Oxidul de crom(III) sau oxidul cromic, Cr2O3, este o sare cristalină, verde, insolubilă în apă. Are punctul de topire la 2435°C și punctul de fierbere la 4000°C. Oxidul de crom(III) se folosește în principal ca pigment verde în sticlă, porțelanuri și vopseluri de ulei.
Oxidul de crom(III) sau oxidul cromic, Cr2O3, este cea mai stabilă combinație a cromului. Se obține fie prin descompunerea termică a anhidridei cromice:
2CrO3 = Cr2O3 + 3/2 O2
fie prin calcinarea unui amestec de bicromat alcalin cu sulf sau cu cărbune:
K2Cr2O7 + S = Cr2O3 + K2SO4
Este o pulbere verde, insolubilă în apă. Se dizolvă în diferite topituri, dându-le culoarea verde caracteristică (de exemplu smaraldul este colorat în verde de către oxidul cromic).
Oxidul de crom(III) este amfoteric, se dizolvă în acizi pentru a da ioni de crom(III), Cr3+, și în soluții alcaline concentrate pentru a da cromiți.
Prin topirea oxidului cromic cu oxizii unor metale, de obicei bivalente, mai puternic bazice, se obțin combinații cristaline, oxizi metalici micști de compoziție MIIO·Cr2O3 - care înainte au fost considerate cromați(III) și notați MII[CrO2]2. Ei au structura cristalină a spinelilor. Cel mai important reprezentant este cromitul, FeO·Cr2O3.
Oxidul de crom are întrebuințări ca pigment verde (sub numele de verde de crom), la imprimarea bancnotelor, în industria sticlei, ceramicii, cernelurilor, vopselurilor, etc (culorile de verde de crom au rezistență mare la agenții atmosferici și la schimbări de temperatură).
Oxidul de crom(III) hidratat, Cr2O3·xH2O, uzual numit hidroxid cromic, se obține dacă se tratează soluția unei sări de Cr(III) cu ioni OH-. Este un precipitat albastru-cenușiu, care are proprietățile unui gel și poate forma soluții coloidale. El reacționează cu acizi formând săruri cromice [Cr(H2O)6]3+, precum și cu hidroxizi alcalini formând săruri ce conțin cromul drept component anionic. Prin urmare, oxidul cromic hidratat este amfoter, ca și hidroxidul de aluminiu.