilizatorilor nu vor mai funcționa.
Utilizarea geolocalizării în HTML
Metoda getCurrentPosition () este utilizată pentru a returna poziția utilizatorului.
Al doilea parametru al metodei getCurrentPosition () este utilizat pentru a gestiona erorile. Specifică o funcție care trebuie executată dacă nu reușește să obțină locația utilizatorului:
Pentru a afișa rezultatul într-o hartă, aveți nevoie de acces la un serviciu de hartă, cum ar fi Google Maps.
Geolocalizarea este de asemenea foarte utilă pentru informații specifice locației, cum ar fi:
Informații locale actualizate.
Afișare Puncte de interes în apropierea utilizatorului.
Navigare rotativă (GPS).
Metoda getCurrentPosition () returnează un obiect de succes. Proprietățile de latitudine, longitudine și precizie sunt întotdeauna returnate. Celelalte proprietăți sunt returnate dacă sunt disponibile:
coords.latitude -  Latitudinea ca număr zecimal (întors întotdeauna)
coords.longitude - Longitudinea ca număr zecimal (întors întotdeauna)
coords.acuratetă - Precizia poziției (întoarsă întotdeauna)
coords.altitude - Altitudinea în metri peste nivelul mării medii (returnat dacă este disponibil)
coords.altitude - Accarity Precizia altitudinii de poziție (returnată dacă este disponibilă)
coords.heading - Titlul ca grade în sensul acelor de ceasornic dinspre nord (returnat dacă este disponibil)
coords.speed - Viteza în metri pe secundă (returnată dacă este disponibilă)
timestamp -  Data / ora răspunsului (returnat dacă este disponibil)
Obiect de geolocalizare - Alte metode interesante
watchPosition () - returnează poziția actuală a utilizatorului și continuă să returneze poziția actualizată pe măsură ce utilizatorul se mișcă (precum GPS-ul într-o mașină).
clearWatch () - Oprește metoda watchPosition ().

HTML5 Drag and Drop

Drag and drop este o caracteristică foarte comună. Este atunci când „apucați” un obiect și îl trageți într-o altă locație.
În HTML5, drag and drop face parte din standard: Orice element poate fi tras.
Pentru a face un element care poate fi trasat, setați atributul dragable pe true
Atributul ondragstart apelează o funcție, drag (eveniment), care specifică ce date trebuie să fie trasate.
Metoda dataTransfer.setData () stabilește tipul de date și valoarea datelor trase.
Evenimentul ondragover specifică unde pot fi eliminate datele trase.
În mod implicit, datele / elementele nu pot fi abandonate în alte elemente. Pentru a permite o eliminare, trebuie să prevenim manipularea implicită a elementului.
Acest lucru se realizează prin apelarea metodei event.preventDefault () pentru evenimentul ondragover.
Atunci când datele glisate sunt abandonate, apare un eveniment drop.
Atributul ondrop apelează o funcție, drop(eveniment).
Call preventDefault() - pentru a preveni gestionarea implicită a datelor browserului (implicit este deschis ca link in drop)
Obțineți datele trase cu metoda dataTransfer.getData (). Această metodă va returna orice date care au fost setate la același tip în metoda setData()
Datele trase sunt id-ul elementului tras ("drag1")
Adăugați elementul tras în elementul drop.

CSS Selectori

Selectoarele CSS sunt utilizate pentru a „găsi” (sau a selecta) elementele HTML pe care doriți să le modelați.
Putem împărți selectorii CSS în cinci categorii:
Selectoare simple (selectează elemente bazate pe nume, id, clasă)
Selectoare combinate (elemente selectate bazate pe o relație specifică între ele)
Selectori de clasă pseudo (elemente selectate bazate pe o anumită stare)
Selectoare pseudo-elemente (selectează și stilează o parte dintr-un element)
Selectori de atribute (elemente selectate bazate pe un atribut sau o valoare de atribut)
Această pagină va explica cei mai de bază selectori CSS.
Selectorul de elemente selectează elemente HTML pe baza numelui elementului.
Selectorul id utilizează atributul id al unui element HTML pentru a selecta un anumit element.
ID-ul unui element este unic într-o pagină, astfel încât selectorul de id este utilizat pentru a selecta un element unic!
Pentru a selecta un element cu un anumit id, scrieți un caracter hash (#), urmat de id-ul elementului.
Selectorul CSS class
Selectorul de clase (class) selectează elemente HTML cu un atribut de clasă specific.
Pentru a selecta elemente cu o anumită clasă, scrieți un caracter (.), urmat de numele clasei.
Puteți specifica, de asemenea, că numai anumite elemente HTML ar trebui să fie afectate de o clasă.
Elementele HTML se pot referi, de asemenea, la mai multe clase.
Elementul <p> va fi stilat în funcție de class = "center" și de class = "large".
Numai elementele <p> cu class = "center" vor fi aliniate la centru (center-aligned).
Un nume de clasă nu poate începe cu un număr!
Selectorul universal CSS
Selectorul universal (*) selectează toate elementele HTML din pagină.
Selectorul de grupare CSS
Selectorul de grupare selectează toate elementele HTML cu aceleași definiții de stil.
.class .intro - Selectează toate elementele cu class = "intro".
#id #firstname - Selectează elementul cu id = "firstname".
*  -  Selectează toate elementele.
element p -  Selectează toate elementele <p>.
element, element, .. div, p - Selectează toate elementele <div> și toate elementele <p>.

CSS Link-uri

Cu CSS, linkurile pot fi proiectate în moduri diferite.
Styling Links.
Linkurile pot fi realizate cu orice proprietate CSS (de exemplu, culoare, familie de fonturi, fundal etc / color, font-family, background).
În plus, legăturile (linkurile) pot fi proiectate diferit în funcție de starea în care se află.
Cele patru stări de legături (linkuri) sunt:
a: link - o legătură normală, nevăzută.
a:visited - un link pe care l-a vizitat utilizatorul.
a: hover - o legătură atunci când utilizatorul dă peste ea.
a: active - un link în momentul în care este dat click.
Când setați stilul pentru mai multe stări de legătură, există câteva reguli de comandă:
a: hover - TREBUIE să vină după a:link și a:visited.
a: active - TREBUIE să vină după a:hover.
Decorarea textului (Text Decoration).
Proprietatea text-decoration este utilizată mai ales pentru a elimina sublinierile din link-uri.
Culoare de fundal (Background Color)
Proprietatea background-color poate fi utilizată pentru a specifica o culoare de fundal pentru link-uri.
Advanced - Link Buttons.

CSS Display

Layout CSS - Proprietatea display
Proprietatea display este cea mai importantă proprietate CSS pentru controlul aspectului.
Proprietatea display
Proprietatea display specifică dacă / cum este afișat un element.
Fiecare element HTML are o valoare de afișare implicită în funcție de tipul de element. Valoarea implicită a afișajului pentru majoritatea elementelor este block sau inline.
Elemente la nivel de block (Block-level Elements)
Un element la nivel de block (block-level element) pornește întotdeauna pe o nouă linie și ocupă toată lățimea disponibilă (se întinde spre stânga și spre dreapta, cât poate).
Exemple de elemente la nivel de block (block-level element): <div>, <h1> - <h6>, <p>, <form>, <header>, <footer>, <section>.
Elemente în linie (Inline Elements)Un element inline nu pornește de pe o nouă linie și ocupă doar lățimea necesară.
Acesta este un element <span> inline din interiorul unui paragraf.
Exemple de elemente inlinie: <span>, <a>, <img>.
Display: none;
Display: none; este utilizat în mod obișnuit cu JavaScript pentru a ascunde și a arăta elementele fără a le șterge și recrea.
Elementul <script> folosește display: none; ca implicit.
Înlocuire Valoare implicită a afișajului
După cum am menționat, fiecare element are o valoare de afișare implicită. Cu toate acestea, puteți trece peste acest lucru.
Modificarea unui element inline într-un element de block, sau invers, poate fi utilă pentru ca pagina să arate într-un mod specific și să respecte în continuare standardele web.
Un exemplu obișnuit este crearea de elemente inline <li> pentru meniurile orizontale.
Setarea proprietății de afișare (display) a unui element modifică doar modul în care este afișat elementul, NU ce fel de element este. Deci, un element inline cu display: block; nu este permis să aibă alte elemente de block în interiorul său.
crearea de elemente inline <li> pentru meniurile orizontale.
afișare elemente <span> ca elemente de block.
afișare elemente <a> ca elemente de block.
Ascunde un element - display:none sau visibility:hidden?
Ascunderea unui element se poate face prin setarea proprietății dispaly la none. Elementul va fi ascuns, iar pagina va fi afișată ca și cum elementul nu este acolo.
visibility:hidden; ascunde de asemenea un element.
Cu toate acestea, elementul va ocupa totuși același spațiu ca înainte. Elementul va fi ascuns, dar afectează în continuare aspectul.
Proprietăți CSS de afișare / vizibilitate:
display - Specifică modul în care trebuie afișat un element.
visibility - Specifică dacă un element trebuie să fie vizibil sau nu.

CSS Position

CSS Layout -  Proprietatea position
Proprietatea position specifică tipul metodei de poziționare utilizate pentru un element (static, relativ, fix, absolut sau lipicios/static, relative, fixed, absolute sau sticky).
Elementele sunt apoi poziționate folosind proprietățiile de sus, de jos, de stânga și de dreapta (top, bottom, left, și right). Cu toate acestea, aceste proprietăți nu vor funcționa decât dacă proprietatea position este setată prima. De asemenea, funcționează diferit în funcție de valoarea poziției.
position: static; (poziție: static)
Elementele HTML sunt poziționate static în mod implicit.
Elementele poziționate static nu sunt afectate de proprietățile de sus, de jos, de stânga și de dreapta.
Un element cu position: static; (poziție: static) nu este poziționat într-un mod special; este poziționat întotdeauna în funcție de fluxul normal al paginii.
Element cu position: relative; (poziție: relativă;)
Un element cu position: relative; (poziție: relativă;) este poziționat în raport cu poziția normală.
Setarea proprietățiilor de sus, dreapta, jos și stânga a unui element relativ poziționat (relatively-positioned element) va face ca acesta să fie ajustat departe de poziția normală. Alt conținut nu va fi ajustat pentru a se încadra în niciun spațiu lăsat de element.
Elementul cu position: fixed; (poziție: fix;)
Un element cu position: fixed; (poziție: fix;) este poziționat în raport cu afișajul, ceea ce înseamnă că acesta rămâne întotdeauna în același loc, chiar dacă pagina este defilată. Proprietățile de sus, dreapta, jos și stânga sunt utilizate pentru poziționarea elementului.
Un element fix nu lasă un gol în pagina în care ar fi fost localizat în mod normal.
Elementul cu position: absolute; (poziție: absolută;)
Un element cu position: absolute; (poziție: absolută;) este poziționat în raport cu strămoșul cel mai apropiat poziționat (în loc de poziționat în raport cu vitrina, ca fix).
In orice caz; dacă un element poziționat absolut nu are strămoși poziționați, acesta folosește corpul documentului și se deplasează împreună cu derularea paginii.
Un element „poziționat” este unul a cărui poziție este orice, cu excepția staticii.
Elementul cu position: sticky; (poziție: lipicios;)
Un element cu position: sticky; (poziție: lipicios;) este poziționat în funcție de poziția de derulare a utilizatorului.
Un element lipicios (sticky) trece între relativ și fix, în funcție de poziția de defilare. Este poziționat relativ până când o poziție de offset dată este întâlnită în vitrină - apoi se „lipeste” în loc (ca poziția: fix).
Internet Explorer, Edge 15 și versiunile anterioare nu acceptă poziționarea sticky. Safari necesită un prefix -webkit- (vezi exemplul de mai jos). De asemenea, trebuie să specificați cel puțin una de sus, dreapta, jos sau stânga pentru ca poziționarea sticky să funcționeze.
În acest exemplu, elementul sticky se lipește în partea de sus a paginii (sus: 0), când atingeți poziția de defilare.
Elemente suprapuse (Overlapping Elements)
Când elementele sunt poziționate, se pot suprapune altor elemente.
Proprietatea indexului z specifică ordinea stivei unui element (care element trebuie plasat în fața sau în spatele celorlalte).
Un element poate avea o comandă a stivei pozitivă sau negativă.
Un element cu o ordine de stivă mai mare este întotdeauna în fața unui element cu o ordine de stivă mai mică.
Dacă două elemente poziționate se suprapun fără z - index specificat, elementul poziționat ultimul în codul HTML va fi afișat în partea de sus.
Poziționarea textului într-o imagine
Cum să poziționați textul peste o imagine.
Toate proprietățiile de poziționare CSS: bottom, clip, left, position, top, right, z-index. 
bottom - Setează marginea inferioară a marginii pentru o casetă poziționată
clip - Clipsează un element absolut poziționat
left - Setează marginea din stânga pentru o cutie poziționată
position - Specifică tipul de poziționare pentru un element
right - Setează marginea din dreapta pentru o cutie poziționată
top - Setează marginea superioară a marginii pentru o casetă poziționată
z-index - Setează ordinea stivei unui element

CSS Bară de navigare

Bare de navigare
Navigarea ușor de utilizat este importantă pentru orice site web.
Cu CSS puteți transforma meniuri HTML plictisitoare în bare de navigare cu aspect bun.
Bară de navigare = Lista de legături
O bară de navigare are nevoie de HTML standard ca bază.
Bară de navigare dintr-o listă HTML standard.
O bară de navigare este practic o listă de legături, astfel încât utilizarea elementelor <ul> și <li> are sens perfect.
Link de navigare activ / curent
Adăugați o clasă „activă” la link-ul curent pentru a anunța utilizatorul pe ce pagină se află.
Link-uri centrate & adăugare borders
Adăugați text-align: center la <li> sau <a> pentru a centra legăturile.
Adăugați proprietatea border la <ul> Adăugați un border în jurul barei de navigare. Dacă doriți, de asemenea, borders în interiorul barei de navigare, adăugați un border-bottom la toate elementele <li>, cu excepția ultimului.
Full-height Fixed Vertical Navbar
Bară de navigare orizontală
Există două moduri de a crea o bară de navigare orizontală. Utilizarea elementelor din linie interioară sau flotantă.
Articole de listă inline
O modalitate de a construi o bară de navigare orizontală este de a specifica elementele <li> ca inline, pe lângă codul „standard” de mai sus.
display: inline; - În mod implicit, elementele <li> sunt elemente de tip block. Aici, eliminăm pauzele de linie înainte și după fiecare articol din listă, pentru a le afișa pe o singură linie.
Floating List Items
Un alt mod de a crea o bară de navigare orizontală este să float elementele <li> și să specifici un layout pentru link-urile de navigare.
Link de navigare activ / curent
Adăugați o clasă „active” la link-ul curent pentru a anunța utilizatorul pe ce pagină se află.
Link-uri aliniere dreapta (Right-align links)
Aliniați legăturile din dreapta, plutind elementele din listă spre dreapta (float: right;):
Border Dividers
Adăugați proprietatea border-right la <li> pentru a crea divizori de legături.
Fixed Navigation Bar
Faceți ca bara de navigare să rămână în partea de sus sau de jos a paginii, chiar și atunci când utilizatorul derulează pagina.
Fixed Top
Fixed Bottom
Bară orizontală gri
Sticky Navbar
Adăugați position: sticky; la <ul> pentru a crea sticky navbar.
Un element sticky trece între relativ și fix, în funcție de poziția de defilare. Este poziționat relativ până când o poziție dată de offset este întâlnită în viewport - apoi se „lipeste”la loc (ca position:fixed).
Internet Explorer, Edge 15 și versiunile anterioare nu acceptă poziționarea sticky. Safari necesită un prefix -webkit- (vezi exemplul de mai sus). De asemenea, trebuie să specificați cel puțin una de sus, dreapta, jos sau stânga pentru ca poziționarea sticky să funcționeze.
Responsive Topnav
Cum să utilizați interogări media CSS pentru a crea o navigare de sus.
Responsive Sidenav
Cum să utilizați interogări media CSS pentru a crea o navigare receptivă.
Dropdown Navbar
Cum să adăugați un meniu derulant într-o bară de navigare.

CSS Contoare

Contoare CSS
Contoarele CSS sunt „variabile” menținute de CSS ale căror valori pot fi incrementate prin reguli CSS (pentru a urmări de câte ori sunt utilizate). Contoarele vă permit să ajustați aspectul conținutului în funcție de plasarea acestuia în document.
Numerotare automată cu contoare
Contoarele CSS sunt ca „variabile”. Valorile variabilei pot fi incrementate prin reguli CSS (care vor urmări de câte ori sunt utilizate).
Pentru a lucra cu contoarele CSS vom folosi următoarele proprietăți:
counter-reset - Creează sau resetează un contor
counter-increment - Crește o valoare a contorului
content - Inserează conținut generat
counter() or counters() function - Adăugă valoarea unui contor la un element
Pentru a utiliza un contor CSS, acesta trebuie mai întâi creat cu counter-reset.
Creează un contor pentru pagină (în selectorul body), apoi crește valoarea contorului pentru fiecare element <h2> și adaugă "Secțiunea <valoarea contorului>:" la începutul fiecărui element <h2>.
Nesting Counters
Creează un contor pentru pagină (section) și un contor pentru fiecare element <h1> (subsection). Contorul „section” va fi contorizat pentru fiecare element <h1> cu „secțiunea <valoarea secțiunii contorului>.”, Iar contorul „subsection” va fi contorizat pentru fiecare element <h2> cu „<valoarea contorului de secțiuni >. <valoarea contorului de subsecțiuni> ".
Un contor poate fi de asemenea util pentru a crea liste conturate, deoarece o nouă instanță a unui contor este creată automat în elementele copil. Folosim funcția counters()  pentru a insera o șir între diferitele niveluri de nested counters.

Proprietăți ale contorului CSS
content - Folosit cu pseudo-elementele ::before și ::after, pentru a insera conținut generat
counter-increment - Crește una sau mai multe valori ale contorului
counter-reset - Creează sau resetează unul sau mai multe contoare

CSS Website Layout

Website Layout
Un site web este adesea împărțit în anteturi, meniuri, conținut și un subsol(headers, menus, content și footer).
Antet (Header)
Un antet este de obicei situat în partea de sus a site-ului web (sau chiar sub un meniu de navigare de sus). Adesea conține un logo sau numele site-ului.
Bară de navigare (Navigation Bar)
O bară de navigare conține o listă de link-uri pentru a ajuta vizitatorii care navighează pe site-ul dvs. web.
Conţinut (Content)
Aspectul din această secțiune depinde adesea de utilizatorii vizați. Cea mai comună dispunere este una (sau combinarea lor) dintre următoarele:
1-column - (adesea folosit pentru browserele mobile)
2-column - (adesea folosit pentru tablete și laptopuri)
3-column layout  - (utilizată doar pentru desktopuri)
Coloane inegale (Unequal Columns)
Conținutul principal este cea mai mare și cea mai importantă parte a site-ului dvs.
Este comună cu lățimile inegale ale coloanei, astfel încât cea mai mare parte a spațiului este rezervată conținutului principal. Conținutul lateral (dacă există) este adesea folosit ca o navigare alternativă sau pentru a specifica informații relevante pentru conținutul principal. Modificați lățimile după cum doriți, amintiți-vă doar că ar trebui să adauge până la 100% în total.
Subsol (Footer)
Subsolul este plasat în partea de jos a paginii. Adesea conține informații precum copyright și informații de contact.
Responsive Website Layout
Folosind o parte din codul CSS de mai sus, putem crea un site web responsiv, care variază între două coloane și coloane cu lățime completă, în funcție de lățimea ecranului.

