Rezultate pentru tag: solutii
Legătura ionică. Compuşii ionici.
Regula octetului. Legături chimice. Cedare şi primire de electroni. Punere în comun de electroni. Compuşi ionici. Ioni pozitivi – cationi. Ioni negativi – anioni. Simboluri Lewis. Substanţe cristaline. Proprietăţile compuşilor ionici.
Soluţii. Dizolvarea compuşilor ionici şi moleculari în apă.
Soluţii. Amestecuri omogene şi amestecuri eterogene. Solvent/dizolvant şi solut/dizolvat/solvat. Soluţii lichide, gazoase şi solide. Solubilitate. Factorii care influenţează solubilitatea. Apa – cel mai bun solvent. Dizolvarea. Dizolvarea compuşilor ionici în apă. Dizolvarea substanţelor polare în apă.
Concentraţia soluţiilor. Cristalohidraţi.
Soluţii. Concentraţia. Concentraţia procentuală şi concetraţia molară. Aplicaţie. Cristalohidraţi. Substanţă anhidră, eflorescenţă, higroscopicitate.
Concentraţia procentuală - aplicaţii
Soluții, dizolvare. Concentrație procentuală. Masă dizolvată, masa soluției. Aplicații.
Concentraţia molară - aplicaţii
Calculul concentraţiei molare a unei soluţii. Regula de trei simplă. Molaritate. Aplicaţii.
Acizi şi baze. Teoria protolitică.
Reacţia de neutralizare. Acizi, baze. Protonul. Transferul de protoni. Ion hidroniu. Teoria Brönsted-Lowry sau teoria protolitică. Clasificarea acizilor. Acid conjugat, bază conjugată. Cupluri acid-bază conjugate.
Tăria acizilor şi bazelor – amfoliţi acido-bazici
Acizi tari şi acizi slabi. Ionizarea acizilor tari. Ionizarea acizilor slabi. Constanta de aciditate. Ka. Baze tari şi baze slabe. Ionizarea bazelor tari. Ionizarea bazelor slabe. Constanta de bazicitate, Kb. Caracterul amfoter. Amfoliţi acido-bazici.
pH-ul soluţiilor apoase
pH – definiţie, semnificaţie matematică. Reacţia de autoprotoliză a apei. Soluţie neutră. Produsul ionic al apei, Kw. Soluţii acide, soluţii neutre şi soluţii bazice. pH neutru, pH bazic şi pH acid. Scala de pH.
Celule electrochimice
Electrochimie. Celulă electrochimică. Elemente galvanice/voltaice. Conductori metalici şi electroliţi. Electrod, anod, catod. Semicelulă galvanică. Punte de sare. Procesele chimice care au loc la anod şi la catod. Simbolizarea unei celule electrochimice. Pile uscate/baterii. Pila Daniell.
Ecuații de gradul întâi cu două necunoscute
Ecuația de gradul I cu două necunoscute. Reprezentarea geometrică a mulțimii soluțiilor unei ecuații de gradul întâi cu două necunoscute.
Intervale de numere reale
Noțiunea de interval. Intervale mărginite de numere reale, intervale nemărginite. Interval deschis, interval închis. Legătura dintre intervale și modul. Determinarea soluțiilor unor inecuații (în mulțimea numerelor reale) care au necunoscuta în modul.
Ecuații cu numere zecimale
Rezolvarea unor ecuații cu o necunoscută în care apar numere zecimale
Rapoarte și procente
Raportul a două numere, scara hărții, titlul unui aliaj. Procente, concentrația procentuală
Inecuaţii în mulțimea numerelor reale
Rezolvarea unor inecuații în mulțimea numerelor reale. Scrierea soluției sub formă de interval.
Ecuaţia de gradul al doilea
Forma unei ecuații de gradul doi. Deducerea formulelor care apar în rezolvarea unei ecuații de gradul al doilea.
Reacţii de hidroliză
Hidroliza compuşilor halogenaţi – hidroliza compuşilor monohalogenaţi, a compuşilor dihalogenaţi geminali şi a compuşilor trihalogenaţi geminali. Hidroliza esterilor în mediu acid. Hidroliza esterilor în mediu bazic. Hidroliza trigliceridelor.
Săpunuri şi detergenţi
Reacţia de saponificare. Agenţi activi de suprafaţă (surfactanţi). Clasificarea şi structura surfactanţilor. Modul de acţiune al săpunurilor şi detergenţilor. Clasificarea detergenţilor.
