Rezultate pentru tag: rezolva

Acţiunea şi reacţiunea. Problemă de dinamică.

Principiul III, al acţiunii şi reacţiunii. Exemplu de problemă dinamică rezolvată.

Forţa de frecare. Corpul pe plan înclinat.

Frecarea. Forţa de frecare. Aplicaţiile frecării. Corpul pe plan înclinat.

Legile Kirchhoff.

Reţele electrice. Legile Kirchhoff. Convenţii de semn. Exemplu de aplicare.

Ecuații cu numere zecimale

Rezolvarea unor ecuații cu o necunoscută în care apar numere zecimale

Mărimi direct proporţionale

Rezolvarea problemelor cu mărimi direct proporţioale. Regula de trei simplă pentru mărimi d.p.

Mărimi invers proporționale

Rezolvarea problemelor cu mărimi invers proporţionale. Regula de trei simplă pentru mărimi i.p.

Inecuaţii în mulțimea numerelor reale

Rezolvarea unor inecuații în mulțimea numerelor reale. Scrierea soluției sub formă de interval.

Sisteme de ecuaţii

Definirea unui sistem de ecuații cu două necunoscute. Soluția unui sistem de ecuații cu două necunoscute.

Ecuaţia de gradul al doilea

Forma unei ecuații de gradul doi. Deducerea formulelor care apar în rezolvarea unei ecuații de gradul al doilea.

Probleme care se rezolva cu ajutorul ecuaţiilor (numere naturale)

Etapele rezolvării unei probleme cu ajutorul ecuațiilor. 

Funcţii liniare

Funcție liniară. Trasarea graficului unei funcții liniare. Intersecția dintre graficul unei funcții și axele de coordonate.

Teorema lui Pitagora

Într-un triunghi dreptunghic, suma pătratelor lungimilor catetelor este egală cu pătratul lungimii ipotenuzei.

Rezolvarea triunghiului dreptunghic

Rezolvarea triunghiului dreptunghic folosind funcții trigonometrice și teorema lui Pitagora.

Ecuații în mulțimea numerelor raționale pozitive

Rezolvarea ecuațiilor în mulțimea numerelor raționale pozitive. Probleme care se rezolvă cu ajutorul ecuațiilor

Ecuații în mulțimea numerelor întregi

Rezolvarea ecuațiilor în mulțimea numerelor întregi

Inecuații în mulțimea numerelor întregi

Rezolvarea inecuațiilor în mulțimea numerelor întregi. Inecuații cu modul

Ecuații în mulțimea numerelor reale

Rezolvarea ecuațiilor în mulțimea numerelor reale. Ecuații de gradul I. Ecuații simple de gradul al II-lea.

Inecuații cu coeficienți reali

Inecuații de gradul I cu coeficienți reali.

Ecuații în mulțimea numerelor naturale

Exprimarea ecuațiilor cu ajutorul balanțelor. Rezolvarea principalelor tipuri de ecuații date în mulțimea numerelor naturale

Inecuații în mulțimea numerelor naturale

Rezolvarea inecuațiilor în mulțimea numerelor naturale

Ecuații de gradul I

Forma generală e ecuațiilor de gradul I. Modalitatea teoretică de rezolvare a unei ecuații de gradul întâi. Interpretarea geometrică pentru ecuația de gradul I. Ecuații cu parametru real- exerciții.

Inecuații de gradul I

Forma generală a inecuațiilor de gradul I cu o necunoscută. Modalitatea teoretică de rezolvare a unei inecuații de gradul întâi. Ecuații cu modul, explicitarea modulului.

Sisteme formate dintr-o ecuație de gradul I și o ecuație de gradul II

Rezolvarea unor tipuri de sisteme de ecuații cu coeficienți reali: sisteme formate dintr-o ecuație de gradul I și o ecuație de gradul II. Interpretarea geometrică a acestora

Sisteme de ecuații omogene

Ecuații omogene. Sisteme omogene, algoritmul de rezolvare.

Sisteme de ecuații simetrice

Ecuații simetrice. Sisteme de ecuații simetrice. Algoritmul de rezolvare a sistemelor simetrice. Sistem simetric fundamental.

Ecuații de gradul al doilea

Recapitulare ecuații de gradul II cu rădăcini reale. Modalități de rezolvare. Ecuația de gradul al doilea: formarea ecuației când se cunosc rădăcinile (folosind suma și produsul rădăcinilor).

Inecuații de gradul al doilea

Inecuații de gradul II: forma generală, modalități de rezolvare. Exemple de inecuații de gradul doi.

Inecuații de gradul al doilea ce conțin modul

Inecuații de gradul II ce conțin modul. Explicitarea modulului unei inecuații de gradul doi.

Sisteme de inecuații de gradul al doilea

Sisteme formate din inecuații de gradul II și inecuații de gradul I, sau sisteme ce conțin doar inecuații de gradul II.

Rezolvarea ecuațiilor de gradul II în mulțimea numerelor complexe

Ecuații de gradul al doilea cu soluții complexe. Formarea ecuației de gradul doi când se cunosc soluțiile complexe. Descompunerea trinomului de gradul doi în factori liniari.

Ecuații iraționale

Ecuații iraționale- ecuații ce conțin necunoscuta sub radical; metode de rezolvare a ecuațiilor iraționale

Inecuații cu numere zecimale

Rezolvarea inecuațiilor cu numere zecimale. Tipuri de inecuații

Probleme care se rezolvă cu ajutorul ecuațiilor (numere zecimale)

Rezolvarea unor probleme folosind ecuații matematice

Sisteme de ecuații- metoda grafică

Rezolvarea unui sistem de două ecuații cu două necunoscute prin metoda grafică.

