Rezultate pentru tag: cerc

Noţiuni de cinematică.

Introducem noţiunile şi mărimile de bază ale cinematicii. Discutăm ecuaţia de mişcare. Prezentăm definiţia şi proprietăţile vectorilor.

Mişcarea circulară uniformă.

Definiţie, ecuaţia de mişcare, mărimi caracteristice, acceleraţia centripetă.

Legea atracţiei gravitaţionale.

Legea atracţiei gravitaţionale universale. Câmpul gravitaţional terestru.

Experimentul Michelson.

Modelul eterului universal pentru unde electromagnetice. Experimentul Michelson: eşecul modelului eteric şi constanţa vitezei luminii în vid.

Ipotezele Planck şi Einstein.

Ipoteza Planck: cuantele de energie. Ipoteza Einstein: fotonul. Explicarea efectului fotoelectric cu formula Einstein şi modelul corpuscular.

Structura învelișului electronic

Electroni. Înveliş electronic - straturi electronice, substraturi electronice, orbitali. Spin electronic.

Triunghiul

Definiţia unui triunghi. Elementele unui triunghi. Noțiunea de perimetru triunghi, semiperimetru. Suma măsurilor unghiurilor unui triunghi. Unghi exterior unui triunghi.

Mediatoarea unui segment. Concurenta mediatoarelor laturilor unui triunghi

Linii importante în triunghi: mediatoarea, concurența mediatoarelor. Centrul cercului circumscris triunghiului. Proprietatea punctelor situate pe mediatoarea unui segment. Noțiunea de 'Teoremă directă' și 'Teoremă reciprocă'

Bisectoarea unui unghi. Concurența bisectoarelor unghiurilor unui triunghi

Linii importante în triunghi: bisectoarea, concurența bisectoarelor. Proprietatea punctelor situate pe bisectoarea unui unghi. Centrul cercului înscris în triunghi.

Teorema lui Pitagora

Într-un triunghi dreptunghic, suma pătratelor lungimilor catetelor este egală cu pătratul lungimii ipotenuzei.

Cercul- definiție, elemente

Definiția cercului. Elementele unui cerc: rază, diametru, coardă. Centrul cercului. Arc de cerc. Semicerc. Puncte diametral opuse. Definiția unui disc.

Unghi la centru

Unghi cu vârful în centrul cercului. Măsura unui unghi la centru. Măsura unui arc de cerc. Arce congruente.

Coarde şi arce in cerc

Teoreme referitoare la coarde și arce în cerc. Coarde congruente. Arce congruente. Diametru perpendicular pe o coardă.

Unghi înscris în cerc

Unghi cu vârful pe cerc. Măsura unui unghi înscris în cerc. Unghi înscris în semicerc. Triunghi înscris în cerc.

Patrulater înscris în cerc; patrulater inscriptibil

Un patrulater se numește patrulater înscris în cerc dacă vârfurile sale aparțin cercului. În acest caz cercul se numește cerc circumscris patrulaterului. Proprietatea unui patrulater înscris în cerc. Patrulater inscriptibil.

Pozitiile relative ale unei drepte faţă de un cerc

Dreaptă exterioară cercului. Tangenta la cerc. Punct de tangență. Dreaptă secantă față de cerc. Tangenta dintr-un punct exterior la un cerc. Triunghi circumscris unui cerc.

Poziţiile relative a două cercuri

Cercuri tangente interioare. Cercuri tangente exterioare. Cercuri exterioare. Cercuri interioare. Cercuri secante. Cercuri concentrice.

Poligoane regulate (înscrise în cerc). Calculul elementelor în poligoane regulate

Măsura unui unghi al unui poligon regulat cu n laturi. Măsura unghiului la centru al unui poligon cu n laturi. Latura și apotema unui poligon. Suma măsurilor unghiurilor unui poligon convex. Măsura unui unghi al unui poligon regulat. Formula pentru arie poligon regulat, în funcţie de raza cercului circumscris.

Reprezentarea triunghiurilor, a patrulaterelor și a cercurilor

Construcția triunghiurilor, a patrulaterelor și a cercurilor în spațiu

Piramida patrulateră regulată

Descrierea piramidei patrulatere regulate. Elementele unei piramide patrulatere. Înalțimea piramidei. Apotema piramidei. Apotema bazei. Desfășurarea piramidei patrulatere.

Piramida triunghiulară regulată

Descrierea piramidei triunghiulare regulate. Elementele unei piramide triunghiulare. Înalțimea piramidei. Apotema piramidei. Apotema bazei. Desfășurarea piramidei triunghiulare.

Aria triunghiului

Formula pentru arie triunghi. Aria triunghiului oarecare și aria triunghiului dreptunghic.

Arene – nomenclatură, clasificare şi proprietăţi fizice

Hidrocarburi aromatice. Structuri de rezonanţă (structuri limită). Benzenul. Modelul Kékulé. Structura inelului benzenic. Caracter aromatic. Clasificarea arenelor. Nomenclatură. Poziţiile orto-, meta-, şi para-. Proprietăţi fizice. 

Aria cercului (discului); Aria sectorului de cerc

Formula de calcul pentru aria cercului. Aria discului. Aria sectorului de cerc. Exemplu de calcul pentru aria cercului.

Aria pătratului

Formula pentru arie pătrat. Exercițiu cu aria unui pătrat.

Patrulatere

Pătrat, dreptunghi, romb, paralelogram, trapez. Prezentare prin descriere și desen. 

Cercul

Linii curbe. Cercul. Elmentele unui cerc. Centrul cercului. Raza cercului. Diametrul cercului.

Corpuri geometrice

Cubul, paralelipipedul dreptunghic, piramida, cilindrul, conul, sfera. Recunoașterea elementelor: muchii, fețe, vârfuri.

Latura, apotema și aria triunghiului echilateral înscris în cerc

Latura triunghiului echilateral în funcție de raza cercului circumscris. Apotema triunghiului echilateral în funcție de raza cercului circumscris. Formula pentru arie triunghi echilateral în funcție de raza cercului circumscris.

Latura, apotema și aria pătratului înscris în cerc

Latura pătratului în funcție de raza cercului circumscris. Apotema pătratului în funcție de raza cercului circumscris. Formula pentru arie pătrat în funcție de raza cercului circumscris.

Latura, apotema și aria hexagonului regulat înscris în cerc

Latura unui hexagon regulat în funcție de raza cercului circumscris. Formula pentru apotemă hexagon regulat în funcție de raza cercului circumscris. Formula pentru arie hexagon regulat în funcție de raza cercului circumscris. Perimetrul hexagonului.

Lungimea cercului. Lungimea unui arc de cerc

Lungimea cercului și lungimea unui arc de cerc.

Inecuații în mulțimea numerelor naturale

Rezolvarea inecuațiilor în mulțimea numerelor naturale

Funcții trigonometrice- coordonate în plan

Funcții trigonometrice- coordonatele punctelor situate în cele patru cadrane ale cercului trigonometric.

Cilindrul circular drept

Descrierea cilindrului circular drept. Elementele unui cilindru circular drept. Înălțimea cilindrului. Generatoarea unui cilindru. Secțiunea axială a cilindrului. Desfășurarea unui cilindru circular drept. Aria cilindrului și volumul cilindrului. Deducerea formulelor de calcul pentru arie cilindru circular și volum cilindru circular. Aria laterală a cilindrului circular drept. Aria totală a cilindrului circular drept. Volumul cilindrului circular drept.

Conul circular drept

Descrierea conului circular drept. Elementele unui con circular drept. Înălțimea conului. Generatoarea conului. Secțiunea axială a conului. Desfășurarea unui con circular drept. Aria conului și volumul conului. Deducerea formulelor de calcul pentru arie con circular și volum con circular. Aria laterală a conului circular drept. Aria totală a conului circular drept. Volumul conului circular drept.

Trunchiul de con circular drept

Descrierea trunchiului de con circular drept. Elementele unui trunchi de con circular drept. Înălțimea trunchiului de con. Generatoarea trunchiului de con. Secțiunea axială a trunchiului de con. Desfășurarea unui trunchi de con circular drept. Aria trunchiului de con și volumul trunchiului de con. Deducerea formulelor de calcul pentru arie trunchi de con și volum trunchi de con. Aria laterală a trunchiului de con circular drept. Aria totală a trunchiului de con circular drept. Volumul trunchiului de con circular drept.

Măsurarea unghiurilor

Măsurarea unghiurilor în grade sexagesimale și radiani. Transformarea gradelor în radiani. Tranformarea radianilor în grade.

Cercul trigonometric

Cerc trigonometric (cerc unitate). Exprimarea unghiurilor uzuale în grade și radiani și scrierea coordonatelor punctelor de pe cerc corespunzătoare.

Funcția cosinus

Funcția cosinus. Proprietăți: semnul funcției cosinus, periodicitate, paritate, monotonie. Graficul funcției cosinus.