Alcooli – proprietăţi chimice
Caracteristicile grupei funcţionale hidroxil. Reacţia cu metalele alcaline. Reacţia de deshidratare (eliminarea apei). Reactivitatea alcoolilor în funţie de structură. Deshidratarea intramoleculară şi deshidratarea intermoleculară a alcoolilor. Obţinerea eterilor. Oxidarea alcoolilor – oxidarea blândă şi oxidarea energică. Reacţia de esterificare – esteri organici şi esteri anorganici.
Derivaţi halogenaţi – proprietăţi chimice
Derivaţi halogenaţi cu reactivitate normală, derivaţi halogenaţi cu reactivitate mărită şi derivaţi halogenaţi cu reactivitate scăzută. Reacţii de substituţie – reacţia de hidroliză, reacţia cu cianurile alcaline. Reacţia de dehidrohalogenare (de eliminare a hidracidului). Regula lui Zaiţev.
Aminoacizi
Proteine, peptide, aminoacizi. Legătură peptidică, rest de aminoacid. Cei 20 de aminoacizi naturali. Structura aminoacizilor. Sistemul D, L. Aminoacizii - seria sterică L. Reacţii stereospecifice. Proprietăţi chimice ale aminoacizilor. Amfion (formă dipolară). Clasificarea aminoacizilor în funcţie de polaritatea radicalului hidrocarbonat. Caracterul amfoter al aminoacizilor. Soluţii tampon.
Ecuații în mulțimea numerelor întregi
Rezolvarea ecuațiilor în mulțimea numerelor întregi
Inecuații în mulțimea numerelor întregi
Rezolvarea inecuațiilor în mulțimea numerelor întregi. Inecuații cu modul
Ecuații în mulțimea numerelor reale
Rezolvarea ecuațiilor în mulțimea numerelor reale. Ecuații de gradul I. Ecuații simple de gradul al II-lea.
Inecuații cu coeficienți reali
Inecuații de gradul I cu coeficienți reali.
Noţiuni de termochimie, partea II
Reacţii endoterme. Reacţii exoterme. Efecte termice: degajare de căldură, absorbţie de căldură. Căldura de reacţie. Condiţii standard de determinare a căldurii de reacţie.
Legea lui Hess. Entalpia de formare standard.
Termochimie. Variaţia entalpiei în reacţiile endoterme. Variaţia entalpiei în reacţiile exoterme. Legea aditivităţii căldurilor de reacţie – Legea lui Hess. Condiţii standard de reacţie. Entalpia molară de formare standard.
Ecuații în mulțimea numerelor naturale
Exprimarea ecuațiilor cu ajutorul balanțelor. Rezolvarea principalelor tipuri de ecuații date în mulțimea numerelor naturale
Inecuații în mulțimea numerelor naturale
Rezolvarea inecuațiilor în mulțimea numerelor naturale
Ecuații de gradul I
Forma generală e ecuațiilor de gradul I. Modalitatea teoretică de rezolvare a unei ecuații de gradul întâi. Interpretarea geometrică pentru ecuația de gradul I. Ecuații cu parametru real- exerciții.
Inecuații de gradul I
Forma generală a inecuațiilor de gradul I cu o necunoscută. Modalitatea teoretică de rezolvare a unei inecuații de gradul întâi. Ecuații cu modul, explicitarea modulului.
Sisteme formate dintr-o ecuație de gradul I și o ecuație de gradul II
Rezolvarea unor tipuri de sisteme de ecuații cu coeficienți reali: sisteme formate dintr-o ecuație de gradul I și o ecuație de gradul II. Interpretarea geometrică a acestora
Sisteme de ecuații omogene
Ecuații omogene. Sisteme omogene, algoritmul de rezolvare.
Sisteme de ecuații simetrice
Ecuații simetrice. Sisteme de ecuații simetrice. Algoritmul de rezolvare a sistemelor simetrice. Sistem simetric fundamental.
Ecuații de gradul al doilea
Recapitulare ecuații de gradul II cu rădăcini reale. Modalități de rezolvare. Ecuația de gradul al doilea: formarea ecuației când se cunosc rădăcinile (folosind suma și produsul rădăcinilor).
Inecuații de gradul al doilea
Inecuații de gradul II: forma generală, modalități de rezolvare. Exemple de inecuații de gradul doi.
Inecuații de gradul al doilea ce conțin modul
Inecuații de gradul II ce conțin modul. Explicitarea modulului unei inecuații de gradul doi.
