Noţiuni de termochimie, partea II

Termochimia studiază efectele termice ale reacţiilor chimice pe baza principiilor termodinamicii.

Efectele termice ce însoţesc reacţiile chimice constau în degajarea sau absorbţia de căldură.

Căldura de reacţie, Q, reprezintă căldura care se transferă în timpul unei reacţii între un sistem de reacţie şi mediul exterior. Poate fi căldură absorbită din mediul exterior, sau poate fi degajată în mediul exterior. Căldura de reacţie se măsoară în unităţi de energie: J (Jouli), kJ (kilojouli), cal (calorii), sau kcal (kilocalorii). Atunci când se raportează căldura la un mol de substanţă, căldura de reacţie este exprimată în J/mol, kJ/mol, cal/mol sau kcal/mol.

Toate tipurile de reacţii chimice şi de schimbări fizice pot fi clasificate în reacţii endoterme şi reacţii exoterme.

Reacţiile exoterme sunt reacţiile care au loc cu degajare de căldură. De exemplu, reacţiile de neutralizare dintre acizi şi baze sunt reacţii care eliberează energie termică în mediul exterior. În cazul unei reacţii exoterme, Q < 0 în raport cu sistemul de reacţie.

Schema generală a unei reacţii exoterme este următoarea:

reactanţi  produşi de reacţie + Q

Reacţiile endoterme sunt reacţiile care au loc cu absorbţie de căldură. De exemplu, descompunerea sărurilor solide este o reacţie care are nevoie de energie termică din mediul exterior. În cazul unei reacţii endoterme, Q > 0 în raport cu sistemul.

Schema generală a unei reacţii endoterme este următoarea:

reactanţi + Q  produşi de reacţie

În ecuaţiile termochimice trebuie să se indice stările de agregare ale substanţelor. Pentru aceasta, se folosesc următoarele notaţii:

• (s) pentru solide;
• (l) pentru lichide;
• (g) pentru gaze;
• (aq) pentru soluţii apoase.