Va rugam dezactivati programul ad block pentru a vizualiza pagina!

Cumpara abonament!
Plateste cu PayPal

Valenţa şi numărul de oxidare - partea I

Partajeaza in Google Classroom

Partajeaza cu Google Classroom
Susține Lectii-Virtuale!
Pentru a putea vizualiza un video va rugam sa va logati aici! Daca nu aveti cont va puteti inregistra apasand aici.
16 voturi 428 vizionari
Puncte: 10

Transcript



lecții aceasta Vom reveni puțin

asupra notiunii de valență pentru

a putea defini și pentru a înțelege

mai bine Ce înseamnă numărul de

oxidare aceste noțiuni sunt foarte

importante pentru că stau la baza

înțelegerii reacțiilor chimice

după cum știm din primele lecții

electronii de valență sunt electronii

pe care una Toma iar în ultimul

strat electronic pentru a ajunge

la configurația electronică cea

mai stabilă a ultimului strat atomii

folosesc de obicei electronii de

valență și substraturile libere

ne ocupate cu electroni în urma

proceselor pe care tocmai le am

studiat de transfer de electroni

sau de punere în comun de electroni

atomii își vor realiza configurații

stabile în urma cărora se vor forma

compuși ionici respectiv compus

moleculari Vaillant e un număr

întreg și caracterizează capacitatea

de combinare a unui atom cu un

alt atom în cazul compușilor ionici

în formarea cărora este implicat

transferul de electroni vorbim

despre Electro valențe adică despre

numărul de electroni pe care un

atom care va forma un compus ionic

îi poate isi da deci Electro valențe

pozitive sau despre numărul de

electroni pe care îl poate primi

Deci Electro valențele negative

în ceea ce privește compușii moleculari

Deci compușii Formați prin punere

în comun de electroni vorbim despre

covalentă covalentă este dată de

numărul de electroni pe care un

atom îi pune în comun cu electroni

altui atom pentru a defini intru

în mod mai general valența astfel

încât să includă Electro valențele

pozitivă și negativă cât și covalentă

se folosește noțiunea de număr

de oxidare ce înseamnă de fapt

Definirea sa mai generală În cazul

compușilor ionici Cum este Spre

exemplu clorura de sodiu lucrurile

sunt foarte clare știind că sodiul

vrea să scape de un elev iar clorurare

musai nevoie de un electroni și

astfel atât sodiul cuci clorul

ajung să aibă configurații stabile

de octeți cu care sunt foarte fericiți

Așadar întru un compus ionic e

foarte normal să atribuim câte

o sarcină electrică atomilor pentru

că fiecare atom Chiar are câte

o sarcină generată de transferul

de electroni în schimb lucrurile

nu mai sunt atât de are în cazul

compușilor moleculari cum este

apa Spre exemplu pentru că aici

vorbim de electroni puși în comun

și pentru că oxigenul este foarte

electronegativ el va Trage mai

puternic electronică 3l dobândind

astfel acea sarcina parțial negativă

despre care am mai vorbit iar atomi

de hidrogen valoarea sarcini parțial

pozitive pentru că de la mine câte

un electroni care se va învârti

mai mult în jurul nucleului de

oxigen Bun deci înțelegem foarte

bine care e procesul formării aceste

molecule și că acest chinos în

sarcina electronice reale ale atomilor

de electroni de la cei doi atomi

de hidrogen nu sunt complet transpirație

oxigenul dar Haideți să facem un

exercițiu din cum ar fi stat treaba

în moleculele de apă dacă îi patetic

vorbind acestea ar fi fost legături

ionice și nu a lega turcă Văleni

Omar se dau în electroni și care

a tomor prunele Deci în cazul apei

dacă am forței de ea și nu am gândit

la apă ca la un compus ionic Am

putea zice că oxigenul la primite

de electroni de la atomi de hidrogen

