Va rugam dezactivati programul ad block pentru a vizualiza pagina!

Rezultate pentru tag: metoda




Viteza şi acceleraţia.

Metode de adunare şi scadere a vectorilor. Viteza medie şi viteza momentană. Acceleraţia medie şi acceleraţia momentană.

Gruparea generatoarelor.

Gruparea în serie şi paralel a generatoarelor. Metoda superpoziţiei de calcul a reţelelor.

Generarea tensiunii alternative.

Energia câmpului magnetic. Exemplu: bobina. Generarea tensiunii electrice alternative. Aplicaţii.

Reprezentarea fazoriala.

Reprezentarea fazorială a curentului alternativ. Reprezentarea fazorială polară a curentului alternativ.

Echilibre chimice – aplicaţie

Viteza reacţiei directe, viteza reacţiei inverse. Starea de echilibru chimic. Constanta de echilibru. Aplicaţii. 

Acizi şi baze. Teoria protolitică.

Reacţia de neutralizare. Acizi, baze. Protonul. Transferul de protoni. Ion hidroniu. Teoria Brönsted-Lowry sau teoria protolitică. Clasificarea acizilor. Acid conjugat, bază conjugată. Cupluri acid-bază conjugate. 

Coroziunea. Prevenirea coroziunii.

Coroziunea. Reacţiile chimice care generează coroziunea. Metode de prevenire a coroziunii. Galvanizarea. Protecţia catodică. 

Transformări de fracții ordinare în fracții zecimale 1

Transformarea fracțiilor ordinare în fracții zecimale. Transformarea fracțiilor ordinare ai căror numitori au in descompunerea lor doar puteri cu baza 2 sau 5.

Descompuneri în factori

Descompunerea în factori. Metode de descompunere în factori: metoda factorului comun, formule de calcul prescurtat și metode combinate.

Metoda triunghiurilor congruente - aplicaţii

Pentru a demonstra că două segmente sau unghiuri sunt congruente, căutăm să le încadrăm în două triunghiuri a căror congruenţă poate fi demonstrată. Triunghiuri congruente.

Structura compuşilor organici – formule moleculare şi formule structurale

Structură chimică. Analiza elementală. Determinarea formulei procentuale, a formulei brute şi a formulei moleculare (exemple de calcul). Formule structurale: formule de proiecţie, formule de proiecţie restrânse (plane). Izomerie. Izomeri geometrici (izomeri cis-trans). 

Reacţii de alchilare

Agenţi de alchilare. Alchilarea Friedel-Crafts. Alchilarea arenelor cu alchene. Alchilarea aminelor. Alchilări cu oxid de etenă. Obţinerea oxidului de etenă. Alchilarea aminelor cu oxid de etenă. Alchilarea alcoolilor cu oxid de etenă. 

Reacţii de condensare şi policondensare

Reacţii de condensare între compuşii carbonilici – condensarea aldolică şi crotonică. Componentă carbonilică şi componentă metilenică. Reacţii de policondensare. Obţinerea şi proprietăţile fenoplastelor – bachelita şi novolacul. 

Derivaţi halogenaţi – proprietăţi chimice

Derivaţi halogenaţi cu reactivitate normală, derivaţi halogenaţi cu reactivitate mărită şi derivaţi halogenaţi cu reactivitate scăzută. Reacţii de substituţie – reacţia de hidroliză, reacţia cu cianurile alcaline. Reacţia de dehidrohalogenare (de eliminare a hidracidului). Regula lui Zaiţev. 

Compuşi carbonilici

Grupa funcţională carbonil. Aldehide şi cetone. Nomenclatura aldehidelor. Nomenclatura cetonelor. Proprietăţi fizice. Reacţii de adiţie – adiţia hidrogenului. Reacţii de oxidare. Aplicaţii practice. 

Influenţa suprafeţei de contact şi a temperaturii asupra vitezei de reacţie

Factorii care influenţează viteza de reacţie. Influenţa suprafeţei de contact asupra vitezei de reacţie. Influenţa temperaturii asupra vitezei de reacţie. Dependenţa constantei de viteză de temperatură. Relaţia lui Arrhenius. Semnificaţia matematică a elementelor din relaţia lui Arrhenius. Determinarea energiei de activare. Metoda grafică de determinare a energiei de activare. 

Sisteme de ecuații simetrice

Ecuații simetrice. Sisteme de ecuații simetrice. Algoritmul de rezolvare a sistemelor simetrice. Sistem simetric fundamental.

Rezolvarea ecuațiilor de gradul II în mulțimea numerelor complexe

Ecuații de gradul al doilea cu soluții complexe. Formarea ecuației de gradul doi când se cunosc soluțiile complexe. Descompunerea trinomului de gradul doi în factori liniari.

Metoda inducției matematice

Inducție matematică. Etapele principiului inducției matematice (etapa de verificare, etapa de demonstrație). Demonstrația unei propoziții matematice folosind principiul inducției matematice.

Simbolul Sigma și calculul unor sume

Scrierea unor sume restrâns cu ajutorul simbolului Sigma. Proprietățile simbolului Sigma. Calculul unor sume, demonstație prin inducție matematică. Metoda coeficienților nedeterminați.

Metoda integrării prin părţi

Metode de calcul ale primitivelor: formula de integrare prin părţi.

Metoda integrării prin părţi

Metode de calcul pentru integrale definite, metoda integrării prin părţi.

Integrarea prin schimbare de variabilă (1)

Metode de calcul pentru integrale definite: metoda integrării prin substituţie. Prima metodă de schimbare de variabilă.

Integrarea prin schimbare de variabilă (2)

Metode de calcul pentru integrale definite: metoda integrării prin substituţie. A doua metodă de schimbare de variabilă.

Atributul HTML class

Atributul HTML class este folosit pentru a defini stiluri egale pentru elemente cu același nume de clasă.
Atributul HTML class poate fi folosit și pe elementele inline.
În CSS, pentru a selecta elemente cu o anumită clasă, scrieți un caracter (.), urmat de numele clasei.
Atributul class poate fi folosit pe orice element HTML.
Numele clasei este sensibil la litere mari și mici!
Elementele HTML pot avea mai mult de un nume de clasă, fiecare nume de clasă trebuie separat printr-un spațiu.
Etichetele diferite pot împărtăși aceeași clasă.
Etichetele diferite, cum ar fi <h2> și <p>, pot avea același nume de clasă și, prin urmare, au același stil.
Utilizarea atributului class în JavaScript.
JavaScript poate accesa elemente cu un nume de clasă specificat folosind metoda getElementsByClassName ().

Atributul HTML id

Atributul id specifică un id unic pentru un element HTML (valoarea trebuie să fie unică în documentul HTML).
Valoarea id poate fi folosită de CSS și JavaScript pentru a efectua anumite sarcini pentru elementul cu valoarea specifică de id.
În CSS, pentru a selecta un element cu un id specific, scrieți un caracter hash (#), urmat de id-ul elementului.
Valoarea id este sensibilă la litere mari și mici.
Atributul id poate fi utilizat pe orice element HTML.
Un element HTML poate avea un singur id unic care aparține acelui element singular, în timp ce un nume de clasă poate fi utilizat de mai multe elemente.
Marcajele (bookmarks) HTML sunt utilizate pentru a permite cititorilor să sară la anumite părți ale unei pagini Web.
Marcajele (bookmarks) pot fi utile dacă pagina dvs. web este foarte lungă.
Utilizarea atributului id în JavaScript.
JavaScript poate accesa un element cu un id specificat folosind metoda getElementById ().

HTML JavaScript

JavaScript face ca paginile HTML să fie mai dinamice și mai interactive.
Eticheta <script> este utilizată pentru a defini un script din partea clientului (client-side script) (JavaScript).
Elementul <script> fie conține instrucțiuni script, fie indică prin atributul src un fișier script extern.
Pentru a selecta un element HTML, JavaScript utilizează cel mai adesea metoda document.getElementById ().
JavaScript poate schimba conținutul HTML.
JavaScript poate schimba stilurile HTML.
JavaScript poate schimba atributele HTML.
Eticheta <noscript> este utilizată pentru a furniza un conținut alternativ pentru utilizatorii care au scripturi dezactivate în browserul lor sau au un browser care nu acceptă scripturile din partea clientului.

Elementul HTML head

Elementul <head> este un container pentru metadate (date despre date) și este plasat între eticheta <html> și eticheta <body>.
<head> Definește informații despre document.
<titlu> Defineste titlul unui document.
<base> Definește o adresă implicită sau o țintă implicită pentru toate linkurile dintr-o pagină.
<link> Definește relația dintre un document și o resursă externă.
<meta> Definește metadatele despre un document HTML.
<script> Definește un script din partea clientului.
<style> Definește informațiile despre stil pentru un document.
HTML5 a introdus o metodă pentru a permite proiectanților web să preia controlul asupra viewport-ului, prin eticheta <meta>.
Viewport este zona vizibilă a utilizatorului unei pagini web. Aceasta variază în funcție de dispozitiv și va fi mai mică pe un telefon mobil decât pe ecranul computerului.
Ar trebui să includeți următorul element viewport <meta> în toate paginile web.
Partea width=device-width stabilește lățimea paginii pentru a urma lățimea ecranului dispozitivului (care va varia în funcție de dispozitiv).
Partea initial-scale=1.0  setează nivelul inițial de zoom când prima pagină este încărcată de browser. 

Formulare HTML

Elementul HTML <form> definește un formular care este utilizat pentru a colecta intrarea utilizatorului.
Elementele de formular sunt diferite tipuri de elemente de intrare, cum ar fi câmpurile de text, casetele de selectare, butoanele radio, butoanele de trimitere și multe altele.
Elementul <input> este cel mai important form element.
Elementul <input> poate fi afișat în mai multe moduri, în funcție de atributul type.
<input type = "text"> Definește un câmp de introducere text dintr-o linie.
<input type = "radio"> Definește un buton radio (pentru selectarea uneia dintre mai multe opțiuni).
<input type = "submit"> Definește un buton de trimitere (pentru trimiterea formularului).
Form-handler este de obicei o pagină de server cu un script pentru procesarea datelor de intrare.
Form-handler este specificat în atributul de acțiune al formularului.
Atributul action definește acțiunea care trebuie executată la trimiterea formularului.
Atributul target specifică dacă rezultatul trimis se va deschide într-o nouă pagină a browser-ului, într-un cadru sau în fereastra curentă.
Valoarea implicită este „_self”, ceea ce înseamnă că formularul va fi transmis în fereastra curentă.
Pentru a face ca rezultatul formularului să fie deschis într-o nouă pagină a browser-ului, folosiți valoarea „_blank”.
Atributul method specifică metoda HTTP (GET sau POST) care trebuie utilizată la trimiterea datelor formularului.
Trimiterea datelor formularului se face cu metoda implicită GET.
Utilizați întotdeauna POST dacă datele din formular conțin informații personale sau sensibile. Metoda POST nu afișează datele formularului trimis în câmpul adresei paginii.
Elementul <fieldset> este utilizat pentru a grupa datele înrudite într-un formular.
Elementul <legend> definește o legendă pentru elementul <fieldset>.

