Rezultate pentru tag: secunda
Prisma. Oglinzi plane şi sferice.
Prisma optică. Formarea imaginilor. Oglinda plană. Oglinzi sferice: proprietăţi, construcţia imaginilor.
Aproximaţiile lentilei. Lentila convergentă.
Aproximaţiile lentilei: lentila subţire, stigmatismul. Lentila convergentă: proprietăţi, construcţia imaginilor.
Difracţia luminii.
Definiţie, exemple. Franje de difracţie printr-o fantă. Reţele de difracţie.
Principiul Huygens. Reflexia undelor.
Principiul Huygens - propagarea frontului de undă. Reflexia undelor mecanice.
Transformatorul. Alternatorul.
Transformatorul: raportul de transformare, randamentul. Maşini de curent alternativ. Alternatorul.
Tabelul periodic – grupe şi perioade
Tabelul periodic. Grupe, perioade. Legea periodicității. Grupe principale, Grupe secundare. Electron distinctiv. Metale alcaline. Metale alcalino-pământoase. Halogeni.
Aplicaţii ale diodei. Tranzistorul.
Aplicaţii ale diodei: dioda varicap, redresarea curentului alternativ. Tranzistorul cu efect de câmp.
Variaţia energiei de ionizare
Ion, cation, anion. Proprietăți periodice. Energie de ionizare - definiție, variație în tabelul periodic.
Valenţa şi numărul de oxidare
Valența, covalența, electrovalența, numărul de oxidare. Electronii de valenţă. Reguli pentru determinarea numerelor de oxidare. Determinarea numerelor de oxidare în funcţie de electronegativitate. Valenţa şi poziţia în tabelul periodic.
Celule electrochimice
Electrochimie. Celulă electrochimică. Elemente galvanice/voltaice. Conductori metalici şi electroliţi. Electrod, anod, catod. Semicelulă galvanică. Punte de sare. Procesele chimice care au loc la anod şi la catod. Simbolizarea unei celule electrochimice. Pile uscate/baterii. Pila Daniell.
Calcule cu măsuri de unghiuri
Calcule cu măsuri de unghiuri. Grade, minute, secunde
Catene de atomi de carbon – clasificarea compuşilor organici
Compuşi organici saturaţi. Compuşi organici nesaturaţi. Atom de carbon primar, secundar, terţiar, cuaternar. Clasificarea compuşilor organici.
Reacţii de halogenare
Halogenarea prin reacţii de substituţie – halogenarea alcanilor, halogenarea în poziţie alilică, halogenarea în poziţie benzilică, halogenarea nucleului aromatic. Halogenarea prin reacţii de adiţie – adiţia halogenilor la alchene, adiţia halogenilor la alchine, adiţia halogenilor la alcadiene, adiţia halogenilor la benzen, adiţia hidracizilor la alchene, adiţia hidracizilor la alchine.
Reacţii de alchilare
Agenţi de alchilare. Alchilarea Friedel-Crafts. Alchilarea arenelor cu alchene. Alchilarea aminelor. Alchilări cu oxid de etenă. Obţinerea oxidului de etenă. Alchilarea aminelor cu oxid de etenă. Alchilarea alcoolilor cu oxid de etenă.
Reacţii de condensare şi policondensare
Reacţii de condensare între compuşii carbonilici – condensarea aldolică şi crotonică. Componentă carbonilică şi componentă metilenică. Reacţii de policondensare. Obţinerea şi proprietăţile fenoplastelor – bachelita şi novolacul.
Alcooli – metanol, etanol, glicerină.
Clasificarea compuşilor organici cu funcţiuni. Alcool. Grupa funcţională hidroxil. Nomenclatură. Clasificarea alcoolilor. Structură. Proprietăţi fizice. Metanol şi etanol – acţiune biologică. Obţinerea etanolului – fermentaţia alcoolică. Glicerina, trinitratul de glicerină. Dinamita şi Premiile Nobel.