iar atomi de hidrogen au cedat

fiecare câte un electron oxigenul

deci atomi de hidrogen ar avea

fiecare dintre ei sarcină a plus

1 iar oxigenul ar avea sarcina

A minus 2 o să le vezi că nu Asta

se întâmplă în realitate asta aseară

întâmpla în cazul ipotetică pe

care ni ma Gina că acest compus

ar fi ionii de fapt ar trebui să

ne gândim la electronegativitate

care știind că este Puterea cu

care un element atragere electronii

dintre o legătură covalentă și

să ne amintim și de felul în care

variază electronegativitatea în

tabelul periodic Deci în colțul

din dreapta sus se găsesc cele

mai electronegativ elemente acestea

sunt azotul oxigenul și flori să

ne gândim că în cazul apei oxigenul

fiind mai electronegativ decât

hidrogenul va fi Cel care primește

electroni iar atomi mai puțin electronegativ

sunt cei care donează sau cedează

electroni asta deși noi Știind

că în realitate ea E undeva la

mijloc sarcinile sunt de fapt parțiale

pentru că atomi în comun electroni

doar că oxigenul atrage electroni

cu o putere mai mare iar hidrogenul

la trage electronic cu o putere

mai slabă în schimb aceste numere

acestei sarcini ipotetice pentru

cazul în care compuși moleculare

Axi compuși ionici sunt de fapt

numerele de oxidare ne putem folosi

de acest exercițiu de imaginație

pentru a înțelege mai bine și la

reține mai ușor regulile pentru

determinarea numerelor de oxidare

despre care vom discuta invidia

numărul de oxidare al unui atom

pe scurt nota sol este un număr

care reprezintă sarcină pe care

ar putea să o aibă Teoretic pentru

un compus electronic fiind atribuiți

atomilor din compus după admitere

Deci numărul de oxidare e o sarcină

teoretică numărul meu de oxidare

e un număr întreg pozitiv sau negativ

care se poate înota în două moduri

primul este cu o cifră arabă precedată

de sarcină plus sau minus ce așezată

deasupra simbolului elementului

Deci în compușii moleculari sulful

poate avea numerele de oxidare

plus 6 plus 4 sau cu 2 iar când

elementul există sub forma unui

Ion stadion numărul de oxidare

se scrie ca sarcina ionului în

partea dreaptă sus la simbolului

pentru un compus ionic sulful va

avea sarcina S2 mini Observați

diferența între un compus molecular

un de sulful are o sarcină teoretică

numărul de oxidare este Notează

cu semnul înaintea cifrei de vorba

de un compus ionic unde sulful

are sarcina reală semnul se notează

după ce că de aici s21 cel de al

doilea modul în care se poate nota

numărul de oxidare este cu cifre

romane între paranteze așezate

după simbolurile se poate preciza

sau nu sarcina plus sau nu Haideți

să vedem acum și care sunt regulile

pentru stabilirea numerelor de

oxidare În primul rând toate substanțele

elementare au numărul de oxidare

0 Spre exemplu Atomic un cuplu

sau sodiul ori moleculele cu hidrogenul

ăsta oxigenul sau molecule de fosfor

toate au numărul de oxidare 0 în

compușii ionici elementele au numărul

de oxidare egal cu numărul de electroni

cedați sau cu numărul de electroni

primiți în procesul de formare

a ionilor ce avem aici câteva exemple

de compuși ionici precum clorura

de sodiu despre care știm deja

că pentru formarea ei sodiul cedează

electroni iar clorul primește astfel

cu sodul vei avea numărul de oxidare

sună iar clorul miei ori în cazul

florării de calciu calciu cedează

doi electroni iar doi atomi de

flori primesc iute electron pentru

a forma configurația de octet hidrogenul

are întotdeauna numărul de oxidare

plus unu în compuși cu legături

covalente Spre exemplu în acidul

clorhidric sau în apă pe DN că

