Clorura de potasiu, KCl, este un solid cristalin, alb, care este solubil în apă și este puțin solubil în etanol. Are punctul de topire 772°C și sublimează la 1500°C. Clorura de potasiu se găsește în natură în minereurile de silvină, carnalit și cainit. Este produs industrial prin cristalizarea fracționată a acestor depozite sau a soluțiilor saline din lacuri.
Clorura de potasiu, KCl, se găsește în zăcăminte importante sub formă de silvină, KCl, carnalit, KCl·MgCl2·6H2O, și cainit, KCl·MgSO4·3H2O. Pentru extragerea clorurii de potasiu, carnalitul se dizolvă în apă caldă; prin răcirea soluției se depune întâi clorura de potasiu, fiind greu solubilă. Din leșiile rămase se poate extrage și bromul, cu care câteodată carnalitul este impurificat.
Clorura de potasiu se mai poate extrage din apele mărilor sau lacurilor sărate, precum și din cenușa unor plante marine (care conțin în medie 14% clorura de potasiu).
Clorura de potasiu are proprietatea interesantă de a fi mai solubilă în apă caldă decât clorura de sodiu, dar mai puțin solubilă în apă rece.
Clorura de potasiu se prezintă sub formă de cristale cubice, mărunte, incolore. Se topește la 768°C. Ea este mult întrebuințată ca îngrășământ agricol (chiar ca silvină), ca materie primă pentru fabricarea altor săruri de potasiu, mai ales a cloratului de potasiu, sau la transformarea azotatului de sodiu în azotat de potasiu.