HTML Atribute Input

Atributul value specifică valoarea inițială pentru un câmp de intrare.
Atributul readonly specifică faptul că un câmp de intrare este doar citit (nu poate fi modificat).
Atributul disabled specifică faptul că un câmp de intrare este dezactivat.
Atributul size specifică dimensiunea (în caractere) pentru câmpul de intrare.
Atributul maxlength specifică lungimea maximă permisă pentru câmpul de intrare.
Restricțiile de intrare nu sunt ignorate, iar JavaScript oferă multe modalități de a adăuga input-uri ilegale.
HTML5 a adăugat următoarele atribute pentru <input>: autocomplete, autofocus, form, formaction, formenctype, formmethod,
formnovalidate, formtarget, height and width, list, min and max, multiple, pattern (regexp), placeholder, required, step
și următoarele atribute pentru <form>: autocomplete, novalidate.
Atributul formaction este utilizat cu type="submit" și type="image".
Atributul formenctype este utilizat cu type = "submit" și type = "image".
Atributul formmethod poate fi utilizat cu type = "submit" și type = "image".
Atributul step funcționează cu următoarele tipuri de intrare (input types): number, range, date, datetime-local, month, time și week.
Atributul pattern funcționează cu următoarele tipuri de intrare (input types): text, search, url, tel, email, și password.
Utilizați atributul global title pentru a descrie pattern-ul care să ajute utilizatorul.
Atributul placeholder funcționează cu următoarele tipuri de intrare (input types): text, search, url, tel, email, și password.
Atributul required funcționează cu următoarele tipuri de intrare (input types): text, search, url, tel, email, password, date pickers, number, checkbox, radio, și file.
Atributul multiple funcționează cu următoarele tipuri de intrare (input types): e-mail și file.
Atributele min și max funcționează cu următoarele tipuri de intrare (input types): number, range, date, datetime-local, month, time și week.
Atributul list se referă la un element <datalist> care conține opțiuni predefinite pentru un element <input>.
Atributele înălțime și lățime (height și width) specifică înălțimea și lățimea unui element <input type = "image">.
Atributul formnovalidate poate fi utilizat cu type="submit".
Atributul formtarget înlocuiește atributul țintă (target) al elementului <form>.
Atributul formtarget poate fi utilizat cu type = "submit" și type = "image".
Atributul novalidate este un atribut <form>.
Atributul autocomplete funcționează cu <form> și următoarele tipuri <input>:text, search, url, tel, email, password, datepickers, range, și color.

Ghid de stil în HTML5

O utilizare constantă a stilului face mai ușor pentru alții să înțeleagă HTML-ul.
În viitor, programe precum cititorii XML ar putea dori să citească HTML-ul.
Utilizarea unei sintaxe bine formate - „aproape de XHTML” poate fi inteligentă.
Vă recomandăm să folosiți numele elementelor scrise cu litere mici, deoarece:
În HTML5, nu trebuie să închideți toate elementele (de exemplu elementul <p>).
Vă recomandăm să închideți toate elementele HTML.
Închideți elementele HTML goale
În HTML5, este opțional să închideți elementele goale.
HTML5 permite amestecarea literelor mari și a literelor mici în nume de atribute.
Vă recomandăm să folosiți nume de atribute scrise culitere mici.
HTML5 permite ca valorile atributelor să fie scrise fără ghilimele.
Vă recomandăm să puneți între ghilimele valorile atributului.
Adăugați întotdeauna atributul alt la imagini. Acest atribut este important atunci când imaginea din anumite motive nu poate fi afișată. De asemenea, definiți întotdeauna lățimea și înălțimea (width și height) imaginii. Reduce pâlpâirea, deoarece browserul poate rezerva spațiu pentru imagine înainte de încărcare.
HTML5 permite spații în jurul semnelor egale. Dar fără spațiu este mai ușor de citit și grupează entitățile mai bine împreună.
Când utilizați un editor HTML, este incomod să derulați la dreapta și la stânga pentru a citi codul HTML.
Încercați să evitați liniile de cod mai lungi de 80 de caractere.
Nu adăugați linii necompletate fără un motiv.
Pentru lizibilitate, adăugați linii goale pentru a separa blocuri de coduri mari sau logice.
Pentru lizibilitate, adăugați două spații de indentare. Nu folosiți tasta tab.
Nu folosiți linii necompletate și indentate. Nu este necesar să indentizați fiecare elemen
În HTML5, eticheta <html> și eticheta <body> pot fi omise.
Nu vă recomandăm să omiteți etichetele <html> și <body>.
Elementul <html> este rădăcina documentului. Este locul recomandat pentru specificarea limbii paginii.
Omiterea <html> sau <body> poate bloca software-ul DOM și XML.
Omiterea <body> poate produce erori în browserele mai vechi (IE9).
În HTML5, eticheta <head> poate fi omisă.
În mod implicit, browserele vor adăuga toate elementele înainte de <body> la un element implicit <head>.
Puteți reduce complexitatea HTML prin omiterea etichetei <head>
Elementul <title> este necesar în HTML5. Faceți titlul cât mai semnificativ posibil
HTML5 a introdus o metodă pentru a permite proiectanților web să preia controlul asupra viewport-ului, prin eticheta <meta>.
Viewport este zona vizibilă a utilizatorului unei pagini web. Acesta variază în funcție de dispozitiv și va fi mai mic pe un telefon mobil decât pe ecranul computerului.
Lățimea (width) = partea lățimii dispozitivului (width=device-width part) - stabilește lățimea paginii pentru a urma lățimea ecranului dispozitivului (screen-width) (care va varia în funcție de dispozitiv).
Partea inițială = 1,0 setează nivelul de zoom inițial atunci când pagina este încărcată prima dată de browser
Comentariile scurte trebuie scrise pe o singură linie
Comentariile lungi sunt mai ușor de observat dacă sunt indentate în două spații.
Utilizați sintaxa simplă pentru a face legătura cu foile de stil (atributul tip nu este necesar)
Regulile scurte pot fi comprimate
Regulile lungi trebuie scrise pe mai multe rânduri
Puneți suportul de deschidere (opening bracket) pe aceeași linie cu selectorul.
Utilizați un spațiu înainte de suportul de deschidere (opening bracket).
Folosiți două spații de indentare.
Utilizați punct și virgulă după fiecare pereche proprietate-valoare, inclusiv ultima.
Utilizați ghilimele în jurul valorilor numai dacă valoarea conține spații.
Plasați suportul de închidere (opening bracket) pe o linie nouă, fără spații de conducere.
Evitați liniile de peste 80 de caractere.
Se încarcă JavaScript în HTML
Accesarea elementelor HTML cu JavaScript
Utilizați numele de fișiere scrise cu litere mici
Fișierele HTML ar trebui să aibă o extensie .html sau .htm.
Fișierele CSS ar trebui să aibă o extensie .css.
Fișierele JavaScript ar trebui să aibă o extensie .js.
Nu există nicio diferență între extensiile .htm și .html. Ambele vor fi tratate ca HTML de orice browser web sau server web.
Când o adresă URL nu specifică un nume de fișier (cum ar fi https://www.lectii-virtuale.ro/css/), serverul returnează un nume de fișier implicit. Numele de fișiere implicite obișnuite sunt index.html, index.htm, default.html și default.htm.
Dacă serverul dvs. este configurat doar cu "index.html" ca nume de fișier implicit, fișierul dvs. trebuie numit "index.html", nu "index.htm."

HTML APIs

API Geolocalizare HTML este utilizat pentru a localiza poziția unui utilizator.
Localizați Poziția Utilizatorului
API Geolocalizare în HTML este utilizat pentru a obține poziția geografică a unui utilizator.
Deoarece acest lucru poate compromite confidențialitatea, poziția nu este disponibilă decât dacă utilizatorul o aprobă.
Geolocalizarea este cea mai precisă pentru dispozitivele cu GPS, cum ar fi smartphone-ul.
Începând cu Chrome 5.0, API-ul de geolocalizare va funcționa numai pe contexte sigure, cum ar fi HTTPS. Dacă site-ul dvs. este găzduit pe o origine nesigură (cum ar fi HTTP), solicitările pentru a obține locația utilizatorilor nu vor mai funcționa.
Utilizarea geolocalizării în HTML
Metoda getCurrentPosition () este utilizată pentru a returna poziția utilizatorului.
Al doilea parametru al metodei getCurrentPosition () este utilizat pentru a gestiona erorile. Specifică o funcție care trebuie executată dacă nu reușește să obțină locația utilizatorului:
Pentru a afișa rezultatul într-o hartă, aveți nevoie de acces la un serviciu de hartă, cum ar fi Google Maps.
Geolocalizarea este de asemenea foarte utilă pentru informații specifice locației, cum ar fi:
Informații locale actualizate.
Afișare Puncte de interes în apropierea utilizatorului.
Navigare rotativă (GPS).
Metoda getCurrentPosition () returnează un obiect de succes. Proprietățile de latitudine, longitudine și precizie sunt întotdeauna returnate. Celelalte proprietăți sunt returnate dacă sunt disponibile:
coords.latitude -  Latitudinea ca număr zecimal (întors întotdeauna)
coords.longitude - Longitudinea ca număr zecimal (întors întotdeauna)
coords.acuratetă - Precizia poziției (întoarsă întotdeauna)
coords.altitude - Altitudinea în metri peste nivelul mării medii (returnat dacă este disponibil)
coords.altitude - Accarity Precizia altitudinii de poziție (returnată dacă este disponibilă)
coords.heading - Titlul ca grade în sensul acelor de ceasornic dinspre nord (returnat dacă este disponibil)
coords.speed - Viteza în metri pe secundă (returnată dacă este disponibilă)
timestamp -  Data / ora răspunsului (returnat dacă este disponibil)
Obiect de geolocalizare - Alte metode interesante
watchPosition () - returnează poziția actuală a utilizatorului și continuă să returneze poziția actualizată pe măsură ce utilizatorul se mișcă (precum GPS-ul într-o mașină).
clearWatch () - Oprește metoda watchPosition ().

