Rezultate pentru tag: cati
Poziţia elementelor în tabelul periodic şi proprietăţile periodice
Tabelul periodic. Poziţia elementelor în tabelul periodic. Proprietăţile periodice. Raza atomică, volumul atomic. Ion, cation, anion.
Variaţia energiei de ionizare
Ion, cation, anion. Proprietăți periodice. Energie de ionizare - definiție, variație în tabelul periodic.
Legătura ionică. Compuşii ionici.
Regula octetului. Legături chimice. Cedare şi primire de electroni. Punere în comun de electroni. Compuşi ionici. Ioni pozitivi – cationi. Ioni negativi – anioni. Simboluri Lewis. Substanţe cristaline. Proprietăţile compuşilor ionici.
Legea generală a gazelor
Legea gazelor ideale. Legea lui Avogadro. Parametrii de stare ai gazelor. Ecuaţia lui van der Waals. Aplicaţie.
Soluţii. Dizolvarea compuşilor ionici şi moleculari în apă.
Soluţii. Amestecuri omogene şi amestecuri eterogene. Solvent/dizolvant şi solut/dizolvat/solvat. Soluţii lichide, gazoase şi solide. Solubilitate. Factorii care influenţează solubilitatea. Apa – cel mai bun solvent. Dizolvarea. Dizolvarea compuşilor ionici în apă. Dizolvarea substanţelor polare în apă.
Concentraţia soluţiilor. Cristalohidraţi.
Soluţii. Concentraţia. Concentraţia procentuală şi concetraţia molară. Aplicaţie. Cristalohidraţi. Substanţă anhidră, eflorescenţă, higroscopicitate.
Concentraţia procentuală - aplicaţii
Soluții, dizolvare. Concentrație procentuală. Masă dizolvată, masa soluției. Aplicații.
Concentraţia molară - aplicaţii
Calculul concentraţiei molare a unei soluţii. Regula de trei simplă. Molaritate. Aplicaţii.
Echilibre chimice – legea acţiunii maselor
Reacţia directă, reacţia inversă. Procedeul Haber, obţinerea amoniacului. Starea de echilibru chimic. Variaţia în timp a concetraţiilor şi a vitezelor de reacţie. Reacţii reversibile. Legea acţiunii maselor. Constanta de echilibru. Aplicaţii – legea acţiunii maselor.
Echilibre chimice – aplicaţie
Viteza reacţiei directe, viteza reacţiei inverse. Starea de echilibru chimic. Constanta de echilibru. Aplicaţii.
Acizi şi baze. Teoria protolitică.
Reacţia de neutralizare. Acizi, baze. Protonul. Transferul de protoni. Ion hidroniu. Teoria Brönsted-Lowry sau teoria protolitică. Clasificarea acizilor. Acid conjugat, bază conjugată. Cupluri acid-bază conjugate.
Tăria acizilor şi bazelor – amfoliţi acido-bazici
Acizi tari şi acizi slabi. Ionizarea acizilor tari. Ionizarea acizilor slabi. Constanta de aciditate. Ka. Baze tari şi baze slabe. Ionizarea bazelor tari. Ionizarea bazelor slabe. Constanta de bazicitate, Kb. Caracterul amfoter. Amfoliţi acido-bazici.
pH-ul soluţiilor apoase
pH – definiţie, semnificaţie matematică. Reacţia de autoprotoliză a apei. Soluţie neutră. Produsul ionic al apei, Kw. Soluţii acide, soluţii neutre şi soluţii bazice. pH neutru, pH bazic şi pH acid. Scala de pH.
Reacţii redox. Oxidanţi şi reducători.
Transferul de electroni. Reacţia de oxidare. Reacţia de reducere. Numărul de oxidare. Reguli pentru determinarea numerelor de oxidare. Reacţii redox. Agenţi oxidanţi şi agenţi reducători. Caracter oxidant şi carcter reducător. Seria activităţii metalelor.
Coeficienţii stoechiometrici în ecuaţiile reacţiilor redox
Coeficienţi stoechiometrici. Stabilirea coeficienţilor stoechiometrici prin metoda redox – aplicaţii.
Alcani – nomenclatură, proprietăţi fizice, aplicaţii practice
Alcani, izoalcani. Metan, etan, propan, butan, izobutan. Izomerie de catenă. Serie omoloagă. Corelaţia dintre structura alcanilor şi proprietăţile fizice (starea de agregare, temperatura de fierbere).
Alcani – proprietăţi chimice
Reacţii care au loc cu scindarea legăturilor C – C. Reacţii care au loc cu scindarea legăturilor C – H. Arderea alcanilor. Reacţia de substituţie – halogenarea alcanilor. Reacţia de dehidrogenare – piroliza, cracarea. Izomerizarea alcanilor. Izomerizarea n-butanului. Cifra octanică a benzinelor. Solubilitatea alcanilor.
