Rezultate pentru tag: lumina
Propagarea luminii. Reflexia si refracţia.
Propagarea luminii în medii omogene: constanţa vitezei şi conceptul de rază de lumină. Legile reflexiei şi refracţiei. Reflexia totală: definiţie, aplicaţii.
Prisma. Oglinzi plane şi sferice.
Prisma optică. Formarea imaginilor. Oglinda plană. Oglinzi sferice: proprietăţi, construcţia imaginilor.
Aproximaţiile lentilei. Lentila convergentă.
Aproximaţiile lentilei: lentila subţire, stigmatismul. Lentila convergentă: proprietăţi, construcţia imaginilor.
Lentile divergente. Convergenţa lentilelor.
Lentile divergente: proprietăţi, construcţia imaginilor. Convergenţa lentilelor: definiţie, ecuaţie.
Calculul lentilelor. Sisteme de lentile.
Folosim formula Descartes pentru a calcula proprietăţile imaginii formate într-o lentilă. Prezentăm sistemele centrate şi acolate de lentile.
Microscopul. Ochiul uman.
Exemple de instrumente optice cu sisteme centrate de lentile: microscopul (parametri, exemple) şi ochiul uman (componente, acomodarea).
Imagini şi obiecte virtuale.
O discuţie detaliată asupra conceptelor de obiect virtual şi imagine virtuală: semnificaţie, proprietăţi.
Dispersia luminii.
Definiţia dispersiei. Descompunerea luminii albe în spectrul de radiaţii vizibile. Dispersia în prisma optică. Dispersia normală şi anomală.
Interferenţa luminii. Dispozitivul Young.
Interferenţa staţionară: surse coerente; intensitate constantă; franje luminoase şi întunecate. Dispozitivul Young.
Lama cu feţe plan paralele.
Aplicaţii ale interferenţei nelocalizate. Lama cu feţe plan paralele: franjele de egală înclinare. Stratul antireflex.
Pana optică.
Interferometre cu interferenţă localizată. Pana optică: franje de egală grosime. Inelele Newton.
Difracţia luminii.
Definiţie, exemple. Franje de difracţie printr-o fantă. Reţele de difracţie.
Polarizarea luminii.
Stările de polarizare a luminii. Polarizarea prin reflexie - legea Brewster. Polarizarea prin transmisie - polarizorii. Legea Malus. Birefringenţa.
Experimentul Michelson.
Modelul eterului universal pentru unde electromagnetice. Experimentul Michelson: eşecul modelului eteric şi constanţa vitezei luminii în vid.
Microscopul electronic.
Microscopul electronic: rezoluţia spaţială, funcţionare. Discuţie despre dualismul unda-corpuscul.
Alcani – proprietăţi chimice
Reacţii care au loc cu scindarea legăturilor C – C. Reacţii care au loc cu scindarea legăturilor C – H. Arderea alcanilor. Reacţia de substituţie – halogenarea alcanilor. Reacţia de dehidrogenare – piroliza, cracarea. Izomerizarea alcanilor. Izomerizarea n-butanului. Cifra octanică a benzinelor. Solubilitatea alcanilor.
Arene – adiţie la nucleul aromatic, reacţii la catena laterală
Reacţia de hidrogenare a benzenului, a naftalinei şi a antracenului. Reacţii caracteristice catenei laterale – halogenarea şi oxidarea. Poziţia benzilică. Oxidare blândă şi oxidare energică.
Reacţii de halogenare
Halogenarea prin reacţii de substituţie – halogenarea alcanilor, halogenarea în poziţie alilică, halogenarea în poziţie benzilică, halogenarea nucleului aromatic. Halogenarea prin reacţii de adiţie – adiţia halogenilor la alchene, adiţia halogenilor la alchine, adiţia halogenilor la alcadiene, adiţia halogenilor la benzen, adiţia hidracizilor la alchene, adiţia hidracizilor la alchine.
Zaharide – produşi de policondensare ai monozaharidelor
Zaharoza – carcateristici şi aplicaţii practice. Zahăr rafinat şi zahăr nerafinat. Amidonul. Amiloza şi amilopectina. Surse de amidon. Fotosinteza. Celuloza. Surse de celuloză. Proprietăţi şi aplicaţii practice.