HTML5 Drag and Drop

Drag and drop este o caracteristică foarte comună. Este atunci când „apucați” un obiect și îl trageți într-o altă locație.
În HTML5, drag and drop face parte din standard: Orice element poate fi tras.
Pentru a face un element care poate fi trasat, setați atributul dragable pe true
Atributul ondragstart apelează o funcție, drag (eveniment), care specifică ce date trebuie să fie trasate.
Metoda dataTransfer.setData () stabilește tipul de date și valoarea datelor trase.
Evenimentul ondragover specifică unde pot fi eliminate datele trase.
În mod implicit, datele / elementele nu pot fi abandonate în alte elemente. Pentru a permite o eliminare, trebuie să prevenim manipularea implicită a elementului.
Acest lucru se realizează prin apelarea metodei event.preventDefault () pentru evenimentul ondragover.
Atunci când datele glisate sunt abandonate, apare un eveniment drop.
Atributul ondrop apelează o funcție, drop(eveniment).
Call preventDefault() - pentru a preveni gestionarea implicită a datelor browserului (implicit este deschis ca link in drop)
Obțineți datele trase cu metoda dataTransfer.getData (). Această metodă va returna orice date care au fost setate la același tip în metoda setData()
Datele trase sunt id-ul elementului tras ("drag1")
Adăugați elementul tras în elementul drop.

HTML5 Web Workers

Un lucrător web este un JavaScript care rulează în fundal, fără a afecta performanța paginii.
Când executați scripturi într-o pagină HTML, pagina nu răspunde până la finalizarea scriptului.
Un lucrător web (web worker) este un JavaScript care rulează în fundal, independent de alte scripturi, fără a afecta performanța paginii. Puteți continua să faceți orice doriți: făcând click, selectând lucruri etc., în timp ce lucrătorul web (web worker) rulează în fundal.
Înainte de a crea un lucrător web (web worker), verificați dacă browserul utilizatorului îl acceptă.
Creați un fișier Web Worker.
Creăm lucrătorul nostru web (web worker) într-un JavaScript extern.
Creem un script care contează. Scriptul este stocat în fișierul "demo_workers.js".
Apoi putem trimite și primi mesaje de la lucrătorul web (web worker).
Adăugați un ascultător de eveniment „onmessage” la lucrătorul web (web worker).
Când lucrătorul web (web worker) postează un mesaj, codul din ascultătorul evenimentului este executat. Datele de la lucrătorul web (web worker) sunt stocate în event.data.
Încheiați un lucrător web (web worker).
Când se creează un obiect de lucru web(web worker), acesta va continua să asculte mesajele (chiar și după terminarea scriptului extern) până la încheierea acestuia.
Pentru a încheia un lucrător web (web worker) și a resurselor gratuite pentru browser / computer, utilizați metoda terminare ().
Reutilizați Web Worker.
Dacă setați variabila lucrător (worker) pe nedeterminată, după terminarea acesteia, puteți refolosi codul.
Întrucât lucrătorii web (web workers) se află în fișiere externe, aceștia nu au acces la următoarele obiecte JavaScript:
Obiectul ferestrei.
Obiectul documentului.
Obiectul părinte.

Cum să adăugați CSS

Când un browser citește o foaie de stil, acesta va format documentul HTML în conformitate cu informațiile din foaia de stil.
Trei modalități de a insera CSS.
Există trei moduri de inserare a unei foi de stil:
CSS extern
CSS intern
CSS inline
CSS extern
Cu o foaie de stil extern, puteți schimba aspectul unui întreg site web schimbând doar un singur fișier!
Fiecare pagină HTML trebuie să includă o trimitere la fișierul de stil extern din interiorul elementului <link>, în secțiunea head.
Stilurile externe sunt definite în elementul <link>, în secțiunea <head> a unei pagini HTML.
O foaie de stil extern poate fi scrisă în orice editor de text și trebuie salvată cu o extensie .css.
Fișierul .css extern nu trebuie să conțină nicio etichetă HTML.
Nu adăugați un spațiu între valoarea proprietății și unitate (cum ar fi margin-left: 20 px;). Modul corect este: margin-left: 20px;
CSS intern
Poate fi utilizată o foaie de stil internă (internal style sheet) dacă o singură pagină HTML are un stil unic.
Stilul intern este definit în elementul <style>, în interiorul secțiunii head.
CSS inline
Se poate folosi un stil inline pentru a aplica un stil unic pentru un singur element.
Pentru a utiliza stiluri în linie, adăugați atributul stylela elementul relevant. Atributul de stil poate conține orice proprietate CSS.
Stilurile în linie sunt definite în atributul „style ” al elementului relevant.
Fișe de stil multiple (Multiple Style Sheets)
Dacă unele proprietăți au fost definite pentru același selector (element) în foi de stil diferite, se va utiliza valoarea din ultima foaie de stil citită.
Comandă în cascadă
Toate stilurile dintr-o pagină se vor „încadra” într-o nouă foaie de stil „virtuală” după următoarele reguli, unde numărul unu are cea mai mare prioritate:
Stil în linie (în interiorul unui element HTML).
Fișe de stil externe și interne (în secțiunea cap).
Setare implicită a browserului.
Deci, un stil inline are cea mai mare prioritate și va înlocui stilurile externe și interne și valorile implicite ale browserului.

CSS Align

CSS Layout - Aliniere orizontală și verticală
Elemente de aliniere de centru
Pentru a centra orizontal un element de block (cum ar fi <div>), utilizați margin: auto;
Setarea lățimii elementului îl va împiedica să se întindă până la marginile containerului său.
Elementul va prelua apoi lățimea specificată, iar spațiul rămas va fi împărțit în mod egal între cele două margini.
Notă: Alinierea la centru nu are efect dacă proprietatea lățimii nu este setată (sau setată la 100%).
Centrare aliniere text (Center Align Text)
Pentru a centra doar textul în interiorul unui element, utilizați text-align: center;
Centrați o imagine
Pentru a centra o imagine, setați marginea stângă și dreaptă pe auto și transformați-o într-un element block.
Aliniere stânga și dreapta - Folosire position
O metodă de aliniere a elementelor este utilizarea position: absolut ;:
Aliniere stânga și dreapta - Folosire float
O altă metodă pentru alinierea elementelor este utilizarea proprietății float.
Dacă un element este mai înalt decât elementul care îl conține și este float, acesta se va revărsa (overflow) în afara containerului său. Puteți utiliza hackul „clearfix” pentru a remedia acest lucru (a se vedea exemplul de mai jos).
The clearfix Hack
Putem adăuga overflow: auto; la elementul conținut pentru a remedia această problemă.
Centrare vertical - Folosire padding
Există multe moduri de a centra un element pe verticală în CSS. O soluție simplă este utilizarea paddingu-ului de sus și de jos.
Centru vertical - Folosire line-height
Un alt truc este să folosiți proprietatea line-height cu o valoare egală cu proprietatea height.
Centru vertical - Folosire position și transform
Dacă padding și line-height nu sunt opțiuni, o a treia soluție este utilizarea poziționării și a proprietății de transformare.

CSS Transformări 2D

Transformări 2D CSS
Transformările CSS vă permit să vă deplasați, să rotiți, să scalați și să înlăturați elemente.
Proprietăți CSS: transform.
Asistență browser (Browser Support)
Numerele din tabel specifică prima versiune a browserului care acceptă integral proprietatea.
Prefixuri specifice browserului
Unele browsere mai vechi au nevoie de prefixe specifice (-ms- sau -webkit-) pentru a înțelege proprietățile de transformare 2D.
CSS Metode de transformare 2D
Cu proprietatea de transformare CSS puteți utiliza următoarele metode de transformare 2D: translate(), rotate(), scaleX(), scaleY(), scale(), skewX(), skewY(), skew(), matrix()
Metoda translate() mută un element din poziția sa curentă (în funcție de parametrii indicați pentru axa X și axa Y).
Metoda rotate() roteste un element în sensul acelor de ceasornic sau în sens contrar acelor de ceasornic, în conformitate cu un anumit grad.
Utilizarea valorilor negative va roti elementul în sensul acelor de ceasornic.
Metoda scale() crește sau scade dimensiunea unui element (în funcție de parametrii dați pentru lățime și înălțime).
Metoda scaleX() crește sau scade lățimea unui element.
Metoda scaleY() crește sau scade înălțimea unui element.
Metoda skewX() frânează un element de-a lungul axei X cu unghiul dat.
Metoda skewY() frânează un element de-a lungul axei Y de unghiul dat.
Metoda skew() frânează un element de-a lungul axelor X și Y de unghiurile date.
Metoda matrix() combină toate metodele de transformare 2D într-una.
Metoda matrix() ia șase parametri, care conțin funcții matematice, ceea ce vă permite să rotiți, să scalați, să mutați (să translați) și să înlăturați elemente.
Parametrii sunt următorii: matrix(scaleX(),skewY(),skewX(),scaleY(),translateX(),translateY())
Proprietăți de transformare CSS
transform - Aplică o transformare 2D sau 3D la un element.
transform-origin - Vă permite să schimbați poziția asupra elementelor transformate.
CSS Metode de transformare 2D
matrix(n, n, n, n, n, n) - Definește o transformare 2D, folosind o matrice de șase valori
translate(x, y) -  Definește o transformare 2D, mutând elementul de-a lungul axei X și Y
translateX(n) - Definește o transformare 2D, mutând elementul de-a lungul axei X
translateY(n) - Definește o transformare 2D, mutând elementul de-a lungul axei Y
scale(x, y) - Definește o transformare la scară 2D, modificând lățimea și înălțimea elementelor
scaleX(n) - Definește o transformare la scară 2D, modificând lățimea elementului
scaleY(n) - Definește o transformare la scară 2D, schimbând înălțimea elementului
rotate(angle) - Definește o rotație 2D, unghiul este specificat în parametru
skew(angle x, angle y) - Definește o transformare în 2D de-a lungul axei X și Y
skewX(angle) - Definește o transformare în 2D de-a lungul axei X
skewY(angle) - Definește o transformare în 2D de-a lungul axei Y

