Rezultate pentru tag: gram
Masă atomică. Izotopi. Mol de atomi
Masa atomică relativă medie. Compoziția procentuală a izotopilor în natură. Numărul lui Avogadro.
Viteza şi acceleraţia.
Metode de adunare şi scadere a vectorilor. Viteza medie şi viteza momentană. Acceleraţia medie şi acceleraţia momentană.
Noţiuni de dinamică. Principiile mecanicii.
Inerţia şi masa, principiul I (al inerţiei), forţa, principiul II (fundamental.)
Structura substanţei.
Structura substanţei. Ipoteza atomică. Numarul lui Avogadro. Molul.
Noţiuni de termodinamică.
Sistem termodinamic. Stări şi parametri de stare. Procese şi parametri de proces. Echilibru termodinamic.
Calorimetrie I.
Lucrul mecanic: definiţie, ecuaţii pentru varii procese. Căldura. Coeficienţi calorici: definţii, tipuri.
Lichefierea, topirea. Diagrama de fază.
Izotermele Andrews ale gazului real. Lichefierea. Topirea şi solidificarea. Diagramele de fază. Punctul triplu.
Circuitele RLC serie şi paralel.
Legea Ohm pentru circuite RLC serie şi paralel. Impedanţa. Construcţia diagramelor fazoriale.
Structura învelișului electronic
Electroni. Înveliş electronic - straturi electronice, substraturi electronice, orbitali. Spin electronic.
Configurația electronică a elementelor din primele 3 perioade (Z 1-18)
Straturi electronice, substraturi electronice, orbitali. Spin electronic. Configurația electronică. Reguli de ocupare cu electroni a straturilor şi substraturilor. Principiul lui Pauli. Regula lui Hund.
Legătura ionică. Compuşii ionici.
Regula octetului. Legături chimice. Cedare şi primire de electroni. Punere în comun de electroni. Compuşi ionici. Ioni pozitivi – cationi. Ioni negativi – anioni. Simboluri Lewis. Substanţe cristaline. Proprietăţile compuşilor ionici.
Concentraţia soluţiilor. Cristalohidraţi.
Soluţii. Concentraţia. Concentraţia procentuală şi concetraţia molară. Aplicaţie. Cristalohidraţi. Substanţă anhidră, eflorescenţă, higroscopicitate.
Concentraţia procentuală - aplicaţii
Soluții, dizolvare. Concentrație procentuală. Masă dizolvată, masa soluției. Aplicații.
Mulţimi - noţiuni introductive
Noțiuni introductive privind mulțimile. Relația dintre un element și o mulțime (relația de apartenență). Reprezentarea mulțimilor: cu ajutorul diagramelor, prin enumerarea elementelor și prin enunțarea proprietăților caracteristice elementelor. Mulțimi finite. Mulțimi infinite. Mulțimea vidă. Relații între mulțimi. Submulțimi.
Funcții: definiție, terminologie
Definirea noțiunii de funcție. Domeniul de definiție. Codomeniu. Lege de corespondență.
Paralelogramul
Patrulaterul convex care are laturile opuse paralele se numește paralelogram. Proprietățile paralelogramului. Modalități de a demonstra că un patrulater este paralelogram.
Dreptunghiul
Paralelogramul care are un unghi drept se numește dreptunghi. Proprietățile dreptunghiului. Modalități de a demonstra că un patrulater este dreptunghi.
Rombul
Paralelogramul care are două laturi consecutive congruente se numește romb. Proprietățile rombului. Modalități de a demonstra că un patrulater este romb.
Pătratul
Un paralelogram care este și dreptunghi și romb se numește pătrat. Proprietățile pătratului. Modalități de a demonstra că un patrulater este pătrat.
Centrul de simetrie şi axe de simetrie pentru patrulaterele studiate
Centru de simetrie şi axe de simetrie pentru patrulaterele studiate.
Introducere în geometria în spaţiu
Noțiunile de bază ale geometriei în spațiu și relațiile care se stabilesc între ele.
Prisma
Descrierea prismei. Elementele unei prisme. Înălțimea prismei. Prisma dreaptă. Prisma oblică. Desfășurarea prismei.
Proteine
Aminoacizi – structură şi nomenclatură. Peptide şi polipeptide. Reacţia de policondensare a aminoacizilor. Legătura peptidică. Clasificarea proteinelor. Funcţii. Proprietăţi fizice. Proteine simple şi proteine conjugate. Grupe prostetice. Denaturarea proteinelor. Factori denaturanţi.
Aria dreptunghiului
Formula pentru arie dreptunghi. Exercițiu cu aria unui dreptunghi.
Acizi nucleici - mononucleotide, polinucleotide
Secvenţă de nucleotide. Acid deoxiribonucleic (ADN) şi acid ribonucleic (ARN). Informaţie genetică. Structura acizilor nucleici. Mononucleotide - pentoză, acid fosforic, baze azotate. Baze purinice şi baze pirimidinice. Riboză şi deoxiriboză. Nucleozide. Policondensarea mononucleotidelor.
Elemente de organizare a datelor
Reprezentarea și interpretarea unor dependențe funcționale prin tabele și diagrame
Patrulatere
Pătrat, dreptunghi, romb, paralelogram, trapez. Prezentare prin descriere și desen.
Corpuri geometrice
Cubul, paralelipipedul dreptunghic, piramida, cilindrul, conul, sfera. Recunoașterea elementelor: muchii, fețe, vârfuri.
Unități de măsură pentru lungimi. Transformări.
Unități de masură pentru lungime. Metrul. Multiplii și submultiplii metrului.
Perimetre
Perimetrul unui poligon. Perimetrul triunghiului. Perimetrul pătratului. Perimetrul dreptunghiului. Perimetrul paralelogramului. Perimetrul rombului. Perimetrul trapezului.
Unități de măsură pentru masă. Transformări.
Unități de măsură pentru masă. Kilogramul. Transformări.
Aria paralelogramului
Formula pentru arie paralelogram. Înălțimea unui paralelogram. Aria paralelogramului folosind sinusul. Probleme cu aria unui paralelogram.
Influenţa catalizatorilor asupra vitezei de reacţie
Catalizatori – definiţie şi mod de funcţionare. Reprezentarea grafică a energiei de activare pentru o reacţie necatalizată şi o reacţie catalizată. Etapa determinantă de viteză. Reacţii catalitice. Proprietăţile catalizatorilor - activitatea catalitică, selectivitatea. Promotorii şi otrăvurile. Tipuri de reacţii catalitice –reacţii omogene, eterogene şi enzimatice. Suport catalitic. Inhibitori.
Adunarea vectorilor
Adunarea vectorilor: regula paralelogramului, regula triunghiului, regula poligonului. Proprietățile operației de adunare a vectorilor.
Introducere în HTML
HTML este limbajul marcant standard pentru crearea de pagini Web.
HTML reprezintă un început pentru realizarea site-urilor profesionale.
Declarația <! DOCTYPE html> definește acest document ca fiind HTML5.
Elementul <html> este elementul rădăcină al unei pagini HTML.
Elementul <head> conține meta informații despre document.
Elementul <titlu> specifică un titlu pentru document.
Elementul <body> conține conținutul paginii vizibile.