CSS Fundaluri multiple

În acest capitol veți învăța cum să adăugați mai multe imagini de fundal la un element.
Proprietățiile background-size, background-origin, background-clip.
CSS vă permite să adăugați mai multe imagini de fundal pentru un element, prin proprietatea background-image.
Diferitele imagini de fundal sunt separate prin virgule, iar imaginile sunt stivuite una peste alta, unde prima imagine este cea mai apropiată de privitor.
Mai multe imagini de fundal pot fi specificate utilizând fie proprietățiile de fundal individuale (ca mai sus), fie proprietatea background shorthand.
CSS Background Size
Proprietatea CSS background-size vă permite să specificați dimensiunea imaginilor de fundal.
Mărimea poate fi specificată în lungimi, procente (lengths, percentages) sau utilizând unul dintre cele două cuvinte cheie: conține sau acoperire(contain sau cover).
Redimensionare background image la o dimensiune mult mai mică decât imaginea originală (folosind pixeli).
Celelalte două valori posibile pentru background-size sunt contain și cover.
Cuvântul cheie contain scalează imaginea de fundal (scales the background image) pentru a fi cât mai mare (dar atât lățimea cât și înălțimea sa trebuie să se încadreze în zona conținutului). Ca atare, în funcție de proporțiile imaginii de fundal (background image) și de zona de poziționare a fundalului, pot exista anumite zone ale fundalului care nu sunt acoperite de imaginea de fundal (background image).
Cuvântul cheie cover scalează imaginea de fundal (scales the background image) astfel încât zona de conținut să fie acoperită complet de imaginea de fundal (background image) (atât lățimea cât și înălțimea acesteia sunt egale sau depășesc aria conținutului). Ca atare, este posibil ca unele părți ale imaginii de fundal (background image) să nu fie vizibile în zona de poziționare a fundalului.
Definirea dimensiunilor mai multor imagini de fundal (Define Sizes of Multiple Background Images)
Proprietatea background-size acceptă, de asemenea, mai multe valori pentru dimensiunea fundalului (folosind o listă separată de virgule), atunci când lucrați cu mai multe fundaluri.
Full Size Background Image
Acum vrem să avem o imagine de fundal (background image) pe un site web care să acopere întreaga fereastră a browserului în orice moment.
Cerințele sunt următoarele:
Completează întreaga pagină cu imaginea (fără spațiu alb).
Scalați imaginea după caz.
Centrați imaginea pe pagina.
Nu provocați bare de defilare (scrollbars).
Hero Image
De asemenea, puteți utiliza diferite proprietăți de fundal (background) pe un <div> pentru a crea hero image (o imagine mare cu text) și să o plasați acolo unde doriți.
Proprietatea CSS background-origin
Proprietatea CSS background-origin specifică unde este poziționată imaginea de fundal.
Proprietatea are trei valori diferite:
border-box - imaginea de fundal pornește din colțul din stânga sus al border-ului.
padding-box - (implicit) imaginea de fundal pornește din colțul din stânga sus al marginii padding-ului.
content-box - imaginea de fundal pornește din colțul din stânga sus al conținutului.
Proprietatea CSS background-clip
Proprietatea CSS background-clip specifică zona de pictură a fundalului.
Proprietatea are trei valori diferite:
border-box - (implicit) fundalul este pictat pe marginea exterioară a border-ului.
padding-box - fundalul este vopsit până la marginea exterioară a padding-ului.
content-box - fundalul este pictat în caseta de conținut.
Proprietăți CSS background avansate:
background - O proprietate shorthand pentru setarea tuturor proprietăților de fundal într-o singură declarație
background-clip - Specifică zona de pictură a fundalului
background-image - Specifică una sau mai multe imagini de fundal pentru un element
background-origin - Specifică unde este / sunt poziționate imaginile de fundal
background-size - Specifică dimensiunea imaginii de fundal

CSS Transformări 2D

Transformări 2D CSS
Transformările CSS vă permit să vă deplasați, să rotiți, să scalați și să înlăturați elemente.
Proprietăți CSS: transform.
Asistență browser (Browser Support)
Numerele din tabel specifică prima versiune a browserului care acceptă integral proprietatea.
Prefixuri specifice browserului
Unele browsere mai vechi au nevoie de prefixe specifice (-ms- sau -webkit-) pentru a înțelege proprietățile de transformare 2D.
CSS Metode de transformare 2D
Cu proprietatea de transformare CSS puteți utiliza următoarele metode de transformare 2D: translate(), rotate(), scaleX(), scaleY(), scale(), skewX(), skewY(), skew(), matrix()
Metoda translate() mută un element din poziția sa curentă (în funcție de parametrii indicați pentru axa X și axa Y).
Metoda rotate() roteste un element în sensul acelor de ceasornic sau în sens contrar acelor de ceasornic, în conformitate cu un anumit grad.
Utilizarea valorilor negative va roti elementul în sensul acelor de ceasornic.
Metoda scale() crește sau scade dimensiunea unui element (în funcție de parametrii dați pentru lățime și înălțime).
Metoda scaleX() crește sau scade lățimea unui element.
Metoda scaleY() crește sau scade înălțimea unui element.
Metoda skewX() frânează un element de-a lungul axei X cu unghiul dat.
Metoda skewY() frânează un element de-a lungul axei Y de unghiul dat.
Metoda skew() frânează un element de-a lungul axelor X și Y de unghiurile date.
Metoda matrix() combină toate metodele de transformare 2D într-una.
Metoda matrix() ia șase parametri, care conțin funcții matematice, ceea ce vă permite să rotiți, să scalați, să mutați (să translați) și să înlăturați elemente.
Parametrii sunt următorii: matrix(scaleX(),skewY(),skewX(),scaleY(),translateX(),translateY())
Proprietăți de transformare CSS
transform - Aplică o transformare 2D sau 3D la un element.
transform-origin - Vă permite să schimbați poziția asupra elementelor transformate.
CSS Metode de transformare 2D
matrix(n, n, n, n, n, n) - Definește o transformare 2D, folosind o matrice de șase valori
translate(x, y) -  Definește o transformare 2D, mutând elementul de-a lungul axei X și Y
translateX(n) - Definește o transformare 2D, mutând elementul de-a lungul axei X
translateY(n) - Definește o transformare 2D, mutând elementul de-a lungul axei Y
scale(x, y) - Definește o transformare la scară 2D, modificând lățimea și înălțimea elementelor
scaleX(n) - Definește o transformare la scară 2D, modificând lățimea elementului
scaleY(n) - Definește o transformare la scară 2D, schimbând înălțimea elementului
rotate(angle) - Definește o rotație 2D, unghiul este specificat în parametru
skew(angle x, angle y) - Definește o transformare în 2D de-a lungul axei X și Y
skewX(angle) - Definește o transformare în 2D de-a lungul axei X
skewY(angle) - Definește o transformare în 2D de-a lungul axei Y

CSS Transformări 3D

CSS Transformări 3D
CSS acceptă, de asemenea, transformări 3D.
În acest capitol veți afla despre următoarele proprietăți CSS: transform
Asistență browser (Browser Support)
Prefixuri specifice browserului
Unele browsere mai vechi au nevoie de prefixe specifice (-webkit-) pentru a înțelege proprietățiile de transformare 3D.
CSS Metode de transformare 3D
Cu proprietatea de transformare CSS puteți utiliza următoarele metode de transformare 3D: rotateX(), rotateY(), rotateZ()
Metoda rotateX() roteste un element in jurul axei X la un anumit grad.
Metoda rotateY() roteste un element in jurul axei sale Y la un anumit grad.
Metoda rotateZ() roteste un element in jurul axei Z la un anumit grad.
Proprietăți de transformare CSS
transform - Aplică o transformare 2D sau 3D la un element
transform-origin - Vă permite să schimbați poziția asupra elementelor transformate
transform-style - Specifică modul în care sunt redate elementele nested în spațiul 3D
perspective - Specifică perspectiva asupra modului în care sunt vizualizate elementele 3D
perspective-origin - Specifică poziția de jos a elementelor 3D
backface-visibility - Vizualizează dacă un element trebuie să fie vizibil atunci când nu este orientat către ecran
CSS Metode de transformare 3D
matrix3d
(n, n, n, n, n, n, n, n, n, n, n, n, n, n, n, n) - Definește o transformare 3D, folosind o matrice 4x4 cu 16 valori
translate3d(x, y, z) - Definește o traducere 3D
translateX(x) - Definește o traducere 3D, folosind doar valoarea pentru axa X
translateY(y) - Definește o traducere 3D, folosind doar valoarea pentru axa Y
translateZ(z) - Definește o traducere 3D, folosind doar valoarea pentru axa Z
scale3d(x, y, z) - Definește o transformare la scară 3D
scaleX(x) - Definește o transformare a scării 3D dând o valoare pentru axa X
scaleY(y) - Definește o transformare a scării 3D dând o valoare pentru axa Y
scaleZ(z) - Definește o transformare a scării 3D dând o valoare pentru axa Z
rotate3d(x, y, z, angle) - Definește o rotație 3D
rotateX(angle) - Definește o rotație 3D de-a lungul axei X
rotateY(angle) - Definește o rotație 3D de-a lungul axei Y
rotateZ(angle) - Definește o rotație 3D de-a lungul axei Z
perspective(n) - Definește o vedere în perspectivă pentru un element transformat 3D

CSS Tranziții

Tranziții CSS
Tranzițiile CSS vă permit să modificați valorile proprietății fără probleme, pe o durată dată.
În acest capitol veți afla despre următoarele proprietăți: transition, transition-delay, transition-duration, transition-property, transition-timing-function
Asistență browser pentru tranziții
Prefixuri specifice browserului
Unele browsere mai vechi au nevoie de prefixuri specifice (-webkit-) pentru a înțelege proprietățiile de tranziție
Cum se utilizează tranzițiile CSS?
Pentru a crea un efect de tranziție, trebuie să specificați două lucruri:
proprietatea CSS la care doriți să adăugați un efect
durata efectului
Dacă partea de durată nu este specificată, tranziția nu va avea nici un efect, deoarece valoarea implicită este 0.
Un element <div> 100px * 100px red. Elementul <div> a specificat, de asemenea, un efect de tranziție pentru proprietatea de lățime, cu o durată de 2 secunde.
Efectul de tranziție va începe atunci când proprietatea CSS (lățimea/width) specificată modifică valoarea.
Acum, să specificăm o nouă valoare pentru proprietatea de lățime/width atunci când un utilizator se alătură peste elementul <div>:
Atunci când cursorul se decuplează din element, acesta se va schimba treptat înapoi la stilul său original.
Modificați mai multe valori ale proprietății
Efect de tranziție atât pentru proprietatea lățimii (width), cât și pentru înălțime (height), cu o durată de 2 secunde pentru lățime (width) și 4 secunde pentru înălțime (height).
Specificați curba de viteză (speed curve) a tranziției
Proprietatea transition-timing-function specifică curba de viteză (speed curve) a efectului de tranziție.
Proprietatea transition-timing-function poate avea următoarele valori:
ease - specifică un efect de tranziție cu început lent, apoi rapid, apoi sfârșit lent (acest lucru este implicit)
linear - specifică un efect de tranziție cu aceeași viteză de la început până la sfârșit
ease-in - specifică un efect de tranziție cu pornire lentă
ease-out - specifică un efect de tranziție cu sfârșit lent
ease-in-out - specifică un efect de tranziție cu început și sfârșit lent
cubic-bezier(n,n,n,n) - vă permite să definiți propriile valori într-o funcție cub-bezier
Întârzie efectul de tranziție (Delay the Transition Effect)
Proprietatea transition-delay specifică o întârziere (în secunde) pentru efectul de tranziție.
Tranziție + transformare (Transition + Transformation)
Proprietățiile CSS transition pot fi specificate una câte una
Proprietatea shorthand transition
Proprietăți CSS transition:
transition - O proprietate scurtă pentru setarea celor patru proprietăți de tranziție într-o singură proprietate
transition-delay - Specifică o întârziere (în secunde) pentru efectul de tranziție
transition-duration - Specifică câte secunde sau milisecunde durează un efect de tranziție
transition-property - Specifică numele proprietății CSS pentru care este efectul de tranziție
transition-timing-function - Specifică curba de viteză a efectului de tranziție

CSS Animații

Animații CSS
CSS permite animarea elementelor HTML fără a utiliza JavaScript sau Flash!
În acest capitol veți afla despre următoarele proprietăți: @keyframes, animation-name, animation-duration, animation-delay, animation-iteration-count, animation-direction, animation-timing-function, animation-fill-mode, animation.
Asistență browser pentru animații (Browser Support for Animations)
Prefixuri specifice browserului
Unele browsere mai vechi au nevoie de prefixe specifice (-webkit-) pentru a înțelege proprietățiile de animație.
Ce sunt animațiile CSS?
O animație permite unui element să se schimbe treptat de la un stil la altul.
Puteți modifica câte proprietăți CSS doriți, de câte ori doriți.
Pentru a utiliza animația CSS, trebuie mai întâi să specificați câteva cadre cheie pentru animație.
Cadrele cheie conțin ce stiluri va avea elementul în anumite momente.
Regula @keyframes
Când specificați stiluri CSS din regula @keyframes, animația se va schimba treptat de la stilul curent la noul stil în anumite momente.
Pentru ca animația să funcționeze, trebuie să legați animația de un element.
Legarea animației „exemplu” de elementul <div>. Animația va dura 4 secunde și va schimba treptat culoarea de fundal a elementului <div> de la „red” la „yellow”.
Proprietatea animation-duration definește cât timp ar trebui să dureze o animație. Dacă proprietatea animation-duration nu este specificată, nu va apărea nicio animație, deoarece valoarea implicită este 0s (0 secunde).
Am specificat când stilul se va schimba folosind cuvintele cheie „from” și „to” (care reprezintă 0% (start) și 100% (complet)).
Este posibilă utilizarea procentului. Utilizând procente, puteți adăuga oricâte modificări de stil doriți.
Schimbarea culorii de fundal (background-color) a elementului <div> atunci când animația este completă 25%, 50% completă și din nou când animația este 100% completă:
Întârziere animație (Delay an Animation)
Proprietatea animation-delay specifică o întârziere pentru începerea unei animații.
De asemenea, sunt permise valori negative. Dacă utilizați valori negative, animația va începe ca și cum ar fi jucat deja N secunde.
Setați de câte ori ar trebui să ruleze o animație
Proprietatea animation-iteration-count specifică numărul pe care trebuie să-l ruleze o animație.
Valoarea „infinite”  - pentru a face animația să continue pentru totdeauna
Rulați animația în direcție inversă sau cicluri alternative
Proprietatea animation-direction specifică dacă o animație trebuie să fie redată înainte, înapoi sau în cicluri alternative.
Proprietatea animation-direction poate avea următoarele valori:
normal - Animația este redată normal (înainte). Aceasta este implicită
reverse - animația este redată în sens invers (înapoi)
alternate - animația este redată mai întâi, apoi înapoi
alternate-reverse - animația este redată mai întâi înapoi, apoi înainte
Rulare animație în sens invers (înapoi)(backwards).
Valoarea "alternate" pentru a face ca animația să fie difuzată mai întâi înainte (forwards), apoi înapoi (backwards).
Valoarea „alternate-reverse” pentru a face ca animația să fie rulată mai întâi înapoi(backwards), apoi înainte (forwards)
Rulați animația în direcție inversă sau cicluri alternative
Proprietatea animation-direction specifică dacă o animație trebuie să fie redată înainte, înapoi sau în cicluri alternative.
Proprietatea animation-direction poate avea următoarele valori:
normal - Animația este redată normal (înainte)(forwards). Aceasta este implicită
reverse - animația este redată în sens invers (înapoi)
alternate - animația este redată mai întâi înainte(forwards), apoi înapoi(backwards)
alternate-reverse - animația este redată mai întâi înapoi(backwards), apoi înainte(forwards)
Rulare animație în sens invers (înapoi)(backwards):
Valoarea "alternate" pentru a face ca animația să fie difuzată mai întâi înainte (forwards), apoi înapoi (backwards).
Valoarea „alternate-reverse” pentru a face ca animația să fie rulată mai întâi înapoi(backwards), apoi înainte(forwards).
Precizați curba de viteză (Speed Curve) a animației
Proprietatea animation-timing-function specifică curba de viteză (speed curve) a animației.
Proprietatea animation-timing-function  poate avea următoarele valori:
ease - Specifică o animație cu început lent, apoi rapid, apoi sfârșit încet (aceasta este implicit)
linear - Specifică o animație cu aceeași viteză de la început până la sfârșit
ease-in - Specifică o animație cu pornire lentă
ease-out - Specifică o animație cu sfârșit lent
ease-in-out - Specifică o animație cu început și sfârșit lent
cubic-bezier(n,n,n,n) - Vă permite să definiți propriile valori într-o funcție cubic-bezier
Precizați modul de completare (fill-mode) pentru o animație
Animațiile CSS nu afectează un element înainte de a fi redat primul cadru-cheie (keyframe) sau după ce ultimul cadru-cheie (keyframe) este redat. Proprietatea animation-fill-mode poate înlocui acest comportament.
Proprietatea animation-fill-mode specifică un stil pentru elementul țintă atunci când animația nu se joacă (înainte de a începe, după ce se termină, sau ambele).
Proprietatea animation-fill-modepoate avea următoarele valori:
none - Valoare implicită. Animația nu va aplica niciun stil la element înainte sau după executarea acestuia
forwards - Elementul va pastra valorile stilului setate de ultimul cadru cheie (keyframe) (depinde de animation-direction și animation-iteration-count)
backwards - Elementul va obține valorile de stil setate de primul cadru-cheie (keyframe) (depinde de animation-direction) și îl va păstra în timpul perioadei de întârziere a animației
both - Animația va respecta regulile atât în ​​față cât și înapoi (forwards și backwards), extinzând proprietățiile de animație în ambele direcții
Elementul <div> păstrează valorile stilului de la ultimul cadru cheie (keyframe) la încheierea animației.
Exemple animation-fill-mode
Elementul <div> obține valorile style setate de primul cadru cheie (keyframe) înainte de începerea animației (în perioada de întârziere a animației (animation-delay)).
Elementul <div> obține valorile style setate de primul cadru cheie (keyframe) înainte de începerea animației și să păstreze valorile stilului de la ultimul cadru de cheie (keyframe) atunci când animația se încheie.
Proprietatea Shorthand Animation
Proprietăți CSS animation
@keyframes - Specifică codul de animație
animation - O proprietate shorthand pentru setarea tuturor proprietăților de animație
animation-delay - Specifică o întârziere pentru începerea unei animații
animation-direction - Specifică dacă o animație trebuie să fie redată înainte, înapoi sau în cicluri alternative
animation-duration - Specifică cât timp trebuie să dureze o animație pentru a finaliza un ciclu
animation-fill-mode - Specifică un stil pentru element atunci când animația nu se joacă (înainte de a începe, după ce se termină sau ambele)
animation-iteration-count - Specifică numărul de ori când trebuie să fie redată o animație
animation-name - Specifică numele animației @keyframes
animation-play-state - Specifică dacă animația este în curs de execuție sau în pauză
animation-timing-function - Specifică curba de viteză a animației

CSS Variabile

Variabile CSS
Proprietăți CSS personalizate (variabile)
Funcția var() poate fi utilizată pentru a insera valoarea unei proprietăți personalizate.
Asistență browser (Browser Support)
Numerele din tabel specifică prima versiune a browserului care acceptă integral proprietatea.
Funcția var()
Variabilele din CSS ar trebui declarate în cadrul unui selector CSS care definește domeniul său de aplicare. Pentru un domeniu global, puteți utiliza fie :root sau selectorul body.
Numele variabilei trebuie să înceapă cu două liniuțe (--) și este sensibil la litere mari și mici!
custom-name - Obligatoriu. Numele proprietății personalizate (trebuie să înceapă cu două liniuțe).
value - Opțional. Valoarea de retragere (folosită dacă proprietatea personalizată este nevalidă).
Definire proprietate personalizată globală numită  "--main-bg-color", apoi folosire funcția var() pentru a insera valoarea proprietății personalizate ulterior în foaia de stil (style sheet):
CSS Funcția var()
var () - Inserează valoarea unei proprietăți custom

