Valenţa şi numărul de oxidare - partea I
Partajeaza in Google Classroom
Transcript
lecții aceasta Vom reveni puțin
asupra notiunii de valență pentru
a putea defini și pentru a înțelege
mai bine Ce înseamnă numărul de
oxidare aceste noțiuni sunt foarte
importante pentru că stau la baza
înțelegerii reacțiilor chimice
după cum știm din primele lecții
electronii de valență sunt electronii
pe care una Toma iar în ultimul
strat electronic pentru a ajunge
la configurația electronică cea
mai stabilă a ultimului strat atomii
folosesc de obicei electronii de
valență și substraturile libere
ne ocupate cu electroni în urma
proceselor pe care tocmai le am
studiat de transfer de electroni
sau de punere în comun de electroni
atomii își vor realiza configurații
stabile în urma cărora se vor forma
compuși ionici respectiv compus
moleculari Vaillant e un număr
întreg și caracterizează capacitatea
de combinare a unui atom cu un
alt atom în cazul compușilor ionici
în formarea cărora este implicat
transferul de electroni vorbim
despre Electro valențe adică despre
numărul de electroni pe care un
atom care va forma un compus ionic
îi poate isi da deci Electro valențe
pozitive sau despre numărul de
electroni pe care îl poate primi
Deci Electro valențele negative
în ceea ce privește compușii moleculari
Deci compușii Formați prin punere
în comun de electroni vorbim despre
covalentă covalentă este dată de
numărul de electroni pe care un
atom îi pune în comun cu electroni
altui atom pentru a defini intru
în mod mai general valența astfel
încât să includă Electro valențele
pozitivă și negativă cât și covalentă
se folosește noțiunea de număr
de oxidare ce înseamnă de fapt
Definirea sa mai generală În cazul
compușilor ionici Cum este Spre
exemplu clorura de sodiu lucrurile
sunt foarte clare știind că sodiul
vrea să scape de un elev iar clorurare
musai nevoie de un electroni și
astfel atât sodiul cuci clorul
ajung să aibă configurații stabile
de octeți cu care sunt foarte fericiți
Așadar întru un compus ionic e
foarte normal să atribuim câte
o sarcină electrică atomilor pentru
că fiecare atom Chiar are câte
o sarcină generată de transferul
de electroni în schimb lucrurile
nu mai sunt atât de are în cazul
compușilor moleculari cum este
apa Spre exemplu pentru că aici
vorbim de electroni puși în comun
și pentru că oxigenul este foarte
electronegativ el va Trage mai
puternic electronică 3l dobândind
astfel acea sarcina parțial negativă
despre care am mai vorbit iar atomi
de hidrogen valoarea sarcini parțial
pozitive pentru că de la mine câte
un electroni care se va învârti
mai mult în jurul nucleului de
oxigen Bun deci înțelegem foarte
bine care e procesul formării aceste
molecule și că acest chinos în
sarcina electronice reale ale atomilor
de electroni de la cei doi atomi
de hidrogen nu sunt complet transpirație
oxigenul dar Haideți să facem un
exercițiu din cum ar fi stat treaba
în moleculele de apă dacă îi patetic
vorbind acestea ar fi fost legături
ionice și nu a lega turcă Văleni
Omar se dau în electroni și care
a tomor prunele Deci în cazul apei
dacă am forței de ea și nu am gândit
la apă ca la un compus ionic Am
putea zice că oxigenul la primite
de electroni de la atomi de hidrogen
iar atomi de hidrogen au cedat
fiecare câte un electron oxigenul
deci atomi de hidrogen ar avea
fiecare dintre ei sarcină a plus
1 iar oxigenul ar avea sarcina
A minus 2 o să le vezi că nu Asta
se întâmplă în realitate asta aseară
întâmpla în cazul ipotetică pe
care ni ma Gina că acest compus
ar fi ionii de fapt ar trebui să
ne gândim la electronegativitate
care știind că este Puterea cu
care un element atragere electronii
dintre o legătură covalentă și
să ne amintim și de felul în care
variază electronegativitatea în
tabelul periodic Deci în colțul
din dreapta sus se găsesc cele
mai electronegativ elemente acestea
sunt azotul oxigenul și flori să
ne gândim că în cazul apei oxigenul
fiind mai electronegativ decât
hidrogenul va fi Cel care primește
electroni iar atomi mai puțin electronegativ
sunt cei care donează sau cedează
electroni asta deși noi Știind
că în realitate ea E undeva la
mijloc sarcinile sunt de fapt parțiale
pentru că atomi în comun electroni
doar că oxigenul atrage electroni
cu o putere mai mare iar hidrogenul
la trage electronic cu o putere
mai slabă în schimb aceste numere
acestei sarcini ipotetice pentru
cazul în care compuși moleculare
Axi compuși ionici sunt de fapt
numerele de oxidare ne putem folosi
de acest exercițiu de imaginație
pentru a înțelege mai bine și la
reține mai ușor regulile pentru
determinarea numerelor de oxidare
despre care vom discuta invidia
numărul de oxidare al unui atom
pe scurt nota sol este un număr
care reprezintă sarcină pe care
ar putea să o aibă Teoretic pentru
un compus electronic fiind atribuiți
atomilor din compus după admitere
Deci numărul de oxidare e o sarcină
teoretică numărul meu de oxidare
e un număr întreg pozitiv sau negativ