Sisteme de inecuații de gradul al doilea
Sisteme formate din inecuații de gradul II și inecuații de gradul I, sau sisteme ce conțin doar inecuații de gradul II.
Rezolvarea ecuațiilor de gradul II în mulțimea numerelor complexe
Ecuații de gradul al doilea cu soluții complexe. Formarea ecuației de gradul doi când se cunosc soluțiile complexe. Descompunerea trinomului de gradul doi în factori liniari.
Inecuații cu numere zecimale
Rezolvarea inecuațiilor cu numere zecimale. Tipuri de inecuații
Sisteme de ecuații- metoda grafică
Rezolvarea unui sistem de două ecuații cu două necunoscute prin metoda grafică.
Relațiile lui Viete. Natura și semnele rădăcinilor ecuației de gradul II
Legătura dintre rădăcinile reale ale ecuației de gradul al doilea și coeficienții acesteia. Formarea ecuației de gradul al doilea când se cunosc rădăcinile. Natura rădăcinilor și semnele rădăcinilor ecuației de gradul al doilea.
Echilibre acido-bazice. Tăria acizilor. Exponentul de aciditate.
Protonul și ionul de hidrogen. Ionul hidroniu și ionul hidroxil. Teoria protolitică Brønsted-Lowry. Cuplu acid-bază conjugată. Echilibru acido-bazic. Constanta de aciditate. Disocierea în apă a acizilor tari. Disocierea în apă a acizilor slabi. Exemple de acizi tari. Exemple de acizi slabi.
Tăria bazelor. Constanta de bazicitate și exponentul de bazicitate.
Disocierea bazelor tari în apă. Disocierea bazelor slabe în apă. Exemple de baze tari și baze slabe. Constanta de bazicitate. Exponentul de bazicitate. Apa - substanță amfoteră (amfolit acido-bazic). Produsul ionic al apei.
pH-ul soluțiilor apoase de acizi
Definiție pH. Produsul ionic al apei. pH și pOH. Calculul concentrației ionilor hidroniu pentru soluțiile de acizi tari și pentru soluțiile de acizi slabi. Calculul pH-ului pentru soluțiile de acizi tari și pentru soluțiile de acizi slabi. Exemplu de calcul pH pentru o soluție de acid tare. Exemplu de calcul pH pentru o soluție de acid slab.
pH-ul soluțiilor apoase de baze
Calculul concentrației ionilor hidroxil din soluțiile de baze tari și din soluțiile de baze slabe. Calculul concentrației ionilor hidroniu din soluțiile de baze tari și din soluțiile de baze slabe. Calculul pH-ului soluțiilor de baze tari și al soluțiilor de baze slabe. Exemplu de calcul pH pentru o soluție de bază tare. Exemplu de calcul pH pentru o soluție de bază slabă (o soluție de amoniac).
Reacția de neutralizare în soluții apoase
Reacția de neutralizare - definiție. Neutralizarea unui acid tare cu o bază tare. Ioni spectatori. Căldura molară de neutralizare. Formarea sărurilor prin neutralizarea unui acid tare cu o bază tare. Reacția dintre un acid slab și o bază tare. Reacția dintre un acid tare și o bază slabă.
Titrări acido-bazice
Reacția de neutralizare. Titrare acido-bazică. Punct de echivalență. Indicatori acido-bazici. Domeniu de viraj. Exemple de indicatori acido-bazici: metiloranj, turnesol, fenolftaleină. Biuretă. Exemplu de calcul: aflarea concentrației unei soluții de acid clorhidric prin titrare acido-bazică cu o soluție de hidroxid de sodiu de concentrație cunoscută.
Hidroliza sărurilor
Sărurile - compuși ionici. Comportamentul anionilor în apă. Comportamentul cationilor în apă. Reacția de hidroliză. Săruri care formează soluții neutre (săruri provenite de la acizi tari și baze tari). Săruri care formează soluții acide (săruri provenite de la acizi tari și baze slabe). Săruri care formează soluții bazice (săruri provenite de la acizi slabi și baze tari). Săruri provenite de la acizi slabi și baze slabe. Hidroliza azotatului de sodiu (NaNO3), hidroliza clorurii de amoniu (NH4Cl), hidroliza sulfurii acide de sodiu (NaHS), hidroliza cianurii de amoniu (NH4CN). Aplicații; calculul pH-ului unei soluții de sare.
Sisteme de inecuații de gradul I
Rezolvarea unor sisteme de inecuații de gradul întâi.