CSS Flexbox

CSS Flexbox
CSS Modulul Flexbox Layout (CSS Flexbox Layout Module)
Înainte de modulul Layout Flexbox, existau patru moduri de aspect:
Block, pentru secțiunile dintr-o pagină web
Inline, pentru text
Table, pentru date în două dimensiuni ale tabelului
Positioned, pentru poziția explicită a unui element
Flexible Box Layout Module, face mai ușoară proiectarea unei structuri flexibile layout responsive fără a folosi float sau poziționare (positioning).
Asistență browser(Browser Support)
Proprietățilie flexbox sunt acceptate în toate browserele moderne.
Elemente Flexbox (Flexbox Elements)
Pentru a începe să utilizați modelul Flexbox, trebuie să definiți mai întâi un recipient flex (flex container).
Elementul de mai sus reprezintă un recipient flex (flex container) (zona albastră) cu trei elemente flexibile.
Un container flex cu trei articole flexibile.
O dispunere flexibilă (Flexible Layout) trebuie să aibă un element părinte cu proprietatea de afișare setată la flex.
Elementele directe ale copilului ale containerului flexibil devin automat elemente flexibile.
Proprietățiile containerului flex sunt: flex-direction, flex-wrap, flex-flow, justify-content, align-items, align-content.
Proprietatea flex-direction
Proprietatea flex-direction definește în ce direcție containerul dorește să stiveze elementele flex.
 "flex-direction: column;" stivuiește elementele flexate vertical (de sus în jos).
Valoarea coloanei (column) stochează vertical elementele flex (de sus în jos).
Valoarea coloană-inversă (column-reverse) stochează vertical elementele flex (dar de jos în sus).
Valoarea row-reverse stochează elementele flexate pe orizontală (dar de la dreapta la stânga).
Proprietatea flex-wrap specifică dacă elementele flex trebuie să fie wrap sau nu.
Valoarea wrap specifică faptul că elementele flex se vor wrap dacă este necesar.
Valoarea nowrap specifică faptul că elementele flex nu se vor wrap (aceasta este implicită).
Valoarea wrap-reverse specifică faptul că elementele flexibile se vor wrap dacă este necesar, în ordine inversă.
Proprietatea flex-flow este o proprietate shorthand pentru setarea proprietăților flex-direction și flex-wrap.
Proprietatea justify-content este utilizată pentru alinierea elementelor flex
Valoarea center aliniază elementele flex în centrul containerului
Valoarea flex-start aliniază elementele flex la începutul containerului (implicit)
Valoarea flex-end aliniază elementele flex la sfârșitul containerului
Valoarea space-around afișează elementele flex cu spațiu înainte, între și după linii (before, between și after)
Valoarea space-between afișează elementele flexibile cu spațiu între linii
Proprietatea align-items este utilizată pentru alinierea elementelor flexate pe verticală.
Utilizăm un container înalt de 200 de pixeli, pentru a demonstra mai bine proprietatea align-items.
Valoarea center aliniază elementele flex din mijlocul containerului.
Valoarea flex-start aliniază elementele flex din partea de sus a containerului.
Valoarea flex-end aliniază elementele flex din partea de jos a containerului.
Valoarea stretch întinde elementele flex pentru a umple containerul (aceasta este implicit).
Valoarea baseline aliniază elementele flex, cum ar fi alinierea lor de bază.
Proprietatea align-content este utilizată pentru a alinia liniile flex.
În aceste exemple, utilizăm un container înalt de 600 de pixeli, cu proprietatea flex-wrap setată pentru a wrapa, pentru a demonstra mai bine proprietatea align-content.
Valoarea space-between afișează liniile flexate cu spațiu egal între ele.
Valoarea space-around afișează liniile flexate cu spațiu înainte, între și după ele.
Valoarea stretch întinde liniile flex pentru a ocupa spațiul rămas (acesta este implicit).
Valoarea center afișează liniile de flexare din mijlocul containerului.
Valoarea flex-start afișează liniile flex la începutul containerului.
Valoarea flex-end afișează liniile de flex la sfârșitul containerului.
Centrare perfectă
În următorul exemplu, vom rezolva o problemă de stil foarte comună: centrarea perfectă (perfect centering).
Setați atât proprietățiile justify-content, cât și align-items in centru, iar elementul flex va fi perfect centrat.
Child Elements (Items)
Elementele child directe ale unui recipient flex devin automat elemente flexibile (flexibile).
Proprietățiile elementului flex: order, flex-grow, flex-shrink, flex-basis, flex, align-self.
Proprietatea order specifică ordinea elementelor flex.
Primul element flex din cod nu trebuie să apară ca primul element din layout.
Valoarea order trebuie să fie un număr, valoarea implicită este 0.
Proprietatea order poate modifica ordinea articolelor flex.
Proprietatea flex-grow specifică cât de mult va crește un element flex în raport cu restul elementelor flex.
Valoarea flex-grow trebuie să fie un număr, valoarea implicită este 0.
Faceți ca cel de-al treilea element flex să crească de opt ori mai rapid decât celelalte elemente flex.
Proprietatea flex-shrink specifică cât de mult se va micsora un element flex în raport cu restul elementelor flex.
Valoarea flex-shrink trebuie să fie un număr, valoarea implicită este 1.
Nu lăsați al treilea element flex să se micșoreze la fel de mult decât celelalte elemente flex.
Proprietatea flex-basis specifică lungimea inițială a unui element flex.
Proprietatea flex este o proprietate shorthand pentru proprietățiile flex-grow, flex-shrink și flex-basis.
Proprietatea align-self specifică alinierea pentru elementul selectat în interiorul containerului flexibil.
Proprietatea align-self înlocuiește alinierea setată implicit de proprietatea align-items a containerului.
Galerie de imagini responsive folosind Flexbox
Utilizați flexbox pentru a crea o galerie de imagini responsive care variază între patru, două sau imagini cu lățime completă, în funcție de dimensiunea ecranului.
Website responsive folosind Flexbox
Utilizați flexbox pentru a crea un responsive website, care conține o bară de navigare flexibilă și conținut flexibil.
Proprietăți CSS Flexbox
display - Specifică tipul de box folosit pentru un element HTML
flex-direction - Specifică direcția articolelor flexibile din interiorul unui recipient flex
justify-content - Aliniază orizontal elementele flex atunci când elementele nu folosesc tot spațiul disponibil pe axa principală
align-items - Aliniază vertical elementele flex atunci când elementele nu folosesc tot spațiul disponibil pe axa transversală
flex-wrap - Specifică dacă elementele flexate trebuie să se înfășoare (wrap) sau nu, dacă nu există suficient loc pentru ele pe o singură linie flex
align-content - Modifică comportamentul proprietății flex-wrap. Este similar cu align-items, dar în loc să alinieze elementele flex, aliniază liniile flex
flex-flow - O proprietate shorthand pentru flex-direction și flex-wrap
order - Specifică ordinea unui articol flexibil în raport cu restul elementelor flexibile din interiorul aceluiași recipient
align-self - Folosit pe articolele flex. Înlocuiește proprietatea align-items
flex - O proprietate shorthand pentru proprietățile flex-grow, flex-shrink și flex-basis

CSS Interogări media - Exemple

Interogări media CSS - exemple
Interogările media sunt o tehnică populară pentru livrarea unei foi de stil adaptate diferitelor dispozitive. Pentru a demonstra un exemplu simplu, putem schimba culoarea de fundal pentru diferite dispozitive.
Interogări media pentru meniuri
În acest exemplu, folosim interogări media pentru a crea un meniu de navigare responsive, care variază în ceea ce privește designul pe diferite dimensiuni de ecran.
Interogări media pentru coloane
O utilizare obișnuită a interogărilor media este de a crea un aspect flexibil (flexible layout). În acest exemplu, creem un aspect (layout) care variază între patru, două și full-width coloane, în funcție de diferitele dimensiuni ale ecranului.
Un mod mai modern de a crea column layouts este să folosiți CSS Flexbox. Cu toate acestea, nu este acceptat în Internet Explorer 10 și versiunile anterioare. Dacă aveți nevoie de asistență IE6-10, folosiți floats.
Ascundeți elementele cu interogări media
O altă utilizare obișnuită a interogărilor media este de a ascunde elemente pe diferite dimensiuni ale ecranului.
Modificați dimensiunea fontului cu interogări media
De asemenea, puteți utiliza interogări media pentru a modifica dimensiunea fontului (font size) unui element pe diferite dimensiuni ale ecranului.
Galerie de imagini flexibile
Folosim interogări media împreună cu flexbox pentru a crea o galerie de imagini responsive.
Site web flexibil
Utilizăm interogări media împreună cu flexbox pentru a crea un site web responsive, care conține o bară de navigare flexibilă și conținut flexibil.
Orientare: Portret / Peisaj
Interogările media pot fi, de asemenea, utilizate pentru a schimba aspectul (layout) unei pagini, în funcție de orientarea browserului.
Puteți avea un set de proprietăți CSS care se vor aplica numai atunci când fereastra browserului este mai largă decât înălțimea sa, o așa-numită orientare „Peisaj” (Landscape):
Utilizați o culoare de fundal lightblue (background color) dacă orientarea este în modul peisaj (landscape):
Folosind o valoare suplimentară: adăugăm o interogare media suplimentară la cea existentă folosind virgulă (aceasta se va comporta ca un operator OR).

CSS Responsive Web Design - Viewport

Responsive Web Design - Viewport
Ce este Viewport?
Viewport este zona vizibilă a utilizatorului unei pagini web.
Viewportul variază în funcție de dispozitiv și va fi mai mic pe un telefon mobil decât pe un ecran al computerului.
Înainte de tablete și telefoane mobile, paginile web erau concepute doar pentru ecranele computerului și era comun ca paginile web să aibă un design static și o dimensiune fixă.
Apoi, când am început să navigăm pe internet folosind tablete și telefoane mobile, paginile web cu dimensiuni fixe erau prea mari pentru a se potrivi cu ecranul. Pentru a remedia acest lucru, browserele de pe aceste dispozitive au redus întreaga pagină web pentru a se potrivi ecranului.
Nu a fost perfect !! Dar o rezolvare rapidă.
Setarea Viewport
HTML5 a introdus o metodă pentru a permite proiectanților web să preia controlul asupra viewport-ului, prin intermediul etichetei <meta>.
Ar trebui să includeți următorul element viewport <meta> în toate paginile dvs. web.
Un element viewport <meta> oferă instrucțiuni browserului cu privire la modul de control al dimensiunilor și scalării paginii.
width=device-width part stabilește lățimea paginii pentru a urma lățimea ecranului dispozitivului (screen-width) (care va varia în funcție de dispozitiv).
initial-scale=1.0 setează nivelul inițial de zoom atunci când pagina este încărcată prima dată de browser.
Iată un exemplu de pagină web fără viewport meta tag și aceeași pagină web cu viewport meta tag.
Mărimea conținutului la Viewport (Size Content to The Viewport)
Utilizatorii sunt folosiți pentru a derula site-urile pe verticală atât pe desktop cât și pe dispozitive mobile - dar nu pe orizontală!
Așadar, dacă utilizatorul este obligat să defileze orizontal sau să mărească, pentru a vedea întreaga pagină web, rezultă o experiență slabă a utilizatorului.
Câteva reguli suplimentare de urmat:
NU folosiți elemente cu lățime fixă ​​mare - De exemplu, dacă o imagine este afișată la o lățime mai largă decât cea din portofoliu, aceasta poate determina derularea portofoliului pe orizontală. Nu uitați să ajustați acest conținut pentru a se încadra în lățimea vizualizării.
NU lăsați conținutul să se bazeze pe o anumită lățime a viewportului (viewport width) pentru a fi redat - Deoarece dimensiunile ecranului și lățimea în pixeli CSS variază foarte mult între dispozitive, conținutul nu ar trebui să se bazeze pe o anumită lățime a viewportului pentru a fi redat.
Utilizați interogări CSS media (media queries) pentru a aplica stiluri diferite pentru ecrane mici și mari - Setarea lățimilor CSS mari pentru elementele paginii va face ca elementul să fie prea larg pentru viewport de pe un dispozitiv mai mic. În schimb, luați în considerare utilizarea unor valori de lățime relative, cum ar fi lățimea: 100%. De asemenea, aveți grijă să folosiți valori mari de poziționare absolută. Poate determina elementul să iasă în afara ecranului pe dispozitive mici.

CSS Responsive Web Design - Interogări media

Responsive Web Design - Interogări media
Ce este o interogare media?
Interogarea media este o tehnică CSS introdusă în CSS3.
Utilizează regula @media pentru a include un block de proprietăți CSS numai dacă o anumită condiție este adevărată.
Dacă fereastra browserului este de 600px sau mai mică, culoarea de fundal (background color) va fi deschisă la culoare (lightblue).
Adăugați un Breakpoint
Mai devreme în acest tutorial am făcut o pagină web cu rânduri și coloane și a fost responzive, dar nu arăta bine pe un ecran mic.
Interogările media (media queries) vă pot ajuta. Putem adăuga un punct de break (breakpoint) unde anumite părți ale designelui se vor comporta diferit pe fiecare parte a punctului de break (breakpoint).
Utilizați o interogare media (media queries) pentru a adăuga un punct de break (breakpoint) la 768px:
Când ecranul (fereastra browserului) devine mai mic decât 768px, fiecare coloană ar trebui să aibă o lățime de 100%.
Întotdeauna design pentru mobil întâi
Mobile First înseamnă proiectare pentru mobil înainte de proiectare pentru desktop sau orice alt dispozitiv (Acest lucru va face afișarea paginii mai rapidă pe dispozitive mai mici).
Aceasta înseamnă că trebuie să facem unele modificări în CSS-ul nostru.
În loc să schimbăm stilurile când lățimea devine mai mică de 768px, ar trebui să schimbăm designul când lățimea devine mai mare de 768px. Acest lucru va face în primul rând proiectarea noastră mobilă.
Puteți adăuga câte breakpoints doriți.
Vom insera, de asemenea, un punct de break (breakpoint) între tablete și telefoane mobile.
Facem acest lucru prin adăugarea a încă o interogare media (media query ) (la 600px) și un set de clase noi pentru dispozitive mai mari de 600px (dar mai mici decât 768px):
Rețineți că cele două seturi de clase sunt aproape identice, singura diferență este denumirea (col- și col-s-).
Breakpoints tipice dispozitivului (Typical Device Breakpoints)
Există tone de ecrane și dispozitive cu înălțimi și lățimi diferite, așa că este greu să creezi un punct de break (breakpoint) exact pentru fiecare dispozitiv. Pentru a menține lucrurile simple, puteți viza cinci grupuri.
Orientare: Portret / Peisaj (Landscape)
Interogările media (media queries) pot fi, de asemenea, utilizate pentru a schimba aspectul (layout) unei pagini, în funcție de orientarea browserului.
Puteți avea un set de proprietăți CSS care se vor aplica numai atunci când fereastra browserului este mai largă decât înălțimea sa, o așa-numită orientare „Peisaj” (Lanscape):
Pagina web va avea un fundal luminos (lightblue background) dacă orientarea este în modul peisaj (lanscape).
Ascundeți elementele cu interogări media (Hide Elements With Media Queries)
O altă utilizare obișnuită a interogărilor media (media queries) este de a ascunde elemente pe dimensiuni diferite de ecran.
Modificați dimensiunea fontului cu interogări media (Change Font Size With Media Queries)
De asemenea, puteți utiliza interogări media (media queries) pentru a modifica dimensiunea fontului unui element pe diferite dimensiuni ale ecranului.

SQL Proceduri stocate

SQL Stored Procedures
Proceduri stocate SQL pentru SQL Server (SQL Stored Procedures for SQL Server)
Ce este o procedură stocată (Stored Procedure)?
O procedură stocată (Stored Procedure) este un cod SQL pregătit pe care îl puteți salva, astfel încât codul poate fi reutilizat din nou și din nou.
Așadar, dacă aveți o interogare SQL pe care o scrieți de mai multe ori, salvați-o ca o procedură stocată (Stored Procedure) și apoi apelați-o pentru a o executa.
De asemenea, puteți trece parametrii la o procedură stocată (Stored Procedure), astfel încât procedura stocată (Stored Procedure) să poată acționa în funcție de valoarea (valorile) parametrului care este trecută.
Sintaxa de procedură stocată (Stored Procedure)
CREATE PROCEDURE procedure_name
AS
sql_statement
GO;
Execute a Stored Procedure
EXEC procedure_name;
Exemplu de procedură stocată (stored procedure)
Următoarea instrucțiune SQL creează o procedură stocată (stored procedure) numită "SelectAllCustomers" care selectează toate înregistrările din tabelul "Clienți" (Customers):
CREATE PROCEDURE SelectAllCustomers
AS
SELECT * FROM Customers
GO;
Executați procedura stocată (stored procedure) de mai sus după cum urmează:
EXEC SelectAllCustomers;
Procedura stocată cu un singur parametru
Următoarea instrucțiune SQL creează o procedură stocată (stored procedure) care selectează Clienții (Customers) dintr-un anumit oraș (City) din tabelul „Clienți” (Customers):
CREATE PROCEDURE SelectAllCustomers @City nvarchar(30)
AS
SELECT * FROM Customers WHERE City = @City
GO;
Executați procedură stocată (stored procedure) mai sus după cum urmează:
EXEC SelectAllCustomers @City = "Londra";
Procedură stocată cu mai mulți parametri
Configurarea mai multor parametri este foarte ușoară. Trebuie doar să enumerați fiecare parametru și tipul de date separat printr-o virgulă, așa cum se arată mai jos.
Următoarea instrucțiune SQL creează o procedură stocată (stored procedure) care selectează clienții (Customers) dintr-un anumit oraș (City) cu un anumit cod poștal (PostalCode) din tabelul „Clienți” (Customers):
CREATE PROCEDURE SelectAllCustomers @City nvarchar(30), @PostalCode nvarchar(10)
AS
SELECT * FROM Customers WHERE City = @City AND PostalCode = @PostalCode
GO;
Executați procedura stocată (stored procedure) mai sus după cum urmează:
EXEC SelectAllCustomers @City = "Londra", @PostalCode = "WA1 1DP";

SQL AUTO INCREMENT

SQL Câmpul AUTO INCREMENT
Câmpul AUTO INCREMENT
Auto-increment permite un număr unic de generat automat atunci când o nouă înregistrare este introdusă într-un tabel.
Adesea, acesta este câmpul cheie principal (primary key field) pe care am dori să fie creat automat de fiecare dată când se introduce o nouă înregistrare.
Sintaxa pentru MySQL
Următoarea instrucțiune SQL definește coloana "Personid" pentru a fi un câmp cheie primară (primary key field) cu auto-increment din tabelul "Persoane" (Persons):
CREATE TABLE Persons (
    Personid int NOT NULL AUTO_INCREMENT,
    LastName varchar(255) NOT NULL,
    FirstName varchar(255),
    Age int,
    PRIMARY KEY (Personid)
);
MySQL folosește cuvântul cheie (keyword) AUTO_INCREMENT pentru a efectua o funcție auto-increment.
În mod implicit, valoarea de pornire pentru AUTO_INCREMENT este 1 și va crește cu 1 pentru fiecare înregistrare nouă.
Pentru a permite ca secvența AUTO_INCREMENT să înceapă cu o altă valoare, utilizați următoarea instrucțiune SQL:
ALTER TABLE Persons AUTO_INCREMENT=100;
Pentru a insera o înregistrare nouă în tabelul „Persoane” (Persons), NU (NOT) va trebui să specificăm o valoare pentru coloana „Personid” (o valoare unică va fi adăugată automat):
INSERT INTO Persons (FirstName,LastName)
VALUES ('Ion','Popescu');
Declarația SQL de mai sus ar insera o nouă înregistrare în tabelul „Persoane”(Persons). Coloanei „Personid” i se va atribui o valoare unică. Coloana „FirstName” ar fi setată la „Ion”, iar coloana „LastName” ar fi setată la „Popescu”.
Sintaxa pentru SQL Server
Următoarea instrucțiune SQL definește coloana "Personid" pentru a fi un câmp cheie primară (primary key field) cu auto-increment in tabelul "Persoane" (Persons):
CREATE TABLE Persons (
    Personid int IDENTITY(1,1) PRIMARY KEY,
    LastName varchar(255) NOT NULL,
    FirstName varchar(255),
    Age int
);
MS SQL Server folosește cuvântul cheie (primary key) IDENTITY pentru a efectua o funcție de auto-increment (auto-increment feature).
În exemplul de mai sus, valoarea de pornire pentru IDENTITY este 1 și va crește cu 1 pentru fiecare înregistrare nouă.
Pentru a specifica că coloana „Personid” ar trebui să înceapă la valoarea 10 și să crească cu 5, schimbați-o în IDENTITY(10,5)
Pentru a insera o înregistrare nouă în tabelul „Persoane” (Persons), NU (NOT) va trebui să specificăm o valoare pentru coloana „Personid” (o valoare unică va fi adăugată automat):
INSERT INTO Persons (FirstName,LastName)
VALUES ('Ion','Popecu');
Declarația SQL de mai sus ar insera o nouă înregistrare în tabelul „Persoane” (Persons). Coloanei „Personid” i se va atribui o valoare unică. Coloana „FirstName” ar fi setată la „Ion”, iar coloana „LastName” ar fi setată la „Popescu”.
Sintaxa pentru Access
Următoarea instrucțiune SQL definește coloana "Personid" pentru a fi un câmp cheie primară cu auto-increment (auto-increment primary key field) în tabelul "Persoane" (Persons):
CREATE TABLE Persons (
    Personid AUTOINCREMENT PRIMARY KEY,
    LastName varchar(255) NOT NULL,
    FirstName varchar(255),
    Age int
);
MS Access utilizează cuvântul cheie (keyword) AUTOINCREMENT pentru a efectua o funcție auto-increment (auto-increment feature).
În mod implicit, valoarea de pornire pentru AUTOINCREMENT este 1 și va crește cu 1 pentru fiecare înregistrare nouă.
Pentru a specifica că coloana „Personid” ar trebui să înceapă la valoarea 10 și să crească cu 5, schimbați autoincrementul în AUTOINCREMENT(10,5).
Pentru a insera o înregistrare nouă în tabelul „Persoane” (Persons), NU (NOT) va trebui să specificăm o valoare pentru coloana „Personid” (o valoare unică va fi adăugată automat):
INSERT INTO Persons (FirstName,LastName)
VALUES ('Ion','Popescu');
Declarația SQL de mai sus ar insera o nouă înregistrare în tabelul „Persoane”(Persons). Coloanei „Personid” i se va atribui o valoare unică. Coloana „FirstName” ar fi setată la „Ion”, iar coloana „LastName” ar fi setată la „Popescu”.
Sintaxa pentru Oracle
În Oracle codul este puțin mai complicat.
Va trebui să creați un câmp cu auto-increment (auto-increment field) cu obiectul secvenței (sequence object) (acest obiect generează o secvență numerică).
Utilizați următoarea sintaxă CREATE SEQUENCE:
CREATE SEQUENCE seq_person
MINVALUE 1
START WITH 1
INCREMENT BY 1
CACHE 10;
Codul de mai sus creează un obiect de secvență (sequence object) numit seq_person, care începe cu 1 și va crește cu 1. De asemenea, va stoca (cache) până la 10 valori pentru performanță. Opțiunea cache specifică câte valori de secvență (sequence values) vor fi stocate în memorie pentru acces mai rapid.
Pentru a introduce o nouă înregistrare în tabelul „Persoane” (Persons), va trebui să folosim funcția nextval (această funcție preia următoarea valoare din secvența seq_person):
INSERT INTO Persons (Personid,FirstName,LastName)
VALUES (seq_person.nextval,'Ion','Popescu');
Declarația SQL de mai sus ar insera o nouă înregistrare în tabelul „Persoane” (Persons). Coloana „Personid” avea să i se atribuie următorul număr din secvența seq_person. Coloana „FirstName” ar fi setată la „Ion”, iar coloana „LastName” ar fi setată la „Popescu”.