care se poate înota în două moduri
primul este cu o cifră arabă precedată
de sarcină plus sau minus ce așezată
deasupra simbolului elementului
Deci în compușii moleculari sulful
poate avea numerele de oxidare
plus 6 plus 4 sau cu 2 iar când
elementul există sub forma unui
Ion stadion numărul de oxidare
se scrie ca sarcina ionului în
partea dreaptă sus la simbolului
pentru un compus ionic sulful va
avea sarcina S2 mini Observați
diferența între un compus molecular
un de sulful are o sarcină teoretică
numărul de oxidare este Notează
cu semnul înaintea cifrei de vorba
de un compus ionic unde sulful
are sarcina reală semnul se notează
după ce că de aici s21 cel de al
doilea modul în care se poate nota
numărul de oxidare este cu cifre
romane între paranteze așezate
după simbolurile se poate preciza
sau nu sarcina plus sau nu Haideți
să vedem acum și care sunt regulile
pentru stabilirea numerelor de
oxidare În primul rând toate substanțele
elementare au numărul de oxidare
0 Spre exemplu Atomic un cuplu
sau sodiul ori moleculele cu hidrogenul
ăsta oxigenul sau molecule de fosfor
toate au numărul de oxidare 0 în
compușii ionici elementele au numărul
de oxidare egal cu numărul de electroni
cedați sau cu numărul de electroni
primiți în procesul de formare
a ionilor ce avem aici câteva exemple
de compuși ionici precum clorura
de sodiu despre care știm deja
că pentru formarea ei sodiul cedează
electroni iar clorul primește astfel
cu sodul vei avea numărul de oxidare
sună iar clorul miei ori în cazul
florării de calciu calciu cedează
doi electroni iar doi atomi de
flori primesc iute electron pentru
a forma configurația de octet hidrogenul
are întotdeauna numărul de oxidare
plus unu în compuși cu legături
covalente Spre exemplu în acidul
clorhidric sau în apă pe DN că
geniul la are numărul de oxidare
plus 1 însă hidrurile ionice hidrogenul
are numărul de oxidare minus 1
hidro ionice adică hidrurile metalelor
alcaline Cum este hidrura de sodiu
adică hidrurile metalelor din prima
grupă principală a tabelului periodic
sau ridurile metalelor alcaline
o pământ oase este hidrura de calciu
adică hidrurile metalelor din cea
de a doua grupă principală a tabelului
periodic oxigenul are în marea
majoritate a compușilor numărul
de oxidare minus 2 exemplu în apă
sau în oxidul de magneziu însă
în cazul oxigenul există două excepții
Ce anume când formează pe Roxi
Cum este peroxidul de hidrogen
adică apa oxigenată oxigenul va
avea numărul de oxidare Nici nu
sună iar o altă excepția oxigenului
este ora de oxigen când numărul
de oxidare al oxigenului este plus
doi în cazul ai anilor monoatomici
adică ionilor Formați dintre un
singur atom sarcina ionului vada
numărul de oxidare Deci un atom
de sodiu care cedează un electroni
va avea numărul de oxidare plus
1 ori un atom de clor care primește
un electron va avea numărul de
oxidare minus 1 și tot așa în cazul
ionilor Cum este violul Sulfat
Spre exemplu sarcina ionului va
fi dată de suma numerelor de oxidare
în cazul Iisus pot numărul de oxidare
ale sulfului este 6 iar numărul
de oxidare a lui și genul este
minus doi Deci patru ori minus
2 astfel că făcând suma dintre
aceste numere de oxidare obținem
sarcina ionului poliatomic adică
minus 2 în cazul atomilor elementelor
din moleculele neutre numărul de
oxidare se calculează ținând cont
de faptul că suma numerelor de
oxidare a acestora Tomi care formează
molecula este întotdeauna 0 frecvent
molecula de acid sulfuric Haideți
să calculăm suma numerelor de oxidare
ale atomilor care formează molecula
de acestui ce avem numărul de oxidare
pentru doi atomi de hidrogen plus
numărul de oxidare al unui atom
de sulf și plus numărul de oxidare
a patru atomi de oxigen și astfel
știind că numărul de oxidare ale
genului este 1 iar numărul de oxidare
al oxigenului este minus 2 iar
numărul de oxidare ale sulfului
în moleculă este plus 6 obținem
0 după cum am văzut și mai devreme
există elemente care au mai multe
numere de oxidare am văzut că sulful
are și numărul de oxidare plus
4 sau minus 2 funcție de compusul
în care se află astfel dacă nu
ar fi știu că sulful în acidul
sulfuric are numărul de oxidare
plisate articulat în felul următor
știind că suma numerelor de oxidare
trebuie să fie 0 Deci 0 este egal
cu 2 ori Plus unu pentru că știind
că numărul de oxidare al hidrogenul
este plus unu si cu patru ori minus
doi pentru că știind că oxigenul
are numărul de când are vinul și
2 și plus unde x este numărul de
oxidare ale sulfului și astfel
pentru un calcul matematic foarte
simplu obținem că numărul de oxidare
ale sulfului în acidul sulfuric
este plus pe lângă Toate aceste
reguli generale de calcul a numerelor
de oxidare ale elementelor mai
putem determina a numărul de oxidare
și în funcție de electronegativitate
dar despre asta vom discuta lecția
viitoare tot lecția viitoare vom
vedea și care este corelația între
poziția elementelor în tabelul
periodic și numărul de oxidare