Ecuații binome
Rezolvarea ecuațiilor binome.
Funcţii continue pe un interval: existenţa soluţiilor unei ecuaţii
Proprietăţi ale funcţiilor continue pe un interval: existenţa soluţiilor unei ecuaţii.
SQL Funcții NULL
Funcții SQL NULL
Funcții SQL IFNULL(), ISNULL(), COALESCE() și NVL()
Să presupunem că coloana "UnitsOnOrder" este opțională și poate conține valori NULL.
Următoarea declarație SELECT:
SELECT ProductName, UnitPrice * (UnitsInStock + UnitsOnOrder)
FROM Products;
În exemplul de mai sus, dacă oricare dintre valorile "UnitsOnOrder" este NULL, rezultatul va fi NULL.
Soluţii
MySQL
Funcția MySQL IFNULL() vă permite să returnați o valoare alternativă dacă o expresie este NULL:
SELECT ProductName, UnitPrice * (UnitsInStock + IFNULL(UnitsOnOrder, 0))
FROM Products;
sau putem folosi funcția COALESCE(), astfel:
SELECT ProductName, UnitPrice * (UnitsInStock + COALESCE(UnitsOnOrder, 0))
FROM Products;
SQL Server
Funcția SQL ISNULL() vă permite să returnați o valoare alternativă atunci când o expresie este NULL:
SELECT ProductName, UnitPrice * (UnitsInStock + ISNULL(UnitsOnOrder, 0))
FROM Products;
MS Access
Funcția MS Access IsNull() returnează TRUE (-1) dacă expresia este o valoare nulă, altfel returnează FALSE (0):
SELECT ProductName, UnitPrice * (UnitsInStock + IIF(IsNull(UnitsOnOrder), 0, UnitsOnOrder))
FROM Products;
Oracle
Funcția Oracle NVL() obține același rezultat:
SELECT ProductName, UnitPrice * (UnitsInStock + NVL(UnitsOnOrder, 0))
FROM Products;
SQL Găzduire
SQL Găzduire (SQL Hosting)
Dacă doriți ca site-ul dvs. web să poată stoca și prelua date dintr-o bază de date, serverul dvs. web ar trebui să aibă acces la o bază de date (database-system) care utilizează limbajul SQL.
Dacă serverul dvs. web este găzduit de un furnizor de servicii Internet ( Internet Service Provider) (ISP), va trebui să căutați planuri de găzduire SQL (SQL hosting).
Cele mai frecvente baze de date de găzduire SQL (SQL hosting databases) sunt MS SQL Server, Oracle, MySQL și MS Access.
MS SQL Server
Microsoft SQL Server este un software popular de bază de date pentru site-uri web bazate pe baze de date (database-driven) cu trafic ridicat.
SQL Server este un sistem de baze de date SQL (SQL database system) foarte puternic, robust și complet prezentat.
Oracle
Oracle este, de asemenea, un software popular de baze de date pentru site-uri web bazate pe baze de date cu trafic ridicat.
Oracle este un sistem de baze de date SQL foarte puternic, robust și complet prezentat.
MySQL
MySQL este, de asemenea, un software popular de baze de date pentru site-uri web.
MySQL este un sistem de baze de date SQL foarte puternic, robust și complet caracterizat.
MySQL este o alternativă ieftină la soluțiile scumpe Microsoft și Oracle.
Access
Când un site web necesită doar o bază de date simplă, Microsoft Access poate fi o soluție.
Access-ul nu este potrivit pentru traficul foarte ridicat și nu este la fel de puternic ca MySQL, SQL Server sau Oracle.
Acizi
Definirea acizilor conform teoriei disociației electrolitice și a teoriei protolitice; hidracizi și oxoacizi; radicali acizi; formula generală și nomenclatura acizilor; proprietățile și reacțiile chimice specifice acizilor; ionizarea acizilor; metode generale de obținere a acizilor.
Baze
Definirea bazelor conform teoriei disociației electrolitice și teoriei protolitice; formula generală și nomenclatura bazelor; proprietățile și reacțiile chimice specifice bazelor; ionizarea bazelor; metode generale de obținere a bazelor.
Săruri
Structura și formula generală a sărurilor; săruri neutre, săruri acide și săruri bazice; nomenclatura sărurilor; proprietățile și reacțiile chimice ale sărurilor; metode generale de obținere a sărurilor; neutralizare și hidroliză.