Sisteme de ecuații- metoda substituției

Rezolvarea unui sistem de două ecuații cu două necunoscute prin metoda substituției.

Sisteme de ecuații- metoda reducerii

Rezolvarea unui sistem de două ecuații cu două necunoscute prin metoda reducerii.

Probleme care se rezolvă cu ajutorul inecuațiilor (numere zecimale)

Rezolvarea unor probleme folosind inecuații matematice

Semnul funcției de gradul I

Semnul funcției de gradul I. Exerciții de stabilire a semnului funcției de gradul I. Semnul unor expresii algebrice. Rezolvarea unor ecuații cu modul și inecuații cu modul, folosind semnul funcției de gradul I.

Sisteme de inecuații de gradul I

Rezolvarea unor sisteme de inecuații de gradul întâi.

Teorema lui Menelaus

Condiția de coliniaritate a trei puncte. Teorema lui Menelaus și reciproca.

Rezolvarea triunghiurilor oarecare

Rezolvarea triunghiurilor oarecare (folosind teorema cosinusului, teorema sinusurilor).

Ecuații binome

Rezolvarea ecuațiilor binome.

Ecuații exponențiale

Rezolvarea ecuațiilor exponențiale, diverse tipuri de ecuații exponențiale.

Inecuații exponențiale

Rezolvarea inecuațiilor exponențiale, diverse tipuri de inecuații exponențiale.

Ecuații logaritmice

Rezolvarea ecuațiilor logaritmice, diverse tipuri de ecuații logaritmice.

Inecuații logaritmice

Rezolvarea inecuațiilor logaritmice, diverse tipuri de inecuații logaritmice.

Ecuații trigonometrice fundamentale

Rezolvarea ecuațiilor trigonometrice de forma:

Tipuri de ecuații trigonometrice

Rezolvarea unor tipuri de ecuații trigonometrice:

- ecuații trigonometrice de forma: sinf(x)=sing(x), cosf(x)=cosg(x), tgf(x)=tgg(x), ctgf(x)=ctgg(x);

- ecuații trigonometrice care se reduc la ecuații algebrice;

- ecuații trigonometrice liniare în sin x și cos x.

Regulile lui l'Hospital

Regulile lui l'Hospital. Rezolvarea unor cazuri de nedeterminare în calculul limitelor de funcţii cu ajutorul derivatelor.

Limite de șiruri exprimate prin sume

Limite de șiruri exprimate prin sume, exerciții rezolvate.

CSS Introducere

CSS este un limbaj care descrie stilul unui document HTML.
CSS descrie modul în care trebuie afișate elementele HTML.
CSS reprezintă Cascading Style Sheets.
CSS descrie modul în care elementele HTML trebuie să fie afișate pe ecran, pe hârtie sau în alte suporturi.
CSS economisește multă muncă. Poate controla aspectul mai multor pagini web simultan.
Fișele de stil externe (external stylesheets) sunt stocate în fișiere CSS.
CSS este utilizat pentru a defini stiluri pentru paginile dvs. web, inclusiv designul, aspectul și variațiile de afișare pentru diferite dispozitive și dimensiuni de ecran.
HTML nu a fost niciodată destinat să conțină etichete pentru formatarea unei pagini web!
HTML a fost creat pentru a descrie conținutul unei pagini web.
Când etichete ca <font> și atribute de culoare au fost adăugate la specificația HTML 3.2, a început un coșmar pentru dezvoltatorii web. Dezvoltarea de site-uri web mari, unde fonturile și informațiile despre culoare erau adăugate la fiecare pagină, a devenit un proces lung și scump.
Pentru a rezolva această problemă, World Wide Web Consortium (W3C) a creat CSS.
Definițiile de stil sunt salvate în mod normal în fișiere .css externe.
Cu un fișier de foi de stil externe (external stylesheet file), puteți schimba aspectul unui întreg site web schimbând doar un singur fișier!

CSS Box Sizing

CSS Box Sizing
Proprietatea CSS box-sizing ne permite să includem padding și border în lățimea și înălțimea totală (width și height) a unui element.
Fără proprietatea CSS box-sizing
În mod implicit, lățimea și înălțimea (width și height) unui element sunt calculate astfel:
width + padding + border = lățimea reală a unui element
height + padding + border = înălțimea reală a unui element
Aceasta înseamnă: Când setați lățimea / înălțimea (width/height) unui element, elementul pare adesea mai mare decât ați setat (deoarece border-ul și padding-ul elementului sunt adăugate la lățimea / înălțimea (width/height) specificată a elementului).
Cu proprietatea CSS box-sizing
Proprietatea CSS box-sizing ne permite să includem padding și border în lățimea și înălțimea (width și height) totală a unui element.
Dacă setați box-sizing: border-box; pe un element padding și border sunt incluse în lățime și înălțime (width și height).
Deoarece rezultatul utilizării box-sizing: border-box; este cu atât mai bine, mulți dezvoltatori doresc ca toate elementele din paginile lor să funcționeze astfel.
Codul de mai jos asigură în acest mod mai intuitiv dimensiunea tuturor elementelor. Multe browsere folosesc deja box-sizing: border-box; pentru multe elemente de formă (dar nu toate - motiv pentru care inputs și text areas arată diferit la width: 100%;).
Aplicarea acestui lucru pe toate elementele este sigur și înțelept.
Proprietatea CSS Box Sizing
box-sizing - Defineste modul în care se calculează lățimea și înălțimea (width și height) unui element: trebuie să includă padding și borders, sau nu.