geniul la are numărul de oxidare

plus 1 însă hidrurile ionice hidrogenul

are numărul de oxidare minus 1

hidro ionice adică hidrurile metalelor

alcaline Cum este hidrura de sodiu

adică hidrurile metalelor din prima

grupă principală a tabelului periodic

sau ridurile metalelor alcaline

o pământ oase este hidrura de calciu

adică hidrurile metalelor din cea

de a doua grupă principală a tabelului

periodic oxigenul are în marea

majoritate a compușilor numărul

de oxidare minus 2 exemplu în apă

sau în oxidul de magneziu însă

în cazul oxigenul există două excepții

Ce anume când formează pe Roxi

Cum este peroxidul de hidrogen

adică apa oxigenată oxigenul va

avea numărul de oxidare Nici nu

sună iar o altă excepția oxigenului

este ora de oxigen când numărul

de oxidare al oxigenului este plus

doi în cazul ai anilor monoatomici

adică ionilor Formați dintre un

singur atom sarcina ionului vada

numărul de oxidare Deci un atom

de sodiu care cedează un electroni

va avea numărul de oxidare plus

1 ori un atom de clor care primește

un electron va avea numărul de

oxidare minus 1 și tot așa în cazul

ionilor Cum este violul Sulfat

Spre exemplu sarcina ionului va

fi dată de suma numerelor de oxidare

în cazul Iisus pot numărul de oxidare

ale sulfului este 6 iar numărul

de oxidare a lui și genul este

minus doi Deci patru ori minus

2 astfel că făcând suma dintre

aceste numere de oxidare obținem

sarcina ionului poliatomic adică

minus 2 în cazul atomilor elementelor

din moleculele neutre numărul de

oxidare se calculează ținând cont

de faptul că suma numerelor de

oxidare a acestora Tomi care formează

molecula este întotdeauna 0 frecvent

molecula de acid sulfuric Haideți

să calculăm suma numerelor de oxidare

ale atomilor care formează molecula

de acestui ce avem numărul de oxidare

pentru doi atomi de hidrogen plus

numărul de oxidare al unui atom

de sulf și plus numărul de oxidare

a patru atomi de oxigen și astfel

știind că numărul de oxidare ale

genului este 1 iar numărul de oxidare

al oxigenului este minus 2 iar

numărul de oxidare ale sulfului

în moleculă este plus 6 obținem

0 după cum am văzut și mai devreme

există elemente care au mai multe

numere de oxidare am văzut că sulful

are și numărul de oxidare plus

4 sau minus 2 funcție de compusul

în care se află astfel dacă nu

ar fi știu că sulful în acidul

sulfuric are numărul de oxidare

plisate articulat în felul următor

știind că suma numerelor de oxidare

trebuie să fie 0 Deci 0 este egal

cu 2 ori Plus unu pentru că știind

că numărul de oxidare al hidrogenul

este plus unu si cu patru ori minus

doi pentru că știind că oxigenul

are numărul de când are vinul și

2 și plus unde x este numărul de

oxidare ale sulfului și astfel

pentru un calcul matematic foarte

simplu obținem că numărul de oxidare

ale sulfului în acidul sulfuric

este plus pe lângă Toate aceste

reguli generale de calcul a numerelor

de oxidare ale elementelor mai

putem determina a numărul de oxidare

și în funcție de electronegativitate

dar despre asta vom discuta lecția

viitoare tot lecția viitoare vom

vedea și care este corelația între

poziția elementelor în tabelul

periodic și numărul de oxidare

Teorie - Valența și numărul de oxidare, partea IAscunde teorie X

Valența și numărul de oxidare 

 

Electronii de valență sunt electronii care se găsesc pe ultimul strat al învelișului electronic al unui atom. Pentru a ajunge la o configurație electronică stabilă pe ultimul strat, atomii folosesc, de obicei, electronii de valență și substraturile libere, neocupate cu electroni.