Alcooli – proprietăţi chimice
Caracteristicile grupei funcţionale hidroxil. Reacţia cu metalele alcaline. Reacţia de deshidratare (eliminarea apei). Reactivitatea alcoolilor în funţie de structură. Deshidratarea intramoleculară şi deshidratarea intermoleculară a alcoolilor. Obţinerea eterilor. Oxidarea alcoolilor – oxidarea blândă şi oxidarea energică. Reacţia de esterificare – esteri organici şi esteri anorganici.
Amine
Clasificarea şi nomenclatura aminelor. Caracteristicile grupei funcţionale amino. Proprietăţi fizice. Caracterul bazic al aminelor. Amine aromatice. Reacţii de substituţie. Reacţii de alchilare. Obţinerea sărurilor de arendiazoniu. Aplicaţii practice.
Compuşi carbonilici
Grupa funcţională carbonil. Aldehide şi cetone. Nomenclatura aldehidelor. Nomenclatura cetonelor. Proprietăţi fizice. Reacţii de adiţie – adiţia hidrogenului. Reacţii de oxidare. Aplicaţii practice.
Proteine - structura primară
Proteine - polimeri ai aminoacizilor. Policondensarea aminoacizilor. Hidroliza proteinelor. Structura proteinelor. Structura primară - secvenţa resturilor de aminoacizi. Corelaţia structură - funcţie. Conformaţie. Legătura peptidică - proprietăţi.
Proteine - structura secundară, terţiară şi cuaternară
Structura secundară - helix α, foi pliate β, structuri secundare nedefinite. Orientarea în spaţiu a proteinelor. Interacţiuni intramoleculare care stabilizează structura secundară. Structura terţiară. Interacţiuni care stabilizează structura terţiară a proteinelor. Protomeri. Structura cuaternară. Clasificarea proteinelor în funcţie de structură. Denaturarea proteinelor.
Unități de măsură pentru lungimi. Transformări.
Unități de masură pentru lungime. Metrul. Multiplii și submultiplii metrului.
Unități de măsură pentru timp. Transformări.
Unități de măsură pentru timp. Ore,minute, secunde. Transformări.
Viteza de reacţie
Cinetica chimică – definiţie. Viteza medie de reacţie. Variaţia concentraţiei reactanţilor şi a produşilor de reacţie în timp. Exemplu de calcul pentru viteza medie de reacţie. Clasificarea reacţiilor chimice în funcţie de viteza de reacţie. Reacţii rapide. Reacţii cu viteză moderată. Reacţii lente. Măsurarea vitezei de reacţie.
Influenţa suprafeţei de contact şi a temperaturii asupra vitezei de reacţie
Factorii care influenţează viteza de reacţie. Influenţa suprafeţei de contact asupra vitezei de reacţie. Influenţa temperaturii asupra vitezei de reacţie. Dependenţa constantei de viteză de temperatură. Relaţia lui Arrhenius. Semnificaţia matematică a elementelor din relaţia lui Arrhenius. Determinarea energiei de activare. Metoda grafică de determinare a energiei de activare.
HTML APIs
API Geolocalizare HTML este utilizat pentru a localiza poziția unui utilizator.
Localizați Poziția Utilizatorului
API Geolocalizare în HTML este utilizat pentru a obține poziția geografică a unui utilizator.
Deoarece acest lucru poate compromite confidențialitatea, poziția nu este disponibilă decât dacă utilizatorul o aprobă.
Geolocalizarea este cea mai precisă pentru dispozitivele cu GPS, cum ar fi smartphone-ul.
Începând cu Chrome 5.0, API-ul de geolocalizare va funcționa numai pe contexte sigure, cum ar fi HTTPS. Dacă site-ul dvs. este găzduit pe o origine nesigură (cum ar fi HTTP), solicitările pentru a obține locația utilizatorilor nu vor mai funcționa.
Utilizarea geolocalizării în HTML
Metoda getCurrentPosition () este utilizată pentru a returna poziția utilizatorului.
Al doilea parametru al metodei getCurrentPosition () este utilizat pentru a gestiona erorile. Specifică o funcție care trebuie executată dacă nu reușește să obțină locația utilizatorului:
Pentru a afișa rezultatul într-o hartă, aveți nevoie de acces la un serviciu de hartă, cum ar fi Google Maps.