Alchene – nomenclatură, proprietăţi fizice, aplicaţii practice
Serie omoloagă. Nomenclatură. Atomi de carbon vinilici şi atomi de carbon alilici. Caracteristicile legăturii duble. Izomerie geometrică (izomeri cis-trans). Izomerie de catenă. Izomerie de funcţiune. Izomerie de poziţie. Proprietăţi fizice
Alchene – proprietăţi chimice
Reacţii specifice hidrocarburilor nesaturate – reacţii de adiţie, de oxidare şi de polimerizare. Hidrogenarea alchenelor, halogenarea alchenelor, adiţia hidracizilor la alchene, adiţia apei la alchene. Oxidare blândă şi oxidare energică. Reacţii comune cu hidrocarburile saturate – reacţii de ardere, reacţii de substituţie. Regula lui Markovnikov. Polimeri vinilici.
Alchine – nomenclatură, proprietăţi fizice
Caracteristicile legăturilor covalente triple. Nomenclatură. Izomerie de constituţie – izomerie de catenă şi izomerie de poziţie. Structura alchinelor. Proprietăţi fizice.
Alcadiene – nomenclatură, proprietăţi fizice şi chimice
Nomenclatură. Clasificarea alcadienelor în funcţie de poziţia legăturilor duble în catenă. Adiţia hidrogenului. Adiţia halogenilor. Adiţia 1,2 şi adiţia 1,4. Reacţia de polimerizare. Reacţia de copolimerizare. Obţinerea butadienei şi a izoprenului.
Arene – nomenclatură, clasificare şi proprietăţi fizice
Hidrocarburi aromatice. Structuri de rezonanţă (structuri limită). Benzenul. Modelul Kékulé. Structura inelului benzenic. Caracter aromatic. Clasificarea arenelor. Nomenclatură. Poziţiile orto-, meta-, şi para-. Proprietăţi fizice.
Chimia carbonului – chimia organică
Carbonul – “elementul vieţii”. Diferenţa dintre compuşii organici şi compuşii anorganici. Obiectul de studiu al chimiei organice. Elemente organogene. Hidrocarburi. Compuşi organici cu funcţiuni.
Reacţii de polimerizare
Importanţa reacţiilor de polimerizare. Schema generală a unei reacţii de polimerizare. Proprietăţile polimerilor. Procedee de polimerizare – polimerizare radicalică, reacţia de policondensare. Radicali liberi. Polimerizarea radicalică. Polimeri vinilici. Reacţia de coplimerizare. Copolimeri.
Reacţii de esterificare
Obţinerea esterilor. Derivaţi funcţionali ai acizilor carboxilici. Aplicaţii industriale ale reacţiilor de esterificare. Obţinerea aspirinei. Acidul acetilsalicilic.
Reacţii de condensare şi policondensare
Reacţii de condensare între compuşii carbonilici – condensarea aldolică şi crotonică. Componentă carbonilică şi componentă metilenică. Reacţii de policondensare. Obţinerea şi proprietăţile fenoplastelor – bachelita şi novolacul.
Grăsimi
Acizii graşi saturaţi. Acizi graşi nesaturaţi. Trigliceride simple şi mixte. Grăsimi saturate. Grăsimi nesaturate. Grăsimi mononesaturate. Omega 3. Grăsimi trans. Acţiunea grăsimilor asupra organismului uman.
Săpunuri şi detergenţi
Reacţia de saponificare. Agenţi activi de suprafaţă (surfactanţi). Clasificarea şi structura surfactanţilor. Modul de acţiune al săpunurilor şi detergenţilor. Clasificarea detergenţilor.
Fenoli
Clasificarea fenolilor. Nomenclatură. Caracteristicile grupei hidroxil fenolice. Proprietăţi fizice. Proprietăţi chimice – reacţii specifice grupei hidroxil şi reacţii specifice nucleului aromatic. Reacţia cu metalele alcaline. Reacţia cu hidroxizii alcalini. Reacţii de substituţie la nucleul aromatic – reacţia de sulfonare şi reacţia de nitrare a fenolului. Aplicaţii practice.
Derivaţi halogenaţi – importanţă, proprietăţi fizice
Aplicaţii practice ale derivaţilor halogenaţi. Clasificare. Nomenclatură. Caracteristicile legăturilor C – halogen. Proprietăţi fizice. Obţinere.