Elementul <h1> definește o rubrică mare.
Elementul <p> definește un alineat.
Imagini în HTML
Imaginile pot îmbunătăți designul și aspectul unei pagini web.
Utilizați elementul HTML <img> pentru a defini o imagine.
Utilizați atributul HTML src pentru a defini adresa URL a imaginii.
Utilizați atributul HTML alt pentru a defini un text alternativ pentru o imagine, dacă nu poate fi afișat.
Utilizați atributele HTML lățime și înălțime (width and height) pentru a defini dimensiunea imaginii.
Utilizați proprietățile CSS pentru lățime și înălțime (width and height) pentru a defini dimensiunea imaginii (alternativ).
Utilizați proprietatea CSS float pentru a lăsa imaginea să plutească.
Utilizați elementul HTML <map> pentru a defini o imagine-hartă (image-map).
Utilizați elementul HTML <area> pentru a defini zonele în care se poate face click pe imaginea hartă (image-map).
Utilizați atributul usemap al elementului HTML <img> pentru a indica o hartă-imagine(image-map).
Utilizați elementul HTML <picture> pentru a afișa imagini diferite pentru diferite dispozitive.
Elemente de cod HTML pentru computer
Elementele de cod HTML pentru computer sunt:
<code> Defineste codul de programare.
<kbd> Definește introducerea tastaturii.
<samp> Definește ieșirea computerului.
<var> Definește o variabilă.
<pre>Definește un text preformatat.
Introducere în HTML5
WHATWG a dorit să dezvolte HTML ca un „standard de viață”. Un nivel de viață este mereu actualizat și îmbunătățit. Se pot adăuga noi funcții, dar funcționalitățile vechi nu pot fi eliminate.
Declarația DOCTYPE pentru HTML5.
Declarația de codare a caracterelor (charset).
Codificarea implicită a caracterelor în HTML5 este UTF-8.
Elementesemantice noi precum: <header>, <footer>, <article> și <section>.
Atribute ale elementelor de formular noi, cum ar fi: number, date, time, calendar, și range.
Elemente grafice noi: <svg> și <canvas>.
Elemente multimedia noi: <audio> și <video>.
Cele mai interesante API-uri noi în HTML5 sunt: HTML Geolocation, HTML Drag and Drop, HTML Local Storage, HTML Application Cache, HTML Web Workers, HTML SSE.
Următoarele elemente HTML4 au fost eliminate în HTML5: <acronym>, <applet>, <basefont>, <big>, <center>, <dir>, <font>, <frame>, <frameset>,
<noframes>, <strike>, <tt>.
Folosiți în schimb: <abbr>, <object>, CSS, <ul>, <s>, <del>.
Elemente semantice în HTML5
Semantica se referă la studiul sensurilor cuvintelor și frazelor dintr-o limbă.
Elemente semantice = elemente cu semnificație:
<article>, <aside>, <details>, <figcaption>, <figure>, <footer>, <header>, <main>, <mark>, <nav>, <section>, <summary>, <time>.
Exemple de elemente non-semantice: <div> și <span> - Nu spune nimic despre conținutul său.
Exemple de elemente semantice: <form>, <tabel> și <article> - definește clar conținutul său.
<article> Definește un articol
<aside> Definește conținutul în afară de conținutul paginii
<detalii> Definește detalii suplimentare pe care utilizatorul le poate vizualiza sau ascunde
<figcaption> Definește o legendă pentru un element <figure>
<figure> Specifică conținut independent, cum ar fi ilustrații, diagrame, fotografii, listări de coduri etc.
<footer> Definește un subsol pentru un document sau secțiune
<header> Specifică un antet pentru un document sau secțiune
<main> Specifică conținutul principal al unui document
<mark> Definește text marcat / evidențiat
<nav> Definește legăturile de navigare
<section> Definește o secțiune dintr-un document
<summary> Definește un titlu vizibil pentru un element <details>
<time> Definește o data / ora
Ghid de stil în HTML5
O utilizare constantă a stilului face mai ușor pentru alții să înțeleagă HTML-ul.
În viitor, programe precum cititorii XML ar putea dori să citească HTML-ul.
Utilizarea unei sintaxe bine formate - „aproape de XHTML” poate fi inteligentă.
Vă recomandăm să folosiți numele elementelor scrise cu litere mici, deoarece:
În HTML5, nu trebuie să închideți toate elementele (de exemplu elementul <p>).
Vă recomandăm să închideți toate elementele HTML.
Închideți elementele HTML goale
În HTML5, este opțional să închideți elementele goale.
HTML5 permite amestecarea literelor mari și a literelor mici în nume de atribute.
Vă recomandăm să folosiți nume de atribute scrise culitere mici.
HTML5 permite ca valorile atributelor să fie scrise fără ghilimele.
Vă recomandăm să puneți între ghilimele valorile atributului.
Adăugați întotdeauna atributul alt la imagini. Acest atribut este important atunci când imaginea din anumite motive nu poate fi afișată. De asemenea, definiți întotdeauna lățimea și înălțimea (width și height) imaginii. Reduce pâlpâirea, deoarece browserul poate rezerva spațiu pentru imagine înainte de încărcare.
HTML5 permite spații în jurul semnelor egale. Dar fără spațiu este mai ușor de citit și grupează entitățile mai bine împreună.
Când utilizați un editor HTML, este incomod să derulați la dreapta și la stânga pentru a citi codul HTML.
Încercați să evitați liniile de cod mai lungi de 80 de caractere.
Nu adăugați linii necompletate fără un motiv.
Pentru lizibilitate, adăugați linii goale pentru a separa blocuri de coduri mari sau logice.
Pentru lizibilitate, adăugați două spații de indentare. Nu folosiți tasta tab.
Nu folosiți linii necompletate și indentate. Nu este necesar să indentizați fiecare elemen
În HTML5, eticheta <html> și eticheta <body> pot fi omise.
Nu vă recomandăm să omiteți etichetele <html> și <body>.
Elementul <html> este rădăcina documentului. Este locul recomandat pentru specificarea limbii paginii.
Omiterea <html> sau <body> poate bloca software-ul DOM și XML.
Omiterea <body> poate produce erori în browserele mai vechi (IE9).
În HTML5, eticheta <head> poate fi omisă.
În mod implicit, browserele vor adăuga toate elementele înainte de <body> la un element implicit <head>.
Puteți reduce complexitatea HTML prin omiterea etichetei <head>
Elementul <title> este necesar în HTML5. Faceți titlul cât mai semnificativ posibil
HTML5 a introdus o metodă pentru a permite proiectanților web să preia controlul asupra viewport-ului, prin eticheta <meta>.
Viewport este zona vizibilă a utilizatorului unei pagini web. Acesta variază în funcție de dispozitiv și va fi mai mic pe un telefon mobil decât pe ecranul computerului.
Lățimea (width) = partea lățimii dispozitivului (width=device-width part) - stabilește lățimea paginii pentru a urma lățimea ecranului dispozitivului (screen-width) (care va varia în funcție de dispozitiv).
Partea inițială = 1,0 setează nivelul de zoom inițial atunci când pagina este încărcată prima dată de browser
Comentariile scurte trebuie scrise pe o singură linie
Comentariile lungi sunt mai ușor de observat dacă sunt indentate în două spații.