PHP Introducere

PHP Introducere
Codul PHP este executat pe server.
HTML
CSS
JavaScript
Ce este PHP?
PHP este un acronim pentru "PHP: Hypertext Preprocessor"
PHP este un limbaj de scripturi de surse deschise, utilizat pe scară largă
Scripturile PHP sunt executate pe server
PHP se poate descărca și utiliza gratuit
PHP este un limbaj uimitor și popular!
Este suficient de puternic pentru a fi în centrul celui mai mare sistem de blogging de pe web (WordPress)!
Este suficient de adânc pentru a rula cea mai mare rețea de socializare (Facebook)!
Ce poate face PHP?
PHP poate genera conținut dinamic al paginii
PHP poate crea, deschide, citi, scrie, șterge și închide fișiere pe server
PHP poate colecta date de formular
PHP poate trimite și primi cookie-uri
PHP poate adăuga, șterge, modifica date din baza de date
PHP poate fi utilizat pentru a controla accesul utilizatorului
PHP poate cripta dateCu PHP nu ești limitat la output HTML. Puteți output imagini, fișiere PDF și chiar filme Flash. De asemenea, puteți output orice text, cum ar fi XHTML și XML.
De ce PHP?
PHP rulează pe diverse platforme (Windows, Linux, Unix, Mac OS X etc.)
PHP este compatibil cu aproape toate serverele folosite astăzi (Apache, IIS etc.)
PHP acceptă o gamă largă de baze de date
PHP este gratuit. Descărcați-l din resursa oficială PHP: www.php.net
PHP este ușor de învățat și rulează eficient pe serverCe este nou în PHP 7
PHP 7 este mult mai rapid decât versiunea stabilă și populară anterioară(PHP 5.6)
PHP 7 a îmbunătățit gestionarea erorilor
PHP 7 acceptă declarații de tip (Type Declarations) mai stricte pentru argumentele funcției
PHP 7 acceptă operatori noi (cum ar fi operatorul național spațial: <=>)

PHP Variabile

Variabile PHP
Variabilele sunt „containere” (containers) pentru stocarea informațiilor.
Crearea (declararea) variabilelor PHP
În PHP, o variabilă începe cu semnul $, urmată de numele variabilei:
<?php
$txt = "Hello world!";
$x = 5;
$y = 10.5;
?>
După executarea declarațiilor de mai sus, variabila $txt va păstra valoarea "Hello world!", variabila $x va deține valoarea 5, iar variabila $y va păstra valoarea 10.5.
Când atribuiți o valoare text unei variabile, puneți ghilimele în jurul valorii.
Spre deosebire de alte limbaje de programare, PHP nu are nicio comandă pentru declararea unei variabile. Este creat în momentul în care i-ați atribuit prima dată o valoare.
Gândiți-vă la variabile ca la containere pentru stocarea datelor (containers for storing data).
Variabile PHP
O variabilă poate avea un nume scurt (cum ar fi x și y) sau un nume mai descriptiv (age, carname, total_volum).
Reguli pentru variabilele PHP:
O variabilă începe cu semnul $, urmată de numele variabilei.
Un nume de variabilă trebuie să înceapă cu o literă sau un caracter de subliniere.
Un nume de variabilă nu poate începe cu un număr.
Un nume de variabilă nu poate conține decât caractere alfa-numerice și underscores (A-z, 0-9 și _).
Denumirile variabilelor sunt case-sensitive ($age și $AGE sunt două variabile diferite).
Amintiți-vă că numele variabilei PHP sunt case-sensitive!
Variabile de ieșire (Output Variables)
Declarația PHP echo este adesea folosită pentru a afișa (output) date pe ecran.
Afișare (output) text și o variabilă:
<?php
$txt = "lectii-virtuale.ro";
echo "Îmi place $txt!";
?>
Următorul exemplu va produce aceeași ieșire (output) ca exemplul de mai sus:
<?php
$txt = "lectii-virtuale.ro";
echo "Îmi place " . $txt . "!";
?>
Următorul exemplu va produce suma a două variabile:
<?php
$x = 5;
$y = 4;
echo $x + $y;
?>
PHP este un limbaj tiparit mai puțin
În exemplul precedent, observați că nu trebuie să îi spunem PHP-ului ce tip de dată (data type) este variabila.
PHP asociază automat un tip de date (data type) variabilei, în funcție de valoarea acesteia. Deoarece tipurile de date  (data types) nu sunt setate într-un sens strict, puteți face lucruri precum adăugarea unui șir la un număr întreg fără a provoca o eroare.
În PHP 7, au fost adăugate declarații de tip (type declarations). Aceasta oferă o opțiune de a specifica tipul de date (data type) preconizat la declararea unei funcții și, activând cerința strictă, va arunca o „eroare fatală” (Fatal Error) pe o nepotrivire de tip (type mismatch).
Veți afla mai multe despre cerințele stricte și non-stricte și declarațiile de tip de date din capitolul Funcții PHP.
Domeniul variabilelor PHP
În PHP, variabilele pot fi declarate oriunde în script.
Domeniul de aplicare al unei variabile este partea scriptului unde variabila poate fi referită / folosită (referenced/used).
PHP are trei domenii diferite de variabile : local, global, static.
Domeniul global și local
O variabilă declarată în afara unei funcții are un DOMENIU GLOBAL (GLOBAL SCOPE) și poate fi accesată numai în afara unei funcții:
Variabilă cu sfera globală:
<?php
$x = 5; // sfera globală
function myTest() {
    // folosirea x în interiorul acestei funcții va genera o eroare
    echo "<p>Variabila x în interiorul funcției este: $x</p>";
}
myTest();
echo "<p>Variabila x din exteriorul funcției este : $x</p>";
?>
O variabilă declarată în cadrul unei funcții are un SCOP LOCAL și poate fi accesată numai în cadrul acestei funcții:
Variabilă cu scop local:
<?php
function myTest() {
    $x = 5; // scop local
    echo "<p>Variabila x din interiorul funcției este: $x</p>";
}
myTest();
//  folosirea x în afara funcției va genera o eroare
echo "<p>Variabila x din afara funcției este: $x</p>";
?>
Puteți avea variabile locale cu același nume în funcții diferite, deoarece variabilele locale sunt recunoscute doar de funcția în care sunt declarate.
Cuvântul cheie global (global keyword) este utilizat pentru a accesa o variabilă globală dintr-o funcție.
Pentru a face acest lucru, utilizați înainte de variabile (în interiorul funcției) cuvântul cheie global (global keyword):
<?php
$x = 5;
$y = 10;
function myTest() {
    global $x, $y;
    $y = $x + $y;
}
myTest();
echo $y; // outputs 15 (15  ieșiri)
?>
PHP stochează de asemenea toate variabilele globale într-un tablou numit $GLOBALS [index]. Indicele conține numele variabilei. Acest tablou este de asemenea accesibil din funcții și poate fi utilizat pentru a actualiza direct variabilele globale.
Exemplul de mai sus poate fi rescris astfel:
<?php
$x = 5;
$y = 10;
function myTest() {
    $GLOBALS['y'] = $GLOBALS['x'] + $GLOBALS['y'];
}
myTest();
echo $y; // outputs 15 (15 ieșiri)
?>
PHP Cuvântul cheie static
În mod normal, când o funcție este finalizată / executată (completed/executed), toate variabilele sale sunt șterse. Cu toate acestea, uneori dorim ca o variabilă locală să NU fie ștearsă. Avem nevoie de asta pentru un alt job.
Pentru a face acest lucru, utilizați cuvântul cheie static (static keyword) când declarați pentru prima dată variabila:
<?php
function myTest() {
    static $x = 0;
    echo $x;
    $x++;
}
myTest();
myTest();
myTest();
?>
Apoi, de fiecare dată când se apelează funcția, acea variabilă va avea în continuare informațiile pe care le conține din ultima dată când a fost apelată funcția.
Pentru funcție, variabila este încă locală.

PHP String

Un string (șir) este o secvență de caractere, precum „Hello world!”.
Funcții PHP String
În acest capitol vom analiza unele funcții utilizate frecvent pentru manipularea string-urilor (șirurilor).
strlen() - întoarce lungimea unui string (șir)
Funcția PHP strlen() returnează lungimea unui string (șir).
Întoarceți lungimea string-ului (șirului) „Hello world!”:
<?php
echo strlen("Hello world!"); // outputs 12 (12  ieșiri)
?>
str_word_count() - Numără cuvintele într-un string (șir)
Funcția PHP str_word_count() numără numărul de cuvinte dintr-un string (șir).
Numărați numărul de cuvinte din string-ul (șirul) „Hello world!”:
<?php
echo str_word_count("Hello world!"); // outputs 2 (2  ieșiri)
?>
strrev() - inversează un string (șir)
Funcția PHP strrev() inversează un string (șir).
Inversați string- ul (șirul) „Hello world!”:
<?php
echo strrev("Hello world!"); // outputs !dlrow olleH (ieșiri! dlrow olleH)
?>
strpos() - Căutați un text într-un string (șir)
Funcția PHP strpos() caută un text specific într-un string (șir). Dacă se găsește o potrivire, funcția returnează poziția caracterului primei potriviri. Dacă nu se găsește nicio potrivire, aceasta va returna FALSE.
Căutați textul „world” în string-ul (șirul) „Hello world!”:
<?php
echo strpos("Hello world!", "world"); // outputs 6 (6 ieșiri)
?>
Prima poziție a caracterelor dintr-un string (șir) este 0 (nu 1).
str_replace() - Înlocuiți textul într-un string (șir)
Funcția PHP str_replace() înlocuiește unele caractere cu alte caractere dintr-un string (șir).
Înlocuiți textul „world” cu „Dolly”:
<?php
echo str_replace("world", "Dolly", "Hello world!"); // outputs Hello Dolly! (ieșiri Hello Dolly!)
?>
Referință completă PHP pentru string-uri (șiruri)
Referința string-ului (șirului) PHP conține descrierea și exemplul de utilizare, pentru fiecare funcție!

PHP Constante

Constante PHP
Constantele sunt ca variabilele, cu excepția faptului că, odată definite, nu pot fi modificate sau nedefinite.
Constante PHP
O constantă este un identificator (nume) pentru o valoare simplă. Valoarea nu poate fi modificată în timpul scriptului.
Un nume constant valabil începe cu o literă sau underscore (fără semn $ înainte de numele constant).
Spre deosebire de variabile, constantele sunt automat globale pe întregul script.
Creați o constantă PHP
Pentru a crea o constantă, utilizați funcția define().
Sintaxă
define(name, value, case-insensitive)
Parametrii:
name: Specifică numele constantei.
value: Specifică valoarea constantei.
case-insensitive: Specifică dacă numele constant trebuie să fie case-insensitive. Implicit este fals.
Creați o constantă cu un nume case-sensitive :
<?php
define("SALUT", "Bine ați venit la lectii-virtuale.ro!");
echo SALUT;
?>
Creați o constantă cu un nume sensibil case-insensitive:
<?php
define("SALUT", "Bine ați venit la lectii-virtuale.ro!", true);
echo salut;
?>
PHP Constant Arrays
În PHP7, puteți crea o constantă Array folosind funcția define().
Creați o constantă Array:
<?php
define("cars", [
    "Alfa Romeo",
    "BMW",
    "Toyota"
]);
echo cars[0];
?>
Constantele sunt globale
Constantele sunt automat globale și pot fi utilizate pe întregul script.
Acest exemplu utilizează o constantă în interiorul unei funcții, chiar dacă este definită în afara funcției:
<?php
define("SALUT", "Bine ați venit la lectii-virtuale.ro!");
function myTest() {
    echo SALUT;
}
 myTest();
?>

PHP Operatori

Operatori PHP
Operatorii sunt folosiți pentru a efectua operații cu variabile și valori.
PHP împarte operatorii în următoarele grupuri:
Operatori de aritmetică
Operatori de atribuire
Operatori de comparație
Operatori de creștere / descreștere
Operatori logici
Operatori cu șiruri (string)
Operatori de matrice (array)
Operatori de atribuire condiționată
Operatori Aritmetici PHP
Operatorii aritmetici PHP sunt folosiți cu valori numerice pentru a efectua operațiuni aritmetice comune, cum ar fi adunarea, scăderea, înmulțirea etc.
Operatori PHP de atribuire
Operatorii PHP de atribuire sunt folosiți cu valori numerice pentru a scrie o valoare a unei variabile.
Operatorul de atribuire de bază în PHP este "=". Înseamnă că operandul stâng este setat la valoarea expresiei de atribuire din dreapta.
Operatori PHP de comparație
Operatorii PHP de comparație sunt folosiți pentru a compara două valori (număr sau șir/number or string)
Operatori PHP de creștere / descreștere
Operatorii PHP de incrementare sunt folosiți pentru a crește valoarea unei variabile.
Operatorii PHP de descreștere sunt folosiți pentru a descrește valoarea unei variabile.
Operatori logici PHP
Operatorii logici PHP sunt folosiți pentru a combina instrucțiuni condiționale.
Operatori PHP String
PHP are doi operatori special conceputi pentru string-uri.
Operatori Array PHP
Operatorii Array PHP sunt folosiți pentru a compara matricile.
Operatori PHP de atribuire condiționată
Operatorii PHP de alocare condiționată sunt folosiți pentru a seta o valoare în funcție de condiții.

PHP Funcții

Funcții PHP
Puterea reală a PHP provine din funcțiile sale.
PHP are peste 1000 de funcții încorporate și, în plus, vă puteți crea propriile funcții personalizate.
Funcții încorporate în PHP (PHP Built-in Functions)
PHP are peste 1000 de funcții încorporate (built-in) care pot fi apelate direct, dintr-un script, pentru a efectua o sarcină specifică.
Funcții definite de utilizator în PHP
Pe lângă funcțiile PHP încorporate (built-in), este posibil să vă creați propriile funcții.
O funcție este un block de declarații care poate fi utilizat în mod repetat într-un program.
O funcție nu se va executa automat atunci când se încarcă o pagină.
O funcție va fi executată de un apel către funcție.
Creați o funcție definită de utilizator în PHP
O declarație de funcție definită de utilizator (user-defined function) începe cu funcția cuvânt:
Sintaxă
function functionName() {
    cod de executat;
}
Un nume de funcție trebuie să înceapă cu o literă sau o subliniere (underscore).
Numele funcțiilor NU sunt case-sensitive.
Dați funcției un nume care să reflecte ceea ce face funcția!
În exemplul de mai jos, creem o funcție numită "writeMsg()". Paranteza ondulată de deschidere ({) indică începutul codului funcției, iar paranteza ondulată de închidere (}) indică sfârșitul funcției. Funcția întoarce (outputs ) „Hello world!”. Pentru a apela funcția, trebuie doar să scrieți numele ei urmată de paranteze ():
<?php
function writeMsg() {
    echo "Hello world!";
}
writeMsg(); // apelați funcția
?>
Argumentele funcției PHP
Informațiile pot fi transmise funcțiilor prin argumente. Un argument este la fel ca o variabilă.
Argumentele sunt specificate după numele funcției, în interiorul parantezelor. Puteți adăuga oricâte argumente doriți, doar separați-le cu virgulă.
Următorul exemplu are o funcție cu un argument ($fname). Când se numește funcția familyName(), de asemenea, trecem de-a lungul unui nume (de exemplu, Ionescu) și numele este folosit în interiorul funcției, care produce (outputs) mai multe prenume diferite, dar un nume egal:
<?php
function familyName($fname) {
    echo "$fname Refsnes.<br>";
}
familyName("Ionescu");
familyName("Popescu");
familyName("Georgescu");
familyName("Filipescu");
familyName("Zinescu");
?>
Următorul exemplu are o funcție cu două argumente ($fname și $year):
<?php
function familyName($fname, $year) {
    echo "$fname Refsnes.  Născut în $year <br>";
}
familyName("Ionescu", "1975");
familyName("Popescu", "1978");
familyName("Zinescu", "1983");
?>
PHP este un limbaj tiparit mai puțin (PHP is a Loosely Typed Language)
În exemplul precedent, observați că nu trebuie să spunem PHP-ului ce tip de date (data type) este variabila.
PHP asociază automat un tip de date (data type) variabilei, în funcție de valoarea acesteia. Deoarece tipurile de date (data types) nu sunt setate într-un sens strict, puteți face lucruri precum adăugarea unui șir (string) la un număr întreg (integer) fără a provoca o eroare.
În PHP 7, au fost adăugate declarații de tip (type declarations). Aceasta ne oferă opțiunea de a specifica tipul de date (data type) preconizat la declararea unei funcții, iar prin adăugarea declarației strict, va arunca o „Fatal Error” dacă nu există o nepotrivire a tipului de date (data type).
În exemplul următor, încercăm să trimitem atât un număr cât și un șir (string) la funcție fără a folosi o declarația strict:
<?php
function addNumbers(int $a, int $b) {
    return $a + $b;
}
echo addNumbers(5, "5 days");
// deoarece NU este activat strict, „5 days” este schimbat în int(5) și va întoarce 10
?>
Pentru a specifica strict trebuie să setăm declarația (strict_types=1);. Aceasta trebuie să fie chiar în prima linie a fișierului PHP.
În exemplul următor încercăm să trimitem atât un număr cât și un șir (string) la funcție, dar aici am adăugat declarația strict:
<?php declare(strict_types=1); // cerință strictă
function addNumbers(int $a, int $b) {
    return $a + $b;
}
echo addNumbers(5, "5 days");
// din moment ce strict este activat și „5 days” nu este un număr întreg (integer), va fi afișată o eroare
?>
PHP valoarea argumentului default (PHP Default Argument Value)
Următorul exemplu arată cum se utilizează un parametru default (parametru impicit). Dacă numim funcția setHeight() fără argumente, aceasta are valoarea default (valoarea implicită) ca argument:
<?php declare(strict_types=1); // strict requirement
function setHeight(int $minheight = 50) {
    echo "Înălțimea este: $minheight <br>";
}
setHeight(350);
setHeight(); // vom folosi valoarea default (valoarea implicită) of 50
setHeight(135);
setHeight(80);
?>
Funcții PHP - Returnarea valorilor
Pentru a permite unei funcții să returneze o valoare, utilizați instrucțiunea return:
<?php declare(strict_types=1); // cerință strictă
function sum(int $x, int $y) {
    $z = $x + $y;
    return $z;
}
echo "5 + 10 = " . sum(5, 10) . "<br>";
echo "7 + 13 = " . sum(7, 13) . "<br>";
echo "2 + 4 = " . sum(2, 4);
?>
PHP Declarații de tip return (PHP Return Type Declarations)
PHP 7 acceptă, de asemenea, declarații de tip (Type Declarations) pentru instrucțiunea return. Ca și în cazul declarației de tip (type declaration) pentru argumentele funcției, activând cerința strictă, va returna o „Fatal Error” ca nepotrivire de tip (type mismatch).
Pentru a declara un tip (type) pentru funcția returnată, adăugați două puncte (:) și tipul (type) chiar înainte de paranteza ondulată de deschidere ({) la declararea funcției.
În următorul exemplu, specificăm tipul return (return type) pentru funcție:
<?php declare(strict_types=1); // cerință strictă
function addNumbers(float $a, float $b) : float {
    return $a + $b;
}
echo addNumbers(1.2, 5.2);
?>
Puteți specifica un tip de returnare (return type) diferit de cel al argumentelor, dar asigurați-vă că returnarea este cea corectă:
<?php declare(strict_types=1); // cerință strictă
function addNumbers(float $a, float $b) : int {
    return (int)($a + $b);
}
echo addNumbers(1.2, 5.2);
?>