CSS Transformări 3D

CSS Transformări 3D
CSS acceptă, de asemenea, transformări 3D.
În acest capitol veți afla despre următoarele proprietăți CSS: transform
Asistență browser (Browser Support)
Prefixuri specifice browserului
Unele browsere mai vechi au nevoie de prefixe specifice (-webkit-) pentru a înțelege proprietățiile de transformare 3D.
CSS Metode de transformare 3D
Cu proprietatea de transformare CSS puteți utiliza următoarele metode de transformare 3D: rotateX(), rotateY(), rotateZ()
Metoda rotateX() roteste un element in jurul axei X la un anumit grad.
Metoda rotateY() roteste un element in jurul axei sale Y la un anumit grad.
Metoda rotateZ() roteste un element in jurul axei Z la un anumit grad.
Proprietăți de transformare CSS
transform - Aplică o transformare 2D sau 3D la un element
transform-origin - Vă permite să schimbați poziția asupra elementelor transformate
transform-style - Specifică modul în care sunt redate elementele nested în spațiul 3D
perspective - Specifică perspectiva asupra modului în care sunt vizualizate elementele 3D
perspective-origin - Specifică poziția de jos a elementelor 3D
backface-visibility - Vizualizează dacă un element trebuie să fie vizibil atunci când nu este orientat către ecran
CSS Metode de transformare 3D
matrix3d
(n, n, n, n, n, n, n, n, n, n, n, n, n, n, n, n) - Definește o transformare 3D, folosind o matrice 4x4 cu 16 valori
translate3d(x, y, z) - Definește o traducere 3D
translateX(x) - Definește o traducere 3D, folosind doar valoarea pentru axa X
translateY(y) - Definește o traducere 3D, folosind doar valoarea pentru axa Y
translateZ(z) - Definește o traducere 3D, folosind doar valoarea pentru axa Z
scale3d(x, y, z) - Definește o transformare la scară 3D
scaleX(x) - Definește o transformare a scării 3D dând o valoare pentru axa X
scaleY(y) - Definește o transformare a scării 3D dând o valoare pentru axa Y
scaleZ(z) - Definește o transformare a scării 3D dând o valoare pentru axa Z
rotate3d(x, y, z, angle) - Definește o rotație 3D
rotateX(angle) - Definește o rotație 3D de-a lungul axei X
rotateY(angle) - Definește o rotație 3D de-a lungul axei Y
rotateZ(angle) - Definește o rotație 3D de-a lungul axei Z
perspective(n) - Definește o vedere în perspectivă pentru un element transformat 3D

CSS Responsive Web Design - Viewport

Responsive Web Design - Viewport
Ce este Viewport?
Viewport este zona vizibilă a utilizatorului unei pagini web.
Viewportul variază în funcție de dispozitiv și va fi mai mic pe un telefon mobil decât pe un ecran al computerului.
Înainte de tablete și telefoane mobile, paginile web erau concepute doar pentru ecranele computerului și era comun ca paginile web să aibă un design static și o dimensiune fixă.
Apoi, când am început să navigăm pe internet folosind tablete și telefoane mobile, paginile web cu dimensiuni fixe erau prea mari pentru a se potrivi cu ecranul. Pentru a remedia acest lucru, browserele de pe aceste dispozitive au redus întreaga pagină web pentru a se potrivi ecranului.
Nu a fost perfect !! Dar o rezolvare rapidă.
Setarea Viewport
HTML5 a introdus o metodă pentru a permite proiectanților web să preia controlul asupra viewport-ului, prin intermediul etichetei <meta>.
Ar trebui să includeți următorul element viewport <meta> în toate paginile dvs. web.
Un element viewport <meta> oferă instrucțiuni browserului cu privire la modul de control al dimensiunilor și scalării paginii.
width=device-width part stabilește lățimea paginii pentru a urma lățimea ecranului dispozitivului (screen-width) (care va varia în funcție de dispozitiv).
initial-scale=1.0 setează nivelul inițial de zoom atunci când pagina este încărcată prima dată de browser.
Iată un exemplu de pagină web fără viewport meta tag și aceeași pagină web cu viewport meta tag.
Mărimea conținutului la Viewport (Size Content to The Viewport)
Utilizatorii sunt folosiți pentru a derula site-urile pe verticală atât pe desktop cât și pe dispozitive mobile - dar nu pe orizontală!
Așadar, dacă utilizatorul este obligat să defileze orizontal sau să mărească, pentru a vedea întreaga pagină web, rezultă o experiență slabă a utilizatorului.
Câteva reguli suplimentare de urmat:
NU folosiți elemente cu lățime fixă ​​mare - De exemplu, dacă o imagine este afișată la o lățime mai largă decât cea din portofoliu, aceasta poate determina derularea portofoliului pe orizontală. Nu uitați să ajustați acest conținut pentru a se încadra în lățimea vizualizării.
NU lăsați conținutul să se bazeze pe o anumită lățime a viewportului (viewport width) pentru a fi redat - Deoarece dimensiunile ecranului și lățimea în pixeli CSS variază foarte mult între dispozitive, conținutul nu ar trebui să se bazeze pe o anumită lățime a viewportului pentru a fi redat.
Utilizați interogări CSS media (media queries) pentru a aplica stiluri diferite pentru ecrane mici și mari - Setarea lățimilor CSS mari pentru elementele paginii va face ca elementul să fie prea larg pentru viewport de pe un dispozitiv mai mic. În schimb, luați în considerare utilizarea unor valori de lățime relative, cum ar fi lățimea: 100%. De asemenea, aveți grijă să folosiți valori mari de poziționare absolută. Poate determina elementul să iasă în afara ecranului pe dispozitive mici.

PHP Variabile Globale - Superglobale

PHP Variabile Globale - Superglobalele
Superglobalele au fost introduse în PHP 4.1.0 și sunt variabile încorporate (built-in variables) care sunt întotdeauna disponibile în toate domeniile.
PHP Variabile Globale - Superglobalele
Unele variabile predefinite din PHP sunt „superglobale”, ceea ce înseamnă că sunt întotdeauna accesibile, indiferent de sfera de acțiune - și le puteți accesa din orice funcție, clasă sau fișier fără a fi nevoie să faceți nimic special.
Variabilele superglobale PHP sunt: $GLOBALS, $_SERVER, $_REQUEST, $_POST, $_GET, $_FILES, $_ENV, $_COOKIE, $_SESSION.
Capitolele următoare vor explica unele dintre superglobale, iar restul va fi explicat în capitolele ulterioare.
PHP Superglobal - $GLOBALS
Variabilele super globale sunt variabile încorporate (built-in variables), care sunt întotdeauna disponibile în toate domeniile.
PHP $GLOBALS
$GLOBALS este o variabilă super globală PHP, care este utilizată pentru a accesa variabile globale de oriunde în scriptul PHP (de asemenea, din funcții sau metode).
PHP stochează toate variabilele globale într-un tablou numit $GLOBALS [index]. Indicele conține numele variabilei.
Exemplul de mai jos arată cum se utilizează variabila super globală $GLOBALS:
<?php
$x = 75;
$y = 25;
 function addition() {
    $GLOBALS['z'] = $GLOBALS['x'] + $GLOBALS['y'];
}
 addition();
echo $z;
?>
În exemplul de mai sus, deoarece z este o variabilă prezentă în matricea (array) $GLOBALS, este accesibilă și din afara funcției!
PHP Superglobal - $_SERVER
Variabilele super globale sunt variabile încorporate (built-in variables), care sunt întotdeauna disponibile în toate domeniile.
PHP $ _SERVER
$ _SERVER este o variabilă super globală PHP care conține informații despre antetele, căile și locațiile scriptului (headers, paths, and script locations).
Exemplul de mai jos arată cum să folosiți unele dintre elementele din $ _SERVER:
<?php
echo $_SERVER['PHP_SELF'];
echo "<br>";
echo $_SERVER['SERVER_NAME'];
echo "<br>";
echo $_SERVER['HTTP_HOST'];
echo "<br>";
echo $_SERVER['HTTP_REFERER'];
echo "<br>";
echo $_SERVER['HTTP_USER_AGENT'];
echo "<br>";
echo $_SERVER['SCRIPT_NAME'];
?>
Următorul tabel prezintă cele mai importante elemente care pot intra în interiorul $ _SERVER:
$ _SERVER ['PHP_SELF'] Returnează numele de fișier al scriptului care se execută în prezent
$ _SERVER ['GATEWAY_INTERFACE'] Returnează versiunea Interfaței de Gateway comun (CGI) pe care serverul o folosește
$ _SERVER ['SERVER_ADDR'] Returnează adresa IP a serverului gazdă
$ _SERVER ['SERVER_NAME'] returnează numele serverului gazdă (cum ar fi www.w3schools.com)
$ _SERVER ['SERVER_SOFTWARE'] returnează șirul de identificare a serverului (cum ar fi Apache / 2.2.24)
$ _SERVER ['SERVER_PROTOCOL'] returnează numele și revizuirea protocolului informațional (cum ar fi HTTP / 1.1)
$ _SERVER ['REQUEST_METHOD'] returnează metoda de solicitare folosită pentru a accesa pagina (cum ar fi POST)
$ _SERVER ['REQUEST_TIME'] returnează intervalul de timp al începerii cererii (cum ar fi 1377687496)
$ _SERVER ['QUERY_STRING'] Returnează șirul de interogare dacă pagina este accesată printr-un șir de interogare
$ _SERVER ['HTTP_ACCEPT'] Returnează antetul Accept din cererea curentă
$ _SERVER ['HTTP_ACCEPT_CHARSET'] returnează antetul Accept_Charset din cererea curentă (cum ar fi utf-8, ISO-8859-1)
$ _SERVER ['HTTP_HOST'] Returnează antetul gazdei din cererea curentă
$ _SERVER ['HTTP_REFERER'] returnează adresa URL completă a paginii curente (nu este de încredere, deoarece nu toți agenții utilizator o acceptă)
$ _SERVER ['HTTPS'] Este scriptul cerut printr-un protocol HTTP sigur
$ _SERVER ['REMOTE_ADDR'] Returnează adresa IP de unde utilizatorul vizualizează pagina curentă
$ _SERVER ['REMOTE_HOST'] returnează numele gazdei de unde utilizatorul vizualizează pagina curentă
$ _SERVER ['REMOTE_PORT'] Returnează portul utilizat pe mașina utilizatorului pentru a comunica cu serverul web
$ _SERVER ['SCRIPT_FILENAME'] Returnează numele de cale absolut al scriptului care se execută în prezent
$ _SERVER ['SERVER_ADMIN'] Returnează valoarea acordată directivei SERVER_ADMIN din fișierul de configurare a serverului web (dacă scriptul rulează pe o gazdă virtuală, va fi valoarea definită pentru acea gazdă virtuală) (cum ar fi [email protected] )
$ _SERVER ['SERVER_PORT'] Returnează portul pe mașina serverului care este utilizat de serverul web pentru comunicare (cum ar fi 80)
$ _SERVER ['SERVER_SIGNATURE'] Returnează versiunea serverului și numele gazdei virtuale care sunt adăugate la paginile generate de server
$ _SERVER ['PATH_TRANSLATED'] returnează calea bazată pe sistemul de fișiere la scriptul curent
$ _SERVER ['SCRIPT_NAME'] returnează calea scriptului curent
$ _SERVER ['SCRIPT_URI'] Returnează URI-ul paginii curente
PHP Superglobal - $_REQUEST
Variabilele super globale sunt variabile încorporate (built-in variables), care sunt întotdeauna disponibile în toate domeniile.
PHP $ _REQUEST
PHP $ _REQUEST este o variabilă super globală PHP care este folosită pentru a colecta date după trimiterea unui formular HTML.
Exemplul de mai jos arată un formular cu un câmp de intrare și un buton de trimitere (input field și submit button). Când un utilizator trimite datele făcând click pe „Trimite” (Submit), datele formularului sunt trimise fișierului specificat în atributul de acțiune (action attribute) al etichetei (tag) <form>. În acest exemplu, indicăm acest fișier în sine pentru prelucrarea datelor din formular. Dacă doriți să utilizați un alt fișier PHP pentru procesarea datelor din formular, înlocuiți-l cu numele de fișier ales. Apoi, putem folosi super variabila globală $ _REQUEST pentru a colecta valoarea câmpului de intrare (input field):
<html>
<body>
<form method="post" action="<?php echo $_SERVER['PHP_SELF'];?>">
  Nume: <input type="text" name="fname">
  <input type="submit">
</form>
<?php
if ($_SERVER["REQUEST_METHOD"] == "POST") {
    // colectați valoarea câmpului de intrare (input field)
    $name = $_REQUEST['fname'];
    if (empty($name)) {
        echo "Numele este gol";
    } else {
        echo $name;
    }
}
?>
</body>
</html>
PHP Superglobal - $_POST
Variabilele super globale sunt variabile încorporate (built-in variables), care sunt întotdeauna disponibile în toate domeniile.
PHP $ _POST
PHP $ _POST este o variabilă super globală PHP, care este folosită pentru a colecta date de formular după trimiterea unui formular HTML cu method="post".
$ _POST este de asemenea utilizat pe scară largă pentru a trece variabilele.
Exemplul de mai jos arată un formular cu un câmp de intrare și un buton de trimitere (input field și submit button). Când un utilizator trimite datele făcând click pe „Trimite” (Submit), datele formularului sunt trimise fișierului specificat în atributul de acțiune (action attribute) al etichetei (tag) <form>. În acest exemplu, indicăm fișierul în sine pentru prelucrarea datelor din formular. Dacă doriți să utilizați un alt fișier PHP pentru procesarea datelor din formular, înlocuiți-l cu numele de fișier ales. Apoi, putem utiliza super variabila globală $ _POST pentru a colecta valoarea câmpului de intrare (input field):
<html>
<body>
<form method="post" action="<?php echo $_SERVER['PHP_SELF'];?>">
  Nume: <input type="text" name="fname">
  <input type="submit">
</form>
<?php
if ($_SERVER["REQUEST_METHOD"] == "POST") {
    // colectați valoarea câmpului de intrare (input field)
    $name = $_POST['fname'];
    if (empty($name)) {
        echo "Numele este gol";
    } else {
        echo $name;
    }
}
?>
</body>
</html>
PHP Superglobal - $_GET
Variabilele super globale sunt variabile încorporate (built-in variables), care sunt întotdeauna disponibile în toate domeniile.
PHP $ _GET
PHP $ _GET este o variabilă super globală PHP, care este utilizată pentru a colecta date de formular după trimiterea unui formular HTML cu method="get".
$ _GET poate colecta și datele trimise pe adresa URL.
Presupunem că avem o pagină HTML care conține un hyperlink cu parametri:
 <html>
<body>
<a href="test_get.php?subject=PHP&web=lectii-virtuale.ro">Test $GET</a>
</body>
</html>
Când un utilizator face click pe linkul „Test $GET”, parametrii „subject” și „web” sunt trimiși la „test_get.php”, iar apoi puteți accesa valorile sale în „test_get.php” cu $_GET.
Exemplul de mai jos arată codul din „test_get.php”:
<html>
<body>
<?php
echo "Studiu " . $_GET['subject'] . " la " . $_GET['web'];
?>
</body>
</html>