Utilizați sintaxa simplă pentru a face legătura cu foile de stil (atributul tip nu este necesar)
Regulile scurte pot fi comprimate
Regulile lungi trebuie scrise pe mai multe rânduri
Puneți suportul de deschidere (opening bracket) pe aceeași linie cu selectorul.
Utilizați un spațiu înainte de suportul de deschidere (opening bracket).
Folosiți două spații de indentare.
Utilizați punct și virgulă după fiecare pereche proprietate-valoare, inclusiv ultima.
Utilizați ghilimele în jurul valorilor numai dacă valoarea conține spații.
Plasați suportul de închidere (opening bracket) pe o linie nouă, fără spații de conducere.
Evitați liniile de peste 80 de caractere.
Se încarcă JavaScript în HTML
Accesarea elementelor HTML cu JavaScript
Utilizați numele de fișiere scrise cu litere mici
Fișierele HTML ar trebui să aibă o extensie .html sau .htm.
Fișierele CSS ar trebui să aibă o extensie .css.
Fișierele JavaScript ar trebui să aibă o extensie .js.
Nu există nicio diferență între extensiile .htm și .html. Ambele vor fi tratate ca HTML de orice browser web sau server web.
Când o adresă URL nu specifică un nume de fișier (cum ar fi https://www.lectii-virtuale.ro/css/), serverul returnează un nume de fișier implicit. Numele de fișiere implicite obișnuite sunt index.html, index.htm, default.html și default.htm.
Dacă serverul dvs. este configurat doar cu "index.html" ca nume de fișier implicit, fișierul dvs. trebuie numit "index.html", nu "index.htm."
HTML Media
Multimedia pe web inseamnă sunet, muzică, videoclipuri, filme și animații.
Exemple: imagini, muzică, sunet, videoclipuri, înregistrări, filme, animații și multe altele.
Paginile web conțin adesea elemente multimedia de diferite tipuri și formate.
Primele browsere web au avut suport doar pentru text, limitat la un singur font într-o singură culoare.
Mai târziu au venit browserele cu suport pentru culori și fonturi și imagini!
Formatele audio, video și animație au fost gestionate diferit de majoritatea browserelor. Diferite formate au fost acceptate, iar unele formate necesită programe auxiliare suplimentare (plug-in-uri) pentru a funcționa.
Sperăm că acest lucru va deveni istorie. Multimedia HTML5 promite un viitor mai ușor pentru multimedia.
Elementele multimedia (cum ar fi audio sau video) sunt stocate în fișiere media.
Cea mai obișnuită modalitate de a descoperi tipul de fișier este de a privi extensia de fișier.
Fișierele multimedia au formate și extensii diferite precum: .swf, .wav, .mp3, .mp4, .mpg, .wmv și .avi.
MP4 este noul și următorul format pentru video pe internet.
MP4 este recomandat de YouTube.
MP4 este acceptat de Flash Players.
MP4 este acceptat de HTML5.
Doar videoclipurile MP4, WebM și Ogg sunt acceptate de standardul HTML5.
MP3 este cel mai nou format pentru muzică înregistrată comprimat. Termenul MP3 a devenit sinonim cu muzica digitală.
Dacă site-ul dvs. web este despre muzică înregistrată, MP3 este alegerea.
Doar MP3, WAV și Ogg audio sunt acceptate de standardul HTML5.
HTML Plug-ins
Scopul unui plug-in este extinderea funcționalității unui browser web.
Aplicațiile Helper (plug-in-uri) sunt programe de calculator care extind funcționalitatea standard a unui browser web.
Exemple de plug-in-uri cunoscute sunt applet-urile Java.
Plug-in-urile pot fi adăugate la paginile web cu eticheta <object> sau cu eticheta<embed>.
Plug-in-urile pot fi utilizate în mai multe scopuri: afișarea hărților, scanarea virușilor, verificarea codului dvs. bancar etc.
Pentru a afișa videoclipuri și audio: utilizați etichetele <video> și <audio>.
Elementul <object> este acceptat de toate browserele.
Elementul <object> definește un obiect încorporat într-un document HTML.
Este utilizat pentru a încorpora plug-in-uri (cum ar fi applet-uri Java, cititoare PDF, Flash Players) în paginile web.
Elementul <object> poate fi de asemenea utilizat pentru a include HTML în HTML sau imagini.
Elementul <embed> este acceptat în toate browserele principale.
Elementul <embed> definește, de asemenea, un obiect încorporat într-un document HTML.
Navigatoarele web au acceptat elementul <embed> de mai mult timp. Cu toate acestea, nu a făcut parte din specificația HTML înainte de HTML5.
Elementul <embed> nu are o etichetă de închidere. Nu poate conține text alternativ.
Elementul <embed> poate fi folosit și pentru a include HTML în HTML sau imagini.
CSS Icons
Cum se adaugă icoane
Cel mai simplu mod de a adăuga o pictogramă pe pagina dvs. HTML, este cu o bibliotecă de pictograme, cum ar fi Font Awesome.
Adăugați numele clasei de pictograme specificate la orice element HTML inline (cum ar fi <i> sau <span>).
Toate pictogramele din bibliotecile cu pictograme de mai jos, sunt vectori scalabili care pot fi personalizați cu CSS (dimensiune, culoare, umbră etc.)
Font Awesome Icons
Pentru a utiliza pictogramele Font Awesome, accesați fontawesome.com, conectați-vă și obțineți un cod pe care să îl adăugați în secțiunea <head> a paginii dvs. HTML:
<script src = "https://kit.fontawesome.com/yourcode.js"> </script>.
Bootstrap Icons.
Pentru a utiliza glificile Bootstrap, adăugați următoarea linie în secțiunea <head> a paginii dvs. HTML:
<link rel = "stylesheet" href = "https://maxcdn.bootstrapcdn.com/bootstrap/3.3.7/css/bootstrap.min.css">.
Bootstrap Icons.
Pentru a utiliza glificile Bootstrap, adăugați următoarea linie în secțiunea <head> a paginii dvs. HTML:
<link rel = "stylesheet" href = "https://maxcdn.bootstrapcdn.com/bootstrap/3.3.7/css/bootstrap.min.css">.
CSS Formulare
Formulare CSS
Aspectul unui formular HTML poate fi îmbunătățit mult cu CSS.
Stilizarea câmpurilor de intrare (Styling Input Fields)
Utilizați proprietatea width pentru a determina lățimea câmpului de intrare (input field).
Dacă doriți să stilați un tip de intrare specific, puteți utiliza selectori de atribute:
input [type=text] - va selecta doar câmpurile de tip text
input [type=password] - va selecta doar câmpuri de tip parolă
input [type=number] - va selecta doar câmpuri numerice
Padded Inputs
Utilizați proprietatea padding pentru a adăuga spațiu în câmpul text.
Când aveți multe intrări una după cealaltă, este posibil să doriți să adăugați și o anumită marjă (margin), pentru a adăuga mai mult spațiu în afara lor.
Bordered Inputs
Utilizați proprietatea border pentru a modifica dimensiunea și culoarea border-ului și utilizați proprietatea border-radius pentru a adăuga colțuri rotunjite(corners rounded).