PHP Array

Un array (tablou) stochează mai multe valori într-o singură variabilă:
<?php
$cars = array("Volvo", "BMW", "Toyota");
echo "Îmi place " . $cars[0] . ", " . $cars[1] . " and " . $cars[2] . ".";
?>
Ce este un Array?
Un array (tablo) este o variabilă specială, care poate reține mai mult de o valoare simultan.
Dacă aveți o listă de articole (de exemplu, o listă cu nume de mașini), stocarea mașinilor în variabile unice ar putea arăta astfel:
$cars1 = "Volvo";
$cars2 = "BMW";
$cars3 = "Toyota";
Cu toate acestea, ce se întâmplă dacă doriți să vă buclați (loop) între mașini și să găsiți una specifică? Și dacă nu ai avea 3 mașini, ci 300?
Soluția este să creezi un array (tablou)!
Un array (tablou) poate reține multe valori sub un singur nume și puteți accesa valorile făcând referire la un număr de index.
Creați un array (o matrice) în PHP
În PHP, funcția array() este utilizată pentru a crea un tablou (array):
array ();
În PHP, există trei tipuri de matrice:
Matrice indexate (Indexed arrays) - Arrays cu un index numeric
Matrice asociative (Associative arrays) - Arrays cu chei (keys) numite
Matricele multidimensionale (Multidimensional arrays) - Arrays care conțin unul sau mai multe tablouri (arrays)
Obțineți Lungimea unui Array - Funcția count()
Funcția count() este utilizată pentru a returna lungimea (numărul de elemente) unui array (tablou):
<?php
$cars = array("Volvo", "BMW", "Toyota");
echo count($cars);
?>
PHP matrice indexate (PHP Indexed Arrays)
Există două moduri de a crea tablouri indexate (indexed arrays):
Indexul poate fi atribuit automat (indexul începe întotdeauna de la 0), astfel:
$cars = array("Volvo", "BMW", "Toyota");
sau indexul poate fi atribuit manual:
$cars[0] = "Volvo";
$cars[1] = "BMW";
$cars[2] = "Toyota";
Următorul exemplu creează un tablou indexat (indexed array) numit $cars, îi atribuie trei elemente și apoi tipărește un text care conține valorile tabloului (array values):
<?php
$cars = array("Volvo", "BMW", "Toyota");
echo "Îmi place " . $cars[0] . ", " . $cars[1] . " and " . $cars[2] . ".";
?>
Buclă printr-o matrice indexată (Loop Through an Indexed Array)
Pentru a parcurge și tipări toate valorile unui tablou indexat (indexed array), puteți utiliza o buclă (loop) for, astfel:
<?php
$cars = array("Volvo", "BMW", "Toyota");
$arrlength = count($cars);
for($x = 0; $x < $arrlength; $x++) {
    echo $cars[$x];
    echo "<br>";
}
?>
PHP matrice asociative (PHP Associative Arrays)
Matricele asociative (associative arrays) sunt tablouri (arrays) care folosesc chei numite (named keys) pe care le atribuiți lor.
Există două moduri de a crea un tablou asociativ (associative array):
$age = array("Petre"=>"35", "Ion"=>"37", "Dan"=>"43");
sau:
$age['Petre'] = "35";
$age['Ion'] = "37";
$age['Dan'] = "43";
Cheile denumite (named keys) pot fi apoi utilizate într-un script:
<?php
$age = array("Petre"=>"35", "Ion"=>"37", "Dan"=>"43");
echo "Petre are " . $age['Petre'] . " ani.";
?>
Buclă printr-o matrice asociativă (Loop Through an Associative Array)
Pentru a parcurge și tipări toate valorile unui tablou asociativ (associative array), puteți utiliza o buclă (loop) foreach, astfel:
<?php
$age = array("Petre"=>"35", "Ion"=>"37", "Dan"=>"43");
foreach($age as $x => $x_value) {
    echo "Key=" . $x . ", Value=" . $x_value;
    echo "<br>";
}
?>
PHP matrice multidimensionale (PHP Multidimensional Arrays)
În paginile anterioare, am descris matricile (arrays) care reprezintă o listă unică de perechi cheie/valoare (key/value).
Cu toate acestea, uneori doriți să stocați valorile cu mai mult de o cheie. Pentru aceasta, avem tablouri multidimensionale (multidimensional arrays).
PHP - Arrayuri multidimensionale
Un tablou multidimensional (multidimensional array) este un tablou (array) care conține unul sau mai multe tablouri (arrays).
PHP acceptă tablouri multidimensionale (multidimensional arrays) care sunt la două, trei, patru, cinci sau mai multe niveluri. Cu toate acestea, tablourile (arrays) cu mai mult de trei niveluri sunt greu de gestionat pentru majoritatea oamenilor.
Dimensiunea unui tablou (array) indică numărul de indici de care aveți nevoie pentru a selecta un element.
Pentru un tablou bidimensional (two-dimensional array), aveți nevoie de doi indici pentru a selecta un element
Pentru un tablou tridimensional (three-dimensional array), aveți nevoie de trei indici pentru a selecta un elementPHP - Matricele bidimensionale (PHP - Two-dimensional Arrays)
Un tablou bidimensional (two-dimensional array) este un tablou de matrice (array of arrays) (un tablou tridimensional (three-dimensional array) este un tablou de tablouri (arrays of arrays)).
Putem stoca datele dintr-un tabel într-un tablou bidimensional (two-dimensional array), astfel:
$cars = array
  (
  array("Volvo",22,18),
  array("BMW",15,13),
  array("Saab",5,2),
  array("Land Rover",17,15)
  );
Acum, two-dimensional $cars array conține patru tablouri (arrays) și are doi indici: rând și coloană (row and column).
Pentru a avea acces la elementele tabloului (array) $cars trebuie să indicăm cei doi indici (rând și coloană/row and column):
<?php
echo $cars[0][0].": În stoc: ".$cars[0][1].", sold: ".$cars[0][2].".<br>";
echo $cars[1][0].": În stoc: ".$cars[1][1].", sold: ".$cars[1][2].".<br>";
echo $cars[2][0].": În stoc: ".$cars[2][1].", sold: ".$cars[2][2].".<br>";
echo $cars[3][0].": În stoc: ".$cars[3][1].", sold: ".$cars[3][2].".<br>";
?>
<?php
for ($row = 0; $row < 4; $row++) {
  echo "<p><b>Numărul rândului $row</b></p>";
  echo "<ul>";
  for ($col = 0; $col < 3; $col++) {
    echo "<li>".$cars[$row][$col]."</li>";
  }
  echo "</ul>";
}
?>
PHP matrice de sortare. (PHP Sorting Arrays)
Elementele dintr-un tablou (array) pot fi sortate în ordine alfabetică sau numerică, descrescător sau crescător.
PHP - Funcții de sortare pentru matrice (PHP - Sort Functions For Arrays)
În acest capitol, vom parcurge următoarele funcții de sortare a tablelor (arrays) PHP:
sort() - sortează tablourile (arrays) în ordine crescătoare.
rsort() - sortează tablourile (arrays) în ordine descrescătoare.
asort() - sortează tablourile asociative (associative arrays) în ordine crescătoare, în funcție de valoare.
ksort() - sortează matricile asociative (associative arrays) în ordine crescătoare, în funcție de cheie.
arsort() - sortează tablourile asociative (associative arrays) în ordine descrescătoare, în funcție de valoare.
krsort() - sortează tablourile asociative (associative arrays) în ordine descrescătoare, în funcție de cheie.
Sortare Array în ordine crescătoare - sort()
Următorul exemplu sortează elementele tabloului (array) $cars în ordine alfabetică ascendentă:
<?php
$cars = array("Volvo", "BMW", "Toyota");
sort($cars);
?>
Următorul exemplu sortează elementele tabloului (array) $numbers în ordine numerică crescătoare:
<?php
$numbers = array(4, 6, 2, 22, 11);
sort($numbers);
?>
Sortare Array în ordine descrescătoare - rsort()
Următorul exemplu sortează elementele tabloului (array) $cars în ordine alfabetică descrescătoare:
<?php
$cars = array("Volvo", "BMW", "Toyota");
rsort($cars);
?>
Următorul exemplu sortează elementele tabloului (array) $numbers în ordine numerică descrescătoare:
<?php
$numbers = array(4, 6, 2, 22, 11);
rsort($numbers);
?>
Sortare Array (ordine crescătoare), în funcție de valoarea - asort()
Următorul exemplu sortează un tablou asociativ (associative array) în ordine crescătoare, în funcție de valoare:
<?php
$age = array("Petre"=>"35", "Ion"=>"37", "Dan"=>"43");
asort($age);
?>
Sortare Array (ordine crescătoare), în funcție de cheia - ksort()
Următorul exemplu sortează un tablou asociativ (associative array) în ordine crescătoare, în funcție de cheie:
<?php
$age = array("Petre"=>"35", "Ion"=>"37", "Dan"=>"43");
ksort($age);
?>
Sortare Array (ordine descrescătoare), în funcție de valoarea - arsort()
Următorul exemplu sortează un tablou asociativ (associative array) în ordine descrescătoare, în funcție de valoare:
<?php
$age = array("Petre"=>"35", "Ion"=>"37", "Dan"=>"43");
arsort($age);
?>
Sortare Array (ordine descrescătoare), în funcție de cheia - krsort()
Următorul exemplu sortează un tablou asociativ (associative array) în ordine descrescătoare, în funcție de cheie:
<?php
$age = array("Petre"=>"35", "Ion"=>"37", "Dan"=>"43");
krsort($age);
?>

PHP Variabile Globale - Superglobale

PHP Variabile Globale - Superglobalele
Superglobalele au fost introduse în PHP 4.1.0 și sunt variabile încorporate (built-in variables) care sunt întotdeauna disponibile în toate domeniile.
PHP Variabile Globale - Superglobalele
Unele variabile predefinite din PHP sunt „superglobale”, ceea ce înseamnă că sunt întotdeauna accesibile, indiferent de sfera de acțiune - și le puteți accesa din orice funcție, clasă sau fișier fără a fi nevoie să faceți nimic special.
Variabilele superglobale PHP sunt: $GLOBALS, $_SERVER, $_REQUEST, $_POST, $_GET, $_FILES, $_ENV, $_COOKIE, $_SESSION.
Capitolele următoare vor explica unele dintre superglobale, iar restul va fi explicat în capitolele ulterioare.
PHP Superglobal - $GLOBALS
Variabilele super globale sunt variabile încorporate (built-in variables), care sunt întotdeauna disponibile în toate domeniile.
PHP $GLOBALS
$GLOBALS este o variabilă super globală PHP, care este utilizată pentru a accesa variabile globale de oriunde în scriptul PHP (de asemenea, din funcții sau metode).
PHP stochează toate variabilele globale într-un tablou numit $GLOBALS [index]. Indicele conține numele variabilei.
Exemplul de mai jos arată cum se utilizează variabila super globală $GLOBALS:
<?php
$x = 75;
$y = 25;
 function addition() {
    $GLOBALS['z'] = $GLOBALS['x'] + $GLOBALS['y'];
}
 addition();
echo $z;
?>
În exemplul de mai sus, deoarece z este o variabilă prezentă în matricea (array) $GLOBALS, este accesibilă și din afara funcției!
PHP Superglobal - $_SERVER
Variabilele super globale sunt variabile încorporate (built-in variables), care sunt întotdeauna disponibile în toate domeniile.
PHP $ _SERVER
$ _SERVER este o variabilă super globală PHP care conține informații despre antetele, căile și locațiile scriptului (headers, paths, and script locations).
Exemplul de mai jos arată cum să folosiți unele dintre elementele din $ _SERVER:
<?php
echo $_SERVER['PHP_SELF'];
echo "<br>";
echo $_SERVER['SERVER_NAME'];
echo "<br>";
echo $_SERVER['HTTP_HOST'];
echo "<br>";
echo $_SERVER['HTTP_REFERER'];
echo "<br>";
echo $_SERVER['HTTP_USER_AGENT'];
echo "<br>";
echo $_SERVER['SCRIPT_NAME'];
?>
Următorul tabel prezintă cele mai importante elemente care pot intra în interiorul $ _SERVER:
$ _SERVER ['PHP_SELF'] Returnează numele de fișier al scriptului care se execută în prezent
$ _SERVER ['GATEWAY_INTERFACE'] Returnează versiunea Interfaței de Gateway comun (CGI) pe care serverul o folosește
$ _SERVER ['SERVER_ADDR'] Returnează adresa IP a serverului gazdă
$ _SERVER ['SERVER_NAME'] returnează numele serverului gazdă (cum ar fi www.w3schools.com)
$ _SERVER ['SERVER_SOFTWARE'] returnează șirul de identificare a serverului (cum ar fi Apache / 2.2.24)
$ _SERVER ['SERVER_PROTOCOL'] returnează numele și revizuirea protocolului informațional (cum ar fi HTTP / 1.1)
$ _SERVER ['REQUEST_METHOD'] returnează metoda de solicitare folosită pentru a accesa pagina (cum ar fi POST)
$ _SERVER ['REQUEST_TIME'] returnează intervalul de timp al începerii cererii (cum ar fi 1377687496)
$ _SERVER ['QUERY_STRING'] Returnează șirul de interogare dacă pagina este accesată printr-un șir de interogare
$ _SERVER ['HTTP_ACCEPT'] Returnează antetul Accept din cererea curentă
$ _SERVER ['HTTP_ACCEPT_CHARSET'] returnează antetul Accept_Charset din cererea curentă (cum ar fi utf-8, ISO-8859-1)
$ _SERVER ['HTTP_HOST'] Returnează antetul gazdei din cererea curentă
$ _SERVER ['HTTP_REFERER'] returnează adresa URL completă a paginii curente (nu este de încredere, deoarece nu toți agenții utilizator o acceptă)
$ _SERVER ['HTTPS'] Este scriptul cerut printr-un protocol HTTP sigur
$ _SERVER ['REMOTE_ADDR'] Returnează adresa IP de unde utilizatorul vizualizează pagina curentă
$ _SERVER ['REMOTE_HOST'] returnează numele gazdei de unde utilizatorul vizualizează pagina curentă
$ _SERVER ['REMOTE_PORT'] Returnează portul utilizat pe mașina utilizatorului pentru a comunica cu serverul web
$ _SERVER ['SCRIPT_FILENAME'] Returnează numele de cale absolut al scriptului care se execută în prezent
$ _SERVER ['SERVER_ADMIN'] Returnează valoarea acordată directivei SERVER_ADMIN din fișierul de configurare a serverului web (dacă scriptul rulează pe o gazdă virtuală, va fi valoarea definită pentru acea gazdă virtuală) (cum ar fi [email protected] )
$ _SERVER ['SERVER_PORT'] Returnează portul pe mașina serverului care este utilizat de serverul web pentru comunicare (cum ar fi 80)
$ _SERVER ['SERVER_SIGNATURE'] Returnează versiunea serverului și numele gazdei virtuale care sunt adăugate la paginile generate de server
$ _SERVER ['PATH_TRANSLATED'] returnează calea bazată pe sistemul de fișiere la scriptul curent
$ _SERVER ['SCRIPT_NAME'] returnează calea scriptului curent
$ _SERVER ['SCRIPT_URI'] Returnează URI-ul paginii curente
PHP Superglobal - $_REQUEST
Variabilele super globale sunt variabile încorporate (built-in variables), care sunt întotdeauna disponibile în toate domeniile.
PHP $ _REQUEST
PHP $ _REQUEST este o variabilă super globală PHP care este folosită pentru a colecta date după trimiterea unui formular HTML.
Exemplul de mai jos arată un formular cu un câmp de intrare și un buton de trimitere (input field și submit button). Când un utilizator trimite datele făcând click pe „Trimite” (Submit), datele formularului sunt trimise fișierului specificat în atributul de acțiune (action attribute) al etichetei (tag) <form>. În acest exemplu, indicăm acest fișier în sine pentru prelucrarea datelor din formular. Dacă doriți să utilizați un alt fișier PHP pentru procesarea datelor din formular, înlocuiți-l cu numele de fișier ales. Apoi, putem folosi super variabila globală $ _REQUEST pentru a colecta valoarea câmpului de intrare (input field):
<html>
<body>
<form method="post" action="<?php echo $_SERVER['PHP_SELF'];?>">
  Nume: <input type="text" name="fname">
  <input type="submit">
</form>
<?php
if ($_SERVER["REQUEST_METHOD"] == "POST") {
    // colectați valoarea câmpului de intrare (input field)
    $name = $_REQUEST['fname'];
    if (empty($name)) {
        echo "Numele este gol";
    } else {
        echo $name;
    }
}
?>
</body>
</html>
PHP Superglobal - $_POST
Variabilele super globale sunt variabile încorporate (built-in variables), care sunt întotdeauna disponibile în toate domeniile.
PHP $ _POST
PHP $ _POST este o variabilă super globală PHP, care este folosită pentru a colecta date de formular după trimiterea unui formular HTML cu method="post".
$ _POST este de asemenea utilizat pe scară largă pentru a trece variabilele.
Exemplul de mai jos arată un formular cu un câmp de intrare și un buton de trimitere (input field și submit button). Când un utilizator trimite datele făcând click pe „Trimite” (Submit), datele formularului sunt trimise fișierului specificat în atributul de acțiune (action attribute) al etichetei (tag) <form>. În acest exemplu, indicăm fișierul în sine pentru prelucrarea datelor din formular. Dacă doriți să utilizați un alt fișier PHP pentru procesarea datelor din formular, înlocuiți-l cu numele de fișier ales. Apoi, putem utiliza super variabila globală $ _POST pentru a colecta valoarea câmpului de intrare (input field):
<html>
<body>
<form method="post" action="<?php echo $_SERVER['PHP_SELF'];?>">
  Nume: <input type="text" name="fname">
  <input type="submit">
</form>
<?php
if ($_SERVER["REQUEST_METHOD"] == "POST") {
    // colectați valoarea câmpului de intrare (input field)
    $name = $_POST['fname'];
    if (empty($name)) {
        echo "Numele este gol";
    } else {
        echo $name;
    }
}
?>
</body>
</html>
PHP Superglobal - $_GET
Variabilele super globale sunt variabile încorporate (built-in variables), care sunt întotdeauna disponibile în toate domeniile.
PHP $ _GET
PHP $ _GET este o variabilă super globală PHP, care este utilizată pentru a colecta date de formular după trimiterea unui formular HTML cu method="get".
$ _GET poate colecta și datele trimise pe adresa URL.
Presupunem că avem o pagină HTML care conține un hyperlink cu parametri:
 <html>
<body>
<a href="test_get.php?subject=PHP&web=lectii-virtuale.ro">Test $GET</a>
</body>
</html>
Când un utilizator face click pe linkul „Test $GET”, parametrii „subject” și „web” sunt trimiși la „test_get.php”, iar apoi puteți accesa valorile sale în „test_get.php” cu $_GET.
Exemplul de mai jos arată codul din „test_get.php”:
<html>
<body>
<?php
echo "Studiu " . $_GET['subject'] . " la " . $_GET['web'];
?>
</body>
</html>