Geolocalizarea este de asemenea foarte utilă pentru informații specifice locației, cum ar fi:
Informații locale actualizate.
Afișare Puncte de interes în apropierea utilizatorului.
Navigare rotativă (GPS).
Metoda getCurrentPosition () returnează un obiect de succes. Proprietățile de latitudine, longitudine și precizie sunt întotdeauna returnate. Celelalte proprietăți sunt returnate dacă sunt disponibile:
coords.latitude - Latitudinea ca număr zecimal (întors întotdeauna)
coords.longitude - Longitudinea ca număr zecimal (întors întotdeauna)
coords.acuratetă - Precizia poziției (întoarsă întotdeauna)
coords.altitude - Altitudinea în metri peste nivelul mării medii (returnat dacă este disponibil)
coords.altitude - Accarity Precizia altitudinii de poziție (returnată dacă este disponibilă)
coords.heading - Titlul ca grade în sensul acelor de ceasornic dinspre nord (returnat dacă este disponibil)
coords.speed - Viteza în metri pe secundă (returnată dacă este disponibilă)
timestamp - Data / ora răspunsului (returnat dacă este disponibil)
Obiect de geolocalizare - Alte metode interesante
watchPosition () - returnează poziția actuală a utilizatorului și continuă să returneze poziția actualizată pe măsură ce utilizatorul se mișcă (precum GPS-ul într-o mașină).
clearWatch () - Oprește metoda watchPosition ().
CSS Tranziții
Tranziții CSS
Tranzițiile CSS vă permit să modificați valorile proprietății fără probleme, pe o durată dată.
În acest capitol veți afla despre următoarele proprietăți: transition, transition-delay, transition-duration, transition-property, transition-timing-function
Asistență browser pentru tranziții
Prefixuri specifice browserului
Unele browsere mai vechi au nevoie de prefixuri specifice (-webkit-) pentru a înțelege proprietățiile de tranziție
Cum se utilizează tranzițiile CSS?
Pentru a crea un efect de tranziție, trebuie să specificați două lucruri:
proprietatea CSS la care doriți să adăugați un efect
durata efectului
Dacă partea de durată nu este specificată, tranziția nu va avea nici un efect, deoarece valoarea implicită este 0.
Un element <div> 100px * 100px red. Elementul <div> a specificat, de asemenea, un efect de tranziție pentru proprietatea de lățime, cu o durată de 2 secunde.
Efectul de tranziție va începe atunci când proprietatea CSS (lățimea/width) specificată modifică valoarea.
Acum, să specificăm o nouă valoare pentru proprietatea de lățime/width atunci când un utilizator se alătură peste elementul <div>:
Atunci când cursorul se decuplează din element, acesta se va schimba treptat înapoi la stilul său original.
Modificați mai multe valori ale proprietății
Efect de tranziție atât pentru proprietatea lățimii (width), cât și pentru înălțime (height), cu o durată de 2 secunde pentru lățime (width) și 4 secunde pentru înălțime (height).
Specificați curba de viteză (speed curve) a tranziției
Proprietatea transition-timing-function specifică curba de viteză (speed curve) a efectului de tranziție.
Proprietatea transition-timing-function poate avea următoarele valori:
ease - specifică un efect de tranziție cu început lent, apoi rapid, apoi sfârșit lent (acest lucru este implicit)
linear - specifică un efect de tranziție cu aceeași viteză de la început până la sfârșit
ease-in - specifică un efect de tranziție cu pornire lentă
ease-out - specifică un efect de tranziție cu sfârșit lent
ease-in-out - specifică un efect de tranziție cu început și sfârșit lent
cubic-bezier(n,n,n,n) - vă permite să definiți propriile valori într-o funcție cub-bezier
Întârzie efectul de tranziție (Delay the Transition Effect)
Proprietatea transition-delay specifică o întârziere (în secunde) pentru efectul de tranziție.