Enantiomeri - proprietăţi, importanţă. Diastereoizomeri
Interacţiunea enantiomerilor cu lumina polarizată. Activitate optică. Substanţe optic active - izomeri optici, antipozi optici. Polarimetru. Dextrogir, levogir, amestec racemic. Compuşi cu două centre de chiralitate. Diastereoizomeri. Proprietăţi fizice şi chimice ale enantiomerilor. Acţiunea fiziologică a enantiomerilor. (R) - talidomidă, (S) - talidomidă.
Culori în HTML
Culorile în codul HTML sunt specificate folosind nume de culori predefinite sau valorile: RGB, HEX, HSL, RGBA, HSLA.
În HTML, o culoare poate fi specificată folosind un nume de culoare.
Puteți seta culoarea de fundal (Background Color) pentru elementele HTML folosind background-color.
Puteți seta culoarea textului folosind color.
Puteți seta culoarea marginilor folosind border.
Saturația poate fi descrisă ca intensitatea unei culori.
Luminozitatea unei culori poate fi descrisă cam cât de multă lumină doriți să dați culorii.
Valorile de culoare RGBA sunt o extensie a valorilor de culoare RGB cu un canal alfa - care specifică opacitatea unei culori.
Valorile de culoare HSLA sunt o extensie a valorilor de culoare HSL cu un canal alfa - care specifică opacitatea unei culori.
Culori CSS
Culorile sunt specificate folosind nume de culori predefinite sau valori RGB, HEX, HSL, RGBA, HSLA.
Nume de culoare CSS.
În CSS, o culoare poate fi specificată folosind un nume de culoare.
CSS / HTML acceptă 140 de nume standard de culori.
Culoare de fundal CSS (CSS Background Color).
Puteți seta culoarea de fundal pentru elementele HTML.
Culoare text CSS (CSS Text Color).
Puteți seta culoarea textului.
Culoarea marginilor în CSS (CSS Border Color).
Puteți seta culoarea marginilor.
Valori de culoare CSS (CSS Color Values).
În CSS, culorile pot fi de asemenea specificate folosind valori RGB, valori HEX, valori HSL, valori RGBA și valori HSLA.
Valoarea CSS RGB
În CSS, o culoare poate fi specificată ca valoare RGB, folosind această formulă:
rgb (roșu, verde, albastru) / rgb(red, green, blue)
Fiecare parametru (roșu, verde și albastru)/rgb(red, green, blue) definește intensitatea culorii între 0 și 255.
De exemplu, rgb (255, 0, 0) este afișat ca roșu, deoarece roșul este setat la valoarea cea mai mare (255), iar celelalte sunt setate pe 0.
Pentru a afișa culoarea neagră, toți parametrii de culoare trebuie să fie setați la 0, astfel: rgb (0, 0, 0).
Pentru a afișa culoarea albă, toți parametrii de culoare trebuie să fie setați la 255, astfel: rgb (255, 255, 255).
Valoarea CSS HEX
În CSS, o culoare poate fi specificată folosind o valoare hexadecimală sub forma:
#rrggbb
În cazul în care rr (roșu), gg (verde) și bb (albastru) sunt valori hexadecimale între 00 și ff (la fel ca zecimale 0-255).
De exemplu, # ff0000 este afișat ca roșu, deoarece roșul este setat la cea mai mare valoare (ff), iar celelalte sunt setate la cea mai mică valoare (00).
Valoare HSL.
În CSS, o culoare poate fi specificată folosind nuanță, saturație și ușurință (HSL) sub forma:
hsl (nuanță, saturație, ușurință)/ hsl (hue, saturation, lightness).
Hue este un grad pe roata de culoare de la 0 la 360. 0 este roșu, 120 este verde și 240 albastru.
Saturația este o valoare procentuală, 0% înseamnă o nuanță de gri, iar 100% este culoarea completă.
De asemenea, lumina este procentuală, 0% este negru, 50% nu este nici lumină, nici întunecată, 100% alb.
Saturația (saturation).
Saturația poate fi descrisă ca intensitatea unei culori.
100% este de culoare pură, fără nuanțe de gri
50% este 50% gri, dar puteți vedea în continuare culoarea.