PHP Manipularea formularelor

PHP Form Handling
Superglobalele PHP $_GET și $_POST sunt utilizate pentru colectarea datelor de formular.
PHP - Un formular HTML simplu
Exemplul de mai jos afișează un formular HTML simplu cu două câmpuri de introducere și un buton de trimitere (input fields și submit button):
<html>
<body>
<form action="welcome.php" method="post">
Nume: <input type="text" name="name"><br>
E-mail: <input type="text" name="email"><br>
<input type="submit">
</form>
</body>
</html>
Când utilizatorul completează formularul de mai sus și face click pe butonul de trimitere (submit), datele formularului sunt trimise pentru procesare într-un fișier PHP numit „welcome.php”. Datele formularului sunt trimise cu metoda HTTP POST.
Pentru a afișa datele trimise, pur și simplu puteți echo toate variabilele. „Welcome.php” arată astfel:
<html>
<body>
Bun venit <?php echo $_POST["name"]; ?><br>
Adresa dvs. de e-mail este: <?php echo $_POST["email"]; ?>
</body>
</html>
Rezultatul ar putea fi ceva de genul:
Bun venit Ion
Adresa dvs. de e-mail este [email protected]
Același rezultat ar putea fi obținut și folosind metoda HTTP GET:
<html>
<body>
<form action="welcome_get.php" method="get">
Nume: <input type="text" name="name"><br>
E-mail: <input type="text" name="email"><br>
<input type="submit">
</form>
</body>
</html>
și „welcome_get.php” arată astfel:
<html>
<body>
Bun venit <?php echo $_GET["name"]; ?><br>
Adresa dvs. de e-mail este: <?php echo $_GET["email"]; ?>
</body>
</html>
Codul de mai sus este destul de simplu. Cu toate acestea, cel mai important lucru lipsește. Trebuie să validați datele formularului pentru a vă proteja scriptul împotriva codului rău intenționat.
Gândiți-vă la SECURITATE când prelucrați formularele PHP!
Această pagină nu conține nicio validare a formularului, ci doar arată cum puteți trimite și recupera datele de formular.
Cu toate acestea, paginile următoare vor arăta cum să procesați formularele PHP cu securitate în minte! Validarea corectă a datelor formularului este importantă pentru a vă proteja formularul de hackeri și spameri!
GET vs. POST
Atât GET, cât și POST creează un tablou (array) (de exemplu, array( key1 => value1, key2 => value2, key3 => value3, ...)). Acest tablou (array) conține perechi cheie/valoare (key/value), unde cheile (keys) sunt numele controalelor de formular (form controls) și valorile sunt datele de intrare (input data) de la utilizator.
Atât GET, cât și POST sunt tratate ca $_GET și $_POST. Acestea sunt superglobale, ceea ce înseamnă că sunt întotdeauna accesibile, indiferent de sfera de aplicare - și le puteți accesa din orice funcție, clasă sau fișier (function, class or file) fără a fi nevoie să faceți nimic special.
$_GET reprezintă o serie de variabile transmise scriptului curent prin parametrii URL.
$ _POST reprezintă o serie de variabile transmise scriptului curent prin metoda HTTP POST.
Când să folosiți GET?
Informațiile trimise dintr-un formular cu metoda GET sunt vizibile tuturor (toate numele variabilelor și valorile (variable names/ values) sunt afișate pe adresa URL). GET are, de asemenea, limite privind cantitatea de informații care trebuie trimise. Limitarea este de aproximativ 2000 de caractere. Cu toate acestea, deoarece variabilele sunt afișate în adresa URL, este posibilă marcarea paginii. Acest lucru poate fi util în unele cazuri.
GET poate fi utilizat pentru trimiterea de date non-sensibile (non-sensitive data).
GET nu ar trebui niciodată utilizat pentru trimiterea de parole sau alte informații sensibile!
Când să folosiți POST?
Informațiile trimise dintr-un formular cu metoda POST sunt invizibile pentru alții (toate numele/valorile (names/values) sunt încorporate în corpul solicitării (body) HTTP) și nu au limite privind cantitatea de informații de trimis.
Mai mult, POST acceptă funcționalități avansate, cum ar fi asistența pentru intrarea binară în mai multe părți (multi-part binary input) în timp ce încărcați fișiere pe server.
Cu toate acestea, deoarece variabilele nu sunt afișate în adresa URL, nu este posibilă marcarea paginii.
Dezvoltatorii preferă POST pentru trimiterea datelor de formular (form data).

PHP Validare formular

Validare formular PHP
Acesta și capitolele următoare arată cum să folosești PHP pentru a valida datele formularului.
Validare formular PHP
Gândiți-vă la SECURITATE când prelucrați formularele PHP!
Aceste pagini vor arăta cum să procesați formularele PHP din punct de vedere al securitatii. Validarea corectă a datelor din formular este importantă pentru a vă proteja formularul de hackeri și spameri!
Formularul HTML la care vom lucra în aceste capitole, conține diferite câmpuri de introducere: câmpuri de text obligatorii și opționale, butoane radio și un buton de trimitere (required and optional text fields, radio buttons, and a submit button):
Name - Obligatoriu. + Trebuie să conțină doar litere și spațiu alb
E-mail - Obligatoriu. + Trebuie să conțină o adresă de e-mail validă (cu @ și.)
Website - Obligatoriu. Dacă este prezent, trebuie să conțină o adresă URL validă
Comment - Opțional. Câmp de introducere pe mai multe linii (textarea)
Sex - Obligatoriu. Trebuie să selectați una
Mai întâi vom analiza codul HTML simplu pentru formular:
Câmpuri text (Text Fields)
Câmpurile nume, e-mail și website sunt elemente de introducere ale textului (input elements), iar câmpul de comentarii este textarea. Codul HTML arată astfel:
Nume: <input type="text" name="name">
E-mail: <input type="text" name="email">
Website: <input type="text" name="website">
Comment: <textarea name="comment" rows="5" cols="40"></textarea>
Butoane radio (Radio Buttons)
Câmpurile gen (gender fields) sunt butoane radio, iar codul HTML arată astfel:
Gen:
<input type="radio" name="gender" value="female">Femeie
<input type="radio" name="gender" value="male">Bărbat
<input type="radio" name="gender" value="other">Altele
Elementul form (The Form Element)
Codul HTML al formularului arată astfel:
<form method="post" action="<?php echo htmlspecialchars($_SERVER["PHP_SELF"]);?>">
Când formularul este trimis, datele formularului sunt trimise cu method = "post".
Ce este variabila $_SERVER["PHP_SELF"] ?
$_SERVER["PHP_SELF"] este o variabilă super globală care returnează numele de fișier al scriptului care se execută în prezent.
Așadar, $_SERVER["PHP_SELF"] trimite datele formularului (submitted form data) trimis către pagina în sine, în loc să sară pe o altă pagină. În acest fel, utilizatorul va primi mesaje de eroare pe aceeași pagină ca și formularul.
Ce este funcția htmlspecialchars()?
Funcția htmlspecialchars() convertește caracterele speciale în entități HTML. Aceasta înseamnă că va înlocui caractere HTML precum <and> cu &lt; și &gt;. Acest lucru împiedică atacatorii să exploateze codul prin injectarea codului HTML sau a javascriptului (Cross-site Scripting attacks) în formulare.
Notă imporantă privind securitatea formularului PHP
Variabila $_SERVER["PHP_SELF"] poate fi utilizată de hackeri!
Dacă PHP_SELF este utilizat în pagina dvs., un utilizator poate introduce un slash (/) și apoi unele comenzi de Cross Site Scripting (XSS) pentru a executa.
Scripturi încrucișate (Cross-site scripting) (XSS) este un tip de vulnerabilitate a securității computerului care se găsește de obicei în aplicațiile Web. XSS le permite atacatorilor să injecteze scripturi din partea clientului în paginile Web vizualizate de alți utilizatori.
Presupunem că avem următorul formular într-o pagină numită "test_form.php":
<form method="post" action="<?php echo $_SERVER["PHP_SELF"];?>">
Acum, dacă un utilizator introduce URL-ul normal în bara de adrese precum "http://www.example.com/test_form.php", codul de mai sus va fi tradus în:
<form method="post" action="test_form.php">
Până acum, bine.
Cu toate acestea, considerați că un utilizator introduce următoarea adresă URL în bara de adrese:
http://www.example.com/test_form.php/%22%3E%3Cscript%3Ealert('hacked')%3C/script%3E
În acest caz, codul de mai sus va fi tradus în:
<form method="post" action="test_form.php/"><script>alert('hacked')</script>
Acest cod adaugă o etichetă script (script tag) și o comandă de alertă (alert command). Și atunci când pagina se încarcă, codul JavaScript va fi executat (utilizatorul va vedea o casetă de alertă (alert box)). Acesta este doar un exemplu simplu și inofensiv cum poate fi exploatată variabila PHP_SELF.
Fiți conștienți de faptul că orice cod JavaScript poate fi adăugat în eticheta <script>! Un hacker poate redirecționa utilizatorul către un fișier de pe alt server, iar respectivul fișier poate conține cod rău intenționat care poate modifica variabilele globale sau poate trimite formularul la o altă adresă pentru a salva datele utilizatorului, de exemplu.
Cum să evitați exploatările $_SERVER["PHP_SELF"]?
Exploatările $_SERVER["PHP_SELF"] pot fi evitate folosind funcția htmlspecialchars().
Codul formularului ar trebui să arate astfel:
<form method="post" action="<?php echo htmlspecialchars($_SERVER["PHP_SELF"]);?>">
Funcția htmlspecialchars() convertește caracterele speciale în entități HTML. Acum, dacă utilizatorul încearcă să exploateze variabila PHP_SELF, va rezulta următoarea ieșire (output):
<form method="post" action="test_form.php/&quot;&gt;&lt;script&gt;alert('hacked')&lt;/script&gt;">
Validați datele formularului cu PHP
Primul lucru pe care îl vom face este să trecem toate variabilele prin funcția PHP htmlspecialchars().
Când folosim funcția htmlspecialchars(); atunci dacă un utilizator încearcă să trimită următoarele într-un câmp text:
<script>location.href('http://www.hacked.com')</script>
- acest lucru nu ar fi executat, deoarece va fi salvat ca și cod HTML scăpat, astfel:
&lt;script&gt;location.href('http://www.hacked.com')&lt;/script&gt;
Codul este acum sigur pentru a fi afișat pe o pagină sau în interiorul unui e-mail.
De asemenea, vom face alte două lucruri atunci când utilizatorul va trimite formularul:
Scoateți caracterele inutile (spațiu suplimentar, filă, linie nouă (extra space, tab, newline)) din datele de intrare ale utilizatorului (cu funcția PHP trim() )
Eliminați backslashes (\) din datele de intrare ale utilizatorului (cu funcția PHP stripslashes())Următorul pas este să creem o funcție care să facă toate verificările pentru noi (ceea ce este mult mai convenabil decât scrierea aceluiași cod încă o dată).
Vom numi funcția test_input().
Acum, putem verifica fiecare variabilă $_POST cu funcția test_input(), iar scriptul va arata astfel:
<?php
// definiți variabilele și setați valorile goale
$name = $email = $gender = $comment = $website = "";
if ($_SERVER["REQUEST_METHOD"] == "POST") {
  $name = test_input($_POST["name"]);
  $email = test_input($_POST["email"]);
  $website = test_input($_POST["website"]);
  $comment = test_input($_POST["comment"]);
  $gender = test_input($_POST["gender"]);
}
function test_input($data) {
  $data = trim($data);
  $data = stripslashes($data);
  $data = htmlspecialchars($data);
  return $data;
}
?>
Observați că la începutul scriptului, verificăm dacă formularul a fost trimis folosind $_SERVER ["REQUEST_METHOD"]. Dacă REQUEST_METHOD este POST, atunci formularul a fost trimis - și ar trebui validat. Dacă nu a fost trimis, săriți validarea și afișați un formular necompletat.
Cu toate acestea, în exemplul de mai sus, toate câmpurile de introducere sunt opționale. Scriptul funcționează bine chiar dacă utilizatorul nu introduce date.
Următorul pas este de a face necesare câmpurile de intrare și de a crea mesaje de eroare, dacă este nevoie.

PHP Data și Ora

PHP Data și ora (PHP Date and Time)
Funcția PHP date() este utilizată pentru formatarea unei date și/sau a unei ore.
Funcția PHP date()
Funcția PHP date() formatează un marcaj de timp (timestamp) într-o dată și o oră mai lizibile.
Sintaxă
date(format,timestamp)
format - Obligatoriu. Specifică formatul de timp (timestamp)
timestamp - Opțional. Specifică un marcaj de timp (timestamp). Valoarea implicită (default) o reprezintă data și ora curente
Un marcaj de timp (timestamp) este o succesiune de caractere, care indică data și/sau ora la care a avut loc un anumit eveniment.
Obțineți o dată
Parametrul format necesar al funcției date() specifică modul de formatare al datei (sau orei).
Iată câteva caractere care sunt utilizate frecvent pentru date:
d - Reprezintă ziua lunii (01 - 31)
m - Reprezintă o lună (de la 01 la 12)
Y - Reprezintă un an (în patru cifre)
l (lowercase 'L') - Reprezintă ziua săptămânii
Alte caractere, cum ar fi „/”, „.” sau „-” pot fi de asemenea inserate între caractere pentru a adăuga o formatare suplimentară.
Exemplul de mai jos formatează data de astăzi în trei moduri diferite:
<?php
echo "Astăzi este " . date("Y/m/d") . "<br>";
echo "Astăzi este " . date("Y.m.d") . "<br>";
echo "Astăzi este " . date("Y-m-d") . "<br>";
echo "Astăzi este " . date("l");
?>
Obțineți o oră

Iată câteva caractere care sunt utilizate frecvent pentru perioade:
H - format de 24 de ore al unei ore (de la 00 la 23)
h - format de 12 ore al unei ore cu zerouri în față (de la 01 la 12)
i - Minute cu zerouri în față (00-59)
s - Secunde cu zerouri în față (de la 00 la 59)
a - Lowercase Ante meridian și Post meridian (am sau pm)
Exemplul de mai jos emite ora curentă în formatul specificat:
<?php
echo "Ora este " . date("h:i:sa");
?>
Rețineți că funcția PHP date() va returna data/ora curentă a serverului!
Obțineți-vă fusul orar (timezone)
Dacă timpul de întoarcere din cod nu este corect, cel mai probabil este pentru că serverul dvs. se află într-o altă țară sau este configurat pentru un alt fus orar (timezone).
Deci, dacă aveți nevoie de o oră corectă în funcție de o anumită locație, puteți seta fusul orar (timezone) pe care doriți să îl utilizați.
Exemplul de mai jos stabilește fusul orar (timezone) pe „America/New_York”, apoi emite ora curentă în formatul specificat:
<?php
date_default_timezone_set("America/New_York");
echo "Este ora " . date("h:i:sa");
?>
Creați o dată cu mktime()
Parametrul opțional timestamp din funcția date() specifică un marcaj de timp (timestamp). Dacă este omisă, vor fi utilizate data și ora curentă (ca în exemplele de mai sus).
Funcția PHP mktime() întoarce marcajul de timp (timestamp) Unix pentru o dată. Marcajul de timp Unix (timestamp) conține numărul de secunde între Unix Epoch (1 ianuarie 1970 00:00:00 GMT) și ora specificată.
Sintaxă
mktime(hour, minute, second, month, day, year)
Exemplul de mai jos creează o dată și o oră cu funcția date() dintr-un număr de parametri în funcția mktime():
<?php
$d=mktime(11, 14, 54, 8, 12, 2014);
echo "Data creerii este " . date("Y-m-d h:i:sa", $d);
?>
Creați o dată dintr-un șir (string) cu strtotime()
Funcția PHP strtotime() este utilizată pentru a converti un șir de date (date string) care poate fi citit de om într-un marcaj de timp (timestamp) Unix (numărul de secunde de la 1 ianuarie 1970, 00:00:00 GMT).
Sintaxă
strtotime(time, now)
Exemplul de mai jos creează o dată și o oră din funcția strtotime():
<?php
$d=strtotime("10:30pm April 15 2014");
echo "Data creerii este " . date("Y-m-d h:i:sa", $d);
?>
PHP este destul de inteligent în ceea ce privește conversia unui șir (string) într-o dată, astfel încât să puteți pune diverse valori:
<?php
$d=strtotime("mâine");
echo date("Y-m-d h:i:sa", $d) . "<br>";
$d=strtotime("sâmbăta viitoare");
echo date("Y-m-d h:i:sa", $d) . "<br>";
$d=strtotime("+ 3 luni"");
echo date("Y-m-d h:i:sa", $d) . "<br>";
?>
Cu toate acestea, strtotime() nu este perfect, așa că nu uitați să verificați șirurile (stringurile) pe care le introduceți acolo.
Mai multe exemple de date
Exemplul de mai jos scoate (outputs) datele pentru următoarele șase sâmbete:
<?php
$startdate = strtotime("Sâmbătă");
$enddate = strtotime("+ 6 săptămâni", $startdate);
while ($startdate < $enddate) {
  echo date("M d", $startdate) . "<br>";
  $startdate = strtotime("+ 1 săptămână", $startdate);
}
?>
Exemplul de mai jos afișează numărul de zile până la 4 iulie:
<?php
$d1=strtotime("04 iulie");
$d2=ceil(($d1-time())/60/60/24);
echo "Există " . $d2 ." zile până la 4 iulie.";
?>

PHP Fișierele Open/Read/Close

PHP Fișierele Open/Read/Close
În acest capitol vă vom învăța cum să deschideți, să citiți și să închideți (open, read și close) un fișier pe server.
PHP Open File - fopen()
O metodă mai bună de a deschide fișiere este cu funcția fopen(). Această funcție vă oferă mai multe opțiuni decât funcția readfile().
Vom folosi fișierul text, "webdictionary.txt", în timpul lecțiilor:
AJAX = JavaScript și XML asincron (Asynchronous JavaScript and XML)
CSS = Fișe de stil în cascadă (Cascading Style Sheets)
HTML = Hyper Text Markup Language
PHP = PHP Hypertext Preprocessor
SQL = Limbaj de interogare structurat (Structured Query Language)
SVG = Grafică vectorială scalabilă (Scalable Vector Graphics)
XML = Limbaj de marcare extinsă (EXtensible Markup Language)
Primul parametru al fopen() conține numele fișierului care trebuie deschis și al doilea parametru specifică în ce mod ar trebui să fie deschis fișierul. Următorul exemplu generează, de asemenea, un mesaj dacă funcția fopen() nu poate deschide fișierul specificat:
<?php
$myfile = fopen("webdictionary.txt", "r") or die("Nu se poate deschide fișierul!");
echo fread($myfile,filesize("webdictionary.txt"));
fclose($myfile);
?>
Fișierul poate fi deschis într-unul din următoarele moduri:
r - Deschideți un fișier numai pentru citire. Indicatorul de fișiere începe de la începutul fișierului
w - Deschideți un fișier numai pentru scriere. Șterge conținutul fișierului sau creează un nou fișier dacă acesta nu există. Indicatorul de fișiere începe de la începutul fișierului
a - Deschideți un fișier numai pentru scriere. Datele existente în fișier sunt păstrate. Indicatorul fișierului începe la sfârșitul fișierului. Creează un nou fișier dacă fișierul nu există
x - Creează un nou fișier numai pentru scriere. Returnează FALSE și o eroare dacă fișierul există deja
r + - Deschideți un fișier pentru citire / scriere. Indicatorul de fișiere începe de la începutul fișierului
w + - Deschideți un fișier pentru citire / scriere. Șterge conținutul fișierului sau creează un nou fișier dacă acesta nu există. Indicatorul de fișiere începe de la începutul fișierului
a + - Deschideți un fișier pentru citire / scriere. Datele existente în fișier sunt păstrate. Indicatorul fișierului începe la sfârșitul fișierului. Creează un nou fișier dacă fișierul nu există
x + - Creează un nou fișier pentru citire / scriere. Returnează FALSE și o eroare dacă fișierul există deja
PHP Read File - fread()
Funcția fread() citește dintr-un fișier deschis.
Primul parametru al fread() conține numele fișierului din care trebuie citit și al doilea parametru specifică numărul maxim de octeți de citit.
Următorul cod PHP citește fișierul "webdictionary.txt" până la sfârșit:
fread($myfile,filesize("webdictionary.txt"));
PHP Close File - fclose()
Funcția fclose() este utilizată pentru a închide un fișier deschis.
Este o practică bună de programare pentru a închide toate fișierele după ce ați terminat cu ele. Nu doriți ca un fișier deschis să fie difuzat pe serverul dvs. preluând resurse!
fclose() necesită numele fișierului (sau o variabilă care deține numele fișierului) pe care dorim să o închidem:
<?php
$myfile = fopen("webdictionary.txt", "r");
// ceva cod care urmează să fie executat ....
fclose($myfile);
?>
PHP Read Single Line - fgets()
Funcția fgets() este utilizată pentru a citi o singură linie dintr-un fișier.
Exemplul de mai jos produce (outputs) prima linie a fișierului "webdictionary.txt":
<?php
$myfile = fopen("webdictionary.txt", "r") or die("Nu se poate deschide fișierul!");
echo fgets($myfile);
fclose($myfile);
?>
După un apel la funcția fgets(), indicatorul de fișiere (file pointer) a trecut la linia următoare.
PHP Verifică sfârșitul fișierului - feof() (PHP Check End-Of-File - feof())
Funcția feof() verifică dacă s-a ajuns la „sfârșitul fișierului” (end-of-file) (EOF).
Funcția feof() este utilă pentru a bucla (looping) prin date de lungime necunoscută.
Exemplul de mai jos citește fișierul "webdictionary.txt" linie rând, până la sfârșitul fișierului (end-of-file):
<?php
$myfile = fopen("webdictionary.txt", "r") or die("Nu se poate deschide fișierul!");
//  Ieșirea unei linii până la sfârșitul fișierului (end-of-file)
while(!feof($myfile)) {
  echo fgets($myfile) . "<br>";
}
fclose($myfile);
?>
PHP Read Single Character - fgetc()
Funcția fgetc() este utilizată pentru a citi un singur caracter dintr-un fișier.
Exemplul de mai jos citește fișierul "webdictionary.txt" caracter după caracter, până când se ajunge la sfârșitul fișierului (end-of-file):
<?php
$myfile = fopen("webdictionary.txt", "r") or die("Nu se poate deschide fișierul!");
// Ieșirea unui caracter până la sfârșitul fișierului (end-of-file)
while(!feof($myfile)) {
  echo fgetc($myfile);
}
fclose($myfile);
?>
După un apel către funcția fgetc(), indicatorul de fișier (file pointer) se mută la următorul caracter.

