Rubidiul, Rb, este un metal alcalin moale, alb-argintiu, din grupa 1 (grupa I principală sau grupa I A) a tabelului periodic. Are numărul atomic 37 și masa atomică 85,4678. Se găsește în câteva minereuri precum lepidolitul, și în anumite soluții saline. Rubidiul este foarte reactiv, cu proprietăți similare celorlalte metale din grupă, și se aprinde spontan în aer.
Rubidiul se găsește în natură în cantități foarte reduse, însoțind alte metale alcaline, de exemplu în carnalit, KCl·MgCl2·6H2O (care poate conține 0,015% Rb) sau în lepidolit, o varietate de mică (care conține până la 1% Rb).
Rubidiul se obține prin încălzirea hidroxizilor cu magneziu metalic în curent de hidrogen, sau prin reducere cu zirconiu. Se mai obține și prin electroliza topiturii de clorură de rubidiu.
Rubidiul este un metal cu luciu argintiu care la aer se oxidează cu ușurință, aprinzându-se spontan.
Izotopul natural rubidiu-87 este radioactiv.
Proprietățile chimice ale rubidiului sunt similare cu proprietățile celorlalte metale alcaline. Rubidiul formează hidruri mai stabile decât celelalte elemente din grupă. Cu oxigenul poate forma oxizi: oxidul de rubidiu, Rb2O, de culoare galben deschisă, care reacționează cu hidrogenul la încălzire formând un hidroxid și o hidrură:
Rb2O + H2 = RbOH + RbH
Prin arderea rubidiului în curent de oxigen se obține superoxidul de rubidiu, RbO2, de culoare brună-închisă. Dintre sărurile mai importante ale rubidiului se menționează sulfatul de rubidiu, Rb2SO4, care este folosit mai ales pentru obținerea hidroxidului de rubidiu, RbOH.
Sărurile rubidiului pot fi folosite la fabricarea sticlăriei și ceramicii.