PHP Manipularea formularelor

PHP Form Handling
Superglobalele PHP $_GET și $_POST sunt utilizate pentru colectarea datelor de formular.
PHP - Un formular HTML simplu
Exemplul de mai jos afișează un formular HTML simplu cu două câmpuri de introducere și un buton de trimitere (input fields și submit button):
<html>
<body>
<form action="welcome.php" method="post">
Nume: <input type="text" name="name"><br>
E-mail: <input type="text" name="email"><br>
<input type="submit">
</form>
</body>
</html>
Când utilizatorul completează formularul de mai sus și face click pe butonul de trimitere (submit), datele formularului sunt trimise pentru procesare într-un fișier PHP numit „welcome.php”. Datele formularului sunt trimise cu metoda HTTP POST.
Pentru a afișa datele trimise, pur și simplu puteți echo toate variabilele. „Welcome.php” arată astfel:
<html>
<body>
Bun venit <?php echo $_POST["name"]; ?><br>
Adresa dvs. de e-mail este: <?php echo $_POST["email"]; ?>
</body>
</html>
Rezultatul ar putea fi ceva de genul:
Bun venit Ion
Adresa dvs. de e-mail este [email protected]
Același rezultat ar putea fi obținut și folosind metoda HTTP GET:
<html>
<body>
<form action="welcome_get.php" method="get">
Nume: <input type="text" name="name"><br>
E-mail: <input type="text" name="email"><br>
<input type="submit">
</form>
</body>
</html>
și „welcome_get.php” arată astfel:
<html>
<body>
Bun venit <?php echo $_GET["name"]; ?><br>
Adresa dvs. de e-mail este: <?php echo $_GET["email"]; ?>
</body>
</html>
Codul de mai sus este destul de simplu. Cu toate acestea, cel mai important lucru lipsește. Trebuie să validați datele formularului pentru a vă proteja scriptul împotriva codului rău intenționat.
Gândiți-vă la SECURITATE când prelucrați formularele PHP!
Această pagină nu conține nicio validare a formularului, ci doar arată cum puteți trimite și recupera datele de formular.
Cu toate acestea, paginile următoare vor arăta cum să procesați formularele PHP cu securitate în minte! Validarea corectă a datelor formularului este importantă pentru a vă proteja formularul de hackeri și spameri!
GET vs. POST
Atât GET, cât și POST creează un tablou (array) (de exemplu, array( key1 => value1, key2 => value2, key3 => value3, ...)). Acest tablou (array) conține perechi cheie/valoare (key/value), unde cheile (keys) sunt numele controalelor de formular (form controls) și valorile sunt datele de intrare (input data) de la utilizator.
Atât GET, cât și POST sunt tratate ca $_GET și $_POST. Acestea sunt superglobale, ceea ce înseamnă că sunt întotdeauna accesibile, indiferent de sfera de aplicare - și le puteți accesa din orice funcție, clasă sau fișier (function, class or file) fără a fi nevoie să faceți nimic special.
$_GET reprezintă o serie de variabile transmise scriptului curent prin parametrii URL.
$ _POST reprezintă o serie de variabile transmise scriptului curent prin metoda HTTP POST.
Când să folosiți GET?
Informațiile trimise dintr-un formular cu metoda GET sunt vizibile tuturor (toate numele variabilelor și valorile (variable names/ values) sunt afișate pe adresa URL). GET are, de asemenea, limite privind cantitatea de informații care trebuie trimise. Limitarea este de aproximativ 2000 de caractere. Cu toate acestea, deoarece variabilele sunt afișate în adresa URL, este posibilă marcarea paginii. Acest lucru poate fi util în unele cazuri.
GET poate fi utilizat pentru trimiterea de date non-sensibile (non-sensitive data).
GET nu ar trebui niciodată utilizat pentru trimiterea de parole sau alte informații sensibile!
Când să folosiți POST?
Informațiile trimise dintr-un formular cu metoda POST sunt invizibile pentru alții (toate numele/valorile (names/values) sunt încorporate în corpul solicitării (body) HTTP) și nu au limite privind cantitatea de informații de trimis.
Mai mult, POST acceptă funcționalități avansate, cum ar fi asistența pentru intrarea binară în mai multe părți (multi-part binary input) în timp ce încărcați fișiere pe server.
Cu toate acestea, deoarece variabilele nu sunt afișate în adresa URL, nu este posibilă marcarea paginii.
Dezvoltatorii preferă POST pentru trimiterea datelor de formular (form data).

