Fluorul, F
Tag-uri
Categorie:
Chimie Anorganică
Partajeaza in Google Classroom
Partajeaza cu Google Classroom
Susține Lectii-Virtuale!
Scurtă definiție
Fluorul este primul element din grupa 17 (VII A), grupa halogenilor, are simbolul F, număr atomic 9, masă atomică 18,9984; fluorul este un gaz sau lichid galben-pal, coroziv și foarte toxic; este cel mai electronegativ element chimic și cel mai reactiv dintre nemetale.
Definiție Descarcă PDF
Fluorul este primul element din grupa 17 (VII A), grupa halogenilor, are simbolul F, număr atomic 9, masă atomică 18,9984; fluorul este un gaz sau lichid galben-pal, coroziv și foarte toxic; este cel mai electronegativ element chimic și cel mai reactiv dintre nemetale.
Răspândire în natură
Fluorul se găsește în natură numai în stare combinată: în fluorină (fluorura de calciu, CaF2), în criolit (fluorura de sodiu și aluminiu, Na3AlF6), în apatit (un mineral de compoziția 3Ca3(PO4)2 • Ca(F,Cl)2), în unele ape minerale, etc.
În cantități mici, fluorul se găsește și în sol, de unde este luat de plante (de aceea, cenușa plantelor conține fluor). Oasele și smalțul dinților conțin cantități mici de fluor sub formă de apatit.
Preparare
Din cauza acțiunii distrugătoare pe care o are fluorul asupra materialelor, prepararea lui întâmpină greutăți tehnice. În general, fluorul se obține prin electroliza unei topituri formate din fluorură de potasiu, KF, și acidul fluorhidric, HF, adică KHF2, la 250°C. Celula pentru electroliză este confecționată de obicei din nichel, iar electrozii, din grafit.
Proprietăți
Fluorul este un gaz de culoare slab verzuie, cu miros foarte pătrunzător și iritant. În condiții normale se lichefiază la -188,9°C, trecând într-un lichid de culoare galben deschis. (Vezi Proprietățile fizice ale halogenilor pentru mai multe constante fizice ale fluorului).
Fluorul este cel mai reactiv dintre elementele cunoscute. El se combină direct cu hidrogenul cu formare de acid fluorhidric. La rece reacția este foarte lentă; ea devine însă rapidă și chiar violentă la temperaturi înalte. De asemenea se combină direct cu bromul, iodul, sulful, fosforul, arsenul, carbonul, siliciul, etc. (cu excepția oxigenului și azotului) și cu aproape toate metalele; reacția se desfășoară în funcție de temperatură și de reactivitatea elementului. Aurul și platina sunt atacate de fluor numai la temperatură înaltă. De asemenea, fluorul se combină cu unele gaze rare (vezi Compuși de gaze rare).
Fluorul reacționează cu acidul clorhidric și cu clorurile, punând în libertate clor:
Din cauza tendinței de a se combina cu hidrogenul, fluorul îl scoate din substanțele compuse, formând acid fluorhidric. De aceea, el descompune apa, punând oxigen în libertate:
Substanțele organice, ca alcoolul, eterul, benzina, se aprind în contact cu fluorul.
Fluorul produce iritații ale căilor respiratorii și răni pe piele care se vindecă greu.
Utilizări
Fluorul a început să aibă importanță industrială. Sub formă de fluoruri metalice este întrebuințat la prepararea de derivați fluorurați ai hidrocarburilor aromatice, care se utilizează ca agenți frigorigeni (freoni), dizolvanți, lubrifianți, etc.
Fluorul mai este folosit și ca combustibil pentru rachete.
Referințe
Edith Beral, Mihai Zapan: Chimie Anorganică, ediția a 3-a, Editura Tehnică, București, 1963
John Daintith: Dictionary of Chemistry, 6th edition, Oxford University Press, 2008, ISBN 9780199204632
Navigare în lectii
Cumpara abonament
Ajutor
Feedback-ul d-voastră este important pentru noi. Dacă observați vreo neregulă vă rugăm să ne-o semnalați apăsând butonul Trimite Feedback de mai jos.