Reducerea la primul cadran

Calculul funcțiilor trigonometrice folosind formule de reducere la primul cadran. Trecerea din cadranul II în cadranul I. Trecerea din cadranul III în cadranul I. Trecerea din cadranul IV în cadranul I.

Teorema sinusurilor

Teorema sinusurilor.

Razei cercului circumscris și raza cercului înscris în triunghi

Formulele de calcul pentru raza cercului circumscris și raza cercului înscris în triunghi.

Funcția sinus

Funcția sinus. Proprietăți: semnul funcției sinus, periodicitate, paritate, monotonie. Graficul funcției sinus.

Atribute HTML

Atributele oferă informații suplimentare despre elementele HTML.
Adresa de legătură este specificată în atributul href.
Numele de fișier al sursei imaginii este specificat în atributul src.
Atributele width și height, care specifică lățimea și înălțimea imaginii.
Atributul alt specifică un text alternativ care trebuie utilizat, dacă nu poate fi afișată o imagine.
Atributul style este utilizat pentru a specifica stilul unui element.
Limbajul este declarat cu atributul lang.
Atributul title este adaugat la elementul <p>.

Stiluri CSS în HTML

Modelarea HTML cu CSS.
CSS descrie modul în care elementele HTML trebuie să fie afișate pe ecran, pe hârtie sau în alte suporturi. Poate controla aspectul mai multor pagini web simultan.
Utilizați atributul HTML style pentru stilul CSS în linie (inline).
Utilizați elementul HTML <style> pentru a defini stilul CSS intern.
Utilizați elementul HTML <link> pentru a vă referi la un fișier CSS extern.
Utilizați elementul HTML <head> pentru a stoca elementele <style> și <link>.
Utilizați proprietatea CSS color pentru culorile de text.
Utilizați proprietatea CSS font-family pentru fonturile text.
Utilizați proprietatea CSS font-size pentru dimensiunile textului.
Utilizați proprietatea CSS border pentru margini.
Utilizați proprietatea CSS padding pentru spațiu în interiorul border.
Utilizați proprietatea CSS margin pentru spațiu în afara border.
Pentru a defini un stil specific pentru un element special, adăugați un atribut id elementului:
Pentru a defini un stil pentru tipuri speciale de elemente, adăugați un atribut de clasă elementului:
Foile de stil externe (external style sheets ) pot fi trimise cu o adresă URL completă sau cu o cale relativă la pagina web curentă.

Imagini hărți în HTML

Cu hărți de imagine (Image Maps), puteți adăuga zone pe care se poate face click pe o imagine.
Eticheta <map> definește o imagine-hartă
Imaginea este introdusă folosind eticheta <img>.Singura diferență față de alte imagini este că trebuie să adăugați un atribut usemap.
Elementul <map> este utilizat pentru a crea o hartă a imaginii și este legat de imagine prin utilizarea atributului nume.
O zonă pe care se poate face click este definită folosind un element <area>.
 

Imagini de fundal în HTML

O imagine de fundal poate fi specificată pe aproape orice element HTML.
Pentru a adăuga o imagine de fundal în HTML, folosiți imaginea de fundal (background-image) a proprietății CSS.
Pentru a adăuga o imagine de fundal (background-image) la un element HTML, puteți utiliza atributul style.
Dacă doriți ca întreaga pagină să aibă o imagine de fundal (background-image), atunci trebuie să specificați imaginea de fundal (background-image) în elementul <body>.
Dacă imaginea de fundal este mai mică decât elementul, imaginea se va repeta, orizontal și vertical, până când va ajunge la sfârșitul elementului.
Pentru a evita ca imaginea de fundal (background-image)să se repete, utilizați proprietatea background-repeat.
Dacă doriți ca imaginea de fundal să acopere întregul element, puteți seta proprietatea de fundal (background-size) pe care să o acopere.
De asemenea, pentru a vă asigura că întregul element este întotdeauna acoperit, setați proprietatea de atașare în fundal la fix (background-attachment).
Dacă doriți ca întinderea imaginii de fundal să se potrivească întregii imagini din element, puteți seta proprietatea de fundal (background-size) la 100% 100%:

Liste HTML

Elementele din listă pot conține alte elemente HTML
Utilizați elementul HTML <ul> pentru a defini o listă neordonată.
Utilizați proprietatea CSS list-style-type pentru a defini marcajul elementelor de listă.
Utilizați elementul HTML <ol> pentru a defini o listă ordonată.
Utilizați atributul HTML type pentru a defini tipul de numerotare.
Utilizați elementul HTML <li> pentru a defini un element de listă.
Utilizați elementul HTML <dl> pentru a defini o listă de descrieri.
Utilizați elementul HTML <dt> pentru a defini termenul de descriere.
Utilizați elementul HTML <dd> pentru a descrie termenul dintr-o listă de descrieri.
Listele pot fi amplasate în liste.
Elementele din listă pot conține alte elemente HTML.
Utilizați proprietatea CSS float: left sau display:inline pentru a afișa o listă pe orizontală.
Proprietatea CSS list-style-type este utilizată pentru a defini stilul marcajului articolului de listă:
disc - Setează marcajul elementului listei la un buletin (implicit).
circle - Setează marcajul elementului de listă într-un cerc.
square - Setează marcajul elementului de listă într-un pătrat.
none -  Elementele din listă nu vor fi marcate.

HTML Tipuri Input

Acest capitol descrie diferitele tipuri de intrare pentru elementul <input>.
Diferite tipuri de intrare pe care le puteți utiliza în HTML:<input type="button">, <input type="checkbox">, <input type="color">,
<input type="date">, <input type="datetime-local">, <input type="email">, <input type="file">, <input type="hidden">
<input type="image">, <input type="month">, <input type="number">, <input type="password">, <input type="radio">
<input type="range">, <input type="reset">, <input type="search">, <input type="submit">, <input type="tel">
<input type="text">, <input type="time">, <input type="url">, <input type="week">.
HTML5 a adăugat mai multe tipuri noi de intrare: color, date, datetime-local, email, month, number, range, search, tel, time, url, week.
Restricții de intrare: checked, disabled, max, maxlength, min, pattern, readonly, required, size, step, value.
<input type = ""> Specifică tipul de intrare de afișat.

Ghid de stil în HTML5

O utilizare constantă a stilului face mai ușor pentru alții să înțeleagă HTML-ul.
În viitor, programe precum cititorii XML ar putea dori să citească HTML-ul.
Utilizarea unei sintaxe bine formate - „aproape de XHTML” poate fi inteligentă.
Vă recomandăm să folosiți numele elementelor scrise cu litere mici, deoarece:
În HTML5, nu trebuie să închideți toate elementele (de exemplu elementul <p>).
Vă recomandăm să închideți toate elementele HTML.
Închideți elementele HTML goale
În HTML5, este opțional să închideți elementele goale.
HTML5 permite amestecarea literelor mari și a literelor mici în nume de atribute.
Vă recomandăm să folosiți nume de atribute scrise culitere mici.
HTML5 permite ca valorile atributelor să fie scrise fără ghilimele.
Vă recomandăm să puneți între ghilimele valorile atributului.
Adăugați întotdeauna atributul alt la imagini. Acest atribut este important atunci când imaginea din anumite motive nu poate fi afișată. De asemenea, definiți întotdeauna lățimea și înălțimea (width și height) imaginii. Reduce pâlpâirea, deoarece browserul poate rezerva spațiu pentru imagine înainte de încărcare.
HTML5 permite spații în jurul semnelor egale. Dar fără spațiu este mai ușor de citit și grupează entitățile mai bine împreună.
Când utilizați un editor HTML, este incomod să derulați la dreapta și la stânga pentru a citi codul HTML.
Încercați să evitați liniile de cod mai lungi de 80 de caractere.
Nu adăugați linii necompletate fără un motiv.
Pentru lizibilitate, adăugați linii goale pentru a separa blocuri de coduri mari sau logice.
Pentru lizibilitate, adăugați două spații de indentare. Nu folosiți tasta tab.
Nu folosiți linii necompletate și indentate. Nu este necesar să indentizați fiecare elemen
În HTML5, eticheta <html> și eticheta <body> pot fi omise.
Nu vă recomandăm să omiteți etichetele <html> și <body>.
Elementul <html> este rădăcina documentului. Este locul recomandat pentru specificarea limbii paginii.
Omiterea <html> sau <body> poate bloca software-ul DOM și XML.
Omiterea <body> poate produce erori în browserele mai vechi (IE9).
În HTML5, eticheta <head> poate fi omisă.
În mod implicit, browserele vor adăuga toate elementele înainte de <body> la un element implicit <head>.
Puteți reduce complexitatea HTML prin omiterea etichetei <head>
Elementul <title> este necesar în HTML5. Faceți titlul cât mai semnificativ posibil
HTML5 a introdus o metodă pentru a permite proiectanților web să preia controlul asupra viewport-ului, prin eticheta <meta>.
Viewport este zona vizibilă a utilizatorului unei pagini web. Acesta variază în funcție de dispozitiv și va fi mai mic pe un telefon mobil decât pe ecranul computerului.
Lățimea (width) = partea lățimii dispozitivului (width=device-width part) - stabilește lățimea paginii pentru a urma lățimea ecranului dispozitivului (screen-width) (care va varia în funcție de dispozitiv).
Partea inițială = 1,0 setează nivelul de zoom inițial atunci când pagina este încărcată prima dată de browser
Comentariile scurte trebuie scrise pe o singură linie
Comentariile lungi sunt mai ușor de observat dacă sunt indentate în două spații.
Utilizați sintaxa simplă pentru a face legătura cu foile de stil (atributul tip nu este necesar)
Regulile scurte pot fi comprimate
Regulile lungi trebuie scrise pe mai multe rânduri
Puneți suportul de deschidere (opening bracket) pe aceeași linie cu selectorul.
Utilizați un spațiu înainte de suportul de deschidere (opening bracket).
Folosiți două spații de indentare.
Utilizați punct și virgulă după fiecare pereche proprietate-valoare, inclusiv ultima.
Utilizați ghilimele în jurul valorilor numai dacă valoarea conține spații.
Plasați suportul de închidere (opening bracket) pe o linie nouă, fără spații de conducere.
Evitați liniile de peste 80 de caractere.
Se încarcă JavaScript în HTML
Accesarea elementelor HTML cu JavaScript
Utilizați numele de fișiere scrise cu litere mici
Fișierele HTML ar trebui să aibă o extensie .html sau .htm.
Fișierele CSS ar trebui să aibă o extensie .css.
Fișierele JavaScript ar trebui să aibă o extensie .js.
Nu există nicio diferență între extensiile .htm și .html. Ambele vor fi tratate ca HTML de orice browser web sau server web.
Când o adresă URL nu specifică un nume de fișier (cum ar fi https://www.lectii-virtuale.ro/css/), serverul returnează un nume de fișier implicit. Numele de fișiere implicite obișnuite sunt index.html, index.htm, default.html și default.htm.
Dacă serverul dvs. este configurat doar cu "index.html" ca nume de fișier implicit, fișierul dvs. trebuie numit "index.html", nu "index.htm."