PHP Fișierele Open/Read/Close

PHP Fișierele Open/Read/Close
În acest capitol vă vom învăța cum să deschideți, să citiți și să închideți (open, read și close) un fișier pe server.
PHP Open File - fopen()
O metodă mai bună de a deschide fișiere este cu funcția fopen(). Această funcție vă oferă mai multe opțiuni decât funcția readfile().
Vom folosi fișierul text, "webdictionary.txt", în timpul lecțiilor:
AJAX = JavaScript și XML asincron (Asynchronous JavaScript and XML)
CSS = Fișe de stil în cascadă (Cascading Style Sheets)
HTML = Hyper Text Markup Language
PHP = PHP Hypertext Preprocessor
SQL = Limbaj de interogare structurat (Structured Query Language)
SVG = Grafică vectorială scalabilă (Scalable Vector Graphics)
XML = Limbaj de marcare extinsă (EXtensible Markup Language)
Primul parametru al fopen() conține numele fișierului care trebuie deschis și al doilea parametru specifică în ce mod ar trebui să fie deschis fișierul. Următorul exemplu generează, de asemenea, un mesaj dacă funcția fopen() nu poate deschide fișierul specificat:
<?php
$myfile = fopen("webdictionary.txt", "r") or die("Nu se poate deschide fișierul!");
echo fread($myfile,filesize("webdictionary.txt"));
fclose($myfile);
?>
Fișierul poate fi deschis într-unul din următoarele moduri:
r - Deschideți un fișier numai pentru citire. Indicatorul de fișiere începe de la începutul fișierului
w - Deschideți un fișier numai pentru scriere. Șterge conținutul fișierului sau creează un nou fișier dacă acesta nu există. Indicatorul de fișiere începe de la începutul fișierului
a - Deschideți un fișier numai pentru scriere. Datele existente în fișier sunt păstrate. Indicatorul fișierului începe la sfârșitul fișierului. Creează un nou fișier dacă fișierul nu există
x - Creează un nou fișier numai pentru scriere. Returnează FALSE și o eroare dacă fișierul există deja
r + - Deschideți un fișier pentru citire / scriere. Indicatorul de fișiere începe de la începutul fișierului
w + - Deschideți un fișier pentru citire / scriere. Șterge conținutul fișierului sau creează un nou fișier dacă acesta nu există. Indicatorul de fișiere începe de la începutul fișierului
a + - Deschideți un fișier pentru citire / scriere. Datele existente în fișier sunt păstrate. Indicatorul fișierului începe la sfârșitul fișierului. Creează un nou fișier dacă fișierul nu există
x + - Creează un nou fișier pentru citire / scriere. Returnează FALSE și o eroare dacă fișierul există deja
PHP Read File - fread()
Funcția fread() citește dintr-un fișier deschis.
Primul parametru al fread() conține numele fișierului din care trebuie citit și al doilea parametru specifică numărul maxim de octeți de citit.
Următorul cod PHP citește fișierul "webdictionary.txt" până la sfârșit:
fread($myfile,filesize("webdictionary.txt"));
PHP Close File - fclose()
Funcția fclose() este utilizată pentru a închide un fișier deschis.
Este o practică bună de programare pentru a închide toate fișierele după ce ați terminat cu ele. Nu doriți ca un fișier deschis să fie difuzat pe serverul dvs. preluând resurse!
fclose() necesită numele fișierului (sau o variabilă care deține numele fișierului) pe care dorim să o închidem:
<?php
$myfile = fopen("webdictionary.txt", "r");
// ceva cod care urmează să fie executat ....
fclose($myfile);
?>
PHP Read Single Line - fgets()
Funcția fgets() este utilizată pentru a citi o singură linie dintr-un fișier.
Exemplul de mai jos produce (outputs) prima linie a fișierului "webdictionary.txt":
<?php
$myfile = fopen("webdictionary.txt", "r") or die("Nu se poate deschide fișierul!");
echo fgets($myfile);
fclose($myfile);
?>
După un apel la funcția fgets(), indicatorul de fișiere (file pointer) a trecut la linia următoare.
PHP Verifică sfârșitul fișierului - feof() (PHP Check End-Of-File - feof())
Funcția feof() verifică dacă s-a ajuns la „sfârșitul fișierului” (end-of-file) (EOF).
Funcția feof() este utilă pentru a bucla (looping) prin date de lungime necunoscută.
Exemplul de mai jos citește fișierul "webdictionary.txt" linie rând, până la sfârșitul fișierului (end-of-file):
<?php
$myfile = fopen("webdictionary.txt", "r") or die("Nu se poate deschide fișierul!");
//  Ieșirea unei linii până la sfârșitul fișierului (end-of-file)
while(!feof($myfile)) {
  echo fgets($myfile) . "<br>";
}
fclose($myfile);
?>
PHP Read Single Character - fgetc()
Funcția fgetc() este utilizată pentru a citi un singur caracter dintr-un fișier.
Exemplul de mai jos citește fișierul "webdictionary.txt" caracter după caracter, până când se ajunge la sfârșitul fișierului (end-of-file):
<?php
$myfile = fopen("webdictionary.txt", "r") or die("Nu se poate deschide fișierul!");
// Ieșirea unui caracter până la sfârșitul fișierului (end-of-file)
while(!feof($myfile)) {
  echo fgetc($myfile);
}
fclose($myfile);
?>
După un apel către funcția fgetc(), indicatorul de fișier (file pointer) se mută la următorul caracter.

PHP OOP - clase și obiecte

PHP OOP - clase și obiecte
O clasă este un șablon pentru obiecte (template for objects), iar un obiect este o instanță a clasei.
Cazul OOP
Să presupunem că avem o clasă numită Fruit. Un fruct poate avea proprietăți precum numele, culoarea, greutatea, etc (name, color, weight). Putem defini variabile precum $nume, $culoare și $greutate ($name, $color, and $weight) pentru a reține valorile acestor proprietăți.
Când sunt create obiectele individuale (măr, banană/apple, banana, etc.), moștenesc toate proprietățiile și comportamentele din clasă, dar fiecare obiect va avea valori diferite pentru proprietăți.
Definiți o clasă
O clasă este definită folosind cuvântul cheie al clasei (class keyword), urmată de numele clasei și de o pereche de acolade ({}). Toate proprietățiile și metodele sale se încadrează în acolade:
Sintaxă
<?php
class Fruit {
  // codul merge aici ...
?>
Mai jos declarăm o clasă numită Fruit compusă din două proprietăți ($nume și $culoare/$name and $color) și două metode set_name() și get_name() pentru setarea și obținerea proprietății $nume ($name):
<?php
class Fruit {
  // Proprietăți
  public $name;
  public $color;
 // Metode
  function set_name($name) {
    $this->name = $name;
  }
  function get_name() {
    return $this->name;
  }
}
?>
Într-o clasă, variabilele se numesc proprietăți și funcțiile se numesc metode!
Definiți obiectele
Clasele nu sunt nimic fără obiecte! Putem crea mai multe obiecte dintr-o clasă. Fiecare obiect are toate proprietățiile și metodele definite în clasă, dar vor avea valori de proprietate (property values) diferite.
Obiectele unei clase sunt create folosind noul cuvânt cheie ( new keyword).
În exemplul de mai jos, $apple și $banana sunt exemple ale clasei Fruit:
<?php
class Fruit {
  // Proprietăți
  public $name;
  public $color;
 // Metode
  function set_name($name) {
    $this->name = $name;
  }
  function get_name() {
    return $this->name;
  }
}
$apple = new Fruit();
$banana = new Fruit();
$apple->set_name('Apple');
$banana->set_name('Banana');
echo $apple->get_name();
echo "<br>";
echo $banana->get_name();
?>
În exemplul de mai jos, adăugăm încă două metode la clasa Fruit, pentru setarea și obținerea proprietății $color:
<?php
class Fruit {
  // Proprietăți
  public $name;
  public $color;
  // Metode
  function set_name($name) {
    $this->name = $name;
  }
  function get_name() {
    return $this->name;
  }
  function set_color($color) {
    $this->color = $color;
  }
  function get_color() {
    return $this->color;
  }
}
$apple = new Fruit();
$apple->set_name('Apple');
$apple->set_color('Red');
echo "Name: " . $apple->get_name();
echo "<br>";
echo "Color: " . $apple->get_color();
?>
PHP - Cuvântul cheie (Keyword) $this
Cuvântul cheie (Keyword) $this se referă la obiectul curent (current object) și este disponibil numai în cadrul metodelor.
Priviți următorul exemplu:
<?php
class Fruit {
  public $name;
}
$apple = new Fruit();
?>
Deci, unde putem schimba valoarea proprietății $name? Există două moduri:
În interiorul clasei (adăugând o metodă set_name() și utilizați $this):
<?php
class Fruit {
  public $name;
  function set_name($name) {
    $this->name = $name;
  }
}
$apple = new Fruit();
$apple->set_name("Apple");
?>
În afara clasei (modificând direct valoarea proprietății):
<?php
class Fruit {
  public $name;
}
$apple = new Fruit();
$apple->name = "Apple";
?>
PHP - instanceof
Puteți utiliza cuvântul cheie instanceof (instanceof keyword) pentru a verifica dacă un obiect aparține unei clase specifice:
<?php
$apple = new Fruit();
var_dump($apple instanceof Fruit);
?>

PHP OOP - Constructor

PHP OOP - Constructor
PHP - Funcția __construct
Un constructor vă permite să inițializați proprietățiile unui obiect la crearea obiectului.
Dacă creați o funcție __construct(), PHP va apela automat această funcție atunci când creați un obiect dintr-o clasă.
Observați că funcția construct începe cu două underscores (__)!
În exemplul de mai jos vedem că folosirea unui constructor ne scutește de la apelarea metodei set_name() care reduce cantitatea de cod:
<?php
class Fruit {
  public $name;
  public $color;
  function __construct($name) {
    $this->name = $name;
  }
  function get_name() {
    return $this->name;
  }
}
$apple = new Fruit("Apple");
echo $apple->get_name();
?>
Alt exemplu:
<?php
class Fruit {
  public $name;
  public $color;
  function __construct($name, $color) {
    $this->name = $name;
    $this->color = $color;
  }
  function get_name() {
    return $this->name;
  }
  function get_color() {
    return $this->color;
  }
}
$apple = new Fruit("Apple", "red");
echo $apple->get_name();
echo "<br>";
echo $apple->get_color();
?>

PHP OOP - Modificatori access

PHP OOP - Modificatori access
PHP - Modificatori access
Proprietățile și metodele pot avea modificatori access care controlează unde pot fi accesate.
Există trei modificatori de acces:
public - proprietatea sau metoda poate fi accesată de oriunde.
Aceasta este implicită
protected - proprietatea sau metoda poate fi accesată în cadrul clasei și prin clase derivate din acea clasă
private - proprietatea sau metoda pot fi accesate DOAR în cadrul clasei
În exemplul următor, am adăugat trei modificatori access diferiți la cele trei proprietăți. Aici, dacă încercați să setați numele proprietății (name property), va funcționa bine (deoarece numele proprietății (name property) este public).
Cu toate acestea, dacă încercați să setați culoarea sau greutatea proprietății (color and weight property), aceasta va duce la o eroare fatală (deoarece proprietățiile de culoare și greutate (color and weight property) sunt protejate și private):
<?php
class Fruit {
  public $name;
  protected $color;
  private $weight;
}
$mango = new Fruit();
$mango->name = 'Mango'; // OK
$mango->color = 'Yellow'; // ERROR
$mango->weight = '300'; // ERROR
?>
În următorul exemplu, am adăugat modificatori access la două metode.
Aici, dacă încercați să apelați funcția set_color() sau set_weight(), va rezulta o eroare fatală (fatal error) (deoarece cele două funcții sunt considerate protejate și private), chiar dacă toate proprietățiile sunt publice:
<?php
class Fruit {
  public $name;
  public $color;
  public $weight;
  function set_name($n) {  // o funcție publică (implicit)
    $this->name = $n;
  }
  protected function set_color($n) { // o funcție protejată
    $this->color = $n;
  }
  private function set_weight($n) { // o funcție privată
    $this->weight = $n;
  }
}
$mango = new Fruit();
$mango->set_name('Mango'); // OK
$mango->set_color('Yellow'); // ERROR
$mango->set_weight('300'); // ERROR
?>