CSS Interogări media

CSS Interogări media (CSS Media Queries)
CSS2 Tipuri de suport introduse (CSS2 Introduced Media Types)
Regula @media, introdusă în CSS2, a făcut posibilă definirea regulilor de stil (style rules) diferite pentru diferite tipuri de media.
Ați putea avea un set de reguli de stil (style rules) pentru ecrane de computer, una pentru imprimante, una pentru dispozitive portabile, una pentru dispozitive tip televizor și așa mai departe.
Din păcate, aceste tipuri de suporturi nu au primit niciodată multă asistență din partea dispozitivelor, în afară de tipul de printare (print media type).
CSS3 Interogări media introduse (CSS3 Introduced Media Queries)
Interogările media (Media queries) din CSS3 au extins ideea tipurilor de media CSS2: În loc să caute un tip de dispozitiv, ele analizează capacitatea dispozitivului.
Interogările media (Media queries) pot fi utilizate pentru a verifica multe lucruri, cum ar fi:
lățimea și înălțimea vizualizării (width and height of the viewport)
lățimea și înălțimea dispozitivului (width and height of the device)
orientare (tableta / telefonul este în mod landscape sau portret?) (orientation (is the tablet/phone in landscape or portrait mode?))
rezoluţie (resolution)
Asistență browser(Browser Support)
Numerele din tabel specifică prima versiune a browserului care acceptă integral regula @media.
Sintaxa interogare media (Media Query Syntax)
O interogare media (media query) constă dintr-un tip media și poate conține una sau mai multe expresii, care se rezolvă returnand  fie valoarea adevărat, fie valoarea fals.
Rezultatul interogării este adevărat dacă tipul de media (media type) specificat se potrivește cu tipul de dispozitiv pe care este afișat documentul și toate expresiile din interogarea media (media query) sunt adevărate. Când o interogare media (media query) este adevărată, se aplică foaia de stil (stylesheets) sau regulile de stil (style rules) corespunzătoare, urmând regulile normale în cascadă.
Cu excepția cazului în care utilizați operatorii not sau only, tipul media este opțional și tot tipul va fi implicat.
Puteți avea, de asemenea, foi de stil (stylesheets) diferite pentru media diferite.
CSS3 Tipuri media (CSS3 Media Types)
all - Utilizat pentru toate dispozitivele de tip media
print - Utilizat pentru imprimante
screen - Utilizat pentru ecrane, tablete, telefoane inteligente etc.
speach - Utilizată pentru ecranizatorii care „citesc” pagina cu voce tare
O modalitate de a utiliza interogări media (media queries) este să aveți o secțiune CSS alternativă chiar în foaia de stil (style sheet).