Dacă doriți doar un bottom border, utilizați proprietatea border-bottom.
Colored Inputs
Utilizați proprietatea background-color pentru a adăuga o culoare de fundal la intrare și proprietatea color pentru a schimba culoarea textului.
Focused Inputs
În mod implicit, unele browsere vor adăuga un contur (outline) albastru în jurul intrării atunci când va fi focalizat (faceți click pe). Puteți elimina acest comportament adăugând outline: none; la intrare.
Utilizați selectorul :focus pentru a face ceva cu câmpul de introducere atunci când este focalizat.
Intrare cu pictogramă / imagine(Input with icon/image)
Dacă doriți o pictogramă (icon) în interiorul intrării, utilizați proprietatea background-image și poziționați-o cu proprietatea background-position. Rețineți, de asemenea, că adăugăm un left padding mare pentru a rezerva spațiul pictogramei (icon).
Intrare de căutare animată(Animated Search Input)
În acest exemplu, utilizăm proprietatea CSS transition pentru a anima lățimea (width) intrării de căutare atunci când devine focus.
Styling Textareas
Utilizați proprietatea resize pentru a împiedica redimensionarea textului (dezactivați „grabber” din colțul din dreapta jos):
Styling Select Menus
Stilizarea butoanelor de intrare(Styling Input Buttons)
Formular responsiv(Responsive Form)
Redimensionați fereastra browserului pentru a vedea efectul. Când ecranul are o lățime mai mică de 600px, faceți ca cele două coloane să se stivească una peste alta, în loc de una lângă alta.
Interogări media pentru a crea un formular cu răspuns.
CSS Responsive Web Design - Introducere
Responsive Web Design - Introducere
Ce este Responsive Web Design?
Responsive web design face ca pagina dvs. web să arate bine pe toate dispozitivele.
Responsive web design utilizează numai HTML și CSS.
Responsive web design nu este un program sau un JavaScript.
Proiectarea pentru cea mai bună experiență pentru toți utilizatorii
Paginile web pot fi vizualizate folosind mai multe dispozitive diferite: desktop-uri, tablete și telefoane. Pagina dvs. web ar trebui să arate bine și să fie ușor de utilizat, indiferent de dispozitiv.
Paginile web nu ar trebui să lase informații pentru a se potrivi cu dispozitive mai mici, ci mai degrabă să își adapteze conținutul pentru a se potrivi cu orice dispozitiv.
SQL Introducere
Introducere în SQL
SQL este un limbaj standard pentru accesarea și manipularea bazelor de date.
Ce este SQL?
SQL înseamnă limbaj de interogare structurat
SQL vă permite să accesați și să manipulați bazele de date
SQL a devenit un standard al American National Standards Institute (ANSI) în 1986 și al Organizației Internaționale pentru Standardizare (ISO) în 1987
Ce poate face SQL?
SQL poate executa interogări împotriva unei baze de date
SQL poate prelua date dintr-o bază de date
SQL poate insera înregistrări într-o bază de date
SQL poate actualiza înregistrările într-o bază de date
SQL poate șterge înregistrările dintr-o bază de date
SQL poate crea baze de date noi
SQL poate crea tabele noi într-o bază de date
SQL poate crea proceduri stocate într-o bază de date
SQL poate crea vizualizări într-o bază de date
SQL poate seta permisiunile pe tabele, proceduri și vizualizări
SQL este un Standard - DAR ....
Deși SQL este un standard ANSI / ISO, există diferite versiuni ale limbajului SQL.Cu toate acestea, pentru a respecta standardul ANSI, toate acceptă cel puțin comenzile majore (cum ar fi SELECT, UPDATE, DELETE, INSERT, WHERE) într-o manieră similară.
Majoritatea programelor bazei de date SQL au și extensii proprii în plus față de standardul SQL.
Utilizarea SQL pe site-ul dvs. Web
Pentru a construi un site web care arată datele dintr-o bază de date, veti avea nevoie de:
Un program de bază de date RDBMS (adică MS Access, SQL Server, MySQL)
Pentru a utiliza un limbaj de script din partea serverului, cum ar fi PHP sau ASP
Pentru a utiliza SQL pentru a obține datele dorite
Pentru a utiliza HTML / CSS pentru stilul paginii
RDBMS reprezintă sistemul relațional de gestionare a bazelor de date.
RDBMS este baza pentru SQL și pentru toate sistemele de baze de date moderne precum MS SQL Server, IBM DB2, Oracle, MySQL și Microsoft Access.
Datele din RDBMS sunt stocate în obiectele bazei de date numite tabele. Un tabel este o colecție de intrări de date asociate și este format din coloane și rânduri.
Fiecare tabel este împărțit în entități mai mici numite câmpuri. Câmpurile din tabelul Clienți constau din CustomerID, CustomerName, ContactName, Adresa, Oraș, Cod Postal și Țară. Un câmp este o coloană dintr-un tabel concepută pentru a păstra informații specifice despre fiecare înregistrare din tabel.
O înregistrare, numită și rând, este fiecare intrare individuală care există într-un tabel. De exemplu, există 91 de înregistrări în tabelul Clienților de mai sus. O înregistrare este o entitate orizontală dintr-un tabel.
O coloană este o entitate verticală dintr-un tabel care conține toate informațiile asociate cu un câmp specific dintr-un tabel.
PHP Comentarii
Comentarii în PHP
Un comentariu în cod PHP este o linie care nu este executată ca parte a programului. Singurul său scop este să fie citit de cineva care se uită la cod.
Comentariile pot fi folosite pentru:
Lasă-i pe alții să înțeleagă codul tău
Reamintește-ți ce ai făcut - Majoritatea programatorilor s-au confruntat cu revenirea la propria muncă un an sau doi mai târziu și trebuie să-și dea seama ce au făcut. Comentariile îți pot aminti la ce te gândeai când ai scris codul
PHP acceptă mai multe moduri de a comenta:
Sintaxă pentru comentarii cu o singură linie (single-line comment):
<!DOCTYPE html>
<html>
<body>
<?php
// Acesta este un comentariu cu o singură linie (single-line comment)
# Acesta este, de asemenea, un comentariu cu o singură linie (single-line comment)
?>
</body>
</html>
Sintaxa pentru comentarii cu mai multe linii (multiple-line comments):
<!DOCTYPE html>
<html>
<body>
<?php
/*
Acesta este un block de comentarii cu mai multe linii (multiple-lines comment block)
care se întinde pe multiple linii
*/
?>
</body>
</html>
Folosire comentarii pentru a lăsa părți din cod:
<!DOCTYPE html>
<html>
<body>
<?php
// De asemenea, puteți utiliza comentarii pentru a lăsa părți dintr-o linie de cod
$x = 5 /* + 15 */ + 5;
echo $x;
?>
</body>
</html>
PHP Variabile
Variabile PHP
Variabilele sunt „containere” (containers) pentru stocarea informațiilor.
Crearea (declararea) variabilelor PHP
În PHP, o variabilă începe cu semnul $, urmată de numele variabilei:
<?php
$txt = "Hello world!";
$x = 5;
$y = 10.5;
?>
După executarea declarațiilor de mai sus, variabila $txt va păstra valoarea "Hello world!", variabila $x va deține valoarea 5, iar variabila $y va păstra valoarea 10.5.