Grafică HTML

Pentru a desena grafică pe o pagină web este utilizat elementul HTML <canvas> .
Elementul HTML <canvas> este utilizat pentru a desena grafică, din nou, prin JavaScript.
Elementul <canvas> este doar un container pentru grafică. Pentru a desena grafică trebuie să utilizați JavaScript.
Canvas are mai multe metode pentru a desena căi, cutii, cercuri, text și adăugarea de imagini.
 Specificați întotdeauna un atribut id (la care se face referire într-un script) și un atribut lățime și înălțime (width și height) pentru a defini dimensiunea pânzei (canvas). Pentru a adăuga un chenar (border), utilizați atributul stil (style).
 

HTML SVG

SVG înseamnă grafică vectorială scalabilă.
SVG este utilizat pentru a defini grafica pentru Web.
SVG este o recomandare W3C.
Elementul HTML <svg> este un container pentru grafică SVG.
SVG are mai multe metode pentru desenarea căilor, casetelor, cercurilor, textului și imaginilor grafice.
Diferențele dintre SVG și Canvas
SVG este un limbaj pentru descrierea graficelor 2D în XML.
Canvas desenează grafică 2D, pe fugă (cu un JavaScript).
SVG este bazat pe XML, ceea ce înseamnă că fiecare element este disponibil în DOM SVG. Puteți atașa manipulatoare de evenimente JavaScript (JavaScript event handlers) pentru un element.
În SVG, fiecare formă desenată este amintită ca obiect. Dacă se schimbă atributele unui obiect SVG, browserul poate reda automat forma.
Canvas: Rezoluție dependentă. Fără suport pentru organizatorii de evenimente.Capacități slabe de redare a textului. Puteți salva imaginea rezultată ca .png sau .jpg. Bine potrivit pentru jocuri cu intensitate grafică.
SVG: Rezoluție independentă. Suport pentru operatorii de evenimente. Cel mai potrivit pentru aplicații cu zone de redare mari (Google Maps). Redarea lentă, dacă este complexă (orice lucru care utilizează mult DOM va fi lent). Nu este potrivit pentru aplicații de joc.

CSS Height și Width

Proprietățiile height și width sunt utilizate pentru a seta înălțimea și lățimea unui element.
Proprietățiile height și width nu includ padding, borders sau margins. Stabilește înălțimea / lățimea (height/width) zonei din interiorul padding-ului, border-ului și marginii elementului.
Valori CSS înălțime / lățime (height/width)
Proprietățiile de înălțime și lățime (height/width) pot avea următoarele valori:
auto - Aceasta este implicită. Browserul calculează înălțimea și lățimea (height/width).
lenght - Definește înălțimea / lățimea (height/width) în px, cm etc.
% - Definește înălțimea / lățimea (height/width) în procente din blocul conținut.
inițial - Setează înălțimea / lățimea (height/width) la valoarea implicită.
inherit - Înălțimea / lățimea (height/width) vor fi moștenite de la valoarea sa parentală.
Nu uitați că proprietățiile de înălțime și lățime nu includ padding, borders sau margins! Ei setează înălțimea / lățimea zonei din interiorul paddingu-ului, border-ului și marginii elementului!
Setarea lățimii maxime (max-width).
Proprietatea max-width este utilizată pentru a seta lățimea maximă a unui element.
Lățimea maximă (max-width) poate fi specificată în valori de lungime, cum ar fi px, cm, etc., sau în procente (%) din blocul conținut sau setat pe niciunul (acesta este implicit. Înseamnă că nu există o lățime maximă).
Problema cu <div> de mai sus apare atunci când fereastra browserului este mai mică decât lățimea elementului (500px). Browserul apoi adaugă o pagină de defilare orizontală la pagină.
Folosind în schimb această lățime maximă (max-width), în această situație, veți îmbunătăți gestionarea browserului de la ferestrele mici.
Trageți fereastra browserului la o lățime mai mică de 500px, pentru a vedea diferența dintre cele două div-uri!
height - Setează înălțimea unui element.
max-height - Setează înălțimea maximă a unui element.
max-width - Setează lățimea maximă a unui element.
min-height - Setează înălțimea minimă a unui element.
min-width - Setează lățimea minimă a unui element.
width - Setează lățimea unui element.

CSS Float

Proprietatea CSS float  specifică modul în care un element ar trebui să plutească (float).
Proprietatea CSS clear specifică ce elemente pot pluti  (float) lângă elementul șters și pe ce parte.
Proprietatea float
Proprietatea float este utilizată pentru poziționarea și formatarea conținutului, de ex. lăsați o imagine să plutească stânga spre text într-un container.
Proprietatea float poate avea una dintre următoarele valori:
left (stânga) - Elementul plutește în stânga containerului său.
right (dreapta) - Elementul plutește în dreapta containerului său.
none - Elementul nu plutește (va fi afișat acolo unde apare în text). Aceasta este implicită.
inherit (mostenire) - elementul moștenește valoarea float a părintelui său.
În cea mai simplă utilizare, proprietatea float poate fi utilizată pentru a înfășura text în jurul imaginilor.
Elementul float: right; (float: dreapta;).
Elementul float: left; (float: stânga;).
Elementul float: none;. 
Proprietatea clear
Proprietatea clear specifică ce elemente pot pluti (float) lângă elementul șters și pe ce parte.
Proprietatea clear poate avea una dintre următoarele valori:
none - Permite elemente plutitoare de ambele părți. Aceasta este implicită.
left (stânga) - Nu sunt permise elemente plutitoare în partea stângă.
right (dreapta) - Nu sunt permise elemente plutitoare în partea dreaptă.
both (ambele) - Nu sunt permise elemente plutitoare nici pe partea stângă, fie pe partea dreaptă.
inherit (mostenirea) - Elementul mosteneste valoarea clara a parintelui său.
Cel mai obișnuit mod de a utiliza proprietatea clear este după ce ați utilizat o proprietate float pe un element.
Când ștergeți floats, ar trebui să potriviți clear cu float: Dacă un element este float la stânga, atunci ar trebui să ștergeți la stânga. Elementul float va continua să plutească, dar elementul șters va apărea sub el pe pagina web.
The clearfix Hack
Dacă un element este mai înalt decât elementul care îl conține și este float, acesta se va „overflow” în afara containerului său.
overflow: auto clearfix  funcționează bine atâta timp cât sunteți în stare să păstrați controlul asupra margin-ului și a padding-ului (altfel puteți vedea bare de defilare). Totuși, noul clearfix hack however este mai sigur de utilizat și următorul cod este folosit pentru majoritatea paginilor web.
Grid of Boxes / Equal Width Boxes
Ce este box-sizing?
Puteți crea cu ușurință trei cutii plutitoare (floating boxes) una lângă alta. Cu toate acestea, când adăugați ceva care mărește lățimea fiecărei cutii (de exemplu, padding sau borders), caseta se va rupe. Proprietatea de dimensionare a cutiei ne permite să includem padding și border în lățimea totală (și înălțimea) a cutiei, asigurându-ne că padding rămâne în interiorul cutiei și că nu se rupe.
Grila casetelor poate fi de asemenea folosită pentru a afișa imagini side by side:
Cutii de înălțime egală (Equal Height Boxes)
Este bine dacă puteți garanta că casetele vor avea întotdeauna aceeași cantitate de conținut în ele. Dar de multe ori, conținutul nu este același. Dacă încercați exemplul de mai sus pe un telefon mobil, veți vedea că conținutul celei de-a doua cutii va fi afișat în afara casetei. Acesta este locul în care CSS3 Flexbox vine la îndemână - deoarece poate întinde automat cutiile pentru a fi la fel de lungă ca cea mai lungă casetă:
Flexbox nu este acceptat în Internet Explorer 10 sau în versiunile anterioare.
Meniu de navigatie (Navigation Menu)
Utilizați float cu o listă de hyperlinkuri pentru a crea un meniu orizontal.
Exemplu de dispunere web (Web Layout Example)
Este, de asemenea, obișnuit să faceți web layouts folosind proprietatea float.
Toate proprietățiile CSS float.
box-sizing Defineste modul în care se calculează lățimea și înălțimea unui element: trebuie să includă sau nu borduri
clear Specifica ce elemente pot pluti lângă elementul șters și pe ce parte
float Specifică modul în care un element trebuie să plutească
overflow Specifică ce se întâmplă dacă conținutul revărsă caseta unui element
overflow-x Specifică ce se poate face cu marginile stânga / dreapta ale conținutului dacă acesta revărsă zona de conținut a elementului
overflow-y Specifică ce trebuie făcut cu marginile de sus / de jos ale conținutului dacă acesta revărsă zona de conținut a elementului