Amine
Clasificarea şi nomenclatura aminelor. Caracteristicile grupei funcţionale amino. Proprietăţi fizice. Caracterul bazic al aminelor. Amine aromatice. Reacţii de substituţie. Reacţii de alchilare. Obţinerea sărurilor de arendiazoniu. Aplicaţii practice.
Compuşi carbonilici
Grupa funcţională carbonil. Aldehide şi cetone. Nomenclatura aldehidelor. Nomenclatura cetonelor. Proprietăţi fizice. Reacţii de adiţie – adiţia hidrogenului. Reacţii de oxidare. Aplicaţii practice.
Zaharide - Glucoza
Compuşi organici cu acţiune biologică. Compuşi cu mai multe grupe funcţionale. Zaharide – polihidroxialdehide şi polihidroxicetone. Monozaharide. Zaharide de policondensare. Glucoza. Structura zaharidelor. Proiecţii Fischer – notaţii D şi L. Atom de carbon asimetric. Importanţa biologică a glucozei. Aplicaţiile practice ale glucozei.
Zaharide – produşi de policondensare ai monozaharidelor
Zaharoza – carcateristici şi aplicaţii practice. Zahăr rafinat şi zahăr nerafinat. Amidonul. Amiloza şi amilopectina. Surse de amidon. Fotosinteza. Celuloza. Surse de celuloză. Proprietăţi şi aplicaţii practice.
Aminoacizi
Proteine, peptide, aminoacizi. Legătură peptidică, rest de aminoacid. Cei 20 de aminoacizi naturali. Structura aminoacizilor. Sistemul D, L. Aminoacizii - seria sterică L. Reacţii stereospecifice. Proprietăţi chimice ale aminoacizilor. Amfion (formă dipolară). Clasificarea aminoacizilor în funcţie de polaritatea radicalului hidrocarbonat. Caracterul amfoter al aminoacizilor. Soluţii tampon.
Entalpia
Energie cinetică. Energie potenţială. Energie internă. Funcţii de stare şi funcţii de proces. Variabile de stare. Mărimi de stare extensive şi intensive. Transfer de energie internă. Entalpia. Semnificaţia relaţiei de definire a entalpiei. Variaţia entalpiei. Calorimetrie.
Legea lui Hess. Entalpia de formare standard.
Termochimie. Variaţia entalpiei în reacţiile endoterme. Variaţia entalpiei în reacţiile exoterme. Legea aditivităţii căldurilor de reacţie – Legea lui Hess. Condiţii standard de reacţie. Entalpia molară de formare standard.
Aplicaţii
Căldura specifică, c. Căldura specifică molară. Exemple de calcul pentru capitolul termochimie.
Legea vitezei de reacţie
Viteza de reacţie. Variaţia vitezei de reacţie în funcţie de concentraţia reactanţilor şi în funcţie de concentraţia produşilor. Legea vitezei de reacţie. Expresia matematică a vitezei de reacţie. Constanta vitezei de reacţie. Ordine parţiale de reacţie. Ordin total de reacţie. Ordine parţiale de reacţie vs coeficienţi stoechiometrici.
Influenţa suprafeţei de contact şi a temperaturii asupra vitezei de reacţie
Factorii care influenţează viteza de reacţie. Influenţa suprafeţei de contact asupra vitezei de reacţie. Influenţa temperaturii asupra vitezei de reacţie. Dependenţa constantei de viteză de temperatură. Relaţia lui Arrhenius. Semnificaţia matematică a elementelor din relaţia lui Arrhenius. Determinarea energiei de activare. Metoda grafică de determinare a energiei de activare.
Aplicaţii
Timp de înjumătăţire. Unităţi de măsură pentru constanta de viteză. Exemple de calcul.
pH-ul soluțiilor apoase de acizi
Definiție pH. Produsul ionic al apei. pH și pOH. Calculul concentrației ionilor hidroniu pentru soluțiile de acizi tari și pentru soluțiile de acizi slabi. Calculul pH-ului pentru soluțiile de acizi tari și pentru soluțiile de acizi slabi. Exemplu de calcul pH pentru o soluție de acid tare. Exemplu de calcul pH pentru o soluție de acid slab.
Reacția de neutralizare în soluții apoase
Reacția de neutralizare - definiție. Neutralizarea unui acid tare cu o bază tare. Ioni spectatori. Căldura molară de neutralizare. Formarea sărurilor prin neutralizarea unui acid tare cu o bază tare. Reacția dintre un acid slab și o bază tare. Reacția dintre un acid tare și o bază slabă.