Când atribuiți o valoare text unei variabile, puneți ghilimele în jurul valorii.
Spre deosebire de alte limbaje de programare, PHP nu are nicio comandă pentru declararea unei variabile. Este creat în momentul în care i-ați atribuit prima dată o valoare.
Gândiți-vă la variabile ca la containere pentru stocarea datelor (containers for storing data).
Variabile PHP
O variabilă poate avea un nume scurt (cum ar fi x și y) sau un nume mai descriptiv (age, carname, total_volum).
Reguli pentru variabilele PHP:
O variabilă începe cu semnul $, urmată de numele variabilei.
Un nume de variabilă trebuie să înceapă cu o literă sau un caracter de subliniere.
Un nume de variabilă nu poate începe cu un număr.
Un nume de variabilă nu poate conține decât caractere alfa-numerice și underscores (A-z, 0-9 și _).
Denumirile variabilelor sunt case-sensitive ($age și $AGE sunt două variabile diferite).
Amintiți-vă că numele variabilei PHP sunt case-sensitive!
Variabile de ieșire (Output Variables)
Declarația PHP echo este adesea folosită pentru a afișa (output) date pe ecran.
Afișare (output) text și o variabilă:
<?php
$txt = "lectii-virtuale.ro";
echo "Îmi place $txt!";
?>
Următorul exemplu va produce aceeași ieșire (output) ca exemplul de mai sus:
<?php
$txt = "lectii-virtuale.ro";
echo "Îmi place " . $txt . "!";
?>
Următorul exemplu va produce suma a două variabile:
<?php
$x = 5;
$y = 4;
echo $x + $y;
?>
PHP este un limbaj tiparit mai puțin
În exemplul precedent, observați că nu trebuie să îi spunem PHP-ului ce tip de dată (data type) este variabila.
PHP asociază automat un tip de date (data type) variabilei, în funcție de valoarea acesteia. Deoarece tipurile de date (data types) nu sunt setate într-un sens strict, puteți face lucruri precum adăugarea unui șir la un număr întreg fără a provoca o eroare.
În PHP 7, au fost adăugate declarații de tip (type declarations). Aceasta oferă o opțiune de a specifica tipul de date (data type) preconizat la declararea unei funcții și, activând cerința strictă, va arunca o „eroare fatală” (Fatal Error) pe o nepotrivire de tip (type mismatch).
Veți afla mai multe despre cerințele stricte și non-stricte și declarațiile de tip de date din capitolul Funcții PHP.
Domeniul variabilelor PHP
În PHP, variabilele pot fi declarate oriunde în script.
Domeniul de aplicare al unei variabile este partea scriptului unde variabila poate fi referită / folosită (referenced/used).
PHP are trei domenii diferite de variabile : local, global, static.
Domeniul global și local
O variabilă declarată în afara unei funcții are un DOMENIU GLOBAL (GLOBAL SCOPE) și poate fi accesată numai în afara unei funcții:
Variabilă cu sfera globală:
<?php
$x = 5; // sfera globală
function myTest() {
// folosirea x în interiorul acestei funcții va genera o eroare
echo "<p>Variabila x în interiorul funcției este: $x</p>";
}
myTest();
echo "<p>Variabila x din exteriorul funcției este : $x</p>";
?>
O variabilă declarată în cadrul unei funcții are un SCOP LOCAL și poate fi accesată numai în cadrul acestei funcții:
Variabilă cu scop local:
<?php
function myTest() {
$x = 5; // scop local
echo "<p>Variabila x din interiorul funcției este: $x</p>";
}
myTest();
// folosirea x în afara funcției va genera o eroare
echo "<p>Variabila x din afara funcției este: $x</p>";
?>
Puteți avea variabile locale cu același nume în funcții diferite, deoarece variabilele locale sunt recunoscute doar de funcția în care sunt declarate.
Cuvântul cheie global (global keyword) este utilizat pentru a accesa o variabilă globală dintr-o funcție.
Pentru a face acest lucru, utilizați înainte de variabile (în interiorul funcției) cuvântul cheie global (global keyword):
<?php
$x = 5;
$y = 10;
function myTest() {
global $x, $y;
$y = $x + $y;
}
myTest();
echo $y; // outputs 15 (15 ieșiri)
?>
PHP stochează de asemenea toate variabilele globale într-un tablou numit $GLOBALS [index]. Indicele conține numele variabilei. Acest tablou este de asemenea accesibil din funcții și poate fi utilizat pentru a actualiza direct variabilele globale.
Exemplul de mai sus poate fi rescris astfel:
<?php
$x = 5;
$y = 10;
function myTest() {
$GLOBALS['y'] = $GLOBALS['x'] + $GLOBALS['y'];
}
myTest();
echo $y; // outputs 15 (15 ieșiri)
?>
PHP Cuvântul cheie static
În mod normal, când o funcție este finalizată / executată (completed/executed), toate variabilele sale sunt șterse. Cu toate acestea, uneori dorim ca o variabilă locală să NU fie ștearsă. Avem nevoie de asta pentru un alt job.
Pentru a face acest lucru, utilizați cuvântul cheie static (static keyword) când declarați pentru prima dată variabila:
<?php
function myTest() {
static $x = 0;
echo $x;
$x++;
}
myTest();
myTest();
myTest();
?>
Apoi, de fiecare dată când se apelează funcția, acea variabilă va avea în continuare informațiile pe care le conține din ultima dată când a fost apelată funcția.
Pentru funcție, variabila este încă locală.
PHP Funcții
Funcții PHP
Puterea reală a PHP provine din funcțiile sale.
PHP are peste 1000 de funcții încorporate și, în plus, vă puteți crea propriile funcții personalizate.
Funcții încorporate în PHP (PHP Built-in Functions)
PHP are peste 1000 de funcții încorporate (built-in) care pot fi apelate direct, dintr-un script, pentru a efectua o sarcină specifică.
Funcții definite de utilizator în PHP
Pe lângă funcțiile PHP încorporate (built-in), este posibil să vă creați propriile funcții.
O funcție este un block de declarații care poate fi utilizat în mod repetat într-un program.
O funcție nu se va executa automat atunci când se încarcă o pagină.
O funcție va fi executată de un apel către funcție.
Creați o funcție definită de utilizator în PHP
O declarație de funcție definită de utilizator (user-defined function) începe cu funcția cuvânt:
Sintaxă
function functionName() {
cod de executat;
}
Un nume de funcție trebuie să înceapă cu o literă sau o subliniere (underscore).
Numele funcțiilor NU sunt case-sensitive.
Dați funcției un nume care să reflecte ceea ce face funcția!
În exemplul de mai jos, creem o funcție numită "writeMsg()". Paranteza ondulată de deschidere ({) indică începutul codului funcției, iar paranteza ondulată de închidere (}) indică sfârșitul funcției. Funcția întoarce (outputs ) „Hello world!”. Pentru a apela funcția, trebuie doar să scrieți numele ei urmată de paranteze ():
<?php
function writeMsg() {
echo "Hello world!";
}
writeMsg(); // apelați funcția
?>
Argumentele funcției PHP
Informațiile pot fi transmise funcțiilor prin argumente. Un argument este la fel ca o variabilă.