CSS Pseudo-elemente

Un pseudo-element CSS este utilizat pentru a stabili părțile specificate ale unui element.
De exemplu, poate fi folosit pentru:
Stilizarea primei litere sau linia unui element.
Inserarea de conținut înainte sau după, conținutul unui element.
Observați notația dublă colon - :: first-line versus :first-line
Dublul colon a înlocuit notația cu un singur colon pentru pseudo-elemente în CSS3. Aceasta a fost o încercare din partea W3C de a distinge pseudo-clasele și pseudo-elementele.
Sintaxa cu un singur colon a fost folosită atât pentru pseudo-clase, cât și pentru pseudo-elemente în CSS2 și CSS1.
Pseudo-element :: first-line este utilizat pentru a adăuga un stil special la prima linie a unui text.
Pseudo-elementul :: first-line poate fi aplicat numai elementelor la nivel de block.
Următoarele proprietăți se aplică pentru pseudo-element :: first-line: font properties, color properties, background properties, word-spacing, letter-spacing, text-decoration, vertical-align, text-transform, line-height, clear
Pseudo-elementul :: first-letter este utilizat pentru a adăuga un stil special la prima literă a unui text.
Pseudo-elementul :: first-letter poate fi aplicat numai elementelor la nivel de block.
Următoarele proprietăți se aplică pentru pseudo-elementul :: first-letter: font properties, color properties , background properties, margin properties, padding properties, border properties, text-decoration, vertical-align (only if "float" is "none"), text-transform, line-height, float, clear
Pseudo-elemente și clase CSS
Pseudo-elementele pot fi combinate cu clase CSS.
Pseudo-elemente multiple
Mai multe pseudo-elemente pot fi, de asemenea, combinate.
Pseudo-elementul ::before poate fi utilizat pentru a insera un anumit conținut înainte de conținutul unui element.
Pseudo-elementul ::after poate fi utilizat pentru a insera un anumit conținut după conținutul unui element.
Pseudo-element ::selection se potrivește cu porțiunea unui element selectat de un utilizator.
Următoarele proprietăți CSS pot fi aplicate la ::selection: culoare, fundal, cursor și contur (color, background, cursor, și outline).
Toate Pseudo-elementele CSS:
::after p ::after - Inserați ceva după conținutul fiecărui element <p>
::before p ::before - Introduceți ceva înainte de conținutul fiecărui element <p>
::first letter p ::first letter -  Selectează prima literă a fiecărui element <p>
::first-line p ::first-line - Selectează prima linie a fiecărui element <p>
::selection p ::selection - Selectează porțiunea unui element selectat de un utilizator
Toate Pseudo-clasele CSS:
:active a:active - Selectează legătura activă
:checked :input checked - Selectează fiecare element <input> bifat
:disabled :input disabled - Selectează fiecare element dezactivat <input>
:empty p:empty - Selectează fiecare element <p> care nu are copii
:enabled input:enabled - Selectează fiecare element activat <input>
:first-child p:first-child  - Selectează toate elementele <p> care este primul copil al părintelui său
:first-of-type p:first-of-type - Selectează fiecare element <p> care este primul element <p> al părintelui său
:focus input:focus - Selectează elementul <input> care are focus
:hover a:hover - Selectează linkurile peste mouse
:in-range input:in-range - Selectează elementele <input> cu o valoare dintr-un interval specificat
:invalid :input invalid - Selectează toate elementele <input> cu o valoare nevalidă
:lang(language)    p:lang(it) -  Selectează fiecare element <p> cu o valoare a atributului lang începând cu „it”
:last-child    p:last-child - Selectează toate elementele <p> care este ultimul copil al părintelui său
:last-of-type    p:last-of-type - Selectează fiecare element <p> care este ultimul element <p> al părintelui său
:link a:link - Selectează toate linkurile nevizitate
:not (selector) :not (p) - Selectează fiecare element care nu este un element <p>
:nth-child (n) p:nth-child (2) - Selectează fiecare element <p> care este al doilea copil al părintelui său
:nth-last-child (n) p:nth-last-child (2) - Selectează fiecare element <p> care este al doilea copil al părintelui său, numărând de la ultimul copil
:nth-last-of-type (n) p:nth-last-of-type (2) - Selectează fiecare element <p> care este al doilea element <p> al părintelui său, numărând de la ultimul copil
:nth-of-type (n) p:nth-of-type (2) - Selectează fiecare element <p> care este al doilea element <p> al părintelui său
:only-of-type p:only-of-type - Selectează fiecare element <p> care este singurul element <p> al părintelui său
:only-child p:only-child - Selectează fiecare element <p> care este singurul copil al părintelui său
:optional  input:optional - Selectează elementele <input> fără atribut "necesar"
:out-of-range    input:out-of-range - Selectează elementele <input> cu o valoare în afara unui interval specificat
:read-only  input:read-only - Selectează elementele <input> cu atributul „readonly” specificat
:read-write input:read-write - Selectează elementele <input> fără atribut "readonly"
:required  input:required - Selectează elementele <input> cu atributul „necesar” specificat
:root root - Selectează elementul rădăcină al documentului
:target #news:target - Selectează elementul #news activ curent (faceți clic pe o adresă URL care conține numele ancorării)
:valid  input:valid - Selectează toate elementele <input> cu o valoare valabilă
:visited  a:visited - Selectează toate linkurile vizitate

CSS Unități

Unități CSS
CSS are mai multe unități diferite pentru exprimarea unei lungimi.
Multe proprietăți CSS iau valori „de lungime” (lenght), cum ar fi lățimea, marja, căptușirea, dimensiunea fontului etc (width, margin, padding, font-size).
Lungimea este un număr urmat de o unitate de lungime, cum ar fi 10px, 2em etc.
Un whitespace nu poate apărea între număr și unitate. Cu toate acestea, dacă valoarea este 0, unitatea poate fi omisă.
Pentru unele proprietăți CSS, lungimile negative sunt permise.
Există două tipuri de unități de lungime: absolută și relativă.
Lungimi absolute (Absolute Lengths)
Unitățile de lungime absolută sunt fixe și o lungime exprimată în oricare dintre acestea va apărea exact ca acea dimensiune.
Unitățile de lungime absolută nu sunt recomandate pentru utilizare pe ecran, deoarece dimensiunile ecranului diferă atât de mult. Cu toate acestea, pot fi utilizate dacă este cunoscut suportul de ieșire, cum ar fi pentru aspectul tipăririi.
cm  -   centimetri
mm -   millimetri
in  -  inci (1in = 96px = 2.54cm)
px *  -  pixeli (1px = 1/96th of 1in)
pt  -  puncte (1pt = 1/72 of 1in)
pc  -  picas (1pc = 12 pt)
* Pixelii (px) sunt în raport cu dispozitivul de vizualizare. Pentru dispozitivele cu valoare redusă, 1px este un pixel de dispozitiv (punct) al afișajului. Pentru imprimante și ecrane de înaltă rezoluție, 1px implică mai mulți pixeli de dispozitiv.
Lungimi relative (Relative Lengths)
Unitățile de lungime relativă specifică o lungime relativă la o altă proprietate lungime. Unitățile de lungime relativă scalează mai bine între diferite medii de redare.
em - În raport cu dimensiunea fontului elementului (2em înseamnă de 2 ori dimensiunea fontului curent)
ex - În raport cu înălțimea x a fontului curent (rar folosit)
ch - În raport cu lățimea "0" (zero)
rem - Relativ la dimensiunea fontului elementului rădăcină
vw - În raport cu 1% din lățimea afișajului *
vh - În raport cu 1% din înălțimea viewport *
vmin - În raport cu 1% din dimensiunea mai mică a portofoliului *
vmax - În raport cu 1% din dimensiunea mai mare a portofoliului
% - În raport cu elementul părinte
Unitățile em și rem sunt practice în crearea unui aspect scalabil perfect!
* Viewport = dimensiunea ferestrei browserului. Dacă viewport are 50cm lățime, 1vw = 0,5cm.
Asistență browser (Browser Support)
Numerele din tabel specifică prima versiune a browserului care acceptă integral unitatea de lungime.