Hidroliza sărurilor
Sărurile - compuși ionici. Comportamentul anionilor în apă. Comportamentul cationilor în apă. Reacția de hidroliză. Săruri care formează soluții neutre (săruri provenite de la acizi tari și baze tari). Săruri care formează soluții acide (săruri provenite de la acizi tari și baze slabe). Săruri care formează soluții bazice (săruri provenite de la acizi slabi și baze tari). Săruri provenite de la acizi slabi și baze slabe. Hidroliza azotatului de sodiu (NaNO3), hidroliza clorurii de amoniu (NH4Cl), hidroliza sulfurii acide de sodiu (NaHS), hidroliza cianurii de amoniu (NH4CN). Aplicații; calculul pH-ului unei soluții de sare.
Acizi
Definirea acizilor conform teoriei disociației electrolitice și a teoriei protolitice; hidracizi și oxoacizi; radicali acizi; formula generală și nomenclatura acizilor; proprietățile și reacțiile chimice specifice acizilor; ionizarea acizilor; metode generale de obținere a acizilor.
Săruri
Structura și formula generală a sărurilor; săruri neutre, săruri acide și săruri bazice; nomenclatura sărurilor; proprietățile și reacțiile chimice ale sărurilor; metode generale de obținere a sărurilor; neutralizare și hidroliză.
Apa
Răspândirea apei în natură. Purificarea apei - sedimentare, filtrare, sterilizare. Apele industriale. Distiliarea apei. Apa higroscopică. Proprietățile fizice ale apei. Structura moleculei de apă. Proprietățile chimice ale apei. Hidrați.
Grupa 18 sau grupa a VIII-a principală
Grupa a VIII-a principală, numerotată VIII A sau 18, cuprinde gazele rare (nobile) heliu, He, neon, Ne, argon, Ar, kripton, Kr, xenon, Xe, radon, Rn.
Grupa 17 sau grupa a VII-a principală
Grupa a VII-a principală, numerotată VII A sau 17, numită și grupa halogenilor, conține următoarele elemente: fluor, F, clor, Cl, brom, Br, iod, I, astatin, At.
Grupa 16 sau grupa a VI-a principală
Grupa a VI-a principală a sistemului periodic, numerotată VI A sau 16, cuprinde elementele oxigen, O, sulf, S, seleniu, Se, telur, Te, și poloniu, Po.
Grupa 15 sau grupa a V-a principală
Grupa a V-a principală a sistemului periodic, numerotată V A sau 15, cuprinde următoarele elemente: azot, N, fosfor, P, arsen, As, stibiu (antimoniu), Sb, și bismut, Bi.
Grupa 14 sau grupa a IV-a principală
Grupa a IV-a principală a sistemului periodic, numerotată IV A sau 14, cuprinde elementele carbon, C, siliciu, Si, germaniu, Ge, staniu, Sn, și plumb, Pb.
Grupa 13 sau grupa a III-a principală
Grupa a III-a principală a sistemului periodic, numerotată III A sau 13, cuprinde elementele bor, B, aluminiu, Al, galiu, Ga, indiu, In, și taliu, Tl.
Grupa 2 sau grupa a II-a principală
Grupa a II-a principală a sistemului periodic, numerotată II A sau 2, cuprinde elementele: beriliu, Be, magneziu, Mg, calciu, Ca, stronțiu, Sr, bariu, și radiu, Ra. Această grupă se mai numește grupa metalelor alcalino-pământoase.
Grupa 1 sau grupa I principală
Grupa 4 sau grupa a IV-a secundară
Grupa a IV-a secundară a sistemului periodic, numerotată IV B sau 4, cuprinde elementele rare titan, Ti, zirconiu, Zr, și hafniu, Hf.
Grupa 5 sau grupa a V-a secundară
Grupa a V-a secundară a sistemului periodic, numerotată V B sau 5, cuprinde elementele rare vanadiu, V, niobiu, Nb, și tantal, Ta.
Grupa 6 sau grupa a VI-a secundară
Grupa a VI-a secundară a tabelului periodic, numerotată VI B sau 6, cuprinde elementele crom, Cr, molibden, Mo, și wolfram, W.
Grupa 7 sau grupa a VII-a secundară
Grupa a VII-a secundară a sistemului periodic, numerotată VII B sau 7, cuprinde elementele mangan, Mn, technețiul, Tc, și reniu, Re.
Grupa 8 sau grupa a VIII-a secundară
Grupa 8 a sistemului periodic, în trecut considerată parte a grupei a VIII-a secundare, alături de grupele 9 și 10, cuprinde elementele fier, Fe, ruteniu, Ru, și osmiu, Os.
Grupa 9 sau grupa a VIII-a secundară
Grupa 9 a sistemului periodic, în trecut considerată parte a grupei a VIII-a secundare alături de grupele 8 și 10, cuprinde elementele cobalt, Co, rodiu, Rh, și iridiu, Ir.