CSS Flexbox

CSS Flexbox
CSS Modulul Flexbox Layout (CSS Flexbox Layout Module)
Înainte de modulul Layout Flexbox, existau patru moduri de aspect:
Block, pentru secțiunile dintr-o pagină web
Inline, pentru text
Table, pentru date în două dimensiuni ale tabelului
Positioned, pentru poziția explicită a unui element
Flexible Box Layout Module, face mai ușoară proiectarea unei structuri flexibile layout responsive fără a folosi float sau poziționare (positioning).
Asistență browser(Browser Support)
Proprietățilie flexbox sunt acceptate în toate browserele moderne.
Elemente Flexbox (Flexbox Elements)
Pentru a începe să utilizați modelul Flexbox, trebuie să definiți mai întâi un recipient flex (flex container).
Elementul de mai sus reprezintă un recipient flex (flex container) (zona albastră) cu trei elemente flexibile.
Un container flex cu trei articole flexibile.
O dispunere flexibilă (Flexible Layout) trebuie să aibă un element părinte cu proprietatea de afișare setată la flex.
Elementele directe ale copilului ale containerului flexibil devin automat elemente flexibile.
Proprietățiile containerului flex sunt: flex-direction, flex-wrap, flex-flow, justify-content, align-items, align-content.
Proprietatea flex-direction
Proprietatea flex-direction definește în ce direcție containerul dorește să stiveze elementele flex.
 "flex-direction: column;" stivuiește elementele flexate vertical (de sus în jos).
Valoarea coloanei (column) stochează vertical elementele flex (de sus în jos).
Valoarea coloană-inversă (column-reverse) stochează vertical elementele flex (dar de jos în sus).
Valoarea row-reverse stochează elementele flexate pe orizontală (dar de la dreapta la stânga).
Proprietatea flex-wrap specifică dacă elementele flex trebuie să fie wrap sau nu.
Valoarea wrap specifică faptul că elementele flex se vor wrap dacă este necesar.
Valoarea nowrap specifică faptul că elementele flex nu se vor wrap (aceasta este implicită).
Valoarea wrap-reverse specifică faptul că elementele flexibile se vor wrap dacă este necesar, în ordine inversă.
Proprietatea flex-flow este o proprietate shorthand pentru setarea proprietăților flex-direction și flex-wrap.
Proprietatea justify-content este utilizată pentru alinierea elementelor flex
Valoarea center aliniază elementele flex în centrul containerului
Valoarea flex-start aliniază elementele flex la începutul containerului (implicit)
Valoarea flex-end aliniază elementele flex la sfârșitul containerului
Valoarea space-around afișează elementele flex cu spațiu înainte, între și după linii (before, between și after)
Valoarea space-between afișează elementele flexibile cu spațiu între linii
Proprietatea align-items este utilizată pentru alinierea elementelor flexate pe verticală.
Utilizăm un container înalt de 200 de pixeli, pentru a demonstra mai bine proprietatea align-items.
Valoarea center aliniază elementele flex din mijlocul containerului.
Valoarea flex-start aliniază elementele flex din partea de sus a containerului.
Valoarea flex-end aliniază elementele flex din partea de jos a containerului.
Valoarea stretch întinde elementele flex pentru a umple containerul (aceasta este implicit).
Valoarea baseline aliniază elementele flex, cum ar fi alinierea lor de bază.
Proprietatea align-content este utilizată pentru a alinia liniile flex.
În aceste exemple, utilizăm un container înalt de 600 de pixeli, cu proprietatea flex-wrap setată pentru a wrapa, pentru a demonstra mai bine proprietatea align-content.
Valoarea space-between afișează liniile flexate cu spațiu egal între ele.
Valoarea space-around afișează liniile flexate cu spațiu înainte, între și după ele.
Valoarea stretch întinde liniile flex pentru a ocupa spațiul rămas (acesta este implicit).
Valoarea center afișează liniile de flexare din mijlocul containerului.
Valoarea flex-start afișează liniile flex la începutul containerului.
Valoarea flex-end afișează liniile de flex la sfârșitul containerului.
Centrare perfectă
În următorul exemplu, vom rezolva o problemă de stil foarte comună: centrarea perfectă (perfect centering).
Setați atât proprietățiile justify-content, cât și align-items in centru, iar elementul flex va fi perfect centrat.
Child Elements (Items)
Elementele child directe ale unui recipient flex devin automat elemente flexibile (flexibile).
Proprietățiile elementului flex: order, flex-grow, flex-shrink, flex-basis, flex, align-self.
Proprietatea order specifică ordinea elementelor flex.
Primul element flex din cod nu trebuie să apară ca primul element din layout.
Valoarea order trebuie să fie un număr, valoarea implicită este 0.
Proprietatea order poate modifica ordinea articolelor flex.
Proprietatea flex-grow specifică cât de mult va crește un element flex în raport cu restul elementelor flex.
Valoarea flex-grow trebuie să fie un număr, valoarea implicită este 0.
Faceți ca cel de-al treilea element flex să crească de opt ori mai rapid decât celelalte elemente flex.
Proprietatea flex-shrink specifică cât de mult se va micsora un element flex în raport cu restul elementelor flex.
Valoarea flex-shrink trebuie să fie un număr, valoarea implicită este 1.
Nu lăsați al treilea element flex să se micșoreze la fel de mult decât celelalte elemente flex.
Proprietatea flex-basis specifică lungimea inițială a unui element flex.
Proprietatea flex este o proprietate shorthand pentru proprietățiile flex-grow, flex-shrink și flex-basis.
Proprietatea align-self specifică alinierea pentru elementul selectat în interiorul containerului flexibil.
Proprietatea align-self înlocuiește alinierea setată implicit de proprietatea align-items a containerului.
Galerie de imagini responsive folosind Flexbox
Utilizați flexbox pentru a crea o galerie de imagini responsive care variază între patru, două sau imagini cu lățime completă, în funcție de dimensiunea ecranului.
Website responsive folosind Flexbox
Utilizați flexbox pentru a crea un responsive website, care conține o bară de navigare flexibilă și conținut flexibil.
Proprietăți CSS Flexbox
display - Specifică tipul de box folosit pentru un element HTML
flex-direction - Specifică direcția articolelor flexibile din interiorul unui recipient flex
justify-content - Aliniază orizontal elementele flex atunci când elementele nu folosesc tot spațiul disponibil pe axa principală
align-items - Aliniază vertical elementele flex atunci când elementele nu folosesc tot spațiul disponibil pe axa transversală
flex-wrap - Specifică dacă elementele flexate trebuie să se înfășoare (wrap) sau nu, dacă nu există suficient loc pentru ele pe o singură linie flex
align-content - Modifică comportamentul proprietății flex-wrap. Este similar cu align-items, dar în loc să alinieze elementele flex, aliniază liniile flex
flex-flow - O proprietate shorthand pentru flex-direction și flex-wrap
order - Specifică ordinea unui articol flexibil în raport cu restul elementelor flexibile din interiorul aceluiași recipient
align-self - Folosit pe articolele flex. Înlocuiește proprietatea align-items
flex - O proprietate shorthand pentru proprietățile flex-grow, flex-shrink și flex-basis