Argumentele sunt specificate după numele funcției, în interiorul parantezelor. Puteți adăuga oricâte argumente doriți, doar separați-le cu virgulă.
Următorul exemplu are o funcție cu un argument ($fname). Când se numește funcția familyName(), de asemenea, trecem de-a lungul unui nume (de exemplu, Ionescu) și numele este folosit în interiorul funcției, care produce (outputs) mai multe prenume diferite, dar un nume egal:
<?php
function familyName($fname) {
echo "$fname Refsnes.<br>";
}
familyName("Ionescu");
familyName("Popescu");
familyName("Georgescu");
familyName("Filipescu");
familyName("Zinescu");
?>
Următorul exemplu are o funcție cu două argumente ($fname și $year):
<?php
function familyName($fname, $year) {
echo "$fname Refsnes. Născut în $year <br>";
}
familyName("Ionescu", "1975");
familyName("Popescu", "1978");
familyName("Zinescu", "1983");
?>
PHP este un limbaj tiparit mai puțin (PHP is a Loosely Typed Language)
În exemplul precedent, observați că nu trebuie să spunem PHP-ului ce tip de date (data type) este variabila.
PHP asociază automat un tip de date (data type) variabilei, în funcție de valoarea acesteia. Deoarece tipurile de date (data types) nu sunt setate într-un sens strict, puteți face lucruri precum adăugarea unui șir (string) la un număr întreg (integer) fără a provoca o eroare.
În PHP 7, au fost adăugate declarații de tip (type declarations). Aceasta ne oferă opțiunea de a specifica tipul de date (data type) preconizat la declararea unei funcții, iar prin adăugarea declarației strict, va arunca o „Fatal Error” dacă nu există o nepotrivire a tipului de date (data type).
În exemplul următor, încercăm să trimitem atât un număr cât și un șir (string) la funcție fără a folosi o declarația strict:
<?php
function addNumbers(int $a, int $b) {
return $a + $b;
}
echo addNumbers(5, "5 days");
// deoarece NU este activat strict, „5 days” este schimbat în int(5) și va întoarce 10
?>
Pentru a specifica strict trebuie să setăm declarația (strict_types=1);. Aceasta trebuie să fie chiar în prima linie a fișierului PHP.
În exemplul următor încercăm să trimitem atât un număr cât și un șir (string) la funcție, dar aici am adăugat declarația strict:
<?php declare(strict_types=1); // cerință strictă
function addNumbers(int $a, int $b) {
return $a + $b;
}
echo addNumbers(5, "5 days");
// din moment ce strict este activat și „5 days” nu este un număr întreg (integer), va fi afișată o eroare
?>
PHP valoarea argumentului default (PHP Default Argument Value)
Următorul exemplu arată cum se utilizează un parametru default (parametru impicit). Dacă numim funcția setHeight() fără argumente, aceasta are valoarea default (valoarea implicită) ca argument:
<?php declare(strict_types=1); // strict requirement
function setHeight(int $minheight = 50) {
echo "Înălțimea este: $minheight <br>";
}
setHeight(350);
setHeight(); // vom folosi valoarea default (valoarea implicită) of 50
setHeight(135);
setHeight(80);
?>
Funcții PHP - Returnarea valorilor
Pentru a permite unei funcții să returneze o valoare, utilizați instrucțiunea return:
<?php declare(strict_types=1); // cerință strictă
function sum(int $x, int $y) {
$z = $x + $y;
return $z;
}
echo "5 + 10 = " . sum(5, 10) . "<br>";
echo "7 + 13 = " . sum(7, 13) . "<br>";
echo "2 + 4 = " . sum(2, 4);
?>
PHP Declarații de tip return (PHP Return Type Declarations)
PHP 7 acceptă, de asemenea, declarații de tip (Type Declarations) pentru instrucțiunea return. Ca și în cazul declarației de tip (type declaration) pentru argumentele funcției, activând cerința strictă, va returna o „Fatal Error” ca nepotrivire de tip (type mismatch).
Pentru a declara un tip (type) pentru funcția returnată, adăugați două puncte (:) și tipul (type) chiar înainte de paranteza ondulată de deschidere ({) la declararea funcției.
În următorul exemplu, specificăm tipul return (return type) pentru funcție:
<?php declare(strict_types=1); // cerință strictă
function addNumbers(float $a, float $b) : float {
return $a + $b;
}
echo addNumbers(1.2, 5.2);
?>
Puteți specifica un tip de returnare (return type) diferit de cel al argumentelor, dar asigurați-vă că returnarea este cea corectă:
<?php declare(strict_types=1); // cerință strictă
function addNumbers(float $a, float $b) : int {
return (int)($a + $b);
}
echo addNumbers(1.2, 5.2);
?>
PHP Fișierele Open/Read/Close
PHP Fișierele Open/Read/Close
În acest capitol vă vom învăța cum să deschideți, să citiți și să închideți (open, read și close) un fișier pe server.
PHP Open File - fopen()
O metodă mai bună de a deschide fișiere este cu funcția fopen(). Această funcție vă oferă mai multe opțiuni decât funcția readfile().
Vom folosi fișierul text, "webdictionary.txt", în timpul lecțiilor:
AJAX = JavaScript și XML asincron (Asynchronous JavaScript and XML)
CSS = Fișe de stil în cascadă (Cascading Style Sheets)
HTML = Hyper Text Markup Language
PHP = PHP Hypertext Preprocessor
SQL = Limbaj de interogare structurat (Structured Query Language)
SVG = Grafică vectorială scalabilă (Scalable Vector Graphics)
XML = Limbaj de marcare extinsă (EXtensible Markup Language)
Primul parametru al fopen() conține numele fișierului care trebuie deschis și al doilea parametru specifică în ce mod ar trebui să fie deschis fișierul. Următorul exemplu generează, de asemenea, un mesaj dacă funcția fopen() nu poate deschide fișierul specificat:
<?php
$myfile = fopen("webdictionary.txt", "r") or die("Nu se poate deschide fișierul!");
echo fread($myfile,filesize("webdictionary.txt"));
fclose($myfile);
?>
Fișierul poate fi deschis într-unul din următoarele moduri:
r - Deschideți un fișier numai pentru citire. Indicatorul de fișiere începe de la începutul fișierului
w - Deschideți un fișier numai pentru scriere. Șterge conținutul fișierului sau creează un nou fișier dacă acesta nu există. Indicatorul de fișiere începe de la începutul fișierului
a - Deschideți un fișier numai pentru scriere. Datele existente în fișier sunt păstrate. Indicatorul fișierului începe la sfârșitul fișierului. Creează un nou fișier dacă fișierul nu există
x - Creează un nou fișier numai pentru scriere. Returnează FALSE și o eroare dacă fișierul există deja
r + - Deschideți un fișier pentru citire / scriere. Indicatorul de fișiere începe de la începutul fișierului
w + - Deschideți un fișier pentru citire / scriere. Șterge conținutul fișierului sau creează un nou fișier dacă acesta nu există. Indicatorul de fișiere începe de la începutul fișierului
a + - Deschideți un fișier pentru citire / scriere. Datele existente în fișier sunt păstrate. Indicatorul fișierului începe la sfârșitul fișierului. Creează un nou fișier dacă fișierul nu există
x + - Creează un nou fișier pentru citire / scriere. Returnează FALSE și o eroare dacă fișierul există deja
PHP Read File - fread()
Funcția fread() citește dintr-un fișier deschis.