Tranziție + transformare (Transition + Transformation)
Proprietățiile CSS transition pot fi specificate una câte una
Proprietatea shorthand transition
Proprietăți CSS transition:
transition - O proprietate scurtă pentru setarea celor patru proprietăți de tranziție într-o singură proprietate
transition-delay - Specifică o întârziere (în secunde) pentru efectul de tranziție
transition-duration - Specifică câte secunde sau milisecunde durează un efect de tranziție
transition-property - Specifică numele proprietății CSS pentru care este efectul de tranziție
transition-timing-function - Specifică curba de viteză a efectului de tranziție
CSS Tooltip
CSS Tooltip
Creați tooltips cu CSS.
Un tooltip este adesea folosit pentru a specifica informații suplimentare despre ceva când utilizatorul mută indicatorul mouse-ului peste un element.
Basic Tooltip
Creați un tooltip care apare când utilizatorul mută mouse-ul peste un element.
HTML: Utilizați un element container (cum ar fi <div>) și adăugați-i clasa „tooltip”. Când utilizatorul trece cu mouse-ul peste acest <div>, va afișa textul de tip tooltip.
Textul de tip tooltip este plasat în interiorul unui element inline (cum ar fi <span>) cu class = "tooltiptext".
CSS: Clasa tooltip folosește position:relative, care este necesară pentru poziționarea textului tooltip (position:absolute).
Consultați exemplele de mai jos despre cum să poziționați indicatorul.
Clasa tooltiptext conține textul actual de tip tooltip. Este ascunsă în mod implicit și va fi vizibilă în hover (vezi mai jos). De asemenea, i-am adăugat câteva stiluri de bază: 120px lățime (width), culoare de fundal neagră, culoare text alb, text centrat (black background color, white text color, centered text) și 5px top și bottom padding.
Proprietatea CSS border-radius este utilizată pentru a adăuga colțuri rotunjite (rounded corners) tooltip text.
Selectorul :hover este utilizat pentru a afișa textul de tip tooltip atunci când utilizatorul mută mouse-ul peste <div> cu class="tooltip".
Positioning Tooltips
tooltip-ul este plasat la dreapta (left: 105%) a textului „hoverable” (<div>). De asemenea, rețineți că partea de sus:-5px (top:-5px) este utilizată pentru a-l plasa în mijlocul elementului container. Folosim numărul 5 deoarece textul de tip tooltip are o acoperire de 5px în partea de sus și de jos (top and bottom padding). Dacă măriți padding, creșteți și valoarea proprietății de top pentru a vă asigura că aceasta rămâne la mijloc (dacă este ceea ce doriți). Același lucru este valabil dacă doriți ca tooltip să fie plasat la stânga.
Dacă doriți ca tooltip să apară în partea de sus sau de jos ( top sau bottom), consultați exemplele de mai jos. Rețineți că folosim proprietatea margin-left cu o valoare de minus 60 pixeli. Acest lucru este pentru a centra tooltip deasupra/sub (above/below ) textul hoverable. Este setat la jumătatea lățimii tooltip-ului (120/2 = 60).
Instrumente săgeți (Tooltip Arrows)
Pentru a crea o săgeată (arrow) care ar trebui să apară dintr-o parte specifică a tooltip-ului, adăugați conținut „empty” după tooltip, cu pseudo-element class ::after împreună cu proprietatea content. Săgeata în sine este creată folosind borders. Acest lucru va face ca tooltip-ul să pară un speech bubble.
Adăugare săgeată la partea de jos a tooltip-ului.
Poziționarea săgeții în interiorul tooltip: top: 100% va așeza săgeata în partea de jos a tooltip. left: 50% va centra săgeata.
Proprietatea border-width specifică dimensiunea săgeții. Dacă schimbați acest lucru, modificați, de asemenea, valoarea margin-left. Aceasta va menține săgeata centrată.
Border-color este utilizată pentru a transforma conținutul într-o săgeată. Am stabilit top border la negru, iar restul la transparent. Dacă toate părțile ar fi negre, s-ar termina cu o black square box.
Adăugați o săgeată în partea de sus a tooltip.
Adăugați o săgeată la stânga tooltip-ului.
Adăugați o săgeată la dreapta tooltip-ului.