CSS Responsive Web Design - Viewport

Responsive Web Design - Viewport
Ce este Viewport?
Viewport este zona vizibilă a utilizatorului unei pagini web.
Viewportul variază în funcție de dispozitiv și va fi mai mic pe un telefon mobil decât pe un ecran al computerului.
Înainte de tablete și telefoane mobile, paginile web erau concepute doar pentru ecranele computerului și era comun ca paginile web să aibă un design static și o dimensiune fixă.
Apoi, când am început să navigăm pe internet folosind tablete și telefoane mobile, paginile web cu dimensiuni fixe erau prea mari pentru a se potrivi cu ecranul. Pentru a remedia acest lucru, browserele de pe aceste dispozitive au redus întreaga pagină web pentru a se potrivi ecranului.
Nu a fost perfect !! Dar o rezolvare rapidă.
Setarea Viewport
HTML5 a introdus o metodă pentru a permite proiectanților web să preia controlul asupra viewport-ului, prin intermediul etichetei <meta>.
Ar trebui să includeți următorul element viewport <meta> în toate paginile dvs. web.
Un element viewport <meta> oferă instrucțiuni browserului cu privire la modul de control al dimensiunilor și scalării paginii.
width=device-width part stabilește lățimea paginii pentru a urma lățimea ecranului dispozitivului (screen-width) (care va varia în funcție de dispozitiv).
initial-scale=1.0 setează nivelul inițial de zoom atunci când pagina este încărcată prima dată de browser.
Iată un exemplu de pagină web fără viewport meta tag și aceeași pagină web cu viewport meta tag.
Mărimea conținutului la Viewport (Size Content to The Viewport)
Utilizatorii sunt folosiți pentru a derula site-urile pe verticală atât pe desktop cât și pe dispozitive mobile - dar nu pe orizontală!
Așadar, dacă utilizatorul este obligat să defileze orizontal sau să mărească, pentru a vedea întreaga pagină web, rezultă o experiență slabă a utilizatorului.
Câteva reguli suplimentare de urmat:
NU folosiți elemente cu lățime fixă ​​mare - De exemplu, dacă o imagine este afișată la o lățime mai largă decât cea din portofoliu, aceasta poate determina derularea portofoliului pe orizontală. Nu uitați să ajustați acest conținut pentru a se încadra în lățimea vizualizării.
NU lăsați conținutul să se bazeze pe o anumită lățime a viewportului (viewport width) pentru a fi redat - Deoarece dimensiunile ecranului și lățimea în pixeli CSS variază foarte mult între dispozitive, conținutul nu ar trebui să se bazeze pe o anumită lățime a viewportului pentru a fi redat.
Utilizați interogări CSS media (media queries) pentru a aplica stiluri diferite pentru ecrane mici și mari - Setarea lățimilor CSS mari pentru elementele paginii va face ca elementul să fie prea larg pentru viewport de pe un dispozitiv mai mic. În schimb, luați în considerare utilizarea unor valori de lățime relative, cum ar fi lățimea: 100%. De asemenea, aveți grijă să folosiți valori mari de poziționare absolută. Poate determina elementul să iasă în afara ecranului pe dispozitive mici.

PHP Sesiuni

Sesiuni PHP
O sesiune este o modalitate de a stoca informații (în variabile) pentru a fi utilizate în mai multe pagini.
Spre deosebire de un cookie, informațiile nu sunt stocate pe computerul utilizatorilor.
Ce este o sesiune PHP?
Când lucrați cu o aplicație, o deschideți, faceți unele modificări și apoi o închideți. Aceasta seamănă foarte mult cu o sesiune. Calculatorul știe cine ești. Știe când porniți aplicația și când terminați. Dar pe internet există o problemă: serverul web nu știe cine sunteți sau ce faceți, deoarece adresa HTTP nu menține starea.
Variabilele de sesiune (session variables) rezolvă această problemă prin stocarea informațiilor utilizatorului care vor fi utilizate pe mai multe pagini (de exemplu, numele de utilizator, culoarea preferată etc.). În mod implicit, variabilele de sesiune durează până când utilizatorul închide browserul.
Așa deci; Variabilele de sesiune (session variables) conțin informații despre un singur utilizator și sunt disponibile pentru toate paginile dintr-o singură aplicație.
Dacă aveți nevoie de o stocare permanentă, poate doriți să stocați datele într-o bază de date.
Porniți o sesiune PHP
O sesiune este pornită cu funcția session_start().
Variabilele de sesiune sunt setate cu variabila globală PHP: $_SESSION.
Acum, hai să creăm o nouă pagină numită "demo_session1.php". În această pagină, începem o nouă sesiune PHP și setăm câteva variabile de sesiune:
<?php
// Începeți sesiunea
session_start();
?>
<!DOCTYPE html>
<html>
<body>
<?php
// Setați variabile de sesiune
$_SESSION["favcolor"] = "green";
$_SESSION["favanimal"] = "cat";
echo "Variabilele de sesiune sunt setate.";
?>
</body>
</html>
Funcția session_start() trebuie să fie primul lucru din documentul dvs. Înainte de orice etichete HTML.
Obțineți valori variabile ale sesiunii PHP
În continuare, creem o altă pagină numită "demo_session2.php". Din această pagină, vom accesa informațiile de sesiune pe care le-am setat pe prima pagină („demo_session1.php”).
Observați că variabilele de sesiune nu sunt transmise individual la fiecare pagină nouă, ci sunt preluate din sesiunea pe care o deschidem la începutul fiecărei pagini (session_start()).
De asemenea, observați că toate valorile variabilei de sesiune sunt stocate în variabila globală $_SESSION:
<?php
session_start();
?>
<!DOCTYPE html>
<html>
<body>
<?php
// Variabilele de sesiune echo care au fost setate pe pagina anterioară
echo "Culoarea preferată este " . $_SESSION["favcolor"] . ".<br>";
echo "Animalul preferat este " . $_SESSION["favanimal"] . ".";
?>
</body>
</html>
Un alt mod de a arăta toate valorile variabilei de sesiune (session variable) pentru o sesiune de utilizator (user session ) este să executați următorul cod:
<?php
session_start();
?>
<!DOCTYPE html>
<html>
<body>
<?php
print_r($_SESSION);
?>
</body>
</html>
Cum functioneazã? De unde știe că sunt eu?
Majoritatea ședințelor setează o cheie de utilizator (user-key) pe computerul utilizatorului care arată așa: 765487cf34ert8dede5a562e4f3a7e12. Apoi, când o sesiune este deschisă pe o altă pagină, scanează computerul pentru o cheie de utilizator (user-key). Dacă există o potrivire, aceasta accesează sesiunea, dacă nu, începe o nouă sesiune.
Modificați o variabilă de sesiune PHP
Pentru a schimba o variabilă de sesiune, trebuie doar să o suprascrieți:
<?php
session_start();
?>
<!DOCTYPE html>
<html>
<body>
<?php
// pentru a schimba o variabilă de sesiune, trebuie doar să o rescrieți
$_SESSION["favcolor"] = "yellow";
print_r($_SESSION);
?>
</body>
</html>
Distrugeți o sesiune PHP
Pentru a elimina toate variabilele globale ale sesiunii și a distruge sesiunea, utilizați session_unset() și session_destroy():
<?php
session_start();
?>
<!DOCTYPE html>
<html>
<body>
<?php
// eliminați toate variabilele de sesiune
session_unset();
// distrugeți sesiunea
session_destroy();
?>
</body>
</html>