PHP OOP - Moștenire

PHP OOP - Inheritance
PHP - Ce este Inheritance?
Inheritance în OOP = Când o clasă derivă dintr-o altă clasă.
Clasa child (copil) va moșteni toate proprietățiile și metodele publice și protejate de la clasa parent (părinte). În plus, poate avea propriile sale proprietăți și metode.
O clasă inherited (moștenită) este definită folosind cuvântul cheie extensie (extends keyword).
Să ne uităm la un exemplu:
<?php
class Fruit {
  public $name;
  public $color;
  public function __construct($name, $color) {
    $this->name = $name;
    $this->color = $color;
  }
  public function intro() {
    echo "Fructul este {$this->name} și culoarea este {$this->color}.";
  }
}
// Strawberry este moștenită (inherited) de la Fruit
class Strawberry extends Fruit {
  public function message() {
    echo "Am I a fruit or a berry? ";
  }
}
$strawberry = new Strawberry("Strawberry", "red");
$strawberry->message();
$strawberry->intro();
?>
Exemplu explicat
Clasa Strawberry este moștenită (inherited) de la clasa Fruit.
Aceasta înseamnă că clasa Strawberry poate folosi numele public $name și proprietățiile $color, precum și metodele publice __construct() și intro() din clasa Fruit din cauza moștenirii (inheritance).
Clasa Strawberry are, de asemenea, propria sa metodă: message().
PHP - Inheritance și modificator access protejat
În capitolul anterior am aflat că proprietățiile sau metodele protejate pot fi accesate în cadrul clasei și prin clase derivate din acea clasă. Ce inseamna asta?
Să ne uităm la un exemplu:
<?php
class Fruit {
  public $name;
  public $color;
  public function __construct($name, $color) {
    $this->name = $name;
    $this->color = $color;
  }
  protected function intro() {
    echo "Fructul este {$this->name} și culoarea este {$this->color}.";
  }
}
class Strawberry extends Fruit {
  public function message() {
    echo "Sunt un fruit sau o berry? ";
  }
}
//  Încercați să apelați toate cele trei metode din afara clasei
$strawberry = new Strawberry("Strawberry", "red");  // OK. __construct() este public
$strawberry->message(); // OK. message() este public
$strawberry->intro(); // ERROR. intro() este protejat
?>
În exemplul de mai sus vedem că dacă încercăm să apelăm la o metodă protejată (intro()) din afara clasei, vom primi o eroare. Metodele publice vor funcționa bine!
Să ne uităm la un alt exemplu:
<?php
class Fruit {
  public $name;
  public $color;
  public function __construct($name, $color) {
    $this->name = $name;
    $this->color = $color;
  }
  protected function intro() {
    echo "Fructul este{$this->name} și culoarea este {$this->color}.";
  }
}
class Strawberry extends Fruit {
  public function message() {
    echo "Sunt un fruit sau o berry? ";
    // Apelați metoda protejată din cadrul clasei derivate - OK
    $this -> intro();
  }
}
$strawberry = new Strawberry("Strawberry", "red"); // OK. __construct() este public
$strawberry->message(); // OK. message() este public și apelează intro() (care este protejat) din cadrul clasei derivate
?>
În exemplul de mai sus vedem că toate funcționează bine! Se datorează faptului că numim metoda protejată (intro()) din interiorul clasei derivate.
PHP - Overriding Inherited Methods
Metodele moștenite (Inherited methods) pot fi anulate prin redefinirea metodelor (folosiți același nume) în clasa child (copil).
Priviți exemplul de mai jos. Metodele __construct() și intro() din clasa child (copil) (Strawberry) vor înlocui metodele __construct() și intro() din clasa parent (părinte) (Fruit):
<?php
class Fruit {
  public $name;
  public $color;
  public function __construct($name, $color) {
    $this->name = $name;
    $this->color = $color;
  }
  public function intro() {
    echo "Fructul este {$this->name} și culoarea este {$this->color}.";
  }
}
class Strawberry extends Fruit {
  public $weight;
  public function __construct($name, $color, $weight) {
    $this->name = $name;
    $this->color = $color;
    $this->weight = $weight;
  }
  public function intro() {
    echo "Fructul este {$this->name}, culoarea este {$this->color}, și greutatea este {$this->weight} gram.";
  }
}
$strawberry = new Strawberry("Strawberry", "red", 50);
$strawberry->intro();
?>
PHP - Cuvântul cheie final
Cuvântul cheie final (the final keyword) poate fi utilizat pentru a preveni moștenirea clasei (class inheritance) sau pentru a preveni suprasolicitarea metodei (method overriding).
Următorul exemplu arată cum să preveniți moștenirea clasei (class inheritance):
<?php
final class Fruit {
  // ceva cod
}
// va duce la eroare
class Strawberry extends Fruit {
  // ceva cod
}
?>
<?php
class Fruit {
  final public function intro() {
    // ceva cod
  }
}
class Strawberry extends Fruit {
  // va duce la eroare
  public function intro() {
    // ceva cod
  }
}
?>

PHP OOP - Clase abstracte

PHP OOP - Clase abstracte
PHP - Care sunt clasele și metodele abstracte?
Clasele și metodele abstracte sunt atunci când clasa parent (părinte) are o metodă numită, dar au nevoie de o clasă (e) child (copil) pentru a finaliza sarcinile.
O clasă abstractă (abstract class) este o clasă care conține cel puțin o metodă abstractă (abstract method). O metodă abstractă (abstract method) este o metodă care este declarată, dar care nu este implementată în cod.
O clasă sau o metodă abstractă (abstract method) este definită de cuvântul cheie (keyword) abstract:
Sintaxă
<?php
abstract class ParentClass {
  abstract public function someMethod1();
  abstract public function someMethod2($name, $color);
  abstract public function someMethod3() : string;
}
?>
La moștenirea (inheriting) de la o clasă abstractă (abstract class), metoda clasei copil (child class method) trebuie definită cu același nume și cu același modificator access mai puțin restricționat. Deci, dacă metoda abstractă (abstract method) este definită ca protejată, metoda clasei copil (child class method) trebuie definită fie protejată, fie publică, dar nu privată. De asemenea, tipul și numărul de argumente solicitate trebuie să fie aceleași. Cu toate acestea, clasele pentru copii (child classes) pot avea în plus argumente opționale.
Deci, atunci când o clasă de copii (child class) este moștenită (inherited) de la o clasă abstractă (abstract class), avem următoarele reguli:
Metoda clasei copil (child class method) trebuie definită cu același nume și redeclarea metodei abstracte părinte (parent abstract method).
Metoda clasei pentru copii (child class method) trebuie definită cu același  sau cu un mai puțin restricționat modificator access.
Numărul de argumente solicitate trebuie să fie același. Cu toate acestea, clasa pentru copii (child class) poate avea în plus argumente opționale.
<?php
// Clasa părinte (Parent class)
abstract class Car {
  public $name;
  public function __construct($name) {
    $this->name = $name;
  }
  abstract public function intro() : string;
}
// Clasele copil(Child classes)
class Audi extends Car {
  public function intro() : string {
    return "Alege calitatea germană! Sunt un $this->name!";
  }
}
class Volvo extends Car {
  public function intro() : string {
    return "Mândru că sunt suedez! Sunt un $this->name!";
  }
}
class Citroen extends Car {
  public function intro() : string {
    return "Extravaganța franceză! Sunt un a $this->name!";
  }
}
// Creați obiecte din clasele copil (child classes)
$audi = new audi("Audi");
echo $audi->intro();
echo "<br>";
$volvo = new volvo("Volvo");
echo $volvo->intro();
echo "<br>";
$citroen = new citroen("Citroen");
echo $citroen->intro();
?>
Exemplu explicat
Clasele Audi, Volvo și Citroen sunt moștenite (inherited) de la clasa Auto. Aceasta înseamnă că clasele Audi, Volvo și Citroen pot utiliza proprietatea publică $name precum și metoda publică __construct() din clasa Car din cauza moștenirii (inheritance).
Dar, intro() este o metodă abstractă (abstract method) care ar trebui definită în toate clasele copil (child classes) și ar trebui să returneze un șir (string).
PHP - mai multe exemple de clase abstracte
Să ne uităm la un alt exemplu în care metoda abstractă (abstract method) are un argument:
<?php
abstract class ParentClass {
  // Metoda abstractă (abstract method)cu un argument
  abstract protected function prefixName($name);
}
class ChildClass extends ParentClass {
  public function prefixName($name) {
    if ($name == "Ion Popescu") {
      $prefix = "Mr.";
    } elseif ($name == "Ioana Popescu") {
      $prefix = "Mrs.";
    } else {
      $prefix = "";
    }
    return "{$prefix} {$name}";
  }
}
$class = new ChildClass;
echo $class->prefixName("Ion Popescu");
echo "<br>";
echo $class->prefixName("Ioana Popescu");
?>
<?php
abstract class ParentClass {
  // Metoda abstractă (abstract method) cu un argument
  abstract protected function prefixName($name);
}
class ChildClass extends ParentClass {
  // Clasa copil (child class) poate defini argumente opționale care nu sunt în metoda abstractă a părintelui (parent's abstract method)
  public function prefixName($name, $separator = ".", $greet = "Dear") {
    if ($name == "Ion Popescu") {
      $prefix = "Mr";
    } elseif ($name == "Ioana Popescu") {
      $prefix = "Mrs";
    } else {
      $prefix = "";
    }
    return "{$greet} {$prefix}{$separator} {$name}";
  }
}
$class = new ChildClass;
echo $class->prefixName("Ion Popescu");
echo "<br>";
echo $class->prefixName("Ioana Popescu");
?>

