Înveliș electronic
Partajeaza in Google Classroom
Scurtă definiție
Definiție Descarcă PDF
În mișcarea lor rapidă în jurul nucleului, electronii nu urmează niște traiectorii precise; însă, ei se pot găsi, cu probabilitate maximă, în anumite regiuni ale spațiului din jurul nucleului, formând nori electronici (nori de electricitate negativă) numiți orbitali.
Atomul de hidrogen are un singur electron; în mișcarea sa neîntreruptă, electronul se poate apropia mai mult sau mai puțin de nucleu, menținându-se în interiorul unei regiuni de formă sferică (orbital de tip s, de simetrie sferică).
Pe lângă mișcarea în jurul nucleului, electronul execută și o mișcare în jurul axei sale, numită mișcare de spin. Mișcarea de spin se poate produce în două sensuri: una în sensul mișcării acelor unui ceasornic, și alta în sens invers. Dacă un electron se rotește într-un sens și alt electron se rotește în sens opus, se spune că cei doi electroni au spin opus.
Într-un orbital nu pot exista decât maximum doi electroni cu spin opus, numiți electroni cuplați.
Straturile de electroni sunt zone difuze situate la distanțe diferite de nucleu și sunt notate fie cu litere de la K la Q (K, L, M, N, O, P, Q), fie cu cifre de la 1 la 7. Numerotarea straturilor se face dinspre nucleu spre exterior: primul strat, cel mai apropiat de nucleu, se notează cu 1 (sau K), stratul următor cu 2 (sau L) și așa mai departe. Energia electronilor este cu atât mai mică cu cât aceștia sunt mai apropiați de nucleu; astfel, electronii cu energia cea mai mică se află în stratul 1 (stratul K); cea mai mare energie o au, într-un atom, electronii din ultimul strat, numit și strat de valență.