PHP Filtre

Filtre PHP
Validarea datelor = Determinați dacă datele sunt într-o formă corectă.
Sanitizarea datelor = Eliminați orice caracter ilegal din date.
Extensia de filtrare PHP
Filtrele PHP sunt utilizate pentru validarea și igienizarea intrărilor externe.
Extensia de filtru PHP are multe dintre funcțiile necesare pentru verificarea intrării utilizatorului (user input) și este concepută pentru a face validarea datelor mai ușoară și mai rapidă.
Funcția filter_list() poate fi utilizată pentru a enumera ce oferă extensia de filtru PHP:
<table>
  <tr>
    <td>Nume filtru</td>
    <td>ID filtru</td>
  </tr>
  <?php
  foreach (filter_list() as $id =>$filter) {
      echo '<tr><td>' . $filter . '</td><td>' . filter_id($filter) . '</td></tr>';
  }
  ?>
</table>
De ce să folosești filtrele?
Multe aplicații web primesc input extern. Intrarea/datele externe pot fi:
Intrarea utilizatorului dintr-un formular (User input from a form)
Cookies
Date despre servicii web (Web services data)
Variabilele serverului (Server variables)
Rezultatele interogării bazei de date (Database query results)
Ar trebui să validați întotdeauna datele externe!
Datele trimise nevalide pot duce la probleme de securitate și vă pot break pagina web!
Folosind filtre PHP puteți fi sigur că aplicația dvs. primește introducerea corectă!
Funcția PHP filter_var()
Funcția filter_var() validează și igienizează datele.
Funcția filter_var() filtrează o singură variabilă cu un filtru specificat. Este nevoie de două bucăți de date (pieces of data):
Variabila pe care doriți să o verificați
Tipul de verificare de utilizat
Sanitizarea unui string
Următorul exemplu utilizează funcția filter_var() pentru a elimina toate etichetele HTML dintr-un șir (string):
<?php
$str = "<h1>Hello World!</h1>";
$newstr = filter_var($str, FILTER_SANITIZE_STRING);
echo $newstr;
?>
Validarea unui număr întreg (integer)
Următorul exemplu utilizează funcția filter_var() pentru a verifica dacă variabila $int este un număr întreg (integer). Dacă $int este un număr întreg (integer), rezultatul codului de mai jos va fi: „Integer este valid”. Dacă $int nu este un număr întreg (integer), rezultatul va fi: „Integer nu este valid”:
<?php
$int = 100;
if (!filter_var($int, FILTER_VALIDATE_INT) === false) {
    echo("Integer este valid");
} else {
    echo("Integer nu este valid");
}
?>
filter_var() și Problema cu 0
În exemplul de mai sus, dacă $int a fost setat pe 0, funcția de mai sus va returna „Integer nu este valid”. Pentru a rezolva această problemă, utilizați codul de mai jos:
<?php
$int = 0;
if (filter_var($int, FILTER_VALIDATE_INT) === 0 || !filter_var($int, FILTER_VALIDATE_INT) === false) {
    echo("Integer este valid");
} else {
    echo("Integer nu este valid");
}
?>
Validați o adresă IP
Următorul exemplu utilizează funcția filter_var() pentru a verifica dacă variabila $ip este o adresă IP validă:
<?php
$ip = "127.0.0.1";
if (!filter_var($ip, FILTER_VALIDATE_IP) === false) {
    echo("$ip este o adresă IP validă");
} else {
    echo("$ip nu este o adresă IP validă");
}
?>
Sanitizarea și validarea unei adrese e-mail
Următorul exemplu utilizează funcția filter_var() pentru a elimina mai întâi toate caracterele ilegale din variabila $e-mail, apoi verificați dacă este o adresă e-mail validă:
<?php
$email = "[email protected]";
// Eliminați toate caracterele ilegale din e-mail
$email = filter_var($email, FILTER_SANITIZE_EMAIL);
// Validați e-mail
if (!filter_var($email, FILTER_VALIDATE_EMAIL) === false) {
    echo("$email este o adresă e-mail validă");
} else {
    echo("$email nu este o adresă e-mail validă");
}
?>
Sanitizarea și validarea unei adrese URL
Următorul exemplu utilizează funcția filter_var() pentru a elimina mai întâi toate caracterele ilegale dintr-o adresă URL, apoi verificați dacă $url este o adresă URL validă:
<?php
$url = "https://www.w3schools.com";
// Eliminați toate caracterele ilegale dintr-un URL
$url = filter_var($url, FILTER_SANITIZE_URL);
// Validați adresa URL
if (!filter_var($url, FILTER_VALIDATE_URL) === false) {
    echo("$url este o adresă URL validă");
} else {
    echo("$url nu este o adresă URL validă");
}
?>