Primul parametru al fread() conține numele fișierului din care trebuie citit și al doilea parametru specifică numărul maxim de octeți de citit.
Următorul cod PHP citește fișierul "webdictionary.txt" până la sfârșit:
fread($myfile,filesize("webdictionary.txt"));
PHP Close File - fclose()
Funcția fclose() este utilizată pentru a închide un fișier deschis.
Este o practică bună de programare pentru a închide toate fișierele după ce ați terminat cu ele. Nu doriți ca un fișier deschis să fie difuzat pe serverul dvs. preluând resurse!
fclose() necesită numele fișierului (sau o variabilă care deține numele fișierului) pe care dorim să o închidem:
<?php
$myfile = fopen("webdictionary.txt", "r");
// ceva cod care urmează să fie executat ....
fclose($myfile);
?>
PHP Read Single Line - fgets()
Funcția fgets() este utilizată pentru a citi o singură linie dintr-un fișier.
Exemplul de mai jos produce (outputs) prima linie a fișierului "webdictionary.txt":
<?php
$myfile = fopen("webdictionary.txt", "r") or die("Nu se poate deschide fișierul!");
echo fgets($myfile);
fclose($myfile);
?>
După un apel la funcția fgets(), indicatorul de fișiere (file pointer) a trecut la linia următoare.
PHP Verifică sfârșitul fișierului - feof() (PHP Check End-Of-File - feof())
Funcția feof() verifică dacă s-a ajuns la „sfârșitul fișierului” (end-of-file) (EOF).
Funcția feof() este utilă pentru a bucla (looping) prin date de lungime necunoscută.
Exemplul de mai jos citește fișierul "webdictionary.txt" linie rând, până la sfârșitul fișierului (end-of-file):
<?php
$myfile = fopen("webdictionary.txt", "r") or die("Nu se poate deschide fișierul!");
// Ieșirea unei linii până la sfârșitul fișierului (end-of-file)
while(!feof($myfile)) {
echo fgets($myfile) . "<br>";
}
fclose($myfile);
?>
PHP Read Single Character - fgetc()
Funcția fgetc() este utilizată pentru a citi un singur caracter dintr-un fișier.
Exemplul de mai jos citește fișierul "webdictionary.txt" caracter după caracter, până când se ajunge la sfârșitul fișierului (end-of-file):
<?php
$myfile = fopen("webdictionary.txt", "r") or die("Nu se poate deschide fișierul!");
// Ieșirea unui caracter până la sfârșitul fișierului (end-of-file)
while(!feof($myfile)) {
echo fgetc($myfile);
}
fclose($myfile);
?>
După un apel către funcția fgetc(), indicatorul de fișier (file pointer) se mută la următorul caracter.
PHP JSON
PHP și JSON
Ce este JSON?
JSON reprezintă o notare a obiectului JavaScript (JavaScript Object Notation) și este o sintaxă pentru stocarea și schimbul de date.
Deoarece formatul JSON este un format bazat pe text (text-based format), acesta poate fi trimis cu ușurință la și de la un server și utilizat ca format de date de orice limbaj de programare.
PHP și JSON
PHP are unele funcții integrate (built-in functions) pentru a gestiona JSON.
În primul rând, vom analiza următoarele două funcții:
json_encode()
json_decode()
PHP - json_encode()
Funcția json_encode() este utilizată pentru a codifica o valoare în formatul JSON.
Acest exemplu arată modul de codificare a unui tablou asociativ (associative array) într-un obiect JSON:
<?php
$age = array("Petre"=>35, "Ion"=>37, "Alex"=>43);
echo json_encode($age);
?>
Acest exemplu arată modul de codificare a unui tablou indexat (indexed array) într-un tablou (array) JSON:
<?php
$cars = array("Volvo", "BMW", "Toyota");
echo json_encode($cars);
?>
PHP - json_decode()
Funcția json_decode() este utilizată pentru a decoda un obiect JSON (JSON object) într-un obiect PHP (PHP object) sau într-un tablou asociativ (associative array).
Acest exemplu decodează datele JSON (JSON data) într-un obiect PHP (PHP object):
<?php
$jsonobj = '{"Petre":35,"Ion":37,"Alex":43}';
var_dump(json_decode($jsonobj));
?>
Funcția json_decode() returnează în mod implicit un obiect. Funcția json_decode() are un al doilea parametru, iar atunci când este setată la adevărat (true), obiectele JSON (JSON objects) sunt decodate în tablele asociative (associative array).
Acest exemplu decodifică datele JSON (JSON data) într-un tablou asociativ PHP (PHP associative array):
<?php
$jsonobj = '{"Petre":35,"Ion":37,"Alex":43}';
var_dump(json_decode($jsonobj, true));
?>
PHP - Accesarea valorilor decodate
Iată două exemple despre cum să accesați valorile decodate dintr-un obiect și dintr-un tablou asociativ (associative array):
Acest exemplu arată cum să accesați valorile dintr-un obiect PHP (PHP object):
<?php
$jsonobj = '{"Petre":35,"Ion":37,"Alex":43}';
$obj = json_decode($jsonobj);
echo $obj->Petre;
echo $obj->Ion;
echo $obj->Alex;
?>
Acest exemplu arată cum să accesați valorile dintr-un tablou asociativ PHP (PHP associative array):
<?php
$jsonobj = '{"Petre":35,"Ion":37,"Alex":43}';
$arr = json_decode($jsonobj, true);
echo $arr["Petre"];
echo $arr["Ion"];
echo $arr["Alex"];
?>
PHP - Buclă prin valori (Looping Through the Values)
De asemenea, puteți bucla (loop) valorile cu o buclă (loop) foreach():
Acest exemplu arată cum să vă buclați (loop) prin valorile unui obiect PHP (PHP object):
<?php
$jsonobj = '{"Petre":35,"Ion":37,"Alex":43}';
$obj = json_decode($jsonobj);
foreach($obj as $key => $value) {
echo $key . " => " . $value . "<br>";
}
?>
Acest exemplu arată cum să vă buclați (loop) prin valorile unui tablou asociativ PHP (PHP associative array):
<?php
$jsonobj = '{"Petre":35,"Ion":37,"Alex":43}';
$arr = json_decode($jsonobj, true);
foreach($arr as $key => $value) {
echo $key . " => " . $value . "<br>";
}
?>
PHP - OOP
PHP - OOP
PHP - Ce este OOP?
De la PHP5, puteți scrie și cod PHP într-un stil orientat pe obiecte (object-oriented style).
Programarea orientată pe obiecte (Object-Oriented programming) este mai rapidă și mai ușor de executat.
PHP Ce este OOP?
OOP înseamnă programare orientată pe obiecte (Object-Oriented Programming).
Programarea procedurală (Procedural programming) se referă la scrierea procedurilor sau a funcțiilor care efectuează operațiuni asupra datelor, în timp ce programarea orientată pe obiect (object-oriented programming) este despre crearea de obiecte care conțin atât date cât și funcții.