0% este complet gri, nu mai puteți vedea culoarea.
Luminozitate (Lightness).
Luminozitatea unei culori poate fi descrisă cât de multă lumină doriți să dați culorii, unde 0% nu înseamnă lumină (negru), 50% înseamnă 50% lumină (nici întuneric, nici lumină) 100% înseamnă lumină completă (alb).
Nuanțele de gri sunt adesea definite prin setarea nuanței și a saturației la 0 și reglați luminozitatea de la 0% la 100% pentru a obține nuanțe mai închise / mai deschise.
Valoarea RGBA.
Valorile de culoare RGBA sunt o extensie a valorilor de culoare RGB cu un canal alfa - care specifică opacitatea unei culori.
O valoare de culoare RGBA este specificată cu:
rgba (roșu, verde, albastru, alfa) / rgba(red, green, blue, alpha)
Parametrul alfa este un număr între 0.0 (complet transparent) și 1.0 (deloc transparent).
Valoarea HSLA.
Valorile de culoare HSLA sunt o extensie a valorilor de culoare HSL cu un canal alfa - care specifică opacitatea unei culori.
O valoare de culoare HSLA este specificată cu:
hsla (nuanță, saturație, luminozitate, alfa) / hsla (hue, saturation, lightness, alpha)
Parametrul alfa este un număr între 0.0 (complet transparent) și 1.0 (deloc transparent).
Baze
Definirea bazelor conform teoriei disociației electrolitice și teoriei protolitice; formula generală și nomenclatura bazelor; proprietățile și reacțiile chimice specifice bazelor; ionizarea bazelor; metode generale de obținere a bazelor.
Grupa 18 sau grupa a VIII-a principală
Grupa a VIII-a principală, numerotată VIII A sau 18, cuprinde gazele rare (nobile) heliu, He, neon, Ne, argon, Ar, kripton, Kr, xenon, Xe, radon, Rn.
Grupa 17 sau grupa a VII-a principală
Grupa a VII-a principală, numerotată VII A sau 17, numită și grupa halogenilor, conține următoarele elemente: fluor, F, clor, Cl, brom, Br, iod, I, astatin, At.
Grupa 16 sau grupa a VI-a principală
Grupa a VI-a principală a sistemului periodic, numerotată VI A sau 16, cuprinde elementele oxigen, O, sulf, S, seleniu, Se, telur, Te, și poloniu, Po.
Grupa 15 sau grupa a V-a principală
Grupa a V-a principală a sistemului periodic, numerotată V A sau 15, cuprinde următoarele elemente: azot, N, fosfor, P, arsen, As, stibiu (antimoniu), Sb, și bismut, Bi.
Grupa 14 sau grupa a IV-a principală
Grupa a IV-a principală a sistemului periodic, numerotată IV A sau 14, cuprinde elementele carbon, C, siliciu, Si, germaniu, Ge, staniu, Sn, și plumb, Pb.
Grupa 13 sau grupa a III-a principală
Grupa a III-a principală a sistemului periodic, numerotată III A sau 13, cuprinde elementele bor, B, aluminiu, Al, galiu, Ga, indiu, In, și taliu, Tl.
Grupa 2 sau grupa a II-a principală
Grupa a II-a principală a sistemului periodic, numerotată II A sau 2, cuprinde elementele: beriliu, Be, magneziu, Mg, calciu, Ca, stronțiu, Sr, bariu, și radiu, Ra. Această grupă se mai numește grupa metalelor alcalino-pământoase.
Grupa 1 sau grupa I principală
Grupa 4 sau grupa a IV-a secundară
Grupa a IV-a secundară a sistemului periodic, numerotată IV B sau 4, cuprinde elementele rare titan, Ti, zirconiu, Zr, și hafniu, Hf.
Grupa 6 sau grupa a VI-a secundară
Grupa a VI-a secundară a tabelului periodic, numerotată VI B sau 6, cuprinde elementele crom, Cr, molibden, Mo, și wolfram, W.
Grupa 8 sau grupa a VIII-a secundară
Grupa 8 a sistemului periodic, în trecut considerată parte a grupei a VIII-a secundare, alături de grupele 9 și 10, cuprinde elementele fier, Fe, ruteniu, Ru, și osmiu, Os.