PHP OOP - Trăsături

PHP OOP - Trăsături (PHP OOP - Traits)
PHP - Ce sunt trăsăturile? (PHP - What are Traits?)
PHP acceptă numai moștenirea unică (single inheritance): o clasă copil (child class) poate moșteni doar de la un singur părinte (parent).
Deci, dacă o clasă trebuie să moștenească mai multe comportamente? Trăsăturile OOP (OOP traits) rezolvă această problemă.
Trăsăturile (Traits) sunt utilizate pentru a declara metode care pot fi utilizate în mai multe clase. Trăsăturile pot avea metode (methods) și metode abstracte (abstract methods) care pot fi utilizate în mai multe clase, iar metodele (methods) pot avea orice modificator access (public, privat sau protejat).
Trăsăturile (Traits) sunt declarate cu ajutorul cuvântului cheie trait (trait keyword):
Sintaxă
<?php
trait TraitName {
  // ceva cod...
}
?>
Pentru a utiliza o trăsătură (trait) într-o clasă, utilizați cuvântul cheie de utilizare (use keyword):
<?php
class MyClass {
  use TraitName;
}
?>
Să ne uităm la un exemplu:
<?php
trait message1 {
public function msg1() {
    echo "OOP este distractiv! ";
  }
}
class Welcome {
  use message1;
}
$obj = new Welcome();
$obj->msg1();
?>
Exemplu explicat
Aici, declarăm o singură trăsătură (trait): message1. Apoi, creem o clasă: Welcome. Clasa utilizează trăsătura (trait) și toate metodele (methods) din trăsătură (trait) vor fi disponibile în clasă.
Dacă alte clase trebuie să utilizeze funcția msg1(), pur și simplu folosiți trăsătura (trait) message1 din acele clase. Acest lucru reduce duplicarea codului, deoarece nu este nevoie să redeclarați din nou aceeași metodă (method).
PHP - Folosirea mai multor trăsături (traits)
Să ne uităm la un alt exemplu:
<?php
trait message1 {
  public function msg1() {
    echo "OOP este distractiv! ";
  }
}
trait message2 {
  public function msg2() {
    echo "OOP reduce duplicarea codului!";
  }
}
class Welcome {
  use message1;
}
class Welcome2 {
  use message1, message2;
}
$obj = new Welcome();
$obj->msg1();
echo "<br>";
$obj2 = new Welcome2();
$obj2->msg1();
$obj2->msg2();
?>
Exemplu explicat
Aici, declarăm două trăsături (traits): message1 și message2. Apoi, creăm două clase: Welcome și Welcome2. Prima clasă (Welcome) folosește trăsături (traits) message1, iar cea de-a doua (Welcome2) folosește atât caracteristicile message1 cât și message2 (mai multe trăsături (traits) sunt separate prin virgulă).