PHP Fișierele Create/Write

PHP Fișierele Create/Write
În acest capitol vă vom învăța cum să creați și să scrieți într-un fișier pe server.
PHP Create File - fopen()
Funcția fopen() este de asemenea folosită pentru a crea un fișier. Poate un pic confuz, dar în PHP, un fișier este creat folosind aceeași funcție folosită pentru a deschide fișiere.
Dacă utilizați fopen() pe un fișier care nu există, acesta îl va crea, având în vedere că fișierul este deschis pentru scriere (writing) (w) sau anexare (appending) (a).
Exemplul de mai jos creează un nou fișier numit "testfile.txt". Fișierul va fi creat în același director în care se află codul PHP:
$myfile = fopen("testfile.txt", "w")
PHP File Permissions
Funcția fwrite() este utilizată pentru a scrie (write) într-un fișier.
Primul parametru fwrite() conține numele fișierului la care trebuie să scrieți (write), iar al doilea parametru este șirul (string) care trebuie scris.
Exemplul de mai jos scrie (write) câteva nume într-un fișier nou numit "newfile.txt":
<?php
$myfile = fopen("newfile.txt", "w") or die("Nu se poate deschide fișierul!");
$txt = "Ion Popescu\n";
fwrite($myfile, $txt);
$txt = "Ioana Popescu\n";
fwrite($myfile, $txt);
fclose($myfile);
?>
Observați că am scris (write) fișierului "newfile.txt" de două ori. De fiecare dată când am scris în fișier, am trimis șirul (stringul) $txt care a conținut mai întâi „Ion Popescu” și al doilea conținut „Ioana Popescu”. După ce am terminat de scris (write), am închis fișierul folosind funcția fclose().
Dacă deschidem fișierul "newfile.txt", ar arăta astfel:
Ion Popescu
Ioana Popescu
Suprascriere PHP (PHP Overwriting)
Acum, că „newfile.txt” conține câteva date, putem arăta ce se întâmplă atunci când deschidem un fișier existent pentru scriere. Toate datele existente vor fi ERASED și vom începe cu un fișier gol.
În exemplul de mai jos, deschidem fișierul nostru existent "newfile.txt" și scriem câteva date noi în el:
<?php
$myfile = fopen("newfile.txt", "w") or die("Nu se poate deschide fișierul!");
$txt = "Mickey Mouse\n";
fwrite($myfile, $txt);
$txt = "Minnie Mouse\n";
fwrite($myfile, $txt);
fclose($myfile);
?>
Dacă acum deschidem fișierul "newfile.txt", atât Ion cât și Ioana au dispărut, și doar datele pe care tocmai le-am scris sunt prezente:
Mickey Mouse
Minnie Mouse

PHP OOP - Constructor

PHP OOP - Constructor
PHP - Funcția __construct
Un constructor vă permite să inițializați proprietățiile unui obiect la crearea obiectului.
Dacă creați o funcție __construct(), PHP va apela automat această funcție atunci când creați un obiect dintr-o clasă.
Observați că funcția construct începe cu două underscores (__)!
În exemplul de mai jos vedem că folosirea unui constructor ne scutește de la apelarea metodei set_name() care reduce cantitatea de cod:
<?php
class Fruit {
  public $name;
  public $color;
  function __construct($name) {
    $this->name = $name;
  }
  function get_name() {
    return $this->name;
  }
}
$apple = new Fruit("Apple");
echo $apple->get_name();
?>
Alt exemplu:
<?php
class Fruit {
  public $name;
  public $color;
  function __construct($name, $color) {
    $this->name = $name;
    $this->color = $color;
  }
  function get_name() {
    return $this->name;
  }
  function get_color() {
    return $this->color;
  }
}
$apple = new Fruit("Apple", "red");
echo $apple->get_name();
echo "<br>";
echo $apple->get_color();
?>

PHP OOP - Destructor

PHP OOP - Destructor
PHP - Funcția __destruct
Se numește un destructor atunci când obiectul este distrus sau scriptul este oprit sau ieșit.
Dacă creați o funcție __destruct(), PHP va apela automat această funcție la sfârșitul scriptului.
Observați că funcția destruct începe cu două sublinieri (underscores) (__)!
Exemplul de mai jos are o funcție __construct() care se numește automat atunci când creați un obiect dintr-o clasă și o funcție __destruct() care este apelată automat la sfârșitul scriptului:
<?php
class Fruit {
  public $name;
  public $color;
  function __construct($name) {
    $this->name = $name;
  }
  function __destruct() {
    echo "The fruit is {$this->name}.";
  }
}
$apple = new Fruit("Apple");
?>
Alt exemplu:
<?php
class Fruit {
  public $name;
  public $color;
 function __construct($name, $color) {
    $this->name = $name;
    $this->color = $color;
  }
  function __destruct() {
    echo "Fructul este {$this->name} și culoarea este {$this->color}.";
  }
}
$apple = new Fruit("Apple", "red");
?>
Deoarece constructorii și distrugătorii (constructors and destructors) ajută la reducerea cantității de cod, sunt foarte utili!

PHP OOP - Modificatori access

PHP OOP - Modificatori access
PHP - Modificatori access
Proprietățile și metodele pot avea modificatori access care controlează unde pot fi accesate.
Există trei modificatori de acces:
public - proprietatea sau metoda poate fi accesată de oriunde.
Aceasta este implicită
protected - proprietatea sau metoda poate fi accesată în cadrul clasei și prin clase derivate din acea clasă
private - proprietatea sau metoda pot fi accesate DOAR în cadrul clasei
În exemplul următor, am adăugat trei modificatori access diferiți la cele trei proprietăți. Aici, dacă încercați să setați numele proprietății (name property), va funcționa bine (deoarece numele proprietății (name property) este public).
Cu toate acestea, dacă încercați să setați culoarea sau greutatea proprietății (color and weight property), aceasta va duce la o eroare fatală (deoarece proprietățiile de culoare și greutate (color and weight property) sunt protejate și private):
<?php
class Fruit {
  public $name;
  protected $color;
  private $weight;
}
$mango = new Fruit();
$mango->name = 'Mango'; // OK
$mango->color = 'Yellow'; // ERROR
$mango->weight = '300'; // ERROR
?>
În următorul exemplu, am adăugat modificatori access la două metode.
Aici, dacă încercați să apelați funcția set_color() sau set_weight(), va rezulta o eroare fatală (fatal error) (deoarece cele două funcții sunt considerate protejate și private), chiar dacă toate proprietățiile sunt publice:
<?php
class Fruit {
  public $name;
  public $color;
  public $weight;
  function set_name($n) {  // o funcție publică (implicit)
    $this->name = $n;
  }
  protected function set_color($n) { // o funcție protejată
    $this->color = $n;
  }
  private function set_weight($n) { // o funcție privată
    $this->weight = $n;
  }
}
$mango = new Fruit();
$mango->set_name('Mango'); // OK
$mango->set_color('Yellow'); // ERROR
$mango->set_weight('300'); // ERROR
?>

PHP MySQL Declarații pregătite

PHP MySQL Declarații pregătite
Declarațiile pregătite (prepared statements) sunt foarte utile împotriva injecțiilor SQL (SQL injections).
Declarații pregătite și parametri legați
O declarație pregătită (prepared statements) este o caracteristică utilizată pentru a executa aceleași (sau similare) instrucțiuni SQL cu o eficiență ridicată.
Declarațiile pregătite (prepared statements) funcționează astfel:
Pregătiți: Un șablon de instrucțiuni SQL (SQL statement template) este creat și trimis în baza de date. Anumite valori sunt lăsate nespecificate, numite parametri (etichetat (labeled ) "?"). Exemplu: INSERT INTO MyGuests VALUES(?, ?, ?)
Baza de date analizează, compilează și efectuează optimizarea interogării pe șablonul de instrucțiuni SQL (SQL statement template) și stochează rezultatul fără a-l executa
Executați: ulterior, aplicația leagă valorile la parametri, iar baza de date execută instrucțiunea. Aplicația poate executa instrucțiunea ori de câte ori dorește cu valori diferite
Față de executarea directă a instrucțiunilor SQL, instrucțiunile pregătite (prepared statements) au trei avantaje principale:
Instrucțiunile pregătite (prepared statements) reduc timpul de analiză (parsing time), deoarece pregătirea pe interogare se face o singură dată (deși instrucțiunea este executată de mai multe ori)
Parametrii legați (bound parameters) minimizează lățimea de bandă (bandwidth) către server, deoarece trebuie să trimiteți de fiecare dată doar parametrii și nu întreaga interogare (query)
Instrucțiunile pregătite (prepared statements) sunt foarte utile împotriva injecțiilor SQL (SQL injections), deoarece valorile parametrilor, care sunt transmise ulterior folosind un protocol diferit, nu trebuie eliberate corect (correctly escaped). Dacă șablonul de instrucțiune originală (original statement template) nu este derivat de la intrarea externă (external input), nu poate apărea injecția SQL (SQL injection).
Declarații pregătite în MySQLi (Prepared Statements in MySQLi)
Următorul exemplu utilizează instrucțiuni pregătite și parametri legați (prepared statements and bound parameters) în MySQLi:
Exemplu (MySQLi cu declarații pregătite/MySQLi with Prepared Statements)
<?php
$servername = "localhost";
$username = "username";
$password = "password";
$dbname = "myDB";
// Creați conexiunea
$conn = new mysqli($servername, $username, $password, $dbname);
// Verificați conexiunea
if ($conn->connect_error) {
    die("Conexiunea a eșuat: " . $conn->connect_error);
}
// pregătiți și legați
$stmt = $conn->prepare("INSERT INTO MyGuests (firstname, lastname, email) VALUES (?, ?, ?)");
$stmt->bind_param("sss", $firstname, $lastname, $email);
// setați parametrii și executați
$firstname = "Ion";
$lastname = "Popescu";
$email = "[email protected]";
$stmt->execute();
$firstname = "Maria";
$lastname = "Gheorghe";
$email = "[email protected]";
$stmt->execute();
$firstname = "Iulia";
$lastname = "Filipescu";
$email = "[email protected]";
$stmt->execute();
echo "Înregistrări noi create cu succes";
$stmt->close();
$conn->close();
?>
Linii de cod pentru a explica exemplul precedent:
"INSERT INTO MyGuests (firstname, lastname, email) VALUES (?, ?, ?)"
În SQL-ul nostru, introducem un semn de întrebare (?) unde vrem să înlocuim o valoare întreagă, string, dublă sau blob (integer, string, double or blob).
Apoi, aruncați o privire la funcția bind_param():
$stmt->bind_param("sss", $firstname, $lastname, $email);
Această funcție leagă parametrii la interogarea SQL (SQL query) și îi spune bazei de date care sunt parametrii. Argumentul „sss” listează tipurile de date (types of data) care sunt parametri. Caracterul s spune mysql-ului că parametrul este un șir (string).
Argumentul poate fi unul din următoarele patru tipuri:
i - număr întreg (integer)
d - dublu (double)
s - șir (string)
b - BLOB
Pentru fiecare parametru trebuie să avem una dintre acestea .
Spunând mysql-ului la ce tip de date (type of data) trebuie să se aștepte, reducem la minimum riscul de injecții SQL (SQL injections.).
Dacă dorim să introducem date din surse externe (cum ar fi intrarea utilizatorului (user input)), este foarte important ca datele să fie igienizate ( sanitized) și validate.
Declarații pregătite în PDO (Prepared Statements in PDO)
Următorul exemplu utilizează declarații pregătite și parametri legați (prepared statements and bound parameters) în PDO:
Exemplu (PDO cu declarații pregătite)
<?php
$servername = "localhost";
$username = "username";
$password = "password";
$dbname = "myDBPDO";
try {
    $conn = new PDO("mysql:host=$servername;dbname=$dbname", $username, $password);
    // setați modul de eroare PDO la excepție
    $conn->setAttribute(PDO::ATTR_ERRMODE, PDO::ERRMODE_EXCEPTION);
    // pregătiți parametrii sql și bind
    $stmt = $conn->prepare("INSERT INTO MyGuests (firstname, lastname, email)
    VALUES (:firstname, :lastname, :email)");
    $stmt->bindParam(':firstname', $firstname);
    $stmt->bindParam(':lastname', $lastname);
    $stmt->bindParam(':email', $email);
    // introduceți un rând
    $firstname = "Ion";
    $lastname = "Popescu";
    $email = "[email protected]";
    $stmt->execute();
    // introduceți un alt rând
    $firstname = "Maria";
    $lastname = "Gheorghe";
    $email = "[email protected]";
    $stmt->execute();
    // introduceți un alt rând
    $firstname = "Iulia";
    $lastname = "Filipescu";
    $email = "[email protected]";
    $stmt->execute();
    echo "Înregistrări noi create cu succes";
    }
catch(PDOException $e)
    {
    echo "Eroare: " . $e->getMessage();
    }
$conn = null;
?>

PHP XML Expat Parser

PHP XML Expat Parser
Analizatorul (parser) XML Expat integrat permite procesarea documentelor XML în PHP.
Analizatorul (parser) XML Expat
Analizatorul (parser) Expat este un analizator (parser) bazat pe evenimente.
Priviți următoarea fracție XML:
<from>Ioana</from>
Un analizator bazat pe evenimente (event-based parser) raportează XML-ul de mai sus ca o serie de trei evenimente:
Start element: from
Start CDATA section, value: Ioana
Close element: from
Funcțiile XML Expat Parser fac parte din nucleul PHP. Nu este necesară instalarea pentru a utiliza aceste funcții.
Fișierul XML
Fișierul XML „note.xml” va fi utilizat în exemplul de mai jos:
<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?>
<note>
<to>Popescu</to>
<from>Ioana</from>
<heading>Reminder</heading>
<body>Nu uitați de mine în acest weekend!</body>
</note>
Inițializarea analizatorului XML Expat (XML Expat Parser)
Vrem să inițializăm XML Expat Parser în PHP, să definim unii manageri pentru diferite evenimente XML, apoi să analizăm fișierul XML.
<?php
//  Inițializați analizatorul XML (XML parser)
$parser=xml_parser_create();
// Funcție de utilizat la începutul unui element
function start($parser,$element_name,$element_attrs) {
  switch($element_name) {
    case "NOTE":
    echo "-- Note --<br>";
    break;
    case "TO":
    echo "To: ";
    break;
    case "FROM":
    echo "From: ";
    break;
    case "HEADING":
    echo "Heading: ";
    break;
    case "BODY":
    echo "Message: ";
  }
}
// Funcție de utilizat la sfârșitul unui element
function stop($parser,$element_name) {
  echo "<br>";
}
// Funcție de utilizat la găsirea datelor de tip caracter
function char($parser,$data) {
  echo $data;
}
// Specificați elementul handler
xml_set_element_handler($parser,"start","stop");
// Specificați gestionarul de date (data handler)
xml_set_character_data_handler($parser,"char");
// Deschideți fișierul XML
$fp=fopen("note.xml","r");
// Citiți datele
while ($data=fread($fp,4096)) {
  xml_parse($parser,$data,feof($fp)) or
  die (sprintf("XML Error: %s at line %d",
  xml_error_string(xml_get_error_code($parser)),
  xml_get_current_line_number($parser)));
}
// Eliberați analizatorul XML (XML parser)
xml_parser_free($parser);
?>

PHP AJAX

PHP - AJAX și PHP
AJAX este utilizat pentru a crea mai multe aplicații interactive.
Exemplu AJAX PHP
Următorul exemplu va demonstra modul în care o pagină web poate comunica cu un server web în timp ce un utilizator tastează într-un câmp de intrare (input field).
Când un utilizator introduce un caracter în câmpul de intrare (input field), se execută o funcție numită "showHint()".
Funcția este declanșată de evenimentul onkeyup.
<html>
<head>
<script>
function showHint(str) {
    if (str.length == 0) {
        document.getElementById("txtHint").innerHTML = "";
        return;
    } else {
        var xmlhttp = new XMLHttpRequest();
        xmlhttp.onreadystatechange = function() {
            if (this.readyState == 4 && this.status == 200) {
                document.getElementById("txtHint").innerHTML = this.responseText;
            }
        };
        xmlhttp.open("GET", "gethint.php?q=" + str, true);
        xmlhttp.send();
    }
}
</script>
</head>
<body>
<p><b>Începeți să tastați un prenume în câmpul de introducere (input field) de mai jos:</b></p>
<form>
Prenume: <input type="text" onkeyup="showHint(this.value)">
</form>
<p>Sugestii: <span id="txtHint"></span></p>
</body>
</html>
Explicarea codului:
În primul rând, verificați dacă câmpul de intrare (input field) este gol (str.length == 0). Dacă este, ștergeți conținutul marcajului de substituție txtHint și ieșiți din funcție.
Cu toate acestea, dacă câmpul de intrare nu este gol, faceți următoarele:
Creați un obiect XMLHttpRequest
Creați funcția care trebuie executată atunci când răspunsul serverului este gata
Trimiteți cererea la un fișier PHP (gethint.php) de pe server
Observați că parametrul q este adăugat la url (gethint.php?q="+str)
Și variabila str conține conținutul câmpului de intrare (input field)
Fișierul PHP - "gethint.php"
Fișierul PHP verifică o serie de nume și returnează numele corespunzător browserului:
<?php
// Array with names
$a[] = "Ana";
$a[] = "Briana";
$a[] = "Cristina";
$a[] = "Diana";
$a[] = "Eva";
$a[] = "Florina";
$a[] = "Gina";
$a[] = "Helena";
$a[] = "Ina";
$a[] = "Jana";
$a[] = "Karina";
$a[] = "Liliana";
$a[] = "Nina";
$a[] = "Ofelia";
$a[] = "Petronela";
$a[] = "Alexandra";
$a[] = "Rahela";
$a[] = "Corina";
$a[] = "Dorina";
$a[] = "Evelina";
$a[] = "Emilia";
$a[] = "Sorina";
$a[] = "Tina";
$a[] = "Luana";
$a[] = "Violeta";
$a[] = "Lizuca";
$a[] = "Elizsabeta";
$a[] = "Eliana";
$a[] = "Wanda";
$a[] = "Victoria;
// obțineți parametrul q de la URL
$q = $_REQUEST["q"];
$hint = "";
// căutarea tuturor indiciilor din tablou (array) dacă $q este diferit de ""
if ($q !== "") {
    $q = strtolower($q);
    $len=strlen($q);
    foreach($a as $name) {
        if (stristr($q, substr($name, 0, $len))) {
            if ($hint === "") {
                $hint = $name;
            } else {
                $hint .= ", $name";
            }
        }
    }
}
// Ieșirea „fără sugestii” dacă nu a fost găsit niciun indiciu sau ieșirea valorilor corecte
echo $hint === "" ? "nici o sugestie" : $hint;
?>

