Informaţia care programează toate activităţile celulare este programată în structura ADN-ului.
Alături de zaharide, proteine şi lipide, acizii nucleici reprezintă o categorie extrem de importantă de molecule biologice.
Din punct de vedere structural, acizii nucleici sunt polinucleotide, sau polimeri obţinuţi prin policondensarea mononuclotidelor.
Mononucleotidele sunt formate din 3 componente principale: o pentoză (zaharidă cu 5 atomi de carbon), o grupare fosfat, şi o bază azotată.
Riboza şi deoxiriboza sunt cele două tipuri de pentoze care pot intra în structura acizilor nucleici. Deoxiriboza conţine cu un atom de oxigen mai puţin decât riboza. Acizii ribonucleici (ARN) conţin riboză, iar acizii deoxiribonucleici (ADN) conţin deoxiriboză. Imaginea de mai jos prezintă structurile ribozei şi deoxiribozei:
Bazele azotate care intră în structura mononucleotidelor derivă de la doi compuşi organici cu catenă heterociclică, şi anume, de la purină şi pirimidină:
Bazele purinice sunt adenina (A) şi guanina (G):
Bazele pirimidince sunt citozina (C), timina (T) şi uracilul (U):
Nucleozidele sunt compuşi organici care se formează prin condensarea biochimică dintre molecula unei baze azotate şi o moleculă de pentoză. Legătura dintre pentoză şi baza azotată este o legătură β-glicozidică.
Mononucleotidele sunt compuşi organici obţinuţi prin esterificarea cu acid fosforic a unei nucleozide. Esterificarea are loc la grupa hidroxil din poziţia 5 a unei unităţi de pentoză dintr-o nucleozidă.
Prin policondensarea mononucleotidelor, se obţin acizii nucleici. În lanţurile polinucleotidice, mononucleotidele sunt unite între ele prin punţi de tip ester fosforic în poziţiile 5 şi 3.
Acizii deoxiribonucleici sunt formaţi din mononucleotide care conţin o grupare fosfat, deoxiriboză şi una din următoarele baze azotate: adenină, guanină, citozină sau timină.
Acizii ribonucleici sunt formaţi din mononucleotide care conţin o grupare fosfat, riboză şi una din următoarele baze azotate: adenină, guanină, citozină şi uracil.