PHP Conectare la MySQL

PHP Conectează-te la MySQL
PHP 5 și versiunile ulterioare pot lucra cu o bază de date MySQL folosind:
Extensia MySQLi („i” este îmbunătățită)
DPO (Obiecte de date PHP/PHP Data Objects)
Versiunile anterioare de PHP au folosit extensia MySQL. Cu toate acestea, această extindere a fost depășită în 2012.
Ar trebui să folosesc MySQLi sau PDO?
Dacă aveți nevoie de un răspuns scurt, ar fi „Orice dorți”.
Atât MySQLi, cât și PDO au avantajele lor:
PDO va funcționa pe 12 sisteme de baze de date diferite, în timp ce MySQLi va funcționa doar cu baze de date MySQL.
Deci, dacă trebuie să schimbați proiectul pentru a utiliza o altă bază de date, PDO ușurează procesul. Trebuie doar să schimbați șirul de conexiune (connection string) și câteva interogari (queries). Cu MySQLi, va trebui să rescrieți întregul cod - interogările (queries) incluse.
Ambele sunt orientate pe obiecte (object-oriented), dar MySQLi oferă și o API procedurală (procedural API).
Ambele acceptă declarații pregătite (Prepared Statements). Declarațiile pregătite (Prepared Statements) protejează împotriva injecției SQL și sunt foarte importante pentru securitatea aplicațiilor web.
Exemple MySQL atât în ​​MySQLi cât și în sintaxa PDO
Aici și în capitolele următoare vom demonstra trei moduri de a lucra cu PHP și MySQL:
MySQLi (orientat pe obiect/object-oriented)
MySQLi (procedural)
DOP
Instalare MySQLi
Pentru Linux și Windows: Extensia MySQLi este instalată automat în majoritatea cazurilor, atunci când este instalat pachetul mysql php5.
Pentru detalii despre instalare, accesați:
http://php.net/manual/en/mysqli.installation.php
Instalare DPO
Pentru detalii despre instalare, accesați: http://php.net/manual/en/pdo.installation.php
Deschideți o conexiune la MySQL
Înainte de a putea accesa datele din baza de date MySQL, trebuie să ne putem conecta la server:
Exemplu (MySQLi orientat pe obiect/MySQLi Object-Oriented)
<?php
$servername = "localhost";
$username = "username";
$password = "password";
// Creați conexiunea
$conn = new mysqli($servername, $username, $password);
// Verificați conexiunea
if ($conn->connect_error) {
    die("Conexiunea a eșuat: " . $conn->connect_error);
}
echo "Conectat cu succes";
?>
$connect_error a fost spart până la PHP 5.2.9 și 5.3.0. Dacă trebuie să vă asigurați compatibilitatea cu versiunile PHP înainte de 5.2.9 și 5.3.0, utilizați în schimb următorul cod:
// Verificați conexiunea
if (mysqli_connect_error()) {
    die("Conexiunea la baza de date a eșuat: " . mysqli_connect_error());
}
Exemplu (MySQLi Procedural)
<?php
$servername = "localhost";
$username = "username";
$password = "password";
// Creați conexiunea
$conn = mysqli_connect($servername, $username, $password);
// Verificați conexiunea
if (!$conn) {
    die("Conexiunea a eșuat: " . mysqli_connect_error());
}
echo "Conexiunea s-a realizat cu succes";
?>
Exemplu (PDO)
<?php
$servername = "localhost";
$username = "username";
$password = "password";
try {
    $conn = new PDO("mysql:host=$servername;dbname=myDB", $username, $password);
    // setați modul de eroare PDO la excepție
    $conn->setAttribute(PDO::ATTR_ERRMODE, PDO::ERRMODE_EXCEPTION);
    echo "Conectat cu succes";
    }
catch(PDOException $e)
    {
    echo "Conexiune eșuată: " . $e->getMessage();
    }
?>
În exemplul PDO de mai sus am specificat și o bază de date (myDB). PDO necesită o bază de date validă pentru a vă conecta. Dacă nu este specificată nicio bază de date, se face o excepție.
Un mare beneficiu al PDO este că are o clasă de excepție pentru a rezolva problemele care pot apărea în interogările noastre de baze de date (database queries). Dacă o excepție este făcută în block-ul try{}, scriptul nu mai este executat și curge direct către primul block catch(){}.
Închideți conexiunea
Conexiunea va fi închisă automat la finalizarea scriptului. Pentru a închide înainte conexiunea, utilizați următoarele:
MySQLi Object-Oriented:
$conn->close();
MySQLi Procedural:
mysqli_close($conn);
PDO:
$conn = null;

PHP Creare bază de date MySQL

PHP Creați o bază de date MySQL
O bază de date constă dintr-una sau mai multe tabele.
Veți avea nevoie de privilegii speciale CREATE pentru a crea sau pentru a șterge o bază de date MySQL.
Creați o bază de date MySQL folosind MySQLi și PDO
Instrucțiunea CREATE DATABASE este utilizată pentru a crea o bază de date în MySQL.
Următoarele exemple creează o bază de date denumită "myDB":
Exemplu (MySQLi Orientat pe obiect/MySQLi Object-oriented)
<?php
$servername = "localhost";
$username = "username";
$password = "password";
// Creați conexiunea
$conn = new mysqli($servername, $username, $password);
// Verificați conexiunea
if ($conn->connect_error) {
    die("Conexiunea a eșuat: " . $conn->connect_error);
}
// Creați baza de date
$sql = "CREATE DATABASE myDB";
if ($conn->query($sql) === TRUE) {
    echo "Baza de date creată cu succes";
} else {
    echo "Eroare la crearea bazei de date: " . $conn->error;
}
$conn->close();
?>
Când creați o bază de date nouă, trebuie să specificați doar primele trei argumente pentru obiectul mysqli (nume de server, nume de utilizator și parolă/servername, username and password).
Dacă trebuie să folosiți un port specific, adăugați un șir gol (empty string) pentru argumentul numelui bazei de date (database-name argument), astfel: new mysqli("localhost", "username", "password", "", port)
Exemplu (MySQLi Procedural)
<?php
$servername = "localhost";
$username = "username";
$password = "password";
// Creați conexiunea
$conn = mysqli_connect($servername, $username, $password);
// Verificați conexiunea
if (!$conn) {
    die("Conexiunea a eșuat: " . mysqli_connect_error());
}
// Creați baza de date
$sql = "CREATE DATABASE myDB";
if (mysqli_query($conn, $sql)) {
    echo "Bază de date creată cu succes";
} else {
    echo "Eroare la crearea bazei de date: " . mysqli_error($conn);
}
mysqli_close($conn);
?>
Următorul exemplu PDO creează o bază de date denumită "myDBPDO":
Exemplu (PDO)
<?php
$servername = "localhost";
$username = "username";
$password = "password";
try {
    $conn = new PDO("mysql:host=$servername", $username, $password);
    // setați modul de eroare PDO la excepție
    $conn->setAttribute(PDO::ATTR_ERRMODE, PDO::ERRMODE_EXCEPTION);
    $sql = "CREATE DATABASE myDBPDO";
    // utilizați exec() deoarece nu se returnează niciun rezultat
    $conn->exec($sql);
    echo "Bază de date creată cu succes<br>";
    }
catch(PDOException $e)
    {
    echo $sql . "<br>" . $e->getMessage();
    }
$conn = null;
?>
Un mare beneficiu al PDO este că are o clasă de excepție pentru a rezolva problemele care pot apărea în interogările noastre de baze de date (database queries). Dacă o excepție este făcută în block-ul try{}, scriptul nu mai este executat și este trimis direct către primul block catch(){}. În block-ul catch de mai sus afișam în echo instrucțiunea SQL și mesajul de eroare generat.