CSS Gradienți

Gradienți CSS
Gradienții CSS vă permit să afișați tranziții netede între două sau mai multe culori specificate.
CSS definește două tipuri de gradienți:
Gradienți liniari/Linear Gradients (coboară / în sus / stânga / dreapta / în diagonală)
Gradienți radiali/Radial Gradients (definiți de centrul lor)
Gradienți liniari CSS
Pentru a crea un gradient liniar trebuie să definiți cel puțin două opriri de culoare (color stops). Oprirea culorilor (color stops) se referă la culorile dintre care doriți să faceți tranziții netede. Puteți seta, de asemenea, un punct de plecare și o direcție (sau un unghi) împreună cu efectul de gradient.
Gradient liniar - de sus în jos (aceasta este implicit)
Gradient liniar care începe de sus. Începe roșu, iar trecerea se face la galben
Gradient liniar - de la stânga la dreapta (Linear Gradient - Left to Right)
Gradient liniar care pornește de la stânga. Începe roșu, trecerea se face la galben.
Gradient liniar - diagonală (Linear Gradient - Diagonal)
Puteți face un gradient în diagonală specificând atât pozițiile de pornire orizontale, cât și cele verticale.
Gradient liniar care începe în stânga sus (și merge spre dreapta jos). Începe roșu, trecerea se face la galben.
Utilizarea unghiurilor (Using Angles)
Dacă doriți un control mai mare asupra direcției gradientului, puteți defini un unghi, în loc de direcțiile predefinite (în jos, în sus, în dreapta, în stânga, în dreapta jos etc.).
Unghiul este specificat ca un unghi între o linie orizontală și linia de gradient.
Modul de utilizare a unghiurilor pe gradienți liniari.
Folosirea mai multor opriri de culori (Using Multiple Color Stops)
Un gradient liniar (de sus în jos) cu mai multe opriri de culoare(multiple color stops).
Un gradient liniar (de la stânga la dreapta) cu culoarea curcubeului și cu un text.
Utilizarea transparenței (Using Transparency)
De asemenea, gradienții CSS acceptă transparența, care poate fi utilizată pentru a crea efecte de decolorare.
Pentru a adăuga transparență, folosim funcția rgba() pentru a defini oprirea culorii (color stops). Ultimul parametru din funcția rgba () poate fi o valoare de la 0 la 1 și definește transparența culorii: 0 indică transparență completă, 1 indică culoarea completă (fără transparență).
Un gradient liniar care pornește de la stânga. Începe complet transparent, trecând la roșu complet.
Repetarea unui gradient liniar (Repeating a linear-gradient)
Funcția repeating-linear-gradient() este utilizată pentru a repeta gradienți liniari:
Gradienți radiali CSS (CSS Radial Gradients)
Un gradient radial este definit de centrul său.
Pentru a crea un gradient radial trebuie să definiți, de asemenea, cel puțin două opriri de culoare (color stops).
În mod implicit, forma este de elipsă, dimensiunea este cea mai îndepărtată de colț, iar poziția este centrală.
Gradient radial - Opriri uniforme ale culorilor/ Radial Gradient - Evenly Spaced Color Stops  (aceasta este implicită)
Un gradient radial cu opriri uniforme de culoare distanțate.
Gradient radial - Opriri de culori distanțate diferit / Radial Gradient - Differently Spaced Color Stops
Un gradient radial cu opriri de culoare distanțate diferit.
Setați forma (Set Shape)
Parametrul shape definește forma. Poate lua cercul de valori sau elipsa. Valoarea implicită este elipsa.
Un gradient radial sub forma unui cerc.
Utilizarea cuvintelor cheie de dimensiuni diferite (Use of Different Size Keywords)
Parametrul size definește dimensiunea gradientului. Poate lua patru valori: closest-side, farthest-side, closest-corner, farthest-corner.
Un gradient radial cu cuvinte cheie de dimensiuni diferite.
Repetarea unui gradient radial (Repeating a radial-gradient)
Funcția repeating-radial-gradient() este utilizată pentru a repeta gradienți radiali.
Proprietăți CSS pentru gradient
background-image - Setează una sau mai multe imagini de fundal pentru un element.

CSS Responsive Web Design - Imagini

Responsive Web Design - Images
Utilizarea proprietății Width
Dacă proprietatea lățimii (width) este setată la un procent și înălțimea este setată la „auto”, imaginea va fi receptivă și va scala în sus și în jos.
Imaginea poate fi redusă pentru a fi mai mare decât dimensiunea inițială. O soluție mai bună, în multe cazuri, va fi utilizarea în schimb a proprietății cu lățimea maximă.
Imaginile de fundal (Background Images) pot răspunde, de asemenea, la redimensionare și scalare (resizing și scaling).
Dacă proprietatea background-size este setată pe „contain”, imaginea de fundal (background Images) se va scala și va încerca să se potrivească zonei de conținut. Cu toate acestea, imaginea își va păstra raportul de aspect (relația proporțională între lățimea și înălțimea imaginii (width și height)).
Dacă proprietatea background-size este setată pe „100% 100%”, imaginea de fundal (background image) se va întinde pentru a acoperi întreaga zonă de conținut.
Dacă proprietatea background-size este setată pe „cover”, imaginea de fundal (background image) se va scala pentru a acoperi întreaga zonă de conținut. Observați că valoarea „cover” păstrează raportul de aspect (aspect ratio), iar o parte din imaginea de fundal (background image) poate fi tăiată.
Imagini diferite pentru dispozitive diferite
O imagine mare poate fi perfectă pe un ecran mare al unui computer, dar inutilă pe un dispozitiv mic. De ce să încărcați o imagine mare atunci când trebuie să o măriți în jos? Pentru a reduce încărcarea sau pentru orice alte motive, puteți utiliza interogări media (media queries) pentru a afișa imagini diferite pe dispozitive diferite.
Puteți utiliza interogarea media (media query) min-device-width, în loc de min-width, care verifică lățimea dispozitivului, în loc de lățimea browserului. Atunci imaginea nu se va schimba când redimensionați fereastra browserului.
Elementul HTML5 <picture>
HTML5 a introdus elementul <picture>, care vă permite să definiți mai multe imagini.
Asistență browser (Browser Support)
Elementul <picture> funcționează similar cu elementele <video> și <audio>. Configurați surse diferite, iar prima sursă care se potrivește preferințelor este cea utilizată:
Atributul srcset este necesar și definește sursa imaginii.
Atributul media este opțional și acceptă interogările media (media queries) pe care le găsiți în regula CSS @media.
De asemenea, ar trebui să definiți un element <img> pentru browserele care nu acceptă elementul <picture>.

