Oxidul de fier(II), FeO
Partajeaza in Google Classroom
Scurtă definiție
Definiție Descarcă PDF
Oxidul de fier(II) sau oxidul feros, FeO, este un solid negru, cristalizează în sistem cubic și are punctul de topire 1420°C.
Oxidul de fier(II) se poate obține prin descompunerea termică a oxalatului de Fe(II) sau prin reducerea oxidului de Fe(III) cu hidrogen sau oxid de carbon:
Fe2O3 + CO = 2FeO + CO2
Monoxidul de carbon format în reacția de mai sus produce o atmosferă reducătoare, astfel prevenind oxidarea la oxid de fier(III).
Oxidul de fier(II) este o pulbere neagră piroforă (se aprinde spontan în contact cu oxigenul prin frecare sau ciocnire) care se oxidează ușor trecâd în Fe2O3. Este stabil la temperaturi peste 570°C; sub această temperatură se descompune:
4FeO 
Fe3O4 + Fe
Are caracter bazic și se dizolvă rapid în acizi diluați; prin combinare cu acizi dă ionul Fe2+. Compusul are structura clorurii de sodiu, fapt ce îi indică natura ionică, însă rețeaua cristalină este deficitară în ioni de fier(II) și astfel, oxidul este nestoechiometric.
Preambul
Referințe
Navigare în lectii
Cumpara abonament
