Dioxidul de mangan, MnO2
Tag-uri
Categorie:
Chimie Anorganică
Partajeaza in Google Classroom
Partajeaza cu Google Classroom
Susține Lectii-Virtuale!
Scurtă definiție
Dioxidul de mangan, MnO2, este un compus cristalin, negru, insolubil în apă care se descompune în oxid manganic și oxigen când e încălzit la peste 530°C. De asemenea cunoscut și ca piroluzită, negru de mangan, oxid de mangan(IV).
Definiție Descarcă PDF
Dioxidul de mangan, MnO2, este un compus cristalin, negru, insolubil în apă care se descompune în oxid manganic și oxigen când e încălzit la peste 530°C. De asemenea cunoscut și ca piroluzită, negru de mangan, oxid de mangan(IV).
Dioxidul de mangan
Dioxidul de mangan, cel mai important oxid al manganului, este răspândit în natură ca mineralul piroluzita (produsul de transformare al manganitului). El se obține prin încălzirea azotatului manganos, Mn(NO3)2:
Dioxidul de mangan, cel mai important oxid al manganului, este răspândit în natură ca mineralul piroluzita (produsul de transformare al manganitului). El se obține prin încălzirea azotatului manganos, Mn(NO3)2:
Mn(NO3)2 = MnO2 + 2NO2
Este o substanță cristalină de culoare cenușie-neagră, insolubilă în apă; se descompune la temperatură mai înaltă (începând de la 530°C) trecând în oxid manganic:
4MnO2 = 2Mn2O3 + O2
Asupra unor reacții are acțiune catalitică. Astfel, favorizează descompunerea cloratului de potasiu sau a apei oxigenate. Prin tratare cu acid clorhidric concentrat dezvoltă clor, întrucât tetraclorura de mangan rezultă din reacție se descompune cu ușurință în clorură manganoasă și clor:
MnO2 + 4HCl = MnCl4 + 2H2O
MnCl4 = MnCl2 + Cl2
Dioxidul de mangan are întrebuințări ca: depolarizant în pilele electrice, la fabricarea sicativelor pentru lacuri și vernisuri, pentru prepararea smalțurilor în ceramică și la decolorarea sticlei, ca agent oxidant într-o serie de sinteze organice, pentru prepararea manganaților și permanganaților, pentru prepararea oxigenului și clorului în laborator etc.
Dioxidul de mangan hidratat rezultă sub formă de precipitat brun când se oxidează săruri manganoase în soluție alcalină. El are reactivitate mai bună decât dioxidul de mangan.
Dioxidul de mangan hidratat are caracter amfoter. Reacționează cu acizi tari formând săruri, care sunt însă foarte puțin stabile - din cauza tendinței manganului de a trece în Mn(II). De asemenea reacționează cu hidroxizi alcalini sau alte baze, comportându-se ca un acid; sărurile respective se numesc manganiți sau, mai bine, manganați(IV). Compoziția manganiților este diferită; ei derivă de la acizi ce rezultă prin unirea unui anumit număr de molecule de apă și molecule de anhidridă, mMnO2·nH2O, începând de la acidul normal, H4MnO4, care ar putea fi numit acid ortomanganos, până la acizi ca H2Mn5O11.
Referințe
- Edith Beral, Mihai Zapan: Chimie Anorganică, ediția a 3-a, Editura Tehnică, București, 1963
- The Editorial Staff of the McGraw-Hill Encyclopedia of Science & Technology: Dictionary of Chemistry, 2nd edition, McGraw-Hill Education, 2003, ISBN 9780071410465
Navigare în lectii
Cumpara abonament
Ajutor
Feedback-ul d-voastră este important pentru noi. Dacă observați vreo neregulă vă rugăm să ne-o semnalați apăsând butonul Trimite Feedback de mai jos.