Fade In Tooltips (Animation)
Dacă doriți să aplicați fade în tooltip text când urmează să fie vizibil, puteți utiliza proprietatea CSS transition împreună cu proprietatea opacity și puteți trece de la a fi complet invizibil la 100% vizibil, într-un număr de secunde specificate (1 secundă în exemplul nostru).
Săruri
Structura și formula generală a sărurilor; săruri neutre, săruri acide și săruri bazice; nomenclatura sărurilor; proprietățile și reacțiile chimice ale sărurilor; metode generale de obținere a sărurilor; neutralizare și hidroliză.
Hidrogenul
Caracteristici generale ale hidrogenului; formarea ionului de hidrură, H-, și formarea ionului de hidrogen (proton), H+. Răspândirea hidrogenului în natură. Metode de preparare a hidrogenului. Proprietățile fizice și chimice ale hidrogenului. Hidruri. Ortohidrogen și parahidrogen. Hidrogenul atomic. Întrebuințările hidrogenului. Izotopii hidrogenului (protiu, deuteriu, tritiu).
Grupa 16 sau grupa a VI-a principală
Grupa a VI-a principală a sistemului periodic, numerotată VI A sau 16, cuprinde elementele oxigen, O, sulf, S, seleniu, Se, telur, Te, și poloniu, Po.
Grupa 15 sau grupa a V-a principală
Grupa a V-a principală a sistemului periodic, numerotată V A sau 15, cuprinde următoarele elemente: azot, N, fosfor, P, arsen, As, stibiu (antimoniu), Sb, și bismut, Bi.
Grupa 2 sau grupa a II-a principală
Grupa a II-a principală a sistemului periodic, numerotată II A sau 2, cuprinde elementele: beriliu, Be, magneziu, Mg, calciu, Ca, stronțiu, Sr, bariu, și radiu, Ra. Această grupă se mai numește grupa metalelor alcalino-pământoase.
Grupa 1 sau grupa I principală
Elementele de tranziție
Structura electronică a elementelor de tranziție; caracteristicile chimice ale elementelor de tranziție.
Grupa 3 sau grupa a III-a secundară
Grupa a III-a secundară a sistemului periodic, numerotată III B sau 3, cuprinde elementele rare scandiu, Sc, ytriu, Y, și lantan, La, precum și elementul radioactiv actiniu, Ac.
Grupa 4 sau grupa a IV-a secundară
Grupa a IV-a secundară a sistemului periodic, numerotată IV B sau 4, cuprinde elementele rare titan, Ti, zirconiu, Zr, și hafniu, Hf.
Grupa 5 sau grupa a V-a secundară
Grupa a V-a secundară a sistemului periodic, numerotată V B sau 5, cuprinde elementele rare vanadiu, V, niobiu, Nb, și tantal, Ta.
Grupa 6 sau grupa a VI-a secundară
Grupa a VI-a secundară a tabelului periodic, numerotată VI B sau 6, cuprinde elementele crom, Cr, molibden, Mo, și wolfram, W.
Grupa 7 sau grupa a VII-a secundară
Grupa a VII-a secundară a sistemului periodic, numerotată VII B sau 7, cuprinde elementele mangan, Mn, technețiul, Tc, și reniu, Re.
Grupa 8 sau grupa a VIII-a secundară
Grupa 8 a sistemului periodic, în trecut considerată parte a grupei a VIII-a secundare, alături de grupele 9 și 10, cuprinde elementele fier, Fe, ruteniu, Ru, și osmiu, Os.
Grupa 9 sau grupa a VIII-a secundară
Grupa 9 a sistemului periodic, în trecut considerată parte a grupei a VIII-a secundare alături de grupele 8 și 10, cuprinde elementele cobalt, Co, rodiu, Rh, și iridiu, Ir.
Grupa 10 sau grupa a VIII-a secundară
Grupa 10 a sistemului periodic, în trecut considerată parte a grupei a VIII-a secundare, alături de grupele 8 și 9, cuprinde elementele nichel, Ni, paladiu, Pd, și platină, Pt.