Hidrogenul
Caracteristici generale ale hidrogenului; formarea ionului de hidrură, H-, și formarea ionului de hidrogen (proton), H+. Răspândirea hidrogenului în natură. Metode de preparare a hidrogenului. Proprietățile fizice și chimice ale hidrogenului. Hidruri. Ortohidrogen și parahidrogen. Hidrogenul atomic. Întrebuințările hidrogenului. Izotopii hidrogenului (protiu, deuteriu, tritiu).
Apa
Răspândirea apei în natură. Purificarea apei - sedimentare, filtrare, sterilizare. Apele industriale. Distiliarea apei. Apa higroscopică. Proprietățile fizice ale apei. Structura moleculei de apă. Proprietățile chimice ale apei. Hidrați.
Grupa 17 sau grupa a VII-a principală
Grupa a VII-a principală, numerotată VII A sau 17, numită și grupa halogenilor, conține următoarele elemente: fluor, F, clor, Cl, brom, Br, iod, I, astatin, At.
Grupa 16 sau grupa a VI-a principală
Grupa a VI-a principală a sistemului periodic, numerotată VI A sau 16, cuprinde elementele oxigen, O, sulf, S, seleniu, Se, telur, Te, și poloniu, Po.
Grupa 15 sau grupa a V-a principală
Grupa a V-a principală a sistemului periodic, numerotată V A sau 15, cuprinde următoarele elemente: azot, N, fosfor, P, arsen, As, stibiu (antimoniu), Sb, și bismut, Bi.
Grupa 14 sau grupa a IV-a principală
Grupa a IV-a principală a sistemului periodic, numerotată IV A sau 14, cuprinde elementele carbon, C, siliciu, Si, germaniu, Ge, staniu, Sn, și plumb, Pb.
Grupa 13 sau grupa a III-a principală
Grupa a III-a principală a sistemului periodic, numerotată III A sau 13, cuprinde elementele bor, B, aluminiu, Al, galiu, Ga, indiu, In, și taliu, Tl.
Grupa 2 sau grupa a II-a principală
Grupa a II-a principală a sistemului periodic, numerotată II A sau 2, cuprinde elementele: beriliu, Be, magneziu, Mg, calciu, Ca, stronțiu, Sr, bariu, și radiu, Ra. Această grupă se mai numește grupa metalelor alcalino-pământoase.
Grupa 1 sau grupa I principală
Elementele de tranziție
Structura electronică a elementelor de tranziție; caracteristicile chimice ale elementelor de tranziție.
Grupa 3 sau grupa a III-a secundară
Grupa a III-a secundară a sistemului periodic, numerotată III B sau 3, cuprinde elementele rare scandiu, Sc, ytriu, Y, și lantan, La, precum și elementul radioactiv actiniu, Ac.
Grupa 4 sau grupa a IV-a secundară
Grupa a IV-a secundară a sistemului periodic, numerotată IV B sau 4, cuprinde elementele rare titan, Ti, zirconiu, Zr, și hafniu, Hf.
Grupa 5 sau grupa a V-a secundară
Grupa a V-a secundară a sistemului periodic, numerotată V B sau 5, cuprinde elementele rare vanadiu, V, niobiu, Nb, și tantal, Ta.
Grupa 6 sau grupa a VI-a secundară
Grupa a VI-a secundară a tabelului periodic, numerotată VI B sau 6, cuprinde elementele crom, Cr, molibden, Mo, și wolfram, W.
Grupa 7 sau grupa a VII-a secundară
Grupa a VII-a secundară a sistemului periodic, numerotată VII B sau 7, cuprinde elementele mangan, Mn, technețiul, Tc, și reniu, Re.
Grupa 8 sau grupa a VIII-a secundară
Grupa 8 a sistemului periodic, în trecut considerată parte a grupei a VIII-a secundare, alături de grupele 9 și 10, cuprinde elementele fier, Fe, ruteniu, Ru, și osmiu, Os.
Grupa 9 sau grupa a VIII-a secundară
Grupa 9 a sistemului periodic, în trecut considerată parte a grupei a VIII-a secundare alături de grupele 8 și 10, cuprinde elementele cobalt, Co, rodiu, Rh, și iridiu, Ir.
Grupa 10 sau grupa a VIII-a secundară
Grupa 10 a sistemului periodic, în trecut considerată parte a grupei a VIII-a secundare, alături de grupele 8 și 9, cuprinde elementele nichel, Ni, paladiu, Pd, și platină, Pt.