Potasiul, K
Tag-uri
Categorie:
Chimie Anorganică
Partajeaza in Google Classroom
Partajeaza cu Google Classroom
Susține Lectii-Virtuale!
Scurtă definiție
Potasiul, K, este un metal moale, argintiu, din grupa metalelor alcaline, grupa 1 a tabelului periodic (grupa I principală sau grupa I A). Are numărul atomic 19 și masa atomică 39,098. Potasiul se găsește în apa de mare și în numeroase minereuri: silvină, carnalit, silvinit, cainit. Se obține prin electroliză. Potasiul metalic are puține utilizări, însă sărurile de potasiu au o varietate mare de aplicații. Potasiul este un element esențial pentru organismele vii.
Definiție Descarcă PDF
Potasiul, K, este un metal moale, argintiu, din grupa metalelor alcaline, grupa 1 a tabelului periodic (grupa I principală sau grupa I A). Are numărul atomic 19 și masa atomică 39,098. Potasiul se găsește în apa de mare și în numeroase minereuri: silvină, carnalit, silvinit, cainit. Se obține prin electroliză. Potasiul metalic are puține utilizări, însă sărurile de potasiu au o varietate mare de aplicații. Potasiul este un element esențial pentru organismele vii.
Ca și sodiul, potasiul este foarte răspândit în natură sub formă de combinații. Feldspatul potasic (ortoclazul) și micele intră în compoziția multor roci. Sub formă de clorură și sulfat, potasiul se găsește în apa mărilor. Ca clorură simplă, KCl, silvina, sau combinată cu clorură de sodiu, KCl·NaCl, silvinit, cu clorură de magneziu, KCl·MgCl2·6H2O, carnalit, cu sulfat de magneziu, KCl·MgSO4·3H2O, cainit, formează mari zăcăminte.
Săruri de potasiu se găsesc și în tulpinile și rădăcinile diferitelor plante: cartofi, sfeclă, floarea soarelui, etc, care le extrag din pământ. Când solul nu are suficiente săruri de potasiu, acestea trebuie adăugate sub formă de îngrășăminte cu potasiu.
Potasiul ca metal nu are multe întrebuințări practice; de aceea, fabricația lui este foarte restrânsă. Se poate obține prin electroliza hidroxidului de potasiu sau a clorurii de potasiu topite (în amestec cu o sare de potasiu a unui oxoacid) în celule asemănătoare celor utilizate la prepararea sodiului.
Potasiul este un metal ușor, alb și strălucitor ca argintul, când nu este oxidat de aer. El este moale ca ceara, la temperatura obișnuită, dar devine dur și sfărâmicios sub 0°C. Este un bun conducător de electricitate.
Din punct de vedere chimic, potasiul se aseamănă mult cu sodiul, dar este mai reactiv. În aer uscat se oxidează imediat și se acoperă cu un strat subțire de oxid. În prezența umidității și a dioxidului de carbon din atmosferă se formează carbonat de potasiu:
2K + H2O + ½ O2 = 2KOH
2KOH + CO2 = K2CO3 + H2O
Din această cauză, potasiul se păstrează sub petrol.
Prin arderea potasiului în oxigen se formează superoxidul de potasiu, KO2.
Potasiul se combină energic cu halogenii și cu sulful. Cu unele metale formează aliaje; cu mercurul formează amalgamul de potasiu. Ca și sodiul, potasiul reacționează cu apa la temperatura obișnuită cu dezvoltare de hidrogen și formare de hidroxid de potasiu.
Potasiul se folosește pentru celule fotoelectrice și, uneori (în laborator), ca reducător.
Potasiul este un element esențial pentru organismele vii. Ionul de potasiu, K+, este cel mai abundent cation din țesuturile plantelor, fiind absorbit prin rădăcini pentru a fi folosit în procese precum sinteza de proteine.
În organismele animale, trecerea ionilor de potasiu și de sodiu prin membrana celulelor nervoase este responsabilă pentru schimbările de potențial electric care acompaniază transmiterea impulsurilor.
Potasiul formează combinații similare sodiului. Astfel, cu hidrogenul formează hidrura de potasiu, KH. Ca oxizi se cunosc: oxidul, K2O, cum și superoxidul, KO2. Oxizii potasiului nu au importanță tehnică. Mai important dintre combinațiile potasiului este hidroxidul de potasiu.
Peste 90% din sărurile de potasiu extrase din sol și prelucrate după metode industriale sunt destinate îngrășămintelor. În trecut se folosea drept îngrășământ cu potasiu cenușa unor plante; astăzi se folosesc fie minerale de potasiu, fie sărurile de potasiu fabricate.
Valoarea îngrășământului de potasiu se determină după conținutul în K2O. Un bun îngrășământ natural cu potasiu trebuie să conțină 12-25% K2O. Sărurile de potasiu obținute industrial au un procent mai mare (astfel, clorura de potasiu fabricată are 20-60% K2O, sau sulfatul de potasiu 50% K2O). În general, sărurile de potasiu se folosesc în îngrășăminte mixte (vezi Azotul).
Dintre sărurile de potasiu mai importante sunt: clorura, cloratul, azotatul, carbonatul și sulfatul.
Preambul
Referințe
- Edith Beral, Mihai Zapan: Chimie Anorganică, ediția a 3-a, Editura Tehnică, București, 1963
- John Daintith: Dictionary of Chemistry, 6th edition, Oxford University Press, 2008, ISBN 9780199204632
Navigare în lectii
Cumpara abonament
Ajutor
Feedback-ul d-voastră este important pentru noi. Dacă observați vreo neregulă vă rugăm să ne-o semnalați apăsând butonul Trimite Feedback de mai jos.