PHP OOP - Trăsături

PHP OOP - Trăsături (PHP OOP - Traits)
PHP - Ce sunt trăsăturile? (PHP - What are Traits?)
PHP acceptă numai moștenirea unică (single inheritance): o clasă copil (child class) poate moșteni doar de la un singur părinte (parent).
Deci, dacă o clasă trebuie să moștenească mai multe comportamente? Trăsăturile OOP (OOP traits) rezolvă această problemă.
Trăsăturile (Traits) sunt utilizate pentru a declara metode care pot fi utilizate în mai multe clase. Trăsăturile pot avea metode (methods) și metode abstracte (abstract methods) care pot fi utilizate în mai multe clase, iar metodele (methods) pot avea orice modificator access (public, privat sau protejat).
Trăsăturile (Traits) sunt declarate cu ajutorul cuvântului cheie trait (trait keyword):
Sintaxă
<?php
trait TraitName {
  // ceva cod...
}
?>
Pentru a utiliza o trăsătură (trait) într-o clasă, utilizați cuvântul cheie de utilizare (use keyword):
<?php
class MyClass {
  use TraitName;
}
?>
Să ne uităm la un exemplu:
<?php
trait message1 {
public function msg1() {
    echo "OOP este distractiv! ";
  }
}
class Welcome {
  use message1;
}
$obj = new Welcome();
$obj->msg1();
?>
Exemplu explicat
Aici, declarăm o singură trăsătură (trait): message1. Apoi, creem o clasă: Welcome. Clasa utilizează trăsătura (trait) și toate metodele (methods) din trăsătură (trait) vor fi disponibile în clasă.
Dacă alte clase trebuie să utilizeze funcția msg1(), pur și simplu folosiți trăsătura (trait) message1 din acele clase. Acest lucru reduce duplicarea codului, deoarece nu este nevoie să redeclarați din nou aceeași metodă (method).
PHP - Folosirea mai multor trăsături (traits)
Să ne uităm la un alt exemplu:
<?php
trait message1 {
  public function msg1() {
    echo "OOP este distractiv! ";
  }
}
trait message2 {
  public function msg2() {
    echo "OOP reduce duplicarea codului!";
  }
}
class Welcome {
  use message1;
}
class Welcome2 {
  use message1, message2;
}
$obj = new Welcome();
$obj->msg1();
echo "<br>";
$obj2 = new Welcome2();
$obj2->msg1();
$obj2->msg2();
?>
Exemplu explicat
Aici, declarăm două trăsături (traits): message1 și message2. Apoi, creăm două clase: Welcome și Welcome2. Prima clasă (Welcome) folosește trăsături (traits) message1, iar cea de-a doua (Welcome2) folosește atât caracteristicile message1 cât și message2 (mai multe trăsături (traits) sunt separate prin virgulă).

PHP OOP - Metode statice

PHP OOP - Metode statice
PHP - Metode statice
Metodele statice (static methods) pot fi apelate direct - fără a crea o instanță a unei clase.
Metodele statice (static methods) sunt declarate cu ajutorul cuvântului cheie static (static keyword):
Sintaxă
<?php
class ClassName {
  public static function staticMethod() {
    echo "Hello World!";
  }
}
?>
Pentru a accesa o metodă statică (static method), folosiți numele clasei (class name), dublul punct (::) și numele metodei (method name):
Sintaxă
ClassName::staticMethod();
<?php
class greeting {
  public static function welcome() {
    echo "Hello World!";
  }
}
// Apelare metoda statică (static method)
greeting::welcome();
?>
Exemplu explicat
Aici, declarăm o metodă statică (static method): welcome(). Apoi, apelăm metodă statică (static method) folosind numele clasei (class name), dublul punct (::) și numele metodei (method name) (fără a crea mai întâi o clasă).
PHP - Mai multe despre metodele statice
O clasă poate avea atât metode statice, cât și nestatice (static and non-static methods). O metodă statică (static method) poate fi accesată dintr-o metodă din aceeași clasă folosind cuvântul cheie self (self keyword) și dublul punct (::):
<?php
class greeting {
  public static function welcome() {
    echo "Hello World!";
  }
  public function __construct() {
    self::welcome();
  }
}
new greeting();
?>
Metodele statice (static methods) pot fi, de asemenea, apelate la metode din alte clase. Pentru a face acest lucru, metoda statică (static method)  ar trebui să fie publică:
<?php
class greeting {
  public static function welcome() {
    echo "Hello World!";
  }
}
class SomeOtherClass {
  public function message() {
    greeting::welcome();
  }
}
?>
Pentru a apela o metodă statică (static method) dintr-o clasă copil (child class), utilizați cuvântul cheie părinte (parent keyword) din cadrul clasei copil (child class). Aici, metoda statică (static method) poate fi publică sau protejată.
<?php
class domain {
  protected static function getWebsiteName() {
    return "lectii-virtuale.ro";
  }
}
class domainlv extends domain {
  public $websiteName;
  public function __construct() {
    $this->websiteName = parent::getWebsiteName();
  }
}
$domainlv = new domainlv;
echo $domainlv -> websiteName;
?>

PHP OOP - Proprietăți statice

PHP OOP - Proprietăți statice
PHP - Proprietăți statice
Proprietățile statice (static properties) pot fi apelate direct - fără a crea o instanță a unei clase.
Proprietățile statice (static properties) sunt declarate cu ajutorul cuvântului cheie static (static keyword):
Sintaxă
<?php
class ClassName {
  public static $staticProp = "lectii-virtuale";
}
?>
Pentru a accesa o proprietate statică, folosiți numele clasei (class name), două puncte duble (::) și numele proprietății (property name):
Sintaxă
ClassName::staticProp;
Să ne uităm la un exemplu:
<?php
class pi {
  public static $value = 3.14159;
}
// Obțineți proprietăți statice (static property)
echo pi::$value;
?>
Exemplu explicat
Aici, declarăm o proprietate statică (static property): $value. Apoi, facem echo valoarea proprietății statice folosind numele clasei (class name), două puncte duble (::) și numele proprietății (property name): (fără a crea mai întâi o clasă).
PHP - Mai multe despre proprietățile statice
O clasă poate avea atât proprietăți statice, cât și nestatice (static and non-static properties). O proprietate statică (static property) poate fi accesată dintr-o metodă din aceeași clasă folosind cuvântul cheie self (self keyword) și două puncte duble (::):
<?php
class pi {
  public static $value=3.14159;
  public function staticValue() {
    return self::$value;
  }
}
$pi = new pi();
echo $pi->staticValue();
?>
Pentru a apela o proprietate statică (static property) dintr-o clasă copil (child class), utilizați cuvântul cheie părinte (parent keyword) din cadrul clasei copil (child class):
<?php
class pi {
  public static $value=3.14159;
}
class x extends pi {
  public function xStatic() {
    return parent::$value;
  }
}
// Obțineți valoarea proprietății statice (static property ) direct prin intermediul clasei copil (child class)
echo x::$value;
//  sau obțineți valoarea proprietății statice (static property) prin metoda xStatic() (xStatic() method)
$x = new x();
echo $x->xStatic();
?>

Oxizi

Structura, formula generală și nomenclatura oxizilor; oxizi acizi, oxizi bazici, oxizi amfoteri și oxizi indiferenți; proprietăți și metode generale de obținere a oxizilor.

Acizi

Definirea acizilor conform teoriei disociației electrolitice și a teoriei protolitice; hidracizi și oxoacizi; radicali acizi; formula generală și nomenclatura acizilor; proprietățile și reacțiile chimice specifice acizilor; ionizarea acizilor; metode generale de obținere a acizilor. 

Baze

Definirea bazelor conform teoriei disociației electrolitice și teoriei protolitice; formula generală și nomenclatura bazelor; proprietățile și reacțiile chimice specifice bazelor; ionizarea bazelor; metode generale de obținere a bazelor. 

Săruri

Structura și formula generală a sărurilor; săruri neutre, săruri acide și săruri bazice; nomenclatura sărurilor; proprietățile și reacțiile chimice ale sărurilor; metode generale de obținere a sărurilor; neutralizare și hidroliză. 

Hidrogenul

Caracteristici generale ale hidrogenului; formarea ionului de hidrură, H-, și formarea ionului de hidrogen (proton), H+. Răspândirea hidrogenului în natură. Metode de preparare a hidrogenului. Proprietățile fizice și chimice ale hidrogenului. Hidruri. Ortohidrogen și parahidrogen. Hidrogenul atomic. Întrebuințările hidrogenului. Izotopii hidrogenului (protiu, deuteriu, tritiu). 

Grupa 17 sau grupa a VII-a principală

Grupa a VII-a principală, numerotată VII A sau 17, numită și grupa halogenilor, conține următoarele elemente: fluor, F, clor, Cl, brom, Br, iod, I, astatin, At.
 

Grupa 15 sau grupa a V-a principală

Grupa a V-a principală a sistemului periodic, numerotată V A sau 15, cuprinde următoarele elemente: azot, N, fosfor, P, arsen, As, stibiu (antimoniu), Sb, și bismut, Bi. 
 

Grupa 14 sau grupa a IV-a principală

Grupa a IV-a principală a sistemului periodic, numerotată IV A sau 14, cuprinde elementele carbon, C, siliciu, Si, germaniu, Ge, staniu, Sn, și plumb, Pb. 

Grupa 13 sau grupa a III-a principală

Grupa a III-a principală a sistemului periodic, numerotată III A sau 13, cuprinde elementele bor, B, aluminiu, Al, galiu, Ga, indiu, In, și taliu, Tl. 

Grupa 2 sau grupa a II-a principală

Grupa a II-a principală a sistemului periodic, numerotată II A sau 2, cuprinde elementele: beriliu, Be, magneziu, Mg, calciu, Ca, stronțiu, Sr, bariu, și radiu, Ra. Această grupă se mai numește grupa metalelor alcalino-pământoase. 

Grupa 4 sau grupa a IV-a secundară

Grupa a IV-a secundară a sistemului periodic, numerotată IV B sau 4, cuprinde elementele rare titan, Ti, zirconiu, Zr, și hafniu, Hf. 

Grupa 5 sau grupa a V-a secundară

Grupa a V-a secundară a sistemului periodic, numerotată V B sau 5, cuprinde elementele rare vanadiu, V, niobiu, Nb, și tantal, Ta.

Despre Lecții-Virtuale.ro

Lecții-Virtuale este o platformă educațională care oferă suport în vederea pregătirii pentru Evaluare Națională și Bacalaureat la Matematică, Fizică și Chimie. Lecțiile noastre sunt alcătuite din filme și exerciții și probleme cu tot cu rezolvări. Platforma noastră este o soluție ideală pentru școala online. Pentru facilitarea activității profesorilor în cadrul ecosistemului GSuite de la Google am implementat butonul Google Classroom. Scopul nostru este să ne concentrăm pe prezentarea noțiunilor și fenomenelor într-o manieră care să stimuleze înțelegerea și nu memorarea mecanică. Ne propunem să facilităm accesul la conținut educațional de calitate mai ales elevilor cu venituri mai modeste care nu își pemit meditații particulare. Sperăm să vă simțiti bine alături de noi și să invățați lucruri folositoare. Hai România!

Newsletter

Abonează-te la Newsletter pentru a fi la curent cu toate ofertele noastre.

Parteneri

EduApps partener Lectii Virtuale UiPath partener Lectii Virtuale Scoala365 partener Lectii Virtuale CCD Galați partener Lectii Virtuale

2024 © Lecții-virtuale.ro Toate drepturile rezervate
Termeni   Despre   Contact   Confidenţialitate   Cariere Parteneri