SQL Date

SQL Lucrând cu datele
Datele SQL
Partea cea mai dificilă atunci când lucrați cu datele este să vă asigurați că formatul datei pe care încercați să îl inserați se potrivește cu formatul coloanei de date din baza de date.
Atâta timp cât datele dvs. conțin doar porțiunea de date (date portion), întrebările dvs. vor funcționa așa cum vă așteptați. Cu toate acestea, dacă este implicată o porție de timp (time portion), devine mai complicat.
SQL Date Data Types
MySQL vine cu următoarele tipuri de date pentru stocarea date/time în baza de date:
DATE - format YYYY-MM-DD
DATETIME - format: YYYY-MM-DD HH:MI:SS
TIMESTAMP - format: YYYY-MM-DD HH:MI:SS
YEAR - format YYYY or YY
SQL Server vine cu următoarele tipuri de date pentru stocarea date/time în baza de date:
DATE - format YYYY-MM-DD
DATETIME - format: YYYY-MM-DD HH:MI:SS
SMALLDATETIME - format: YYYY-MM-DD HH:MI:SS
TIMESTAMP - format: a unique number (un număr unic)
Tipurile de date (date types) sunt alese pentru o coloană atunci când creați un nou tabel în baza de date!
SQL Lucrul cu date
Puteți compara ușor două date dacă nu este implicată o componentă de timp!
Presupunem că avem tabelul „Comenzi” (Orders):
Acum dorim să selectăm înregistrările cu OrderDate "2008-11-11" din tabel.
Folosim următoarea declarație SELECT:
SELECT * FROM Orders WHERE OrderDate='2008-11-11'
Dacă folosim aceeași declarație SELECT ca mai sus:
SELECT * FROM Orders WHERE OrderDate='2008-11-11'
nu vom obține niciun rezultat! Acest lucru se datorează faptului că interogarea caută doar date fără o porție de timp (time portion).
Pentru a vă menține întrebările simple și ușor de întreținut, nu permiteți componentele timpului în datele dvs.!

PHP Funcții

Funcții PHP
Puterea reală a PHP provine din funcțiile sale.
PHP are peste 1000 de funcții încorporate și, în plus, vă puteți crea propriile funcții personalizate.
Funcții încorporate în PHP (PHP Built-in Functions)
PHP are peste 1000 de funcții încorporate (built-in) care pot fi apelate direct, dintr-un script, pentru a efectua o sarcină specifică.
Funcții definite de utilizator în PHP
Pe lângă funcțiile PHP încorporate (built-in), este posibil să vă creați propriile funcții.
O funcție este un block de declarații care poate fi utilizat în mod repetat într-un program.
O funcție nu se va executa automat atunci când se încarcă o pagină.
O funcție va fi executată de un apel către funcție.
Creați o funcție definită de utilizator în PHP
O declarație de funcție definită de utilizator (user-defined function) începe cu funcția cuvânt:
Sintaxă
function functionName() {
    cod de executat;
}
Un nume de funcție trebuie să înceapă cu o literă sau o subliniere (underscore).
Numele funcțiilor NU sunt case-sensitive.
Dați funcției un nume care să reflecte ceea ce face funcția!
În exemplul de mai jos, creem o funcție numită "writeMsg()". Paranteza ondulată de deschidere ({) indică începutul codului funcției, iar paranteza ondulată de închidere (}) indică sfârșitul funcției. Funcția întoarce (outputs ) „Hello world!”. Pentru a apela funcția, trebuie doar să scrieți numele ei urmată de paranteze ():
<?php
function writeMsg() {
    echo "Hello world!";
}
writeMsg(); // apelați funcția
?>
Argumentele funcției PHP
Informațiile pot fi transmise funcțiilor prin argumente. Un argument este la fel ca o variabilă.
Argumentele sunt specificate după numele funcției, în interiorul parantezelor. Puteți adăuga oricâte argumente doriți, doar separați-le cu virgulă.
Următorul exemplu are o funcție cu un argument ($fname). Când se numește funcția familyName(), de asemenea, trecem de-a lungul unui nume (de exemplu, Ionescu) și numele este folosit în interiorul funcției, care produce (outputs) mai multe prenume diferite, dar un nume egal:
<?php
function familyName($fname) {
    echo "$fname Refsnes.<br>";
}
familyName("Ionescu");
familyName("Popescu");
familyName("Georgescu");
familyName("Filipescu");
familyName("Zinescu");
?>
Următorul exemplu are o funcție cu două argumente ($fname și $year):
<?php
function familyName($fname, $year) {
    echo "$fname Refsnes.  Născut în $year <br>";
}
familyName("Ionescu", "1975");
familyName("Popescu", "1978");
familyName("Zinescu", "1983");
?>
PHP este un limbaj tiparit mai puțin (PHP is a Loosely Typed Language)
În exemplul precedent, observați că nu trebuie să spunem PHP-ului ce tip de date (data type) este variabila.
PHP asociază automat un tip de date (data type) variabilei, în funcție de valoarea acesteia. Deoarece tipurile de date (data types) nu sunt setate într-un sens strict, puteți face lucruri precum adăugarea unui șir (string) la un număr întreg (integer) fără a provoca o eroare.
În PHP 7, au fost adăugate declarații de tip (type declarations). Aceasta ne oferă opțiunea de a specifica tipul de date (data type) preconizat la declararea unei funcții, iar prin adăugarea declarației strict, va arunca o „Fatal Error” dacă nu există o nepotrivire a tipului de date (data type).
În exemplul următor, încercăm să trimitem atât un număr cât și un șir (string) la funcție fără a folosi o declarația strict:
<?php
function addNumbers(int $a, int $b) {
    return $a + $b;
}
echo addNumbers(5, "5 days");
// deoarece NU este activat strict, „5 days” este schimbat în int(5) și va întoarce 10
?>
Pentru a specifica strict trebuie să setăm declarația (strict_types=1);. Aceasta trebuie să fie chiar în prima linie a fișierului PHP.
În exemplul următor încercăm să trimitem atât un număr cât și un șir (string) la funcție, dar aici am adăugat declarația strict:
<?php declare(strict_types=1); // cerință strictă
function addNumbers(int $a, int $b) {
    return $a + $b;
}
echo addNumbers(5, "5 days");
// din moment ce strict este activat și „5 days” nu este un număr întreg (integer), va fi afișată o eroare
?>
PHP valoarea argumentului default (PHP Default Argument Value)
Următorul exemplu arată cum se utilizează un parametru default (parametru impicit). Dacă numim funcția setHeight() fără argumente, aceasta are valoarea default (valoarea implicită) ca argument:
<?php declare(strict_types=1); // strict requirement
function setHeight(int $minheight = 50) {
    echo "Înălțimea este: $minheight <br>";
}
setHeight(350);
setHeight(); // vom folosi valoarea default (valoarea implicită) of 50
setHeight(135);
setHeight(80);
?>
Funcții PHP - Returnarea valorilor
Pentru a permite unei funcții să returneze o valoare, utilizați instrucțiunea return:
<?php declare(strict_types=1); // cerință strictă
function sum(int $x, int $y) {
    $z = $x + $y;
    return $z;
}
echo "5 + 10 = " . sum(5, 10) . "<br>";
echo "7 + 13 = " . sum(7, 13) . "<br>";
echo "2 + 4 = " . sum(2, 4);
?>
PHP Declarații de tip return (PHP Return Type Declarations)
PHP 7 acceptă, de asemenea, declarații de tip (Type Declarations) pentru instrucțiunea return. Ca și în cazul declarației de tip (type declaration) pentru argumentele funcției, activând cerința strictă, va returna o „Fatal Error” ca nepotrivire de tip (type mismatch).
Pentru a declara un tip (type) pentru funcția returnată, adăugați două puncte (:) și tipul (type) chiar înainte de paranteza ondulată de deschidere ({) la declararea funcției.
În următorul exemplu, specificăm tipul return (return type) pentru funcție:
<?php declare(strict_types=1); // cerință strictă
function addNumbers(float $a, float $b) : float {
    return $a + $b;
}
echo addNumbers(1.2, 5.2);
?>
Puteți specifica un tip de returnare (return type) diferit de cel al argumentelor, dar asigurați-vă că returnarea este cea corectă:
<?php declare(strict_types=1); // cerință strictă
function addNumbers(float $a, float $b) : int {
    return (int)($a + $b);
}
echo addNumbers(1.2, 5.2);
?>