Programarea orientată pe obiecte (object-oriented programming) are mai multe avantaje față de programarea procedurală (procedural programming):
OOP este mai rapid și mai ușor de executat
OOP oferă o structură clară pentru programe
OOP ajută la păstrarea codului PHP DRY „Nu vă repetați” (Don't Repeat Yourself) și face codul mai ușor de întreținut, modificat și depanat
OOP face posibilă crearea de aplicații reutilizabile complete, cu mai puțin cod și timp de dezvoltare mai scurt
Principiul „Nu vă repetați” (Don't Repeat Yourself) (DRY) se referă la reducerea repetării codului. Ar trebui să extrageți codurile care sunt comune pentru aplicație și să le așezați într-un singur loc și să le reutilizați în loc să le repetați.
PHP - Ce sunt clasele și obiectele?
Clasele și obiectele sunt cele două aspecte principale ale programării orientate pe obiecte (object-oriented programming).
Diferența dintre clasă și obiecte.
O clasă este un șablon pentru obiecte (template for objects), iar un obiect este o instanță a unei clase.
Când obiectele individuale sunt create, moștenesc toate proprietățiile și comportamentele din clasă, dar fiecare obiect va avea valori diferite pentru proprietăți.
Uitați-vă la capitolele următoare pentru a afla mai multe despre OOP.
PHP OOP - Moștenire
PHP OOP - Inheritance
PHP - Ce este Inheritance?
Inheritance în OOP = Când o clasă derivă dintr-o altă clasă.
Clasa child (copil) va moșteni toate proprietățiile și metodele publice și protejate de la clasa parent (părinte). În plus, poate avea propriile sale proprietăți și metode.
O clasă inherited (moștenită) este definită folosind cuvântul cheie extensie (extends keyword).
Să ne uităm la un exemplu:
<?php
class Fruit {
public $name;
public $color;
public function __construct($name, $color) {
$this->name = $name;
$this->color = $color;
}
public function intro() {
echo "Fructul este {$this->name} și culoarea este {$this->color}.";
}
}
// Strawberry este moștenită (inherited) de la Fruit
class Strawberry extends Fruit {
public function message() {
echo "Am I a fruit or a berry? ";
}
}
$strawberry = new Strawberry("Strawberry", "red");
$strawberry->message();
$strawberry->intro();
?>
Exemplu explicat
Clasa Strawberry este moștenită (inherited) de la clasa Fruit.
Aceasta înseamnă că clasa Strawberry poate folosi numele public $name și proprietățiile $color, precum și metodele publice __construct() și intro() din clasa Fruit din cauza moștenirii (inheritance).
Clasa Strawberry are, de asemenea, propria sa metodă: message().
PHP - Inheritance și modificator access protejat
În capitolul anterior am aflat că proprietățiile sau metodele protejate pot fi accesate în cadrul clasei și prin clase derivate din acea clasă. Ce inseamna asta?
Să ne uităm la un exemplu:
<?php
class Fruit {
public $name;
public $color;
public function __construct($name, $color) {
$this->name = $name;
$this->color = $color;
}
protected function intro() {
echo "Fructul este {$this->name} și culoarea este {$this->color}.";
}
}
class Strawberry extends Fruit {
public function message() {
echo "Sunt un fruit sau o berry? ";
}
}
// Încercați să apelați toate cele trei metode din afara clasei
$strawberry = new Strawberry("Strawberry", "red"); // OK. __construct() este public
$strawberry->message(); // OK. message() este public
$strawberry->intro(); // ERROR. intro() este protejat
?>
În exemplul de mai sus vedem că dacă încercăm să apelăm la o metodă protejată (intro()) din afara clasei, vom primi o eroare. Metodele publice vor funcționa bine!
Să ne uităm la un alt exemplu:
<?php
class Fruit {
public $name;
public $color;
public function __construct($name, $color) {
$this->name = $name;
$this->color = $color;
}
protected function intro() {
echo "Fructul este{$this->name} și culoarea este {$this->color}.";
}
}
class Strawberry extends Fruit {
public function message() {
echo "Sunt un fruit sau o berry? ";
// Apelați metoda protejată din cadrul clasei derivate - OK
$this -> intro();
}
}
$strawberry = new Strawberry("Strawberry", "red"); // OK. __construct() este public
$strawberry->message(); // OK. message() este public și apelează intro() (care este protejat) din cadrul clasei derivate
?>
În exemplul de mai sus vedem că toate funcționează bine! Se datorează faptului că numim metoda protejată (intro()) din interiorul clasei derivate.
PHP - Overriding Inherited Methods
Metodele moștenite (Inherited methods) pot fi anulate prin redefinirea metodelor (folosiți același nume) în clasa child (copil).
Priviți exemplul de mai jos. Metodele __construct() și intro() din clasa child (copil) (Strawberry) vor înlocui metodele __construct() și intro() din clasa parent (părinte) (Fruit):
<?php
class Fruit {
public $name;
public $color;
public function __construct($name, $color) {
$this->name = $name;
$this->color = $color;
}
public function intro() {
echo "Fructul este {$this->name} și culoarea este {$this->color}.";
}
}
class Strawberry extends Fruit {
public $weight;
public function __construct($name, $color, $weight) {
$this->name = $name;
$this->color = $color;
$this->weight = $weight;
}
public function intro() {
echo "Fructul este {$this->name}, culoarea este {$this->color}, și greutatea este {$this->weight} gram.";
}
}
$strawberry = new Strawberry("Strawberry", "red", 50);
$strawberry->intro();
?>
PHP - Cuvântul cheie final
Cuvântul cheie final (the final keyword) poate fi utilizat pentru a preveni moștenirea clasei (class inheritance) sau pentru a preveni suprasolicitarea metodei (method overriding).
Următorul exemplu arată cum să preveniți moștenirea clasei (class inheritance):
<?php
final class Fruit {
// ceva cod
}
// va duce la eroare
class Strawberry extends Fruit {
// ceva cod
}
?>
<?php
class Fruit {
final public function intro() {
// ceva cod
}
}
class Strawberry extends Fruit {
// va duce la eroare
public function intro() {
// ceva cod
}
}
?>
Grupa 18 sau grupa a VIII-a principală
Grupa a VIII-a principală, numerotată VIII A sau 18, cuprinde gazele rare (nobile) heliu, He, neon, Ne, argon, Ar, kripton, Kr, xenon, Xe, radon, Rn.
Grupa 16 sau grupa a VI-a principală
Grupa a VI-a principală a sistemului periodic, numerotată VI A sau 16, cuprinde elementele oxigen, O, sulf, S, seleniu, Se, telur, Te, și poloniu, Po.
Grupa 15 sau grupa a V-a principală
Grupa a V-a principală a sistemului periodic, numerotată V A sau 15, cuprinde următoarele elemente: azot, N, fosfor, P, arsen, As, stibiu (antimoniu), Sb, și bismut, Bi.
Grupa 14 sau grupa a IV-a principală
Grupa a IV-a principală a sistemului periodic, numerotată IV A sau 14, cuprinde elementele carbon, C, siliciu, Si, germaniu, Ge, staniu, Sn, și plumb, Pb.
