Pentaoxidul de vanadiu, V2O5

Pentaoxidul de vanadiu, V₂O₅, este o pudră cristalină toxică, care variază de la galben la roșu, este solubilă în substanțe alcaline și acizi, și este ușor solubilă în apă. Punctul de topire este la 690°C.
 

 

Pentoxidul de vanadiu se obține în mod obișnuit prin calcinarea așa-numitului metavanadat de amoniu:

Este o pulbere de culoare roșie-portocalie, care se topește la circa 650°C. Este foarte toxic. Are caracter de agent slab de oxidare. Pentoxidul de vanadiu este puțin solubil în apă (circa 0,007 g/l) formând soluții galben deschise de acizi vanadici. Deși are caracter mai mult acid și deci este solubil în baze, pentoxidul de vanadiu se dizolvă și în acizi. 

 

În soluțiile rezultate prin tratarea pentaoxidului de vanadiu cu baze, în funcție de pH se găsesc diferite specii de vanadați hidratați. Gradul lor de hidratare nu este însă bine cunoscut, din care cauză se obișnuiește să fie notați cu cea mai simplă formulă posibilă, fără apă de hidratare. 

 

Când soluțiile sunt puternic bazice se formează ioni de vanadat, VO₄^3-. Pe măsură ce scade bazicitatea rezultă specii dinucleare și trinucleare care se notează [V₂O₆(OH)]^3- și [V₃O₉]^3-. Când pH-ul este sub circa 6,8 precipită V₂O₅ hidratat. 

 

La tratarea pentaoxidului de vanadiu cu acizi rezultă specii complexe dintre care cele mai probabile sunt decanucleare, [H_nV₁₀O₂₃]⁽⁶⁺ⁿ⁾. Când pH-ul este mic (1 - 2) se formează mai mult ionul pervanadil, VO²⁺. 

 

Pentoxidul de vanadiu are acțiune catalitică, din care cauză este folosit în multe reacții de oxidare, la fabricarea acidului sulfuric, etc. Pentaoxidul de vanadiu mai este utilizat și în medicină, pentru vopsirea textilelor și în reactoare nucleare.