PHP Fișierul Upload

PHP Încărcare fișier (PHP File Upload)
Cu PHP, este ușor să încărcați fișiere pe server.
Cu toate acestea, cu ușurință apare un pericol, așa că întotdeauna aveți grijă atunci când permiteți încărcarea fișierelor!
Configurați fișierul "php.ini"
În primul rând, asigurați-vă că PHP este configurat pentru a permite încărcarea fișierelor.
În fișierul dvs. "php.ini", căutați directiva file_uploads și setați-l pe On:
file_uploads = On
Creați formularul HTML
Apoi, creați un formular HTML care permite utilizatorilor să aleagă fișierul imagine (image file ) pe care doresc să îl încarce:
<!DOCTYPE html>
<html>
<body>
<form action="upload.php" method="post" enctype="multipart/form-data">
     Selectați imaginea de încărcat:
    <input type="file" name="fileToUpload" id="fileToUpload">
    <input type="submit" value="Încărcați imaginea" name="submit">
</form>
</body>
</html>
Câteva reguli de urmat pentru formularul HTML de mai sus:
Asigurați-vă că formularul folosește method="post"
De asemenea, formularul are nevoie de următorul atribut: enctype = "multipart/form-data". Acesta specifică ce tip de conținut (content-type) trebuie utilizat la trimiterea formularului
Fără cerințele de mai sus, încărcarea fișierului nu va funcționa.
Alte lucruri de remarcat:
Atributul type="file" al etichetei (tag) <input> arată câmpul de intrare (input field) ca un control de selectare a fișierelor (file-select control), cu un buton "Browse" lângă controlul de intrare
Formularul de mai sus trimite date unui fișier numit „upload.php”, pe care îl vom crea în continuare.
PHP Creați scriptul de încărcare (Create The Upload File PHP Script)
Fișierul "upload.php" conține codul pentru încărcarea unui fișier:
<?php
$target_dir = "uploads/";
$target_file = $target_dir . basename($_FILES["fileToUpload"]["name"]);
$uploadOk = 1;
$imageFileType = strtolower(pathinfo($target_file,PATHINFO_EXTENSION));
// Verificați dacă fișierul imagine este o imagine reală sau o imagine falsă
if(isset($_POST["submit"])) {
    $check = getimagesize($_FILES["fileToUpload"]["tmp_name"]);
    if($check !== false) {
        echo "Fișierul este o imagine - " . $check["mime"] . ".";
        $uploadOk = 1;
    } else {
        echo "Fișierul nu este o imagine.";
        $uploadOk = 0;
    }
}
?>
Script PHP explicat:
$target_dir = "uploads/" - specifică directorul în care urmează să fie plasat fișierul
$target_file - specifică calea fișierului care va fi încărcat
$uploadOk=1 - nu este încă utilizat (va fi folosit ulterior)
$imageFileType - reține extensia fișierului (în minuscule/lower case)
În continuare, verificați dacă fișierul imagine este o imagine reală sau o imagine falsă
Va trebui să creați un nou director numit „uploads” în directorul în care se află fișierul „upload.php”. Fișierele încărcate vor fi salvate acolo.
Verificați dacă fișierul există deja
Acum putem adăuga câteva restricții.
În primul rând, vom verifica dacă fișierul există deja în folderul „uploads”. În acest caz, este afișat un mesaj de eroare și $uploadOk este setat la 0:
// Verificați dacă fișierul există deja
if (file_exists($target_file)) {
    echo "Ne pare rău, fișierul există deja.";
    $uploadOk = 0;
}
Limitați dimensiunea fișierului (Limit File Size)
Câmpul de introducere (input field) a fișierului în formularul nostru HTML de mai sus este denumit "fileToUpload".
Acum, vrem să verificăm dimensiunea fișierului. Dacă fișierul este mai mare de 500KB, este afișat un mesaj de eroare și
$uploadOk este setat la 0:
// Verificați dimensiunea fișierului
if ($_FILES["fileToUpload"]["size"] > 500000) {
    echo "Ne pare rău, fișierul dvs. este prea mare.";
    $uploadOk = 0;
}
//  Permiteți anumite formate de fișiere
if($imageFileType != "jpg" && $imageFileType != "png" && $imageFileType != "jpeg"
&& $imageFileType != "gif" ) {
    echo "Ne pare rău, sunt permise doar fișierele JPG, JPEG, PNG și GIF.";
    $uploadOk = 0;
}
Încărcați complet scriptul PHP (Complete Upload File PHP Script)
Fișierul complet "upload.php" arată acum astfel:
 <?php
$target_dir = "uploads/";
$target_file = $target_dir . basename($_FILES["fileToUpload"]["name"]);
$uploadOk = 1;
$imageFileType = strtolower(pathinfo($target_file,PATHINFO_EXTENSION));
// Verificați dacă fișierul imagine este o imagine reală sau o imagine falsă
if(isset($_POST["submit"])) {
    $check = getimagesize($_FILES["fileToUpload"]["tmp_name"]);
    if($check !== false) {
        echo "Fișierul este o imagine - " . $check["mime"] . ".";
        $uploadOk = 1;
    } else {
        echo "Fișierul nu este o imagine.";
        $uploadOk = 0;
    }
}
// Verificați dacă fișierul există deja
if (file_exists($target_file)) {
    echo "Ne pare rău, fișierul există deja.";
    $uploadOk = 0;
}
// Verificați dimensiunea fișierului
if ($_FILES["fileToUpload"]["size"] > 500000) {
    echo "Ne pare rău, fișierul dvs. este prea mare.";
    $uploadOk = 0;
}
// Permiteți anumite formate de fișiere
if($imageFileType != "jpg" && $imageFileType != "png" && $imageFileType != "jpeg"
&& $imageFileType != "gif" ) {
    echo "Ne pare rău, sunt permise doar fișierele JPG, JPEG, PNG și GIF.";
    $uploadOk = 0;
}
// Verificați dacă $uploadOk este setat la 0 printr-o eroare
if ($uploadOk == 0) {
    echo "Ne pare rău, fișierul dvs. nu a fost încărcat.";
// dacă totul este în regulă, încercați să încărcați fișierul
} else {
    if (move_uploaded_file($_FILES["fileToUpload"]["tmp_name"], $target_file)) {
        echo "Fișierul ". basename( $_FILES["fileToUpload"]["name"]). " a fost încărcat.";
    } else {
        echo "Ne pare rău, a fost o eroare la încărcarea fișierului.";
    }
}
?>

PHP Cookies

Cookie-uri PHP (PHP Cookies)
Ce este un Cookie?
Un cookie este adesea folosit pentru a identifica un utilizator. Un cookie este un fișier mic pe care serverul îl încorporează pe computerul utilizatorului. De fiecare dată când același computer solicită o pagină cu un browser, va trimite și cookie-ul. Cu PHP, puteți crea și recupera valorile cookie.
Creați cookie-uri cu PHP
Un cookie este creat cu funcția setcookie().
Sintaxă
setcookie(name, value, expire, path, domain, secure, httponly);
Numai parametrul name este necesar. Toți ceilalți parametrii sunt opționali.
PHP Creare / Recuperare Cookie (PHP Create/Retrieve a Cookie)
Următorul exemplu creează un cookie numit „user” cu valoarea „Ion Popescu”. Cookie-ul va expira după 30 de zile (86400 * 30).
„/” înseamnă că cookie-ul este disponibil pe întregul site web (în caz contrar, selectați directorul preferat).
Vom prelua apoi valoarea „user” cookie-ului (folosind variabila globală $_COOKIE). De asemenea, folosim funcția isset() pentru a afla dacă cookie-ul este setat:
<?php
$cookie_name = "user";
$cookie_value = "Ion Popescu";
setcookie($cookie_name, $cookie_value, time() + (86400 * 30), "/"); // 86400 = 1 day
?>
<html>
<body>
<?php
if(!isset($_COOKIE[$cookie_name])) {
    echo "Cookie-ul numit" . $cookie_name . "' nu este setat!";
} else {
    echo "Cookie '" . $cookie_name . "' is set!<br>";
    echo "Valoarea este:" . $_COOKIE[$cookie_name];
}
?>
</body>
</html>
Funcția setcookie() trebuie să apară BEFORE de eticheta (tag) <html>.
Valoarea cookie-ului este codificată în mod automat la trimiterea cookie-ului și automat decodificată atunci când este primită (pentru a preveni codificarea URL-ului, utilizați în schimb setrawcookie()).
Modificați o valoare cookie
Pentru a modifica un cookie, trebuie doar să setați (din nou) modul cookie folosind funcția setcookie():
<?php
$cookie_name = "user";
$cookie_value = "Alex Ionescu";
setcookie($cookie_name, $cookie_value, time() + (86400 * 30), "/");
?>
<html>
<body>
<?php
if(!isset($_COOKIE[$cookie_name])) {
    echo "Cookie-ul nimit'" . $cookie_name . "' nu este setat!";
} else {
    echo "Cookie'" . $cookie_name . "' este setat!<br>";
    echo "Valoarea este:" . $_COOKIE[$cookie_name];
}
?>
</body>
</html>
Ștergeți un cookie
Pentru a șterge un cookie, utilizați funcția setcookie() cu o dată de expirare din trecut:
<?php
// setați data de expirare la o oră în urmă
setcookie("user", "", time() - 3600);
?>
<html>
<body>
<?php
echo "Cookie 'user' este șters.";
?>
</body>
</html>
Verificați dacă cookie-urile sunt activate
Următorul exemplu creează un mic script care verifică dacă cookie-urile sunt activate. Mai întâi, încercați să creați un cookie de testare cu funcția setcookie(), apoi numărați variabila array $_COOKIE:
<?php
setcookie("test_cookie", "test", time() + 3600, '/');
?>
<html>
<body>
<?php
if(count($_COOKIE) > 0) {
    echo "Cookie-urile sunt activate.";
} else {
    echo "Cookie-urile sunt dezactivate.";
}
?>
</body>
</html>