Valența este un număr întreg și caracterizează capacitatea de combinare a unui atom cu un alt atom.

Electrovalența se referă la numărul de electroni pe care un atom care va forma un compus ionic îi poate ceda sau îi poate primi.

Covalența se referă la numărul de electroni pe care un atom îi poate pune în comun cu un alt atom pentru a forma un compus molecular.

Numărul de oxidare al unui atom, notat pe scurt cu N.O., reprezintă sarcina electrică pe care atomul o are în cazul unui compus ionic, sau sarcina teoretică pe care ar avea-o dacă electronii puși în comun într-un compus molecular ar fi total deplasați spre atomii cu electronegativitatea mai mare. Numărul de oxidare, este, pe scurt, o sarcină teoretică.

Numărul de oxidare se exprimă printr-un număr întreg, pozitiv sau negativ, care se poate nota în două moduri:

  • cu cifre arabe precedate de sarcina “+” sau “–“și așezată deasupra simbolului elementului;
  • cu cifre romane așezate între paranteze, după simbolul elementului.

Regului pentru determinarea numerelor de oxidare:

1. Atomii substanțelor elementare (de exemplu Cu, Na) au N.O. = 0; la fel, și moleculele nepolare formate din atomi identici (precum H2, O2, P4) au N.O. = 0.

2. În compușii ionici, atomii au N.O. egal cu numărul de electroni cedați sau primiți la formarea legăturii ionice. N.O. are semnul “+” atunci când e vorba de electroni cedați, și semnul “-“ atunci când e vorba de electroni acceptați.

3. Hidrogenul:

  • în compuși covalenți (precum HCl, NH3, H2O)  are N.O. = +1
  • în hidruri ionice (precum NaH, CaH2) are N.O. = -1

4. Oxigenul:

  • în majoritatea compușilor are N.O. = -2
  • în peroxizi (precum H2O2) are N.O. = -1
  • în compusul F2O, are N.O. = +2

5. Ionii:

  • în cazul ionilor monoatomici, N.O. este egal cu sarcina ionului;
  • în cazul ionilor poliatomici, sarcina totală a ionului este egală cu suma numerelor de oxidare individuale.

 

6. Pentru calculul numerelor de oxidare ale atomilor ce formează molecule neutre, se ține cont de faptul că suma numerelor de oxidare este egală cu zero.

 

 

 

Cumpara abonament
Plătește cu PayPal

Ajutor
Feedback-ul d-voastră este important pentru noi. Dacă observați vreo neregulă vă rugăm să ne-o semnalați apăsând butonul Trimite Feedback de mai jos.

Despre Lecții-Virtuale.ro

Lecții-Virtuale este o platformă educațională care oferă suport în vederea pregătirii pentru Evaluare Națională și Bacalaureat la Matematică, Fizică și Chimie. Lecțiile noastre sunt alcătuite din filme și exerciții și probleme cu tot cu rezolvări. Platforma noastră este o soluție ideală pentru școala online. Pentru facilitarea activității profesorilor în cadrul ecosistemului GSuite de la Google am implementat butonul Google Classroom. Scopul nostru este să ne concentrăm pe prezentarea noțiunilor și fenomenelor într-o manieră care să stimuleze înțelegerea și nu memorarea mecanică. Ne propunem să facilităm accesul la conținut educațional de calitate mai ales elevilor cu venituri mai modeste care nu își pemit meditații particulare. Sperăm să vă simțiti bine alături de noi și să invățați lucruri folositoare. Hai România!

Newsletter

Abonează-te la Newsletter pentru a fi la curent cu toate ofertele noastre.

Parteneri

EduApps partener Lectii Virtuale UiPath partener Lectii Virtuale Scoala365 partener Lectii Virtuale CCD Galați partener Lectii Virtuale

2022 © Lecții-virtuale.ro Toate drepturile rezervate
Termeni   Despre   Contact   Confidenţialitate   Cariere Parteneri