PHP Bază de date AJAX

PHP - AJAX și MySQL
AJAX poate fi utilizat pentru comunicarea interactivă cu o bază de date.
Exemplu de bază de date AJAX
Modul în care o pagină web poate obține informații dintr-o bază de date cu AJAX:
Exemplu explicat
Când un utilizator selectează o persoană din lista derulantă, se execută o funcție numită „showUser()”.
Funcția este declanșată de evenimentul onchange.
<html>
<head>
<script>
function showUser(str) {
    if (str == "") {
        document.getElementById("txtHint").innerHTML = "";
        return;
    } else {
        if (window.XMLHttpRequest) {
            // code for IE7+, Firefox, Chrome, Opera, Safari
            xmlhttp = new XMLHttpRequest();
        } else {
            // code for IE6, IE5
            xmlhttp = new ActiveXObject("Microsoft.XMLHTTP");
        }
        xmlhttp.onreadystatechange = function() {
            if (this.readyState == 4 && this.status == 200) {
                document.getElementById("txtHint").innerHTML = this.responseText;
            }
        };
        xmlhttp.open("GET","getuser.php?q="+str,true);
        xmlhttp.send();
    }
}
</script>
</head>
<body>
<form>
<select name="users" onchange="showUser(this.value)">
  <option value="">Select a person:</option>
  <option value="1">Petre Georgescu</option>
  <option value="2">Luiza Georgescu</option>
  <option value="3">Ion Suciu</option>
  <option value="4">Georgiana Ionescu</option>
  </select>
</form>
<br>
<div id="txtHint"><b>Informațiile despre persoană vor fi enumerate aici ... </b></div>
</body>
</html>
Verificați dacă persoana este selectată. Dacă nu este selectată nicio persoană (str == ""), ștergeți conținutul txtHint și ieșiți din funcție. Dacă este selectată o persoană, faceți următoarele:
Creați un obiect XMLHttpRequest
Creați funcția care trebuie executată atunci când răspunsul serverului este gata
Trimiteți cererea dezactivată unui fișier de pe server
Observați că la URL se adaugă un parametru (q) (avand conținutul listei derulante)
Fișierul PHP
Pagina de pe server numită de JavaScript-ul precedent este un fișier PHP numit "getuser.php".
Codul sursă din „getuser.php” rulează o interogare (query) împotriva unei baze de date MySQL și returnează rezultatul într-un tabel HTML:
<!DOCTYPE html>
<html>
<head>
<style>
table {
    width: 100%;
    border-collapse: collapse;
}
table, td, th {
    border: 1px solid black;
    padding: 5px;
}
th {text-align: left;}
</style>
</head>
<body>
<?php
$q = intval($_GET['q']);
$con = mysqli_connect('localhost','petre','abc123','my_db');
if (!$con) {
    die('Nu s-a putut conecta: ' . mysqli_error($con));
}
mysqli_select_db($con,"ajax_demo");
$sql="SELECT * FROM user WHERE id = '".$q."'";
$result = mysqli_query($con,$sql);
echo "<table>
<tr>
<th>Prenume</th>
<th>Nume</th>
<th>Vârsta</th>
<th>Orașul natal</th>
<th>Job</th>
</tr>";
while($row = mysqli_fetch_array($result)) {
    echo "<tr>";
    echo "<td>" . $row['Prenume'] . "</td>";
    echo "<td>" . $row['Nume'] . "</td>";
    echo "<td>" . $row['Vârsta'] . "</td>";
    echo "<td>" . $row['Orașul natal'] . "</td>";
    echo "<td>" . $row['Job'] . "</td>";
    echo "</tr>";
}
echo "</table>";
mysqli_close($con);
?>
</body>
</html>
Când interogarea este trimisă de la JavaScript în fișierul PHP, se întâmplă următoarele:
PHP deschide o conexiune la un server MySQL
Este găsită persoana corectă
Un tabel HTML este creat, umplut cu date și trimis înapoi la marcatorul de locație (placeholder) „txtHint”

PHP AJAX - XML

PHP - AJAX și XML
AJAX poate fi utilizat pentru comunicarea interactivă cu un fișier XML.
Exemplu AJAX XML
Următorul exemplu va demonstra cum o pagină web poate extrage informații dintr-un fișier XML cu AJAX:
Exemplu explicat - Pagina HTML
Când un utilizator selectează un CD dint-o listă verticală, se execută o funcție numită "showCD()". Funcția este declanșată de evenimentul "onchange":
<html>
<head>
<script>
function showCD(str) {
  if (str=="") {
    document.getElementById("txtHint").innerHTML="";
    return;
  }
  if (window.XMLHttpRequest) {
    // cod pentru IE7+, Firefox, Chrome, Opera, Safari
    xmlhttp=new XMLHttpRequest();
  } else {  // cod pentru IE6, IE5
    xmlhttp=new ActiveXObject("Microsoft.XMLHTTP");
  }
  xmlhttp.onreadystatechange=function() {
    if (this.readyState==4 && this.status==200) {
      document.getElementById("txtHint").innerHTML=this.responseText;
    }
  }
  xmlhttp.open("GET","getcd.php?q="+str,true);
  xmlhttp.send();
}
</script>
</head>
<body>
<form>
Selectați un CD:
<select name="cds" onchange="showCD(this.value)">
<option value="">Selectați un CD:</option>
<option value="Bon Jovi">Bob Dylan</option>
<option value="Beatles">Bee Gees</option>
<option value="Scorpions">Cat Stevens</option>
</select>
</form>
<div id="txtHint"><b>Informațiile despre CD vor fi enumerate aici ... </b></div>
</body>
</html>
Funcția showCD() face următoarele:
Verificați dacă este selectat un CD
Creați un obiect XMLHttpRequest
Creați funcția care trebuie executată atunci când răspunsul serverului este gata
Trimiteți cererea dezactivată unui fișier de pe server
Observați că la URL se adaugă un parametru (q) (cu conținutul listei derulante)
Fișierul PHP
Pagina de pe server numită de JavaScript-ul precedent este un fișier PHP numit "getcd.php".
Scriptul PHP încarcă un document XML, "cd_catalog.xml", rulează o interogare (query) împotriva fișierului XML și returnează rezultatul ca HTML:
<?php
$q=$_GET["q"];
$xmlDoc = new DOMDocument();
$xmlDoc->load("cd_catalog.xml");
$x=$xmlDoc->getElementsByTagName('ARTIST');
for ($i=0; $i<=$x->length-1; $i++) {
  //Procesați numai nodurile element
  if ($x->item($i)->nodeType==1) {
    if ($x->item($i)->childNodes->item(0)->nodeValue == $q) {
      $y=($x->item($i)->parentNode);
    }
  }
}

$cd=($y->childNodes);
for ($i=0;$i<$cd->length;$i++) {
  //Procesați numai nodurile element
  if ($cd->item($i)->nodeType==1) {
    echo("<b>" . $cd->item($i)->nodeName . ":</b> ");
    echo($cd->item($i)->childNodes->item(0)->nodeValue);
    echo("<br>");
  }
}
?>
Când interogarea CD este trimisă de la JavaScript la pagina PHP, se întâmplă următoarele:
PHP creează un obiect XML DOM
Găsiți toate elementele <artist> care se potrivesc cu numele trimis de la JavaScript
Afișați informațiile despre album (trimiteți la marcatorul „txtHint”)

PHP - AJAX Căutare live

PHP - AJAX Căutare live
AJAX poate fi utilizat pentru a crea căutări mai prietenoase și interactive pentru utilizator.
AJAX Căutare live
Următorul exemplu va demonstra o căutare live, unde obțineți rezultate de căutare în timp ce tastați.
Căutarea live are multe avantaje în comparație cu căutarea tradițională:
Rezultatele sunt afișate pe măsură ce tastați
Rezultatele se restrâng pe măsură ce continuați să scrieți
Dacă rezultatele devin prea restrânse, eliminați caracterele pentru a vedea un rezultat mai larg
Rezultatele se găsesc într-un fișier XML (de ex. links.xml). Pentru a face acest exemplu mic și simplu, sunt disponibile doar șase rezultate.
Exemplu explicat - Pagina HTML
Când un utilizator tastează un caracter în câmpul de intrare, funcția „showResult()” este executată. Funcția este declanșată de evenimentul "onkeyup":
<html>
<head>
<script>
function showResult(str) {
  if (str.length==0) {
    document.getElementById("livesearch").innerHTML="";
    document.getElementById("livesearch").style.border="0px";
    return;
  }
  if (window.XMLHttpRequest) {
    // cod pentru IE7+, Firefox, Chrome, Opera, Safari
    xmlhttp=new XMLHttpRequest();
  } else {  // cod pentru IE6, IE5
    xmlhttp=new ActiveXObject("Microsoft.XMLHTTP");
  }
  xmlhttp.onreadystatechange=function() {
    if (this.readyState==4 && this.status==200) {
      document.getElementById("livesearch").innerHTML=this.responseText;
      document.getElementById("livesearch").style.border="1px solid #A5ACB2";
    }
  }
  xmlhttp.open("GET","livesearch.php?q="+str,true);
  xmlhttp.send();
}
</script>
</head>
<body>
<form>
<input type="text" size="30" onkeyup="showResult(this.value)">
<div id="livesearch"></div>
</form>
</body>
</html>
Explicația codului sursă:
Dacă câmpul de intrare (input field) este gol (str.length == 0), funcția șterge conținutul marcatorului de căutare live (livesearch placeholder) și iese din funcție.
Dacă câmpul de intrare (input field) nu este gol, funcția showResult() execută următoarele:
Creați un obiect XMLHttpRequest
Creați funcția care trebuie executată atunci când răspunsul serverului este gata
Trimiteți cererea dezactivată unui fișier de pe server
Observați că la URL se adaugă un parametru (q) (cu conținutul câmpului de introducere (input field))
Fișierul PHP
Pagina de pe server numită de JavaScript-ul precedent este un fișier PHP numit "livesearch.php".
Codul sursă din „livesearch.php” caută un fișier XML pentru titluri care se potrivesc cu șirul de căutare (search string) și returnează rezultatul:
<?php
$xmlDoc=new DOMDocument();
$xmlDoc->load("links.xml");
$x=$xmlDoc->getElementsByTagName('link');
//obțineți parametrul q de la URL
$q=$_GET["q"];
//căutarea tuturor linkurilor din fișierul xml dacă lungimea lui q>0
if (strlen($q)>0) {
  $hint="";
  for($i=0; $i<($x->length); $i++) {
    $y=$x->item($i)->getElementsByTagName('title');
    $z=$x->item($i)->getElementsByTagName('url');
    if ($y->item(0)->nodeType==1) {
      //find a link matching the search text
      if (stristr($y->item(0)->childNodes->item(0)->nodeValue,$q)) {
        if ($hint=="") {
          $hint="<a href='" .
          $z->item(0)->childNodes->item(0)->nodeValue .
          "' target='_blank'>" .
          $y->item(0)->childNodes->item(0)->nodeValue . "</a>";
        } else {
          $hint=$hint . "<br /><a href='" .
          $z->item(0)->childNodes->item(0)->nodeValue .
          "' target='_blank'>" .
          $y->item(0)->childNodes->item(0)->nodeValue . "</a>";
        }
      }
    }
  }
}
// Setați ieșirea la „nici o sugestie” dacă nu a fost găsit niciun indiciu
// sau la valorile corecte
if ($hint=="") {
  $response="nici o sugestie";
} else {
  $response=$hint;
}
//ieșire răspuns
echo $response;
?>
Dacă există un text trimis de la JavaScript (strlen($q)> 0), se întâmplă următoarele:
Încărcați un fișier XML într-un nou obiect XML DOM
Buclați-vă (Loop) prin toate elementele <title> pentru a găsi potriviri (matches) din textul trimis de JavaScript
Setează URL-ul și titlul corect în variabila „$response”. Dacă se găsesc mai multe potriviri (matches), toate potrivirile (matches) sunt adăugate la variabilă
Dacă nu se găsește nicio potrivire (matche), variabila „$response” este setată pe „fără sugestie”

AJAX Poll

PHP - Sondaj AJAX
Sondaj AJAX
Următorul exemplu va demonstra un sondaj în care rezultatul este afișat fără reîncărcare.
Exemplu explicat - Pagina HTML
Când un utilizator alege o opțiune, se execută o funcție numită "getVote()". Funcția este declanșată de evenimentul "onclick":
<html>
<head>
<script>
function getVote(int) {
  if (window.XMLHttpRequest) {
    // cod pentru IE7+, Firefox, Chrome, Opera, Safari
    xmlhttp=new XMLHttpRequest();
  } else {  // cod pentru IE6, IE5
    xmlhttp=new ActiveXObject("Microsoft.XMLHTTP");
  }
  xmlhttp.onreadystatechange=function() {
    if (this.readyState==4 && this.status==200) {
      document.getElementById("poll").innerHTML=this.responseText;
    }
  }
  xmlhttp.open("GET","poll_vote.php?vote="+int,true);
  xmlhttp.send();
}
</script>
</head>
<body>
<div id="poll">
<h3>Până acum vă plac PHP și AJAX?</h3>
<form>
Da:
<input type="radio" name="vote" value="0" onclick="getVote(this.value)">
<br>Nu:
<input type="radio" name="vote" value="1" onclick="getVote(this.value)">
</form>
</div>
</body>
</html>
Funcția getVote() face următoarele:
Creați un obiect XMLHttpRequest
Creați funcția care trebuie executată atunci când răspunsul serverului este gata
Trimiteți cererea dezactivată unui fișier de pe server
Observați că la URL se adaugă un parametru (vote) (cu valoarea opțiunii da sau nu)
Fișierul PHP
Pagina de pe server numită de JavaScript-ul precedent este un fișier PHP numit "poll_vote.php":
<?php
$vote = $_REQUEST['vote'];
//obțineți conținutul fișierului text (textfile)
$filename = "poll_result.txt";
$content = file($filename);
//puneți conținutul în tablou (array)
$array = explode("||", $content[0]);
$yes = $array[0];
$no = $array[1];
if ($vote == 0) {
  $yes = $yes + 1;
}
if ($vote == 1) {
  $no = $no + 1;
}
// introduceți voturi în fișierul txt (txt file)
$insertvote = $yes."||".$no;
$fp = fopen($filename,"w");
fputs($fp,$insertvote);
fclose($fp);
?>
<h2>Rezultat:</h2>
<table>
<tr>
<td>Da:</td>
<td>
<img src="poll.gif"
width='<?php echo(100*round($yes/($no+$yes),2)); ?>'
height='20'>
<?php echo(100*round($yes/($no+$yes),2)); ?>%
</td>
</tr>
<tr>
<td>Nu:</td>
<td>
<img src="poll.gif"
width='<?php echo(100*round($no/($no+$yes),2)); ?>'
height='20'>
<?php echo(100*round($no/($no+$yes),2)); ?>%
</td>
</tr>
</table>
Valoarea este trimisă de la JavaScript și se întâmplă următoarele:
Obțineți conținutul fișierului "poll_result.txt"
Puneți conținutul fișierului în variabile și adăugați unul la variabila selectată
Scrieți rezultatul în fișierul "poll_result.txt"
Prezentați o reprezentare grafică a rezultatului sondajului
Fișierul text
Fișierul text (poll_result.txt) este locul în care stocăm datele din sondaj.
Primul număr reprezintă voturile „Da”, al doilea număr reprezintă voturile „Nu”.
Nu uitați să permiteți serverului dvs. Web să editeze fișierul text. NU acorda acces tuturor, doar serverului web (PHP).

Oxizi

Structura, formula generală și nomenclatura oxizilor; oxizi acizi, oxizi bazici, oxizi amfoteri și oxizi indiferenți; proprietăți și metode generale de obținere a oxizilor.

Săruri

Structura și formula generală a sărurilor; săruri neutre, săruri acide și săruri bazice; nomenclatura sărurilor; proprietățile și reacțiile chimice ale sărurilor; metode generale de obținere a sărurilor; neutralizare și hidroliză. 

Hidrogenul

Caracteristici generale ale hidrogenului; formarea ionului de hidrură, H-, și formarea ionului de hidrogen (proton), H+. Răspândirea hidrogenului în natură. Metode de preparare a hidrogenului. Proprietățile fizice și chimice ale hidrogenului. Hidruri. Ortohidrogen și parahidrogen. Hidrogenul atomic. Întrebuințările hidrogenului. Izotopii hidrogenului (protiu, deuteriu, tritiu). 

Apa

Răspândirea apei în natură. Purificarea apei - sedimentare, filtrare, sterilizare. Apele industriale. Distiliarea apei. Apa higroscopică. Proprietățile fizice ale apei. Structura moleculei de apă. Proprietățile chimice ale apei. Hidrați.  

Grupa 17 sau grupa a VII-a principală

Grupa a VII-a principală, numerotată VII A sau 17, numită și grupa halogenilor, conține următoarele elemente: fluor, F, clor, Cl, brom, Br, iod, I, astatin, At.
 

Grupa 15 sau grupa a V-a principală

Grupa a V-a principală a sistemului periodic, numerotată V A sau 15, cuprinde următoarele elemente: azot, N, fosfor, P, arsen, As, stibiu (antimoniu), Sb, și bismut, Bi. 
 

Grupa 14 sau grupa a IV-a principală

Grupa a IV-a principală a sistemului periodic, numerotată IV A sau 14, cuprinde elementele carbon, C, siliciu, Si, germaniu, Ge, staniu, Sn, și plumb, Pb. 

Grupa 13 sau grupa a III-a principală

Grupa a III-a principală a sistemului periodic, numerotată III A sau 13, cuprinde elementele bor, B, aluminiu, Al, galiu, Ga, indiu, In, și taliu, Tl. 

Grupa 5 sau grupa a V-a secundară

Grupa a V-a secundară a sistemului periodic, numerotată V B sau 5, cuprinde elementele rare vanadiu, V, niobiu, Nb, și tantal, Ta.

Despre Lecții-Virtuale.ro

Lecții-Virtuale este o platformă educațională care oferă suport în vederea pregătirii pentru Evaluare Națională și Bacalaureat la Matematică, Fizică și Chimie. Lecțiile noastre sunt alcătuite din filme și exerciții și probleme cu tot cu rezolvări. Platforma noastră este o soluție ideală pentru școala online. Pentru facilitarea activității profesorilor în cadrul ecosistemului GSuite de la Google am implementat butonul Google Classroom. Scopul nostru este să ne concentrăm pe prezentarea noțiunilor și fenomenelor într-o manieră care să stimuleze înțelegerea și nu memorarea mecanică. Ne propunem să facilităm accesul la conținut educațional de calitate mai ales elevilor cu venituri mai modeste care nu își pemit meditații particulare. Sperăm să vă simțiti bine alături de noi și să invățați lucruri folositoare. Hai România!

Newsletter

Abonează-te la Newsletter pentru a fi la curent cu toate ofertele noastre.

Parteneri

EduApps partener Lectii Virtuale UiPath partener Lectii Virtuale Scoala365 partener Lectii Virtuale CCD Galați partener Lectii Virtuale

2024 © Lecții-virtuale.ro Toate drepturile rezervate
Termeni   Despre   Contact   Confidenţialitate   Cariere Parteneri