PHP OOP - Modificatori access

PHP OOP - Modificatori access
PHP - Modificatori access
Proprietățile și metodele pot avea modificatori access care controlează unde pot fi accesate.
Există trei modificatori de acces:
public - proprietatea sau metoda poate fi accesată de oriunde.
Aceasta este implicită
protected - proprietatea sau metoda poate fi accesată în cadrul clasei și prin clase derivate din acea clasă
private - proprietatea sau metoda pot fi accesate DOAR în cadrul clasei
În exemplul următor, am adăugat trei modificatori access diferiți la cele trei proprietăți. Aici, dacă încercați să setați numele proprietății (name property), va funcționa bine (deoarece numele proprietății (name property) este public).
Cu toate acestea, dacă încercați să setați culoarea sau greutatea proprietății (color and weight property), aceasta va duce la o eroare fatală (deoarece proprietățiile de culoare și greutate (color and weight property) sunt protejate și private):
<?php
class Fruit {
  public $name;
  protected $color;
  private $weight;
}
$mango = new Fruit();
$mango->name = 'Mango'; // OK
$mango->color = 'Yellow'; // ERROR
$mango->weight = '300'; // ERROR
?>
În următorul exemplu, am adăugat modificatori access la două metode.
Aici, dacă încercați să apelați funcția set_color() sau set_weight(), va rezulta o eroare fatală (fatal error) (deoarece cele două funcții sunt considerate protejate și private), chiar dacă toate proprietățiile sunt publice:
<?php
class Fruit {
  public $name;
  public $color;
  public $weight;
  function set_name($n) {  // o funcție publică (implicit)
    $this->name = $n;
  }
  protected function set_color($n) { // o funcție protejată
    $this->color = $n;
  }
  private function set_weight($n) { // o funcție privată
    $this->weight = $n;
  }
}
$mango = new Fruit();
$mango->set_name('Mango'); // OK
$mango->set_color('Yellow'); // ERROR
$mango->set_weight('300'); // ERROR
?>

PHP OOP - Moștenire

PHP OOP - Inheritance
PHP - Ce este Inheritance?
Inheritance în OOP = Când o clasă derivă dintr-o altă clasă.
Clasa child (copil) va moșteni toate proprietățiile și metodele publice și protejate de la clasa parent (părinte). În plus, poate avea propriile sale proprietăți și metode.
O clasă inherited (moștenită) este definită folosind cuvântul cheie extensie (extends keyword).
Să ne uităm la un exemplu:
<?php
class Fruit {
  public $name;
  public $color;
  public function __construct($name, $color) {
    $this->name = $name;
    $this->color = $color;
  }
  public function intro() {
    echo "Fructul este {$this->name} și culoarea este {$this->color}.";
  }
}
// Strawberry este moștenită (inherited) de la Fruit
class Strawberry extends Fruit {
  public function message() {
    echo "Am I a fruit or a berry? ";
  }
}
$strawberry = new Strawberry("Strawberry", "red");
$strawberry->message();
$strawberry->intro();
?>
Exemplu explicat
Clasa Strawberry este moștenită (inherited) de la clasa Fruit.
Aceasta înseamnă că clasa Strawberry poate folosi numele public $name și proprietățiile $color, precum și metodele publice __construct() și intro() din clasa Fruit din cauza moștenirii (inheritance).
Clasa Strawberry are, de asemenea, propria sa metodă: message().
PHP - Inheritance și modificator access protejat
În capitolul anterior am aflat că proprietățiile sau metodele protejate pot fi accesate în cadrul clasei și prin clase derivate din acea clasă. Ce inseamna asta?
Să ne uităm la un exemplu:
<?php
class Fruit {
  public $name;
  public $color;
  public function __construct($name, $color) {
    $this->name = $name;
    $this->color = $color;
  }
  protected function intro() {
    echo "Fructul este {$this->name} și culoarea este {$this->color}.";
  }
}
class Strawberry extends Fruit {
  public function message() {
    echo "Sunt un fruit sau o berry? ";
  }
}
//  Încercați să apelați toate cele trei metode din afara clasei
$strawberry = new Strawberry("Strawberry", "red");  // OK. __construct() este public
$strawberry->message(); // OK. message() este public
$strawberry->intro(); // ERROR. intro() este protejat
?>
În exemplul de mai sus vedem că dacă încercăm să apelăm la o metodă protejată (intro()) din afara clasei, vom primi o eroare. Metodele publice vor funcționa bine!
Să ne uităm la un alt exemplu:
<?php
class Fruit {
  public $name;
  public $color;
  public function __construct($name, $color) {
    $this->name = $name;
    $this->color = $color;
  }
  protected function intro() {
    echo "Fructul este{$this->name} și culoarea este {$this->color}.";
  }
}
class Strawberry extends Fruit {
  public function message() {
    echo "Sunt un fruit sau o berry? ";
    // Apelați metoda protejată din cadrul clasei derivate - OK
    $this -> intro();
  }
}
$strawberry = new Strawberry("Strawberry", "red"); // OK. __construct() este public
$strawberry->message(); // OK. message() este public și apelează intro() (care este protejat) din cadrul clasei derivate
?>
În exemplul de mai sus vedem că toate funcționează bine! Se datorează faptului că numim metoda protejată (intro()) din interiorul clasei derivate.
PHP - Overriding Inherited Methods
Metodele moștenite (Inherited methods) pot fi anulate prin redefinirea metodelor (folosiți același nume) în clasa child (copil).
Priviți exemplul de mai jos. Metodele __construct() și intro() din clasa child (copil) (Strawberry) vor înlocui metodele __construct() și intro() din clasa parent (părinte) (Fruit):
<?php
class Fruit {
  public $name;
  public $color;
  public function __construct($name, $color) {
    $this->name = $name;
    $this->color = $color;
  }
  public function intro() {
    echo "Fructul este {$this->name} și culoarea este {$this->color}.";
  }
}
class Strawberry extends Fruit {
  public $weight;
  public function __construct($name, $color, $weight) {
    $this->name = $name;
    $this->color = $color;
    $this->weight = $weight;
  }
  public function intro() {
    echo "Fructul este {$this->name}, culoarea este {$this->color}, și greutatea este {$this->weight} gram.";
  }
}
$strawberry = new Strawberry("Strawberry", "red", 50);
$strawberry->intro();
?>
PHP - Cuvântul cheie final
Cuvântul cheie final (the final keyword) poate fi utilizat pentru a preveni moștenirea clasei (class inheritance) sau pentru a preveni suprasolicitarea metodei (method overriding).
Următorul exemplu arată cum să preveniți moștenirea clasei (class inheritance):
<?php
final class Fruit {
  // ceva cod
}
// va duce la eroare
class Strawberry extends Fruit {
  // ceva cod
}
?>
<?php
class Fruit {
  final public function intro() {
    // ceva cod
  }
}
class Strawberry extends Fruit {
  // va duce la eroare
  public function intro() {
    // ceva cod
  }
}
?>

Acizi

Definirea acizilor conform teoriei disociației electrolitice și a teoriei protolitice; hidracizi și oxoacizi; radicali acizi; formula generală și nomenclatura acizilor; proprietățile și reacțiile chimice specifice acizilor; ionizarea acizilor; metode generale de obținere a acizilor. 

Apa

Răspândirea apei în natură. Purificarea apei - sedimentare, filtrare, sterilizare. Apele industriale. Distiliarea apei. Apa higroscopică. Proprietățile fizice ale apei. Structura moleculei de apă. Proprietățile chimice ale apei. Hidrați.  

Grupa 18 sau grupa a VIII-a principală

Grupa a VIII-a principală, numerotată VIII A sau 18, cuprinde gazele rare (nobile) heliu, He, neon, Ne, argon, Ar, kripton, Kr, xenon, Xe, radon, Rn. 

 

Grupa 17 sau grupa a VII-a principală

Grupa a VII-a principală, numerotată VII A sau 17, numită și grupa halogenilor, conține următoarele elemente: fluor, F, clor, Cl, brom, Br, iod, I, astatin, At.
 

Grupa 16 sau grupa a VI-a principală

Grupa a VI-a principală a sistemului periodic, numerotată VI A sau 16, cuprinde elementele oxigen, O, sulf, S, seleniu, Se, telur, Te, și poloniu, Po. 

 

Grupa 14 sau grupa a IV-a principală

Grupa a IV-a principală a sistemului periodic, numerotată IV A sau 14, cuprinde elementele carbon, C, siliciu, Si, germaniu, Ge, staniu, Sn, și plumb, Pb. 

Grupa 2 sau grupa a II-a principală

Grupa a II-a principală a sistemului periodic, numerotată II A sau 2, cuprinde elementele: beriliu, Be, magneziu, Mg, calciu, Ca, stronțiu, Sr, bariu, și radiu, Ra. Această grupă se mai numește grupa metalelor alcalino-pământoase. 

Grupa 1 sau grupa I principală

Grupa 9 sau grupa a VIII-a secundară

Grupa 9 a sistemului periodic, în trecut considerată parte a grupei a VIII-a secundare alături de grupele 8 și 10, cuprinde elementele cobalt, Co, rodiu, Rh